joi, 30 iulie 2009

D/le Badin, imi cer scuze pentru ca nu sunt adeptul acestor practici, iar omisiunea a fost o eroare stupida si impardonabila. Acest lucru, probabil, s-a datorat, dincolo de neatentie, incapacitatilor mele tehnice de a opera in blog, iar de acest lucru cred ca v-ati convins vazind saracia vizuala a propriului meu blog modest. Inca nu am habar nici macar cum sa plasez imagini foto si multe altele. Imi cer inca o data scuze si promit sa fiu mai atent in viitor, nu de alta, dar pe dv. va citesc zilnic, fiind posibil sa va mai preiau.
Cu stima, Mihai Contiu

vineri, 24 iulie 2009

23,July 2009
Cutremur la Ambasada României şi în rezidenţa SIE de la Chişinău

Un adevărat cutremur la Ambasada și Consulatul României la Chișinău. Ministrul de externe, Cristian Diaconescu, a anunțat joi seară că șase diplomați vor fi rechemați de la Chișinău, urmând ca în locul lor să fie numiți nouă noi diplomați.

Practic avem de-a face cu o schimbare în proporție de circa 80-90% a personalului diplomatic românesc în capitala Moldovei. Este o măsură cred unică în peisajul diplomatic internaţional. 'În primul rând ne ocupăm de structura corpului consular şi diplomatic din această ambasadă. Mai exact, până luni, nouă diplomaţi vor pleca în Chişinău, înlocuindu-i pe alţii' - a declarat pentru Agerpres Cristian Diaconescu, precizând că la Bucureşti se vor întoarce şase angajaţi, fiind vorba de personal al MAE şi MAI.Se pare că s-a făcut curăţenie şi în personalul administrativ.

De unde a pornit scandalul? Cazul consulului Ion Nuică, înregistrat făcând sex cu o angajată a misiunii consulare a României la Chişinău, a fost picătura care a umplut paharul. De la Chişinău au mai fost expulzaţi alţi trei diplomaţi în ultimii doi ani. Schimbările sunt legate de ancheta efectuată de o echipă de evaluare din partea MAE, de la Direcţia Consulară, de la Inspecţia generală a afacerilor externe, care se află, în aceste zile la Chişinău, pentru a verifica situaţia în concret şi în detaliu privind îndeplinirea atribuţiunilor de serviciu de către toţi cei care muncesc în consulat, după cum a recunoscut chiar Diaconescu. Ancheta a dus se pare la informaţii şoc, printre care şi celebrul trafic de vize de la Consulatul păstorit până de curând de Nuică. Pe de altă parte, măsura are evident legătură şi cu schimbarea echipei SIE de la Chişinău, decimată de prostiile angajaţilor ei.

Măsura are evident şi sensul de a da un semnal Chişinăului: trimitem oameni noi, nu au cum să dea o lovitură de stat în două zile!

Deocamdată nu ştim ce s-a întâmplat cu cele două amante ale lui Nuică angajate la Consulatul României...

Schimbările la Ambasada şi Consulatul României la Chişinău au loc cu câteva zile înainte de alegerile parlamentare anticipate, care vor avea loc miercuri.

joi, 16 iulie 2009

Interviu cu Dieter Stanzeleit - presupus fiu al Regelui Mihai I
Scris de Nicolae Balint
Sâmbătă, 06 Decembrie 2008 13:30
„Sunt Nicolae Vasile, fiul lui Mihai...” Declaratiile lui Dieter Stanzeleit, cel ce pretinde ca este fiul fostului Rege Mihai I, nu sunt facute in premiera. Cu o consecventa rar intalnita sustine acest lucru de cativa ani buni. In tot acest timp a adunat si aduna in continuare documente din diverse arhive menite a-i sustine afirmatiile. Nu avem calitatea de a ne pronunta asupra lor, dar recunoastem ca merita o atentie mai mare din partea unor specialisti in domeniu. Cititi povestea lui Dieter Stanzeleit, in interviul de mai jos.

Reporter: Am luat la cunostinta de povestea dumneavoastra din cartea „De la steaua lui David la steaua lui Rothschild”, carte scrisa de Ieronim Hristea si care a aparut cu putin timp in urma la Editura „Tara Noastra”. Autorul cartii - probabil pentru a completa informatiile oferite si care, indirect, va privesc si pe dumneavoastra - face o trimitere si la cartea „Operatiunea Autonomous” a lui Ivor Porter, fost ofiter britanic de informatii in Romania. Recunosc faptul ca povestea dv. nu este una comuna... e trista, tulburatoare, incitanta, dar in acelasi timp ridica si cateva semne de intrebare justificate, cred eu. De fapt cine sunteti dv. domnule Stanzeleit?

Dieter Stanzeleit: Ma numesc Dieter Stanzeleit, dar de fapt sunt Nicolae Vasile, fiul lui Mihai, Voievod de Alba Iulia si al sotiei sale Nerissa Jane Irene Bowes Lyon. Ca print mostenitor, Mihai I a primit de la tatal sau titlul de “Voievod de Alba Iulia”.

Reporter: La o prima vedere, documentele pe care mi le aratati sunt cu adevarat impresionante, atat prin numar, cat si prin continut... Nu am calitatea sa ma pronunt asupra lor, dar recunosc ca merita o atentie deosebita. Afirmatia ca sunteti inregistrat, la nastere, in Romania, sub numele de Nicolae Vasile, fiu al fostului rege Mihai I, rezultat dintr-o casatorie legal incheiata, iar afirmatia dv. se bazeaza probabil pe aceste documente pe care, dupa cate am putut constata, le-ati obtinut din diverse arhive, in mod deosebit din Romania, din Germania si din Marea Britanie. Cand anume ati aflat despre originea dumneavoastra?

Dieter Stanzeleit: La inceputul anului 1945 am fost dat in ingrijire refugiatei din Prusia de est, Irmgard Stanzeleit. Referitor la ceea ce am aflat de la doamna Stanzeleit - cea de-a doua mama a mea - de la mama ei si de asemenea din partea fiului familiei Neils, unde stateau cele doua femei Stanzeleit, cand m-au preluat eram intr-o stare critica, aproape mort de foame si total slabit si sangerand pe tot corpul.

Ei toti stiau ca mama mea adevarata este o tanara nobila de origine engleza care a fost executata cu putin timp inainte. Daca ii stiau numele sau pe cel al tatalui meu, nu stiu exact, dar asta cred. Cand m-au luat aveam 5 ani si inca imi mai pot aminti clar ca am vorbit despre evenimentele inspaimantatoare legate de executia mamei mele si despre mutilarea brutala a corpului ei.

In orice caz pentru mine toate acestea au constituit o trauma enorma, care in primul rand a trebuit sa o asimilez prin discutii si abia dupa multi ani s-a mai diminuat. Evaluati asta drept un mecanism simplu bazat pe dorinta unui baietel de a supravietui si intr-un fel de a-si face o viata noua. Am studiat muzica si pedagogie, m-am insurat si am doi copii minunati, iar in Germania am facut cariera de concert maestru, profesor si un pic ca om de afaceri.

(Foto: Un document prezentat de Dieter Stanzeleit din care reiese casatoria printului Mihai, Mare Voevod de Alba-Iulia, cu domnisoara Nerissa Jane Irene Bowes-Lyon).



Incepand din 1994 am cautat in 17 arhive din 7 tari si am luat legatura cu martori oculari. Inca din 1970, in timpul unui turneu in Bucuresti am intalnit un barbat care fusese maresal la Curtea regala si care datorita asemanarii m-a intrebat direct daca sunt fiul fostului rege Mihai.

Cand de Craciunul anului 1989, uitandu-ma la un post de televiziune german, am vazut vila de vara a lui Ceausescu, am avut imediat sentimentul ca imi erau cunoscute acele locuri si ca am trait acolo. Era castelul Foisor din Sinaia. La inceput am gasit evidente de la martori oculari din Savarsin, Sinaia si Bucuresti apoi copii dupa documente secrete si mai tarziu chiar originalele.

Reporter: Ati incercat sa contactati Casa Regala a Romaniei si pe regele Mihai I? Cand anume ati facut acest lucru, dar mai ales cum a intampinat Casa Regala afirmatia dv.?

Dieter Stanzeleit: Unul dintre primii pasi a fost sa-i scriu o scrisoare tatalui meu in septembrie 1994, in care il rugam sa-mi acorde o intalnire si sa discutam despre evenimentele din trecut. Un secretar executiv cu nume fictiv, Alutschler (nu a existat aceasta persoana), mi-a raspuns si mi-a enumerat cele 5 fiice ale tatalui meu ca fiind singurii copii si ca pe viitor orice contact ar fi in zadar.

Apoi au mai existat doua posibilitati, nunta surorii mele vitrege Maria, la New York unde eu participam la un dineu public si de asemena in Romania, la o zi comemorativa a soldatilor anglo-americani cazuti in razboi.

Incercarea mea de a lua legatura cu tatal meu a fost blocata de catre membrii familiei lui cu gesturi neplacute. Acest fel de comportament nedemn imi este strain si de atunci neglijez orice incercare de a vorbi cu tatal meu. Este destul de tragic, pentru ca tatal meu adevarat la un moment dat va deceda fara ca sa-i fie acordata posibilitatea de a-si vedea singurul fiu.

(Foto: Certificat de botez pe numele printului Nicolae Vasile)



Reporter: Din cele spuse de dv. rezulta ca prin mama, sunteti inrudit si cu Casa Regala a Marii Britanii. Ma intereseaza daca ati incercat sa o contactati si care a fost reactia ei?

Dieter Stanzeleit: Din partea acesteia am primit salutari prietenoase. Matusa mea, Regina Mama Elisabeta, in ciuda numeroaselor felicitari cu ocazia implinirii varstei de 100 ani, felicitari pe care le-a primit din toata lumea, si-a gasit timp sa-mi multumeasca pentru urari chiar in aceeasi zi.

Reporter: In cazul ca cele afirmate de dumneavoastra sunt adevarate inseamna ca sunteti primul copil al fostului rege si singurul baiat al acestuia. Potrivit legii salice, primogenitura are dreptul la tron, dar in acest moment o astfel de problema nu cred ca se mai pune, chiar daca in media, periodic, se mai fac speculatii vis-a-vis de o posibila revenire a monarhiei in fruntea Romaniei.

Pentru Casa Regala a Romaniei cred ca problema care se pune este cu totul alta. Aceea de a-si recupera in totalitate bunurile revendicate. Dupa cate stiu si printul Paul de Romania are ceva pretentii vis-a-vis de bunurile Coroanei. Acum veniti dv. si „complicati” si mai mult situatia Casei Regale a Romaniei... Nu cred ca este o situatie foarte comoda pentru Casa Regala. Ce parere aveti?

Dieter Stanzeleit: Nu cunosc aceste speculatii si nu cred mare lucru despre ele. Romania este o republica. Acesta este adevarul. Ca unic mostenitor al averii regale as fi donat-o poporului in scopuri culturale, educative si sociale. Averea provnea in primul rand de la poporul roman pentru o fosta institutie a statului si ar trebui inapoiata poporului.

Ceea ce speculeaza unii nu arata decat ca au un caracter slab si ca isi pierd demnitatea. Paul este de fapt un nepot de-al lui Carol al II-lea, dar noi nu trebuie sa neglijam aceasta diferenta fina, faptul ca tatal lui Paul, Mircea Lambrino, a fost conceput in timpul sau imediat dupa sentinta judecatoreasca din 19.03.1919 cu care casatoria dintre printul mostenitor Carol si Ioana Lambrino a fost anulata.

(Foto: Un document din 1945 din care rezulta faptul ca politia se interesa de disparitia printului Nicolae Vasile si a mamei sale)



Reporter: Un test de paternitate care sa stabileasca compatibilitatea ADN-ului dv. cu cel al fostului rege Mihai I poate ca ar fi transat definitiv problema. Ati incercat sa cereti o asemenea expertiza?

Dieter Stanzeleit: Aveti dreptate, un test ADN cu tatal meu ar fi drumul cel mai simplu. Dar tocmai impotriva acestui lucru sta familia actuala a tatalui meu.

In Geneva am incercat in anul 2000 sa obtin o aprobare urgenta pentru efectuarea unui astfel de test. Familia tatalui meu s-a impotrivit total incat judecatorul elvetian a respins aceasta cale simpla si a recomandat clarificarea acestui lucru printr-un proces normal. Motivele pentru care nu am continuat acest lucru au fost costurile si timpul.

In acelasi moment am aflat de asemenea ca avocatul meu din Elvetia s-a intalnit chiar inainte de infatisare, in secret, de cel putin 12 ori cu reprezentanti ai Casei Regale. Chiar a fost atat de “sincer”, astfel incat mi-a recunoscut acest lucru.

(Foto: Un alt document emis de SSI - Serviciul Special de Informatii, din care rezulta cercetarile acestei institutii pe marginea aceleiasi disparitii)



Reporter: Un episod neclar este cel legat de moartea mamei dv., Nerissa Jane Irene Bowes Lyon. Dumneavoastra - dar si unele dintre documentele pe care le posedati – afirmati ca a fost asasinata de germani la inceputul anului 1945.

Pe de alta parte exista si o alta informatie potrivit careia o persoana cu un nume identic sau aproape identic cu al mamei dv. ar fi murit la jumatatea deceniului noua al secolului trecut la un asezamant spitalicesc din Marea Britanie. Cum explicati aceasta bizara coincidenta de nume?

Dieter Stanzeleit: Despre identitatea mamei mele a fost intotdeauna un mare secret. In interviul cu Carola Braun (vezi internet www.royaltypress.ro) am detaliat cercetarile pe care le-am facut pe aceasta tema.

(Foto: Un document de identitate apartinand lui Dieter Stanzeleit)



Insasi fosta prietena a fiicei administratorului de castel regal stia faptul ca regele Mihai era casatorit cu o englezoaica si ca avea un baiat cu ea. Toate faptele au fost tinute in secret din mai multe motive: in primul rand Romania lupta in razboi de partea Germaniei, si in cazul acesta ar fi fost inoportun ca suveranul sa fie casatorit cu nepoata reginei Angliei.

In afara de aceasta si Carol al II-lea actionand cam nesigur in 1939 a amanat atat de mult nunta fiului sau cu mama mea, deja stabilita cu Casa Regala britanica, incat a devenit deja penibil. Abia dupa acordul Ribbentrop – Molotov si dupa declaratia de neutralitate publicata de catre tatal lui Mihai au putut sa se casatoreasca, dar in mare secret.

Martorii mi-au confirmat ca mama mea impreuna cu Rica Georgescu erau in razboi alaturi de aliati. Ea era o femeie cuminte, energica, care si-a iubit mult noua sa tara, Romania, si a facut tot ceea ce era omeneste cu putiinta pentru aceasta si pentru umanitate pana la ultima ei suflare.

In Romania, mama mea trecuse la credinta ortodoxa. Cu putin timp inainte de deportarea noastra in Germania, Himmler i-a ordonat lui Eichmann pe 25 august 1944, sa opreasca imediat toate transporturile de evrei unguri la Auschwitz, tot pe baza influentei exercitate de mama mea. Si in cazul meu este o situatie curioasa. Eu am fost inregistrat cu 4 ani de nastere diferiti (o data corecta in Romania, iar in Germania cu 3 date de nastere false).

La fel mama mea…si ea a avut 3 date diferite de deces. Chiar dupa executia sa mama mea a fost inregistrata in nobilitatea engleza ca fiind in viata pana in 1959, apoi dupa 1960, ca decedata in “februarie 1940” si la sfarsit s-a pretins ca a murit pe 22 ianuarie 1986 ca pacienta a unui sanatoriu pentru persoane cu probleme psihice.

(Foto: Un alt document de identitate al aceluiasi Dieter Stanzeleit din care rezulta o alta data de nastere a acestuia)



In scrisoarea din 17.05.2000, Sylvia Teale, Supervisor Traceline RM B110 National Statitics, mi-a confirmat ca persoana decedata nu este Nerissa Bowes-Lyon. National Statitics este autoritatea centrala pentru toate datele personale din Anglia.

Modificarea datei de la 1959 s-a intamplat pe baza unor motive legate de mostenire. Bunicul mamei mele a murit fara un mostenitor masculin deoarece numai pe baza unui acord unanim al tuturor membrilor familiei, un mostenitor masculin putea sa fie stabilit pentru averea sa. Mama mea moarta, nu a putut fi intrebata, ea a fost declarata imediat decedata. Totusi eu nu am fost niciodata intrebat...

(Foto: Si un al treielea document din care rezulta o a treia data a nasterii a aceluiasi Stanzeleit)





Reporter: Poate ca Ivor Porter, fostul ofiter de informatii britanic pe care l-ati contactat dupa 1990, ar fi putut sa va dea mai multe detalii sau chiar sa faca cateva demersuri in plus care sa duca la lamurirea imprejurarilor mortii mamei dv. Ati abordat cu el aceasta chestiune?

Dieter Stanzeleit: M-am intalnit cu Mr. Ivor Porter prin intermediul unui istoric englez care dupa razboi a desfasurat o cariera diplomatica. Un gentleman foarte amabil. Am innoptat in casa sa din sudul Frantei. Era noaptea de dupa alegerile britanice parlamentare, cand Partidul Laburist al lui Tony Blair a sarbatorit marea victorie. Mr. Porter care era un sustinator al liberalilor se bucura pentru ca acestia castigasera mai multe locuri.

El mi-a spus atunci putine lucruri, poate ca avea motive s-o faca, dar mi-a daruit cartea sa, “Operatiunea Autonomous”, si m-a rugat sa ma uit peste ea. Din pacate am remarcat multi ani mai tarziu, ca acolo, la poza cu nr. 20 eram eu si mama mea in dimineata zilei de 24.08.1944, cu o zi inainte de deportarea noastra in Germania.

Zece ani mai tarziu, dupa intalnirea mea cu Mr. Porter, a iesit o noua editie a cartii respective, dar din nu stiu ce motive poza despre care v-am vorbit lipsea. De ce ?

Reporter: O atentie deosebita cred ca merita si imprejurarile in care, in 1945, ati fost adoptat de familia Stanzeleit si mai ales modalitatea prin care Securitatea se interesa si isi procura informatiile din Germania referitoare la persoana dv. Ma refer la raportul adresat lui Teohari Georgescu, fost ministru al Afacerilor Interne si raportul semnat de generalul Pacepa. De fapt, am vazut ca si Siguranta Statului, inainte de a fi creata Securitatea se interesa de dvs. si de mama dvs. Acolo sunteti numit in mod clar „Nicolae Vasile, fiul fostului rege Mihai I cunoscut in prezent sub numele de Dieter Stanzeleit”. Din ceea ce am vazut ca aveti - documente ma refer - eu cred ca aceste rapoarte sunt de fapt printre „piesele cele mai grele” pe care le posedati... Aveti si altele de asemenea „calibru”?

Dieter Stanzeleit: Aceasta atentie arata cat de mult agita apele secretele in legatura cu mama si cu mine. Cu siguranta ca tatal meu era oripilat si foarte suparat, mai ales pentru ca nu putea face nimic, la fel erau si rudele si prietenii mamei mele.

Comandantul NKVD din Romania s-a interesat despre situatia mamei mele. Aproape in fiecare zi, un avion strain de supraveghere survola cartierul general al lui Hitler, “Wolfsschanze”.

Tensiunile de ambele parti erau foarte mari. In noaptea executiei mamei mele, Parisul a fost cucerit de aliati. Hitler era dezamagit pentru ca era ultima sansa sa castige - din punctul sau de vedere - o pace separata cu Anglia si a dat gres. Dintr-o furie nebuna a executat-o pe mama mea, nepoata familiei regale din Anglia. Acum, furia sa s-a indreptat spre Anglia si spre Himler.

In Romania era planificata o noua constitutie. Normal ca puterea communista, in anii 1950-1951 vroia sa stie cum ramanea cu monarhia si eventualele mosteniri. In Germania, in acel moment, era sa fiu inecat, iar alta data era sa fiu rapit. Am fost salvat de catre cineva de la inec, iar de cealalta data am putut sa sar eu din masina.

Mai tarziu, in 1997, inainte de a veni in Romania, mi-au fost furate documente importante. Un lucru trebuie accentuat. Exista rar ceva alb-negru, deci un rau absolut sau un bine 100%.

Desi maresalul Antonescu era un companion de razboi devotat lui Hitler, ne-a protejat mereu pe mine si pe mama mea. Numarul mare de germani care nu erau in nici un caz rai, apoi ingrijirea plina de dragoste din partea doamnei Stanzeleit mi-au salvat viata. Apropos, nu am fost niciodata adoptat de ea. Ea mi-a dat numele fiului ei decedat, Dieter, la inceput din precautie, apoi din obisnuinta.



(Foto: Interesele Serviciului Special de Informatii depasisera cu mult granitele tarii)



Reporter: Ati scris o carte intitulata „Regina pierduta” editata de Fundatia culturala „Libra”, carte ce ati dedicat-o memoriei mamei dvs. naturale. Aceasta carte pe care mi-ati dat-o - si pentru care va multumesc - pe care acum o rasfoiesc si pe care va asigur ca o voi citi, a fost lansata la Bucuresti in 2007. Cum a fost ea primita de public, mai ales ca incearca sa lamureasca cateva aspecte importante din viata dumneavoastra?

Dieter Stanzeleit: Oamenii care au citit cartea au fost fascinati si uimiti cum de s-a putut tine secretul pana acum. Cred, cum fiecare om are o poveste a sa, si orice natiune are un drept la identitatea proprie care reiese din povestirile bune sau rele. Si rezultatele din cartea mea apartin si ele la aceasta. Trebuiesc auzite…din pacate cartea a fost citita prea putin.

Reporter: Ati cheltuit multi bani, multa energie si mult timp pentru a va procura documente de arhiva care sa vina sa probeze afirmatia referitoare la originea dvs. Ce demersuri intreprindeti in continuare pentru a vi se recunoaste calitatea de fiu al fostului rege Mihai I de Romania?

Dieter Stanzeleit: Adevarat, a fost o munca dificila, dar de mare importanta pentru mine si trecutul Romaniei, dar si pentru tatal meu, ma gandesc eu. Planurile mele, va rog sa ma intelegeti, nu le pot relata, dar dorinta mea cea mai mare ar fi o intalnire cu tatal meu si daca este posibil, un test ADN.

Reporter: Dupa aproape 50 de ani petrecuti in Germania ati venit in Romania si am inteles ca v-ati stabilit aici. Cum gasiti Romania ca tara? V-ati adaptat la specificul ei?

Dieter Stanzeleit: Iubesc Romania si o promovez din toate puterile si am lansat un CD cu tema “Romania, tara prietenoasa din Carpati”. Asa gasesc eu tara si oamenii din ea care sunt creativi, binevoitori, toleranti si sinceri. Noul mileniu a fost pentru Romania o importanta succesiune de evenimente.

De atunci merge totul spre bine: romanii pot circula fara viza in spatiul Schengen si multe sugestii au fost adoptate. De asemenea, Romania a devenit membra NATO si UE. Bineinteles ca mai este mult de facut, pentru ca paguba care a fost facuta in timp este foarte mare.

Reporter: Atunci cand nu va ocupati cu cautarea de noi documente care sa va intareasca afirmatiile, cu ce va ocupati dumneavoastra de fapt domnule Stanzeleit?

Dieter Stanzeleit: Cu cat inaintezi in varsta, cu atat timpul devine mai pretios. Rar mai cant la vioara. Ma duc cu placere la concerte si merg la plimbare la munte. Am vizitat multe zone cum ar fi: Alaska, Tibet, Australia... Iubesc natura.

Pretuiesc Biserica Ortodoxa si felul in care se tin slujbele, cel mai mult imi plac cantecele. De asemenea am ajutat Romania la integrarea in structurile internationale. Ele dau stabilitate tarii ca sa se dezvolte mai departe.

Dar stabilitatea trebuie sa vina si din interior si aici vad eu multe sarcini pentru societatea romaneasca democratica. Aratam spre alte state, dar asta putem s-o facem doar atunci, cand noi insine ne comportam exemplar. In Germania exista un proverb: “Nu arata cu degetul spre altii cand tu stai intr-o casa de sticla.”

Am o firma de consultanta si cred ca interesele economice nu ar trebui in nici un caz sa fie impotriva societatii, ci dimpotriva, o contributie la pacea si la echilibrul societatii.

Apropos de pace. Cu modestia cuvenita, trebuie sa spun ca am contribuit la pacea din vestul Balcanilor. Si ma doare, ca pana acum nu s-a intamplat nici o reconciliere intre Israel si statele vecine, poate si pentru ca unele nu realizeaza ca diplomatia este o daruire comuna si nu sa obtii in totalitate ceva. Dar asa ceva trebuie sa invete fiecare din propria experienta, chiar si atunci cand doare foarte tare.

Reporter: Povestea dv. este prea putin cunoscuta in media. Cu exceptia unui scurt interviu acordat unui cotidian din capitala, preluat apoi si altele, precum si de o scurta aparitie televizata, nimeni nu s-a aplecat cu atentia cuvenita asupra documentelor pe care le posedati si pe care mi le-ati prezentat cu multa amabilitate. Aceste documente, din punctul meu de vedere, eu nefiind specialist - repet – merita o atentie mult mai mare. Cum explicati atitudinea mass-media fata de dumneavoastra?

Dieter Stanzeleit: In 2000 am avut un lung interviu cu Dan Diaconescu, la Tele7abc in fata a 6 milioane de telespectatori. S-ar putea sa fi fost dat uitarii, mai ales ca pe atunci nu stiam de casatoria dintre parintii mei. Ziarele germane au relatat campania de strangere de bunuri materiale in beneficiul Romaniei, dar si in Anglia s-a scris despre mine.

De putin timp la ZDF, televiziunea de stat germana, s-a facut un film pozitiv despre Romania si un interviu cu mine. Situatia in Romania este insa diferita.

Cred ca de multe ori lipseste increderea poporului in mass-media (cateodata pe buna dreptate, pentru ca trateaza lucrurile cu superficialitate).

De aici vine si un oarecare scepticism referitor la o noua perspectiva a istoriei Romaniei si a fostei Case Regale. Mie insumi mi se pare inoportun sa organizez mult tam-tam public. Pana acum am avut incredere ca adevarul va triumfa. Mai vedem!

Reporter: Adevar sau impostura?

In ciuda insucceselor pe care le-a avut in a-si demonstra originea, Dieter Stanzeleit pretinde in continuare ca este fiul fostului Rege Mihai I. Cauta documente care sa-i intareasca afirmatiile.

Conditiile mortii pretinsei mame, mai multe date de nastere, lipsa de interes a autoritatilor britanice fata de moartea unui membru al familiei regale britanice – asa cum afirma Stanzeleit – sunt iarasi cateva semne de intrebare in aceasta delicata poveste.

Cazul Stanzeleit....adevar sau impostura? Probabil ca va mai trece timp pana cand vom afla acest lucru.

vineri, 3 iulie 2009

O STAFIE BANTUIE ROMANIA - „Societatea civilă“. Pe urmele agentilor anti-Romania

Un conglomerat cu denumire generică - societatea civilă - apare când şi când în plan public, asumându-şi diferite cauze, de regulă cu substrat politic nedeclarat. Invocând atribute ale moralităţii, lansând campanii ce au în vedere apărarea drepturilor omului şi susţinând că exprimă vocea tăcută a majorităţii sau că ar media reprezentarea unor opinii ale unor câmpuri vaste ale societăţii româneşti, reprezentanţii aşa-numitei societăţi civile ocupă sau revendică platforme de autoritate în spaţiul opiniei publice.
Mai nou, vedem aşa-numiţi reprezentanţi ai „societăţii civile“ puternic implicaţi în contestarea - inclusiv juridică - a codurilor, pentru motive nedeclarate deschis, dar care devin vizibile observând suportul unor organizaţii cunoscute pentru legăturile cu reţele europene de stânga, anticreştine şi pro-homosexualitate.
Deşi nu au calitate procesuală clară, aceste organizaţii ce pretind a reprezenta „societatea civilă“ sunt înzestrate şi cu un alt abtribut, cel al imposturii. Pe de o parte, deoarece sintagma „societate civilă“ nu este definită juridic sau normată în vreun fel de vreo prevedere legislativă.
Ziariştii „Curentul“ au luat legătura cu avocatul Cătălin Predoiu, ministru al Justiţiei, pentru a ne edifica asupra termenului şi pentru a afla dacă există un text de lege ce delimitează şi stabileşte cine anume este „societatea civilă“ în România şi ce atribute juridice încarcă acest termen. La aceste întrebări, domnia sa ne-a comunicat că termenul apare în „vechiul Cod Civil într-o manieră pe alocuri desuetă“ doar pentru a diferenţia distincţia dintre societate comercială şi societate civilă ca entitate ne-comercială - relaţie dintre mai multe persoane care se asociază în vederea atingerii unor scopuri sau interese comune.
Şi senatorul Iulian Urban, avocat şi vicepreşedinte al Comisiei Juridice a Senatului, ne-a confirmat faptul că nu se poate defini calitatea procesuală activă a unei generice „societăţi civile“ câtă vreme nu există criterii care să stabilească cine anume reprezintă această entitate şi din ce organizaţii este formată societatea respectivă. Deşi în anumite texte de lege se specifică ideea de parteneriat dintre instituţii ale statului cu „societatea civilă“, nicăieri nu este delimitat în termeni juridici conceptul şi nu este delimitată distinct aria pe care ar acoperi-o „societatea civilă“.

Societatea civilă - „sistem al puterilor non-statale“

Pe scurt, definirea clară a grupării care este acoperită generic de acest termen nu există în sens juridic şi nici nu se regăseşte în vreun text de lege vreo aproximare măcar, o listă sau un număr de organizaţii care au sau nu calitatea de a purta flamura „societăţii civile“.
Sergiu Tamaş scrie în „Dicţionar politic. Instituţiile democraţiei şi cultura civică“ (Editura Academiei Române, 1993) că „formarea societăţii civile este rezultatul unei mişcări spontane şi creatoare a cetăţenilor care instituie în mod benevol diverse forme de asociere politică, economică, culturală. În cadrul societăţii civile, cetăţenii intră într-o ţesătură de raporturi sociale, participând benevol la activitatea unei multiplicităţi de asociaţii, organizaţii, cluburi, în vederea promovării unei diversităţi de obiective şi interese.
Organizaţiile societăţii civile sunt, într-un anumit sens, autonome, în raport cu statul, reprezentând o multitudine de centre de putere, un sistem al puterilor non-statale“.
Aşadar, avem un sistem al puterilor non-statale format însă din cine şi cu ce atribute ale legitimităţii? Cine a creat şi fondat „societatea civilă“ din România, unde s-a născut ea, în ce laboratoare şi ce fel de vector al societăţii reprezintă ea şi mai ales cât de „civil“ a fost şi este acest vector? De la aceste întrebări se ramifică mai degrabă alte noi semne de întrebare decât un răspuns coerent şi clar.
Este consemnată public o replică pe această temă ce aparţine profesorului francez Claude Karnoouh, care a predat la Universitatea din Cluj multă vreme şi-i cunoaşte bine pe eroii „societăţii civile“ din România: „În România nu a existat nicio iniţiativă intelectuală care să creeze vreo legătură între mişcarea muncitorească şi intelighenţie, aşa cum a fost, de exemplu, Solidaritatea din Polonia (...) Ei se declară dizidenţi, dar am stat mulţi ani în România, pe timpul lui Ceauşescu (1971-1982) şi, cu excepţia lui Paul Goma, n-am auzit, văzut sau cunoscut dizidenţi. Şi dacă ei au existat, s-au manifestat probabil atåt de discret, încåt nimeni nu i-a auzit..."
Profesorul francez mai constată că aceşti intelectuali au fost „grăbiţi ca şi activiştii fostului aparat de partid să caute imediat avantaje şi privilegii“, în timp ce nu a existat şi nu există o reflexie veritabilă asupra comunismului la intelighenţia română, după cum niciun examen al propriei ei conduite, înainte şi după 1989.

„Impostura de anvergură“

Iată de ce, spunea acelaşi comentator francez, lumea, tinerii şi-au pierdut încrederea într-o „intelighenţie“ grăbită la avantaje şi privilegii, formată în mare parte, adăugăm noi, în jurul Grupului pentru Dialog Social, fondat de altfel de un Silviu Brucan, fost cadru NKVD, fost şef de secţie la „Scånteia“, ambasador comunist la Washington, „călător“ pe ruta Moscova, ce a jucat un rol central în revoluţia-lovitură de palat din decembrie 1989.
După ce a înfiinţat practic structura Consiliului Frontului Salvării Naţionale, organism de inspiraţie sovietică şi cu agenţi sovietici la vârf, Brucan s-a aplecat şi asupra „societăţii civile“ înfiinţând Grupul de Dialog Social, primul mugur (putred din păcate) al aşa-zisei alternative civile la puterea de stat şi de partid ce a devenit baza unui „sistem al puterilor non-statale“.
Membrii grupării s-au opintit pentru început să încerce confiscarea anticomunismului, din motive de capital politic, iar analiza resorturilor sale reale a fost înlocuită cu o continuă mistificare ce urmărea exonerarea adevăraţilor responsabili şi ascunderea rădăcinilor otrăvite ale sistemului comunist.
Dinu Săraru i-a caracterizat astfel pe membrii grupării, foşti tovarăşi din cârciumile literare ale epocii comuniste: „Mulţi şi-au construit biografii de luptători în ilegalitatea anticomunistă din România, dar ani de zile şi-au făcut studiile în străinătate, au luat cu devotament toate premiile de la UTC până la Academie, s-au bucurat de toate stipendiile comuniste. Şi acum dau lecţii, fac apeluri către toate ipostazele nemerniciei, erijându-se în arhanghelii purităţii şi justiţiei morale. Această lăcomie a incontinenţei lor prezenţe perpetue şi agresive ar putea fi numită foarte bine cu o sintagmă aflată chiar în doctrina lor - „impostura de anvergură“.

Reţeaua Soros - fondată şi condusă de un agent al serviciilor comuniste

În sediul acestui grup al imposturii s-a constituit „Societatea deschisă“ din România sub oblăduirea lui Soros, care a înfiinţat la Bucureşti, oficial, în 1990, fundaţia care îi purta numele: „Fundaţia Soros“. Maestru de ceremonii a fost însuşi Ion Iliescu.
Ulterior, numele a fost schimbat: „Fundaţia pentru o Societate Deschisă“. A fost primul ONG - nod de reţea înfiinţat în România din cadrul mai vastei reţele a „Soros Open Network România“.
George Soros a investit în 1990, pentru fundaţia sa din Romånia, 1,5 milioane de dolari, iar apoi investiţia a crescut progresiv, de la 4,3 milioane de dolari în 1992 la 11,3 milioane de dolari în 1996, pentru a ajunge, în 1999, la suma-record de 15,8 milioane de dolari.
Aceste sume gigantice pentru România au fost iniţial rulate pentru recrutarea membrilor de vârf ai aşa-zisei „societăţi civile“ de către un „civil“ numai cu numele, Alin Teodorescu, sociolog, apoi cancelar al Guvernului PSD, deputat etc.
De altfel, majoritatea membrilor de vază ai acestor ONG-uri s-au aflat mereu cu un picior în „societatea civilă“ şi cu celălalt în Parlament sau în Guvern, mereu însă în câmpul de influenţă politică.
Esenţial mi se pare însă faptul că, încă de la origini, reţeaua a avut la vârf şi a fost fondată practic de către un personaj - Alin Teodorescu - care a avut o relaţie ambivalentă nu doar cu un serviciu secret comunist, ci cu două!
Promitem de la acest punct încolo să detaliem în numerele viitoare ale „Curentului“ o analiză extinsă a „societăţii în civil“ a României.
George RONCEA
DE CE NU MERGE BASESCU LA RECEPTIA AMBASADEI SUA. Vicepresedintele Biden l-a trimis pe Gitenstein in Romania ca sa il instaleze pe Geoana presedinte

UPDATE MAI JOS. Tot felul de "surse" emit, pentru a acoperi motivul real, tot felul de supozitii copilaresti privind motivele neparticiparii presedintelui Romaniei la receptia traditionala de 4 iulie organizata azi de Ambasada SUA. Parerea mea este ca Traian Basescu isi manifesta dezaprobarea sa "oficiala" fata de intentiile administratiei SUA, respectiv ale vicepresedintelui american Joe Biden, privind reorganizarea autoritatilor romanesti, de la cel mai inalt nivel in jos, incepand cu aceasta toamna. Ecuatia este extrem de simpla: noul ambasador american, Mark Gitenstein, se pare ca este trimis in Romania cu o singura misiune importanta: instalarea lui Mircea Geoana presedinte. Ca sa intelegeti mai bine: un fel de Jack Dyer Crouch II pe invers.
Gitenstein nu este nici pe departe doar un simplu "consultant financiar"; el este in primul rand un apropiat fidel de-al lui Biden si apoi un expert in informatii, afaceri judiciare si securitate. El si-a inceput cariera in domeniu prin functia de consilier al Comitetului Senatului Statelor Unite pentru Comunitatea de Informatii/Intelligence (SSCI) in anii '70, respectiv intre 1975 si 1978. Ulterior, intre 1978 si 1989 a lucrat pentru Subcomisia si Comisia de Justitie a Senatului SUA, devenind consilier principal. Ca sa va faceti o mica idee despre capacitatile sale, cititi proiectul sau privind schimbarea cadrului legal al detinerii teroristilor realizat in calitatea sa de expert in securitate nationala si drepturi civile la Institutul Brookings. Tot Gitenstein a facut parte din echipa de 12 oameni insarcinata cu transferul de putere de la Administratia Bush la Administratia Obama, ca vicepresedinte. In acelasi timp, originile noului ambasador in Romania, asemanatoare cu cele ale protectorului lui Geoana, fostul ambasador Alfred Moses, adauga planului un element de coeziune in plus. Ca sa nu uitam, Alfred Moses, ca fost presedinte al Comitetului Evreiesc American, e si prieten cu Edgar Bronfman, fost presedinte al Congresului Mondial Evreiesc, ambii prieteni cu Ronald Lauder si Gerald Levin, patroni ai Trustului Media Pro/CME si Time Warner, membri ai Consililui pentru Relatii Externe (CFR), cu totii sustinatori ai lui Obama si ai familiei Clinton (vezi aici o harta interactiva a relatiilor - dati clic pe semnul plus). Si Hillary e acum secretar de stat iar baietii il vor pe Geoana presedinte ca sa nu mai aiba vreo problema cu personalitatea lui Basescu (asta daca nu devine mai docil si el, acolo, dupa cum da semne, si-atunci se face economie de energie si ramane cum s-a stabilit, in 2004...).
Pe scurt, asa cum Jack Dyer Crouch II a fost numit ambasador in Romania, pentru un an, inainte de alegerile din 2004, in perioada "revolutiilor orange", pentru a deveni apoi, consilier pentru Securitatea Nationala la Casa Alba, tot asa, si Mark Gitenstein, care va veni pe 1 septembrie, are cam aceeasi misiune, dar pe invers, dupa cum va spuneam. Sa vedem daca ii va iesi...
Asa ca presedintele Basescu are toate motivele sa-si arate supararea (vezi si harta de mai jos)...

Băsescu nu participă, joi, la recepţia oferită de ambasada SUA cu ocazia zilei de 4 iulie

BUCUREŞTI (MEDIAFAX) - Preşedintele Traian Băsescu nu va participa, joi, la recepţia organizată de Ambasada SUA de la Bucureşti pentru marcarea zilei de 4 iulie, la care a fost invitat. Şeful statului a fost invitat la recepţie, ca în fiecare an, au declarat pentru MEDIAFAX, surse oficiale. Programul preşedintelui pentru joi nu include, însă, participarea la recepţia oferită de ambasada americană.
În acest an, recepţia oferită în cinstea zilei de 4 iulie a fost devansată, fiind programată pe 2 iulie, începând cu ora 18.00.
Şeful statului are programată, la ora 20.00, primirea la Cotroceni a ministrului Afacerilor Externe al Republicii Turcia, Ahmet Davutoglu, iar la ora 20.40, participare la aniversarea a 10 ani de la privatizarea Uzinelor Dacia.
Preşedintele Băsescu a participat, în anii trecuţi, la recepţiile de 4 iulie oferite de ambasada SUA.
La ceremonie sunt invitaţi numeroşi oficiali. În mod tradiţional, de pe lista persoanelor care sunt chemate la petrecere nu lipsesc preşedintele, premierul, ministrul de Externe, alţi miniştri, precum şi şefii celor două Camere ale Parlamentului.
Programul petrecerii tradiţionale de 4 iulie, programată să se desfăşoare joi, în curtea reşedinţei şefului de misiune de pe bulevardul Kiseleff, ar putea fi afectată din cauza vremii nefavorabile.
Ambasada SUA nu a făcut deocamdată niciun comentariu pe tema invitaţiei adresate şefului statului.
De asemenea, la petrecere iau în general parte reprezentanţi ai comunităţii americane din România.
MAE a anunţat, miercuri, că pe agenda ministrului Cristian Diaconescu figurează participarea la eveniment, cu începere de la ora 18.00.
SUA nu a finalizat încă procedura de numire a unui nou ambasador acreditat la Bucureşti, după ce Nicholas Taubman, fost ambasador, şi-a încheiat mandatul la finele anului 2008, astfel că gazda evenimentului de 4 iulie este însărcinatul cu afaceri Jeri Guthrie-Corn.
Administraţia americană l-a propus pe Mark Gitenstein pentru funcţia de ambasador în România. Mark Gitenstein, nominalizat de preşedintele american Barack Obama pentru postul de ambasador în România, s-a distins prin activităţi de lobby la Camera de Comerţ din SUA, consultanţă acordată Comisiei Juridice a Senatului şi o carieră în domeniul avocaturii.
Departamentul Politic, politic@mediafax.ro
UPDATE POST-RECEPTIE
Ca sa il imbuneze pe Basescu, americanii au anuntat la receptie ca:
"Ambasada SUA lucreaza la o vizita a presedintelui Basescu la Washington"
Desigur: acesta va fi testul re/ne-alegerii: cand va fi organizata vizita
2 iulie, 18:22
Sirea:
Insarcinatul cu afaceri al SUA la Bucuresti, Jeri Guthrie-Corn, a declarat joi, inaintea receptiei cu ocazia Zilei Independentei, ca SUA sunt constiente ca presedintele Basescu "ar fi onorat si incantat " sa-l intalneasca pe omologul sau american Barack Obama, lucrandu-se la o vizita in acest sens, transmite NewsIn."Lucram si la o vizita a presedintelui roman in SUA. Consiliul National de Securitate, care face aranjamentele pentru astfel de vizite, este constient de faptul ca presedintele Basescu ar fi incantat si onorat sa se intalneasca cu presedintele Obama. Noi le-am prezentat foarte clar acest punct de vedere, iar ei lucreaza la agenda presedintelui", a declarat Jeri Guthrie-Corn.Din pacate, a subliniat Guthrie-Corn, agenda incarcata a presedintelui Obama nu-i permite inca sa ajunga in Romania. "Presedintelui Obama i-ar placea foarte mult sa viziteze Romania, dar are o agenda foarte incarcata in aceasta perioada si nu stiu de vreo planificare de la Casa Alba a unei vizite a presedintelui la acest moment", a mai spus oficialul american.
Spre deosebire de alti ani, presedintele Traian Basescu nu a mai dat curs invitatiei de a participa joi la receptia gazduita de seful misiunii diplomatice a Statelor Unite cu ocazia Zilei Independentei, sarbatorita la 4 iulie.Misiunea diplomatica a Statelor Unite in Romania este condusa in prezent de insarcinatul cu afaceri, Jeri Guthrie-Corn, dupa ce mandatul fostului ambasador, Nicholas Taubman, s-a incheiat la sfarsitul anului trecut, odata cu schimbarea de administratie de la Washington.Insarcinatul cu afaceri a anuntat joi ca ambasadorul desemnat recent de presedintele Barack Obama pentru Bucuresti, Mark Gitenstein, va fi audiat de Senatul american martea viitoare. Oficialul american a mai spus ca, data fiind apropierea dintre Gitenstein si Joe Biden, ar fi posibila o vizita din partea Casei Albe in Romania. "Ambasadorul nostru desemnat, care va fi audiat in Senat martea viitoare, este un apropiat al vicepresedintelui american (ce va spuneam? - nota mea). Sper ca vom avea parte de o vizita de la Casa Alba intr-un viitor apropiat. As saluta o astfel de decizie", a declarat ea.
ZIUA Online

joi, 2 iulie 2009

CORNELIU VLAD: Un nou pact Ribbentrop - Molotov? AXA Moscova-Berlin pe masa lui Obama si Medvedev/Putin

Un nou pact Ribbentrop - Molotov?
de Corneliu Vlad

Agenţia de previziuni strategice Stratfor şi cotidianul „The Trumpet”, ambele din Statele Unite, vorbesc despre o proiectată alianţă ruso-germană, care ar urma să le asigure celor două ţări „supremaţia în Europa” (Stratfor). „Este iminent un alt Pact Ribbentrop-Molotov?”, se întreabă columnistul Brad Macdonald de la „The Trumpet”, într-un articol apărut la 18 iunie 2009. Şi continuă, pe un ton mai alarmist: „Istoria arată că relaţiile camaradereşti între Rusia şi Germania sunt un semn sigur de conflict”. Pentru a atinge apogeul, atunci când afirmă : “Adevărul este că formarea unei axe ruso-germane este astăzi una dintre cele mai semnificative, dar şi mai subestimate, tendinţe ale scenei mondiale !”
Iar această axă ar fi îndreptată în mod direct împotriva Statelor Unite. “În cei aproape 65 de ani de diplomaţie de după înfrângerea celui de-al treilea Reich – explică Stratfor – strategia cheie a SUA în Europa a fost să prevină ascensiunea unei puternice entităţi politice unice care ar putea bloca interesele SUA în regiune. (Dă oare Germania, în 2009, Statelor Unite, prima licărire a unei asemenea entităţi ?)“.
Rusia – explică diverşi analişti americani – ar avea, şi ea, interesul într-o nouă axă Moscova-Berlin. “Preşedinţii americani George H.W.Bush şi Bill Clinton au promis ruşilor că NATO nu se va extinde pe seama fostului imperiu al URSS – scrie fondatorul Stratfor, George Friedman. Această promisiune a fost sfărâmată în 1989 prin expansiunea NATO în Polonia, Ungaria şi Cehia, apoi prin expansiunea din 2004, care i-a absorbit nu numai pe ceilalţi foşti sateliţi sovietici din actuala Europă Centrală, dar şi cele trei state baltice, care au fost în componenţa URSS. Iar apoi, George W. Bush a încercat să includă în NATO Georgia şi Ucraina. Eu nu cred că Rusia va permite vreodată ca acest lucru să se întâmple”. Dar, continuă Friedman, “eu nu cred că Rusia se teme atât de mult de SUA. (…) Statul de care Rusia se teme într-adevăr este Germania”. Drept care, nu-i aşa, vrea să se alieze cu ea.
Dar aceasta, aminteşte Friedman, după ce Germania a contribuit la dezmembrarea Iugoslaviei iar Rusia a Georgiei şi în condiţiile în care, şi acum, “Germania şi Rusia se tem una de alta. Rusia aprovizionează Europa, şi în special Germania cu o parte din energia de care aceasta are nevoie, iar aceasta îi dă Rusiei putere.
Numai că problema e mai complicată, dar ne-o explică editorul aceluiaşi “The Trumpet”, Gerald Fury : “Uitaţi-vă la istorie. De câte ori competiţia între Rusia şi Germania s-a încins, ele au făcut mai întâi o înţelegere una cu alta, după care, la scurt timp, au intrat în război”.
Cum rămâne, aşadar, cu actuala axă Moscova-Berlin ? Editorul lui ”The Trumpet” susţinea, încă de anul trecut, că ea a fost deja perfectată, iar columnistul ziarului îl susţine : “Eu cred că liderii Germaniei au convenit poate până în acest moment o înţelegere cu Rusia, un pact modern Hitler-Stalin, prin care Germania şi Rusia vor diviza statele după care şi le vor împărţi între ele”. La 22 iunie 2009, Stratfort vorbea despre “reînvierea” Pactului Ribbentrop-Molotov.
Oare de ce toate aceste supoziţii, care au început odată cu întâlnirile frecvente Kohl-Gorbaciov încă înainte de reunificarea Germaniei (şi dezmembrarea URSS), au fost întreţinute mai departe şi s-au intensificat după războiul din Georgia, apoi după salvarea de către ruşi a firmei Opel ? Nu cumva pentru că se apropie întâlnirea la vârf ruso-americană de la Moscova şi n-ar strica poate ca Medvedev şi Obama să aibă pe masă încă un dosar greu, dosarul mult discutatei axe Moscova-Berlin?
Sursa: http://www.inforusia.ro/


OBAMA la Moscova. Ce va fi

Fără aşteptări exagerate,
de Viaceslav Samoşkin

Primul lucru care sare în ochi când ai de a face cu tot felul de analize şi comentarii legate de apropiata întâlnire de la Moscova dintre preşedinţii Barack Obama şi Dmitri Medvedev este nepotrivirea dintre modul cum vede relaţiile ruso-americane Moscova şi a cel cum le vede Washingtonul. Pentru cea dintâi, acestea sunt o primă prioritate, pentru cel de-al doilea, nu. Dezacordul în percepţia reciproca şi ignorarea acestei realităţi stă uneori la baza unor clişee de abordare a acestor relaţii de către politicieni şi analişti ruşi. Ei ba se prefac că nu ştiu, ba chiar nu recunosc că pentru America Rusia nu înseamnă acelaşi lucru ca America, pentru Rusia. Adică avem de a face cu un fenomen de autosupraevaluare în dauna adevărului ceea ce este fals. De aici provin şi aşteptările exagerate ale unora legate de summitul Rusia-SUA care are loc în capitala Rusiei între 6 şi 8 iulie.
Dar de unde vine această diferenţă de percepţie a problematicii relaţiilor ruso-americane care există la Moscova şi cea de peste ocean?
Aici îşi spune cuvântul, în primul rând, asimetria economică (America din punct de vedere economic este de 10 ori mai puternică, decât Rusia). În al doilea rând, priorităţile Rusiei sunt una şi cele ale Americii alta. Iată cum arată priorităţile americane prezentate de Svetlana Babaeva, analist politic de la Agenţia RIA „Novosti” care abia s-a întors din Statele Unite:
- „resetarea” relaţiilor cu lumea musulmană (plecarea trupelor americane din Irak, normalizarea situaţiei din Afganistan şi, respectiv, neutralizarea pericolelor teroriste care vin dinspre Pakistan);
- susţinerea relaţiilor dirijate strategic cu China, o nouă putere globală în ascensiune;
- refacerea „alianţelor istorice” (cu Europa de Vest) fără de care SUA nu-şi pot promova interesele în lume.
Poate că ţinând cont de toate acestea, Thomas Graham, directorul principal al companiei de consultanţă „Kissinger Associates” şi fost asistent special al preşedintele Bush jr. pentru relaţiile cu Rusia a spus într-un interviu acordat ziarului „Vremea Novostei”: „Nu trebuie exagerate aşteptările legate de întâlnirea Medvedev-Obama. Relaţiile pot fi îmbunătăţite doar pas cu pas, consumându-se pentru aceasta trei-cinci ani dacă există disponibilitatea de a discuta din ambele părţi şi canalele de comunicare necesare”.
În opinia specialistului american, după încheierea „războiului rece” şi izbucnirea crizei mondiale „este clar că victoria democraţiei liberale nu este inevitabilă, iar bazele însăşi ale economiei de piaţă sunt puse sub semnul întrebării”. În asemenea condiţii, spune Graham, când se afirmă o nouă putere globală (China), şi noi puteri regionale (India, Brazilia, Iran), când în Orientul Apropiat se confruntă două lumi, una tradiţională şi una modernă, când creşte pericolul de proliferare a armelor de distrugere în masă, o nouă balanţă de forţe din lume încă nu s-a aşezat şi „nu avem ce să ratificăm”.
Analistul american crede că toate aceastea îngreunează în mod obiectiv şi dialogul bilateral Rusia-SUA. În acelaşi timp, el subliniază: „Noi avem interese comune, dar priorităţi diferite. Trebuie să căutăm un echilibru intre interese şi priorităţi”.
Unul dintre aceste interese comune este, fără îndoială, încheierea noului Tratat privind armamentele strategice ofensive (START). Şi se pare că părerea observatorilor atât americani, cât şi ruşi este cvasiunanimă: anul acesta noul document va fi semnat ceea ce ar ridica şi gradul de încredere reciprocă. Bineînţeles, dacă Moscova nu va lega această înţelegere de rezolvarea problemei cu sistemul antiracheta american din Polonia şi Cehia. Întrucât există semne că problema ar putea fi rediscutată separat, în spiritul „resetării” relaţiilor ruso-americane anunţate.
Cum poate fi găsit acel canal navigabil fie el şi îngust, dar prin care nava relaţiilor bilaterale ar putea totuşi să înainteze. Soluţia: disponibilitatea reciprocă de a face compromisuri, trădându-se însă nişte principii de bază. Se ştie, de pildă, că unul dintre principalii vectori de valori pentru americani este rolul misionar al Americii în lume de a promova democraţia văzută ca o chezăşie de securitate naţională.
În acest sens, pragmatismul pe care l-ar promova Barack Obama n-ar trebui să însemne renunţarea la valorile fundamentale americane, a spus pentru un post de radio moscovit Dmitri K.Simes, preşedintele Fundaţiei „Richard Nixon”, însă Obama ştie să obţină un rezultat, adaptându-se la circumstanţele date.
„Nu se poate ajunge la înţelegere ca Georgia să nu fie niciodată în NATO, subliniază Simes. Însă se poate conveni ca aceasta să nu primească armele grele de la SUA sau de la alte ţări cu ajutorul sau pe banii Statelor Unite. Nu se poate ajunge la înţelegere ca Ucraina să nu fie niciodată în NATO, dar se poate conveni ca să nu existe imixtiunea activă a SUA în politica internă a Ucrainei. Nu se poate obţine acordul SUA de a recunoaşte independenţa Abhaziei şi a Osetiei de Sud. Dar se poate conveni ca SUA să-i spună lui Saakaşvili: orice încercare militară de a schimba situaţia cu cele două republici se va rasfrânge asupra lui cu cele mai triste consecinţe.”
Pe de altă parte, fostul spaţiu sovietic este absolut vital pentru securitatea Rusiei, de aceea este greu de presupus până unde s-ar extinde acceptul Rusiei de a face compromisuri. Cealaltă valoare de fond a ruşilor este aşa-zisa „democraţia suverană”. „Nu trebuie să vii şi să înveţi Rusia cum ar fi trebui să fie politica ei internă şi externă, afirmă în ziarul „Izvestia” politologul rus Vitali Tretiakov. Trebuie, pur şi simplu, căutate punctele de convergenţă ale intereselor americane şi ruse şi pe această bază trebuie încercat să se construiască relaţiile mai eficiente dintre Moscova şi Washington”. „Mai bine un parteneriat limitat, decât o confruntare nelimitată”, spune şi Svetlana Babaeva de la RIA „Novosti”.
Analiştii americani recunosc totuşi că în ultimii ani percepţia Rusiei în America a suferit nişte transformări. Acelaşi Simes remarcă: dacă Rusia nu este o „prioritate supremă” pentru Statele Unite, în urma discursului preşedintelui Vladimir Putin de la Munchen în februarie 2007 şi a evenimentelor din Georgia în august 2008 ea totuşi a devenit un factor care nu poate ramane neluat în calcul.
Indiferent de rezultatele concrete ale summit-ului de la Moscova, toate semnele spun că se va face totuşi un pas în direcţia bună şi necesară. (02.07.2009)
Sursa: http://www.inforusia.ro/