Mihai Conţiu se amuză-n tristeţe

2010-12-20T04:23:00.000-08:00

Victor Roncea Blog
Dr. Dan BRUDAŞCU / NapocaNews

Cariera Internaţională a unei erori voite. Adevarul: cum l-a asasinat Mihail Moruzov pe Octavian Goga

Recent, un vechi şi bun prieten mi-a dat un telefon să îmi semnaleze faptul că fiului său i-a revenit, la şcoală, sarcina de a pregăti o succintă prezentare a “poetului pătimirii noastre” – Octavian Goga. Cum de mai mulţi ani, nici Academia Română, nici alte instituţii, cu atât mai puţin Ministerul Culturii, nu au făcut nimic pentru reeditarea operei poetului de la Ciucea, prietenul meu a recomandat fiului său să caute informaţii pe internet. Evident că principala sursă a fost Wikipedia, unde, în legătură cu moartea poetului român, uite ce se vehiculează: “La 5 mai 1938, în parcul Castelului de la Ciucea poetul a suferit un infarct cerebral şi a intrat în comă. În ziua de 7 mai 1938, la ora 14,15, s-a stins din viaţă la vârsta de 57 de ani. La Ciucea, prin faţa catafalcului, duminică, 8 mai, şi luni, 9 mai, a continuat pelerinajul miilor de oameni care l-au iubit şi i-au preţuit opera. Marţi, 10 mai, trenul mortuar cu rămăşiţele pământeşti ale ilustrului dispărut a pornit spre Bucureşti. Sicriul a fost aşezat, miercuri, 11 mai, în rotonda Ateneului, unde a stat până sămbătă 14 mai, când s-au desfăşurat funeraliile naţionale. Conform testamentului, nu s-au rostit cuvântări. Ulterior trupul poetului a fost înmormântat la conacul lui Goga de la Ciucea, conform dorinţei acestuia. “

Autorul informaţiei stupide şi inexacte (în ce priveşte exclusive moartea propriu zisă şi cauzele acesteia), dacă ţinem cont de notele de la subsolul acestui articol, pare a fi nimeni altul decât cunoscutul istoric literar (comunist) Ion Dodu Bălan.

Desigur, articolul consacrat pe site-ul Wikipedia poetului şi omului politic român Octavian Goga conţine şi multe alte inexactităţi, erori sau abordări de evidentă rea credinţă. Dar să revenim, pentru început, la citatul de mai sus. În primul rând ne aflăm în faţa unor nepermise inexactităţi. Pentru clarificarea acestor afirmaţii, precizăm că la data de 5 mai 1938, poetul însoţit de colaboratori apropiaţi, dar în absenţa soţiei sale, Veturia Goga, plecată să-l întâlnească pe ministrul de Externe al momentului, Nicolae Petrescu Comnen, spre a-i aduce la cunştinţă rezultatul discuţiilor avute de soţul ei cu importanţi oameni politici şi de stat de la Budapesta în legătură cu probema spinoasă a revizionismului, a plecat la Cluj . Deşi demis în mod odios din funcţia de prim ministru, la data de 10 februarie (nu 11 februarie 1938, cum eronat se afirmă în articolul din Wikipedia), de odiosul rege Carol al II-lea, acestuia îi era teamă de fostul său premier şi decisese suprimarea fizică a acestuia spre a evita eventuala revenire, pe fondul situaţiei dezastruoase, politic şi social economic, în care se afla ţara, a extremei drepte la Putere într-un viitor nu prea îndepărtat. Prin urmare, când se afla la Cluj, profitând de faptul că poetului îi plăcea berea, s-a pus la cale otrăvirea lui, la restaurantul New York, de către agenţii lui Mihail Moruzov, din însărcinarea directă a lui Carol al II-lea. Revenit la Ciucea, în aceeaşi zi de 5 mai 1938, otrava administrată poetului de agenţii lui Moruzov îşi face treptat efectul. În cursul serii de 5 mai , poetul intră în comă. Medicul din Ciucea, un oarecare dr. Perciun, nu sesizeză, însă, otrăvirea poetului. El a confundat manifestările şi cauza morţii cu o congestie (nu infarct!) cerebrală. De altfel, marele medic dr. Iuliu Haţieganu, venit, la solicitarea telefonică a Veturiei, la căpătâiul lui Goga, l-a apostrfat extrem de dur pe dr. Peciun reproşându-i că nu a sesizat otrăvirea acestuia şi nu a decis luarea, din timp, a măsurilor ce s-ar fi impus. După cum se vede, poate şi pentru a nu o speria prea tare,Veturie Goga I s-a comunicat că ar fi vorba despre o banală “tensiune arterială”.

În acelaşi articol consacrat poetului se fac o serie de erori foarte grave în ceea ce prieşte atribuirea exclusive lui a tuturor exceselor anti-semite ale momentului. Pobabil că cineva are interesul, în continuare, al punerii la zidul infamiei a poetului pătimirii noastre şi a trecererii cu vederea a politicii scelerate a lui Carol al II-lea, cea mai sinistră personalitate a istoriei moderne a României. Dacă autorul acestui text de prezentare a poetului a fi avut inspiraţia să depăşească, ca sursă de informare, textile dogmatice datorate lui I.D. Bălan şi ale altor imitatori ai acestuia, ar fi putut constata că iniţiativa adoptării majoităţii legilor anti-semite şi a întregii politici aferente i-a aparţinut lui Carol al II-lea. La acest capitol vor trebui revăzute şi analizate în consecinţă declaraţiile făcute, prin interviurile acordate unor publcaţii vest europene, de regele de ruşinoasă amintire Carol al II-lea şi de omul politic Istrate Micescu, cel impus lui Octavian Goga de rege ca ministru de Externe în guvernul prezidat de el, imediat după instaurarea acestui Cabinet.
Noi nu urmărim să îl scotem pe Octavian Goga basma curată, dar nici nu putem tolera ca, la peste 70 de ani de la moartea lui, încă să i se atribuie doar lui toate faptele şi exagerările în tratarea minorităţii evreieşti din ţara noastră în perioada interbelică . Antisemitismul nu a fost inventat şi pus în practică de români şi cu atât mai puţin de Octavian Goga . Recomandăm celor sinceri interesaţi de cunoaşterea adevărului să urmărească atitudinea, în această materie, în perioada la care ne-am referit, nu doar a politicienilor români, dar şi a celor din Ungaria, Jugoslavia, Franţa, Polonia, precum şi din alte ţări europene . Este nedrept să se perpetueze, chiar şi pe un site prestigious asemenea celui citat de noi, o serie de inexactităţi şi etichete mincinoase promovate, de obicei, de politrucii regimului comunist . Să fi devenit, în acest sens, la 20 de ani de la căderea comunismului din România, site-ul Wkipedia tribuna de luptă (şi de promovat etichete dogmatice şi mincioase) a vechilor ideologi comunişti, care, ca să pară credibili, recurg, iată, la opinii (şi texte) aparţinând istoricului şi universitarului I.D. Bălan?

Pentru a sluji adevărul – şi numai adevărul -, dar şi pentru o informare corectă a publicului cititor, cer administratorilor site-ului Wikipedia să elimine, cât mai curând posibil, orice informaţii inexacte, de sorginte şi inspiraţie comunistă, în legătură cu poetul şi omul politic român Octavian Goga. Nu cred că slujeşte nimănui proferarea, în continuare, a unor abordări de inspiraţie comunistă, sau a unor inexactităţi grosolane şi grosiere în legătură cu viaţa şi activitatea sa. Atrag respectuos atenţia celor de la Wikipedia că, referitor la poetul şi omul politic român, au fost scrise, de la apariţia, în 1971, a monografiei semnate de I.D. Bălan, numeroase alte lucrări şi studii, demne de luat în seamă, care nu au ţinut cont de restricţiile sau indicaţiile dogmatice ale vreunor autorităţi sau comisari comunişti. Deci, ar fi de dorit, pentru sporirea prestigiului şi credibilităţii site-ului dvs., să depăşiţi faza documentării exclusive şi excesive din lucrările deficitare ale lui I.D. Bălan sau ale unor epigoni mediocri şi prolicşi ai acestuia!

Dr. Dan BRUDAŞCU / NapocaNews

2010-12-13T23:53:00.000-08:00

Preluare de pe Victor Roncea Blog

Trei ani de la plecarea dintre noi a unui neobosit Cavaler al Adevarului:

Mihai Pelin

Odihneşte-te, în pace, Mihai Pelin. Rămânem cu cărţile tale.

Nu o sa-ti uitam niciodata ideile sclipitoare, zambetul strengaresc si privirea scaparatoare!

Din publicistica sa de front:

Disidenta in cultura, intre mit si adevar

Un serial de Mihai Pelin

Despre o asa-zisa elita culturala romaneasca, autodeclarata ca atare, fireste, a inceput sa se vorbeasca pe la sfarsitul anilor ’70. Principalii ei protagonisti au fost Gabriel Liiceanu si Andrei Plesu, care, la data aceea, culmea ridicolului!, nici nu aveau opera. Jurnalul de la Paltinis de Gabriel Liiceanu va vedea lumina tiparului in 1983, iar Minima moralia (cu un titlu furat) de Andrei Plesu va putea fi citita abia in 1988. Pana atunci, baietii mai publicasera o prefata la un album, un epistolar, ceea ce presupune numai un efort de transcriere, introduceri de cateva pagini la opera altora si niste studii subtiri ca lama de ras si cu titluri pretentioase, incapabile sa te invite la lectura si meditatie. Era in ele ceva crispat si parca imprumutat si din alte parti. In timp, la aceasta operatiune nelegitima, de enclavizare a culturii romane, prin delimitarea din corpul ei a unei asa-zise elite, au aderat si alte persoane, nu din cale de afara de numeroase, pe care nu le mai indicam, deoarece se cunosc. Si ele pe sine, si noi pe ele. Interesant este faptul ca procesul in cauza s-a insotit si cu o schimbare vizibila de comportament: nimeni nu le mai putea ajunge la nas si aroganta din ei transpira prin toti porii, le curgea din urechi si supura pe la nari.

Cu toate acestea, notiunea de disidenta a suras elitei in curs de formare la Bucuresti, a ademenit-o si i-a avansat promisiunea de a se constitui intr-un modus vivendi, inaccesibil pentru vulg si intelectualii de rand. Adica pentru acei intelectuali care nu meritau sa fie incorporati in elita.

In 1982, elita noastra a traversat si primul moment dificil din istoria sa. Unii din membri ei s-au inscris in miscarea intitulata Meditatia Transcendentala – transcendental suna frumos, nu-i asa?, si parca te ridica deasupra a toti si a toate – si au rupt cuiul. De altfel, numai niste oameni cu mintea beteaga, imprudenti pana la prostie si cu ratiune de moftangii se puteau implica in cacealmaua intitulata Meditatia Transcendentala. Niste oameni seriosi, cu scaun la cap, nu s-ar fi dat in mana unui individ dubios, despre care se soptea pe la colturi ca insasi Securitatea l-ar fi scos cu mai multi ani in urma din tara, spre a-l utiliza in atingerea unor obiective absonse. Si dupa un timp petrecut in Marea Britanie, Nicolae Stoian fusese rechemat in viteza la Bucuresti, spre a servi drept navod. Cine se prindea in navod se prindea, cine nu, nu.

Intr-adevar, Meditatia Transcendentala primise toate aprobarile de rigoare pentru a functiona, inclusiv de la institutul specializat si de la Ministerul Invatamantului. Deocamdata, partidul se dezinteresa de afacere, iar Securitatea o monitoriza molcom, fara intentii malefice. Insa, la un moment dat, s-a intamplat ceva la care nu se astepta nimeni:

cineva i-a soptit Elenei Ceausescu, numarul doi din partid, ca la Meditatia Transcendentala se petrec niste lucruri nu prea curate si ea a decis ca de chestiunea in speta sa nu se mai ocupe Securitatea, care dormea nesimtita in cizme, ci organele partidului comunist. Urmand ca toti participantii la meditatie sa fie exclusi din randurile acestuia, fiecare in sedinte organizate ad-hoc in institutia de unde primea o leafa. Securitatea nu a mai avut ce sa faca si, de ochii partidului, i-a sanctionat pe toti cei sase ofiteri care monitorizasera cacealmaua, insa l-a desemnat pe maiorul Vasile Malureanu sa se ocupe in continuare de cacealma, in deplina discretie. Si acesta l-a agatat pe Andrei Plesu, care i-a relatat cam tot ceea ce se petrecuse acolo. Ceea ce rezulta dintr-o scrisoare disperata adresata de Andrei Plesu lui Nicolae Ceausescu si dintr-o declaratia aparte, despre care nu se intelege prea bine in ce context s-a prestat. In ciuda acestui fapt, Securitatea nu l-a putu salva nici pe Andrei Plesu, si nici pe altii ce-i relatasera ce se intampla sub bagheta lui Nicolae Stoian.

Noi nu afirmam ca Andrei Plesu ar fi fost informator al Securitatii, dar ceva este neclar in toata povestea si lucrurile s-ar lamuri pe deplin numai in cazul cand dosarul ce i-a fost alcatuit de famigerata institutie ar fi scos la lumina. Ceea ce nu se intampla. Cu certitudine, in acest dosar se afla si rapoartele redactate de maiorul Vasile Malureanu dupa convorbirile cu Andrei Plesu, precum si altfel de documente relative la disidenta falsului filosof si a falsului istoric al artei. Pentru ca, spre ultimii ani ’80, furati de moda care bantuia pe alte meleaguri, incitati de gesticulatiile lui Paul Goma, nucleul dur al asa-zisei elite, alcatuit din Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu si Mircea Dinescu, mai in sinea lui, mai pe langa cine era dispus sa-l asculte, s-a autodeclarat disident. Curand se va dovedi ca a fost o disidenta de mucava: nici nu a apucat bine sa treaca in uitare afacerea Meditatiei Transcendentale, ca atat lui Andrei Plesu, cat si lui Gabriel Liiceanu li s-a permis sa plece la Heidelberg. Frumos supliment de pedeapsa, dupa o excludere din partid!

Chestiunea nu poate avea decat o singura explicatie: Gogu Radulescu. Si cei ce au trait epoca stiu despre ce este vorba. Insa avizul pentru iesirea din tara a lui Andrei Plesu trebuia sa fie dat de Securitate si aceasta era prudenta. In cazul ca Plesu nu mai revenea din cele strainatati, ponoasele in capul ei s-ar fi spart. Prudenta fiind cu atat mai mare cu cat Securitatea pescuise din anturajele Europei Libere o informatie interesanta: Monica Lovinescu dorea sa-l retina pe Andrei Plesu in Occident, pentru a fi propulsat in functia de director al postului de la München. In cele din urma, retinerile s-au spulberat. Exista un document in arhivele Securitatii in care s-a rezumat o discutie purtata de mai multi ofiteri pe tema: sa-i dam sau sa nu-i dam voie sa plece? Un singur ofiter a fost de acord cu iesirea lui Plesu din tara si argumentele lui au sfarsit prin a prevala. Neted spus, acesta a apreciat ca Andrei Plesu nu va ramane in Occident si nici nu erau sanse sa fie numit director la Europa Libera din trei motive: 1) e comod, mai bine zis lenes; 2) nu-i place sa mearga la slujba; 3) in nici o tara din lumea occidentala nu poti deveni cineva exclusiv prin aplauzele unei gasti pe care ai adunat-o in jurul tau. Si asa cum s-a dus, Andrei Plesu s-a si intors. In alta ordine a lucrurilor, pluteste in aer o banuiala justificata: de fapt, Plesu si Liiceanu, si nu numai ei, reprezentau o interfata anume a regimului comunist cu lumea occidentala. Cand Occidentul acuza autoritatile de la Bucuresti ca nu permite oamenilor de carte sa se miste liberi pe mapamond, rapunsul era univoc: se poate? Cum adica nu au voie sa circule peste hotare? Priviti, domnii Plesu si Liiceanu studiaza la Heidelberg, Ana Blandiana strabate America de la un capat la altul etc. etc. Ce vreti mai mult? Pana in decembrie 1989, si Andrei Plesu, si Gabriel Liiceanu nu au facut altceva decat sa-si ingroase anturajele cu cat mai multi aplaudaci. Faima lor de disidenti era intarita in mod sistematic si de emisiunile postului de radio din München. Pe cai subterane, Monica Lovinescu primea liste ticluite la Bucuresti, cu cine trebuia elogiat si cu cine trebuia detestat. Si asa mai departe. Totusi, cand incercam sa aflam in ce a constat disidenta teribila a cuplului la care ne referim, intelegem ca a fost vorba despre o disidenta intretinuta cu banii regimului comunist. Si pentru asta nu avem nevoie de nici un document de Securitate, sunt suficiente biografiile celor doi, asa cum ni le comunica un dictionar al scriitorilor romani aparut sub egida Editurii Albastros. Vreme de 15 ani, cand e vorba de Gabriel Liiceanu, si mult mai multi ani, daca-l avem in vedere pe Andrei Plesu, acestia au fost salarizati de Institutul de istoria artei fara sa faca nimic, dar nimic, nimic, exceptand sforile trase in vederea edificarii unei asa-zise elite si in rindurile artistilor plastici. Ca sa nu mai vorbim si de faptul ca la Institutul de istoria artei nimeni nu cerea vreunui cercetator sa-l laude pe Nicolae Ceausescu. Daca ar fi pus cat de cat osul la munca, baietii nu si-ar fi compromis disidenta.

Mai ramane sa comentam si afirmatiile lui Andrei Plesu, conform carora, in saptamanile premergatoare evenimentelor din decembrie 1989, ar fi fost transportat pe sus la Tescani. In primul rand, Tescanii nu sunt o puscarie, ci o casa eleganta de oaspeti, cu frigiderele pline in permanenta. In al doila rand, la Tescani, Plesu nu a stat pe ghimpi, ci pe leafa. Este ridicol sa ne imaginam ca Securitatea s-ar fi temut ca nu cumva Plesu sa sara pe baricada de la Intercontinental si, dintr-o singura rotire de sabie, asemeni unui arhanghel, sa spulbere structurile regimului comunist. Mai degraba, o grupare a viitoarei puteri, care stia ce urma sa se intample la Bucuresti, s-a gandit sa-l puna la adapost. Deoarece mai era nevoie de el. Dintre toti cei la care ne-am referit, numai Mircea Dinescu a schitat un gest de veritabila disidenta, prin interviul acordat cotidianului francez Liberation, in primavara lui 1989. Din pacate, dupa cum a evoluat ulterior, atat va mai ramane din el si din disidenta lui.

Idolii de mucava

Multi au avut naivitatea sa creada ca disidentii luptau pentru dreptul la exprimare libera, pentru libertatea creatiei si alte spanacuri pe care le debita retorica lor. Altii erau convinsi ca intr-un regim de democratie aceiasi disidenti vor iesi in luminile rampei cu opere necesare si temeinic elaborate, respinse de la tipar de editurile statului totalitar. Aiurea!

Dupa decembrie 1989, s-a constatat ca prin sertarele disidentilor batea vantul, acestia fiind mai sterpi decat niste zarzari uscati. Si nici pana in zilele noastre n-au izbutit sa ne rupa gura cu ceva mai de soi. Gabriel Liiceanu editeaza si reediteaza in nestire anostul Jurnal de la Paltinis – a ajuns la vreo 15 editii -, rasoleste in viteza cate un volum de panseuri numai ca sa umfle un premiu si bombardeaza umanitatea cu epistole ipocrite, predicand o moralitate la care el insusi nu are acces. In timp ce Andrei Plesu vehiculeaza diverse articolase, publicate initial in Dilema, prin Aspirina saracului, prin Plai cu boi si pe unde mai poate. Iar in materie de carte sare ca o lacusta de la o tema la alta: aduna intr-un volum aceleasi articolase, curand reluate in parte in alt volum, cu titlu schimbat, ca sa nu se prinda naivii ca e vorba de acelasi calup de branza, invelit in alta hartie de ziar. Cartea lui despre ingeri ne mai lipsea si ne-a dat-o. Si unul, si celalalt se arata a fi incapabili de o constructie cat de cat coerenta, de o lucrare intelectuala articulata si cu marca distincta. Mai transant in gesticulatiile lui, Mircea Dinescu a iesit definitiv din cultura. Se vede cu ochiul liber ca daca scrie mai mult de trei-patru fraze incepe sa gafaie. Unii ne asigura ca s-ar fi apucat de afaceri. In cazul acesta, de ce nu vorbeste la Money Channel?

In schimb, in contextul tulbure din primavara lui ’90, disidentii nostri s-au repezit hrapareti pe sedii si institutii, au inceput sa se infiltreze in diverse structuri ale statului, si s-au dedicat trup si suflet unei opere de delimitare si mai accentuata de corpul culturii romane, de ierarhizare in propriile randuri si de reorganizare a aplaudacilor colectionati intre timp. Grupul de Dialog Social chiar asta a vrut sa exprime: noi, cei 22, suntem crema intelectualilor de elita si comanda se afla la noi. Mircea Dinescu s-a instalat in fruntea Uniunii Scriitorilor, sustinut de voturile unei turme in mare parte abrutizata de foame, si nu s-a lasat pana nu a dus institutia de rapa. Mai practic, Gabriel Liiceanu a pus mana pe Editura Politica, in imprejurari si conditii socotite de multi dubioase, si s-a chitit pe facut datorii. Intr-un interviu relativ recent din Observator cultural afirma fara nici o rusine ca injghebarea Humanitas este singura editura din tara care isi plateste constiincios datoriile catre stat, luna de luna si an de an. Da’ de unde! In site-ul Ministerului Finantelor Publice, Humanitas figureaza cu mult peste 30 miliarde lei datorii, editura fiind amenintata cu executarea silita. O executare silita care nu are loc, fiind mereu amanata, si asta asa, ca sa intelegem si noi pana la ce altitudine functioneaza complicitatile dintre guvernanti si elita. Si, intrucat Gabriel Liiceanu se considera un reper moral, ne simtim in drept sa-i spunem de la obraz ca un reper moral nu minte ca un birjar.

Mult mai interesanta decat a celorlalti doi a fost cariera lui Andrei Plesu, sub spectrul democratiei noastre debile. In primul guvern postrevolutionar a fost desemnat ministru al Culturii. Nu a facut nimic altceva decat sa umfle structura acestuia cu oameni din anturajul lui. Si cred ca motivele demisiei dlui Dan Petrescu din functia de secund al lui Plesu ne-ar face sa intelegem mai multe despre ce s-a intamplat in interregnul acela. Intr-un guvern de sub presedintia lui Emil Constantinescu a fost propulsat intr-o functie pentru care nu avea nici cea mai minima pregatire: aceea de sef al relatiilor diplomatice ale tarii. Si azi parca-l vad cum aluneca printre diplomatii straini, cu capul pe o parte, cu torsul rasucit intr-o rana, asemeni unui piccolo caruia numai tava din mana ii mai lipsea. Din pozitia ministrului de Externe n-a putut face prea multe, omleta pe care o comanda la bufet sosindu-i totdeauna fada si rece. In schimb, a aplaudat actul de banditism international al bombardarii tarii prietene Iugoslavia. Apoi, dupa ce si-a tras sufletul pret de aproape un an, a ochit un alt post din care putea sa nu faca nimic pe bani cat mai multi si cu masina la scara: acela de membru al colegiului Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii. Or, aici sunt mai multe de spus.

Proba de ipocrizie si duplicitate pe care ne-a oferit-o a fost de-a dreptul monumentala: in 1982, cu palaria in mana si cu lacrimile in ochi se ruga de Nicolae Ceausescu sa nu fie exclus din partidul in care intrase de la frageda varsta de 19 anisori. Iar in 1999, pentru a forta legea de constituire a CNSAS si a fi acceptat in colegiu, se batea cu pumnul in piept ca a fost exclus din fostul partid comunist. Si ar mai fi o chestiune: o multime de gazetari inculti si certati cu cartea il califica pe Plesu drept filosof si acesta accepta docil prestigioasa titulatura, desi nu are opera filosofica. Dar cand spui filosof, spui Hegel, spui Kant, spui Fichte sau Heidegger si ar putea cineva sa-si inchipuie ca un filosof veritabil s-ar inghesui la o sinecura sub scutul careia sa-si pipaie concetatenii la galci? Oricum, pana sa intre in paine, si Plesu, si discipolii sai, Horia Roman Patapievici si Mircea Dinesscu, l-au lasat pe Gheorghe Onisoru, presedintele colegiului CNSAS, sa puna institutia pe roate, ceea ce nu a fost prea usor, si apoi l-au incalecat pana la sufocare. Ei faceau legea in CNSAS, nu presedintele institutiei. Iar azi il scot vinovat pentru toate defectiunile survenite in sase ani de batuta pe loc.

Atunci cand devenise prea limpede ca lucrurile nu mergeau bine acolo, pe cotita strada a Dragoslavelor, o comisie parlamentara a investigat activitatile institutiei si a ajuns la concluzia ca Plesu participase la mai putin decat jumatate din sedintele de colegiu. Nici frecventa lui Horia Roman Patapievici si Mircea Dinescu nu era stralucita. Ei nu veneau la serviciu, se duceau la diverse televiziuni sa ne explice in ce imprejurari dificile erau nevoiti sa lucreze. Iti venea sa le plangi de mila. De cele mai multe ori nu se duceau la serviciu nici macar in ziua de leafa, aceasta fiindu-le livrata pe card. Cu toate acestea, nu s-ar spune ca n-au facut chiar nimic. Direct sau prin ricoseu, adica prin documente distribuite unor ziaristi amatori de scandal, i-au deconspirat ca informatori ai Securitatii pe Dan Amedeo Lazarescu, pe Mircea Ionescu-Quintus, pe istoricul Dan Berindei, oameni trecuti de 80 de ani, si pe Raoul Sorban, care sarise binisor peste 90. Acestia sa fi fost vinovati pentru atrocitatile regimului comunist? Dimpotriva, toti erau victime, cu ani de puscarie in spate. Pe Dan Amedeo Lazarescu au reusit sa-l ucida, omul n-a mai trait multa vreme dupa ce a fost tarnosit la televiziuni si in presa, iar Mircea Ionescu-Quintus trage si astazi ponoase. Relatiile dintre Dan Berindei si fiul sau Mihnea nu erau deosebit de prietenesti, ori Mihnea era prietenul treimii amintite mai sus, si aceasta s-a gandit sa-i administreze un perdaf istoricului mai mult decat reputat ca sa justifice atitudinea neloiala a fiului sau. In ceea ce il privea pe Raoul Sorban – stralucitul istoric al artei s-a stins intre timp -, stiam foarte bine ca Plesu il dusmanea de peste 30 de ani. Nu stiu ce va fi fost intre ei, dar a tine in tine o dusmanie pret de aproape o viata de om, si s-o faci sa explodeze atunci cand iti vine bine, mi se pare ceva de neconceput cu o minte constituita normal. Nu intamplator, multi m-au avertizat ca om mai razbunator decat Plesu este greu de gasit in aceasta tara.

In sfarsit, ultima sinecura inhatata de Andrei Plesu a fost aceea de consilier prezidential, in care a rezistat doar un an si ceva. Nu stim de ce a fost zburat de la Cotroceni, dar nu s-ar spune ca n-a realizat ceea ce isi propusese de la bun inceput: inlocuirea dlui Augustin Buzura de la conducerea Institutului Cultural Roman prin discipolul si colegul sau de elita Horia Roman Patapievici. Si nici dupa ce au scapat de dl Buzura nu-l slabesc cu aluziile ca ar fi si acesta un fost colaborator al Securitatii. De ce? Pentru ca au depistat undeva un document nesemnificativ, din care ar rezulta ca romancierul ar fi intretinut cateva conversatii cu colonelul Ilie Merce. Pai Andrei Plesu, Horia Roman Patapievici si Mircea Dinescu au ajuns sa decida cu cine aveam si cu cine nu aveam voie sa stam de vorba? Nu le este putina rusine?! Sa trecem si peste asta si sa reamintim cititorilor ca, in prezent, Horia Roman Patapievici editeaza manopera lui Andrei Plesu in tinuta de lux, destinata strainatatii. Serviciu contra serviciu. Dar stim de pe acum ce se va alege de aceasta editie de lux. Va fi distribuita pe la diverse ambasade si centre culturale romanesti, se vor organiza lansari la care vor participa cativa fosti colaboratori ai Europei Libere, iar la Bucuresti se va minti copios prin ziare ca editia operelor lui Plesu s-a bucurat de o primire triumfala in Occident. In realitate, editia va sucomba prin debaralele centrelor culturale si ambasadelor evocate mai sus. Am trait sase ani in strainatate si stiu foarte bine ca balivernele lui Andrei Plesu nu vor avea nici o trecere dincolo de hotare.

Constienti de deznodamant, baietii poarta batalia aici, printre aplaudacii cu care s-au inconjurat. In aproape toate televiziunile au fost infiltrati oamenii lor. TVR Cultural e la dispozitia lor. Realitatea TV au acaparat-o cu totul. Tot oamenii lor sunt infiltrati in redactiile mai tuturor cotidianelor, cu misiunea de a le face o reclama incontinenta. In materie de premii, ei stabilesc juriile si tot ei incaseaza paralele. Intr-un an este premiat Andrei Plesu, in celalalt an Gabriel Liiceanu si la intervale mai largi i se arunca si lui Horia Roman Patapievici cate o ciozvarta. Pe Mircea Dinescu nu-l premiaza pentru ca nu au pe ce. Mint de ingheata apele in ceea ce priveste tirajele proprii, pasamite epuizate, umflandu-le pana la dimensiunea unor fictiuni. Si nu au pierdut din vedere nici reorganizarea militareasca a aplaudacilor. Treptat, s-au format in jurul lor trei cercuri concentrice, dintre care unul mai larg si mai numeros, alcatuit din aplaudacii de circumstata, adica din cei ce au auzit, undeva, de la cineva, ca Plesu si Liiceanu ar fi geniali. Si ce isi zic oamenii, evident derutati: hai sa batem si noi din palme, ca n-o fi nici o nenorocire. Al doilea cerc e mai strans, insa monolit, fiind alcatuit din fideli. Ajunge ca elita sa schiteze un gest si parca-i auuzi exclamand: ah, Plesu! ah Liiceanu! Si cad apoi de extaz pe spate. Ultimul cerc este si mai restrans, fiind rezervat garzii lor pretoriene, celor ce sunt gata sa-ti sara la beregata cand iti permiti sa etalezi obiectii. Din experienta proprie am identificat in acest cerc pe unul Nicolae Coande de la Craiova, pe poetul Radu Gheo, pe romancierul de reputatie europeana Ioan T. Morar, pe Carmen Musat, directoarea revistei Observator cultural, pe Radu Paraschivescu, cel mai mare cronicar de televiziune al tuturor timpurilor, pe Marius Oprea, consilier prim-ministerial pe probleme de securitate nationala, fara certificat ORNIS, pe Ralu Filip, presedintele Consiliului National al Audiovizualului. Dar sunt mult mai multi. Daca le place sa se inchine la idoli din paianta si mucava, sa le fie de bine!

Practicantii josniciei: Disidenta – o escrocherie calare pe doua veacuri

In urma cu cateva saptamani, pe parcursul schimbului de baliverne cu Gabriel Liiceanu gazduit de Realitatea TV, Andrei Plesu isi exprima nedumerirea fata de faptul de a fi atacat de o persoana pe care nu o cunoaste si cu care nu a avut nici un fel de contacte. Era vorba de mine si de o emisiune in care, impreuna cu poetul Petru Romosan, la randul nostru, ne exprimam nedumerirea de ce se considera Plesu un filosof, cand nu are opera filosofica. Ma rog, ne mobilizasem atunci si din alte ratiuni, in primul rand pentru ca Andrei Plesu nu doreste sub nici un chip sa lamureasca relatiile lui cu maiorul Vasile Malureanu, ajuns intre timp general. Si, cu toate acestea, cand s-a declansat dosariada, impreuna cu Gabriel Liiceanu, zis Lulu disidentu, Andrei Plesu nu s-a obtinut sa moralizeze natiunea, sub bagheta de moderator a servitorului lor Stelian Tanase. Ceea ce nu se face cand ai ceva de ascuns.

Intr-adevar, Andrei Plesu nu ma cunoaste si nu am avut nici un fel de contacte. Din punctul acesta de vedere, s-ar zice ca suntem chit. Personal, pana in 1992, cand m-am intors din Italia, nu stiam nici macar cum arata Plesu la fata, pana cand nu l-am vazut in cateva emisiuni de televiziune. In carne si oase l-am vazut o singura data, in urma cu doi ani si ceva, cand ne-am incrucisat in holul sediului CNSAS si am trecut fluierand unul pe langa altul. Si atunci ma intreb: de ce in 1996, cand am publicat documentele Securitatii relative la scriitori, Andrei Plesu, intr-un editorial din Dilema, isi exprima sarcastic curiozitatea de a cunoaste dosarul meu din arhivele institutiei defuncte. De vreme ce nu am facut niciodata parte din troaca aplaudacilor lui, de vreme ce nu am participat niciodata la reuniunile de taina ale disidentilor nostri de paie, cand acestia se inghesuiau sa vorbeasca direct in microfoanele Securitatii, ce turnatorii as fi putut debita despre el si amicii sai? Dintre acestia, nu-l cunosteam decat pe Mircea Dinescu, salutandu-ma cu el politicos pe coridoarele Casei Scanteii, si atat.

Realitatea este ca asa-zisilor disidenti nu le-a convenit absolut deloc faptul ca eu am fost primul care a patruns in arhivele Securitatii. Stiau ei de ce, cum se dovedeste de altfel in zilele noastre, dupa primele rezultate ale dosariadei in curs. Si curiozitatea exprimata de Plesu in 1996 a dat tonul unei serii prelungite de agresiuni impotriva mea, din partea celor ce stau sub ordinul lui si al lui Gabriel Liiceanu. Nu am fost singurul caruia i s-a aplicat acest tratament, au fost atacati si altii care nu se numara printre gascarii lor, insa prefer sa ma refer numai la ce mi s-a intamplat mie, enumerand numai cateva situatii.

La un moment dat, Gabriela Adamesteanu a obtinut un interviu la mana a doua, adica prin Cornel Dumitrescu, fostul director al saptamanalului Lumea libera de la New York, de la fostul general Ion Mihai Pacepa. Si, hodoronc-tronc, Pacepa a fost intrebat: ce parere aveti despre Mihai Pelin? La care gunoiul de peste Ocean a raspuns: Am vazut dosarele lui Mihai Pelin si pot sa va spun ca acestea nu-i fac cinste. Bineinteles, m-a pufnit rasul. Vreo sase sau sapte ani inainte de fuga lui Pacepa din tara eu m-am aflat in provincie, nu eram un personaj important, eram tanar si zurbagiu, imi traiam viata, ma tineam de dame si sprituri si ma durea exact in popou de Securitate. Habar nu aveam cine era Pacepa si nici macar nu stiam ca exista o Directie de Informatii Externe a Securitatii. Atunci, de unde si pana unde imi cunostea Pacepa dosarele, nu dosarul, de vreme ce nu le-a putut gasi nici macar Andrei Plesu, ca sa-si satisfaca o curiozitate mai veche, in cei sase ani in care a taiat frunza la caini in calitate de membru al colegiului CNSAS? In afara de asta, Pacepa a ajuns la o varsta la care nu-si mai aminteste spre seara ce a mancat dimineata. Cum si-ar fi putut aminti, si asta dupa doua decenii, de o persoana cu o pozitie cu totul modesta in viata publica romaneasca? Parerea mea este ca fostul general Ion Mihai Pacepa a ajuns demult un soi de magar, in spinarea si in samarele caruia fiecare aseaza ce vrea. Si afirmatiile la care m-am referit nu apartineau lui Pacepa, ci Gabrielei Adamesteanu.

Intr-o buna zi, l-am invitat la mine pe Neculai Constantin Munteanu, singurul fost redactor de la Europa Libera pentru care am nutrit totdeauna o simpatie deosebita. Am ciocnit un pahar si am discutat despre o carte pe care o pregateam, privind operatiunile Melita si Eterul, declansate de Securitate impotriva postului de radio din München. Apoi Neculai a plecat, insa uitasem sa-i spun ceva si peste o ora sau doua i-am telefonat, i-am comunicat ce doream sa-i comunic, dar, dupa ce am incheiat convorbirea, au ramas pe fir niste voci ale unor femei. Una din voci se pare ca apartinea Rodicai Palade. Era o perioada in care telefonia bucuresteana trecea pe sistem digital si suprapunerile acestea erau frecvente. Ei bine, ce credeti ca au facut damele de la faimosul saptamanal 22, difuzat pe cinci continente si din care numai in Bucuresti se vand 86 sau 87 de exemplare? M-au reclamat la Procuratura, cum ca as dispune la mine acasa de aparatura cu care le ascult telefoanele! Am fost chemat la Procuratura, am ras copios cu procurorul care trebuia sa rezolve hartia si am dat o declaratie de cateva randuri. Cazul a fost inchis, dar am pierdut fara rost o jumatate de zi.

In alta zi, imi spune un prieten ca sunt luat peste picior in revista Dilema de una Simona Sora, despre care habar nu aveam, pentru ca revista de moftangii Dilema nu ma intereseaza. E o revista in care redactorii isi admira propriul buric, atunci cand nu admira buricul lui Andrei Plesu. Si ce scria aceasta Simona Sora? Daca m-ar fi avizat transant ca sunt agramat si producea si niste exemple, sau daca ar fi constatat ca unele date comunicate de mine nu corespundeau adevarului si m-ar fi corectat, nu era nici o suparare. Inghiteam in sec si ma conformam, sau imi insuseam critica, cum se spunea pe vremuri. Dar Simona Sora lasa sa se inteleaga ca ar sti ceva despre mine si despre ce e in spatele meu, ceva din categoria faptelor, vorba lui Pacepa, care nu-mi fac cinste. In rest, articolul ei era mai salciu decat apa de ploaie. Si ce era sa fac? I-am transmis in gand salutari de mama si, cum se zice, am inchis telefonul.

In 1995 sau 1996, Monica Lovinescu a vizitat Romania si Virgil Magureanu, care ar fi vrut sa schimbe o vorba cu dansa, m-a rugat sa incerc sa o contactez si sa-i comunic dorinta lui. Prin dna Georgeta Dimisianu i-am aflat telefonul si am sunat. Era deja avizata si mi-a raspuns cu o voce de o rautate nemaiintalnita de mine de cand m-am nascut ca nu dorea sa-l cunoasca pe Virgil Magureanu, insa, daca Virgil Magureanu avea o oarecare consideratie fata de ea, ar fi putut sa-i furnizeze cateva documente din care sa inteleaga de ce a ajuns mama ei in arestul de la Malmaison, unde a si decedat. Lui Virgil Magureanu i-am spus ca Monica Lovinescu nu mai avea timp sa-l vada, trebuia sa se intoarca in Franta, si i-am comunicat doleanta ei. Pe loc, directorul SRI a telefonat la arhive si a ordonat sa se traga la xerox tot dosarul de urmarire informativa al Ecaterinei Balacioiu, fosta sotie a lui Eugen Lovinescu si mama Monicai. A doua zi, am preluat acel vraf de hartii, vreo cateva sute de file, si l-am predat celei ce il solicitase, la parterul unui minibloc de pe strada Romulus. Monica Lovinescu a predat documentele Doinei Jela, care a scris pe temeiul lor o carte aparuta la Editura Humanitas. Si aici e aici: pe cine injura Doina Jela, ori de cate ori i se pare ca ar fi o ocazie? Pe mine.

Inventand diverse povesti, dupa cum mi s-a spus, ca documentele i-ar fi fost furnizate de un securist pocait, cu care se intalnea la marginea unui parc, dupa caderea serii!

In 2002, Editura Compania mi-a tiparit un dictionar al emigratiei romane si primul care s-a intamplat sa-mi sara la beregata a fost Ioan T. Morar, romancier de reputatie europeana, membru marcant in garda pretoriana a autodeclaratei noastre elite. Cand nu scrie romane de rasunet european, se rezuma sa muste de fund tot felul de personaje neagreate in randurile elitei, in Academia Catavencu si pe unde mai poate. Ei bine, Ioan T. Morar afirma intr-un articol din Romania literara ca nu eram eu cel indicat sa scrie o asemenea carte, deoarece eram un fan al lui Ion Iliescu! Chestiunea este ca eu nu am scris niciodata articole in favoarea lui Ion Iliescu si macar Mircea Dinescu ar trebui sa stie de cate ori l-am tinut in suturi pe fostul presedinte al tarii, in Aspirina saracului. Dar trebuia sa se afle si Ioan T. Morar in treaba, pentru ca asa era programat. In sfarsit, trec si peste faptul ca fanii adevarati ai lui Ion Iliescu erau personajele din elita, disidenta si societatea civila, care, in 2004, inaintea alegerilor parlamentare si prezidentiale, au semnat un apel in favoarea batranului bolsevic. A vazut cineva semnatura mea pe acel apel?

Totusi, cea mai sinistra magarie cu care m-am confruntat a venit din partea cronicarului sportiv Nicolae Manolescu, in paralel si director al saptamanalului Romania literara. In 2005, la aceeasi Editura Compania mi-a aparut cartea Vietile pictorilor, sculptorilor si arhitectilor romani intre legionari si stalinisti (1940-1950), scrisa in 1982-1984. Este un studiu destul de amplu despre mizeriile indurate de artistii in speta in perioada razboiului si despre tentativa finala, din anii 1947-1950, de a se abate activitatile lor spre preocupari straine traditiilor romanesti, hranite de fapt din seva traditiilor occidentale, franceze inainte de toate. Or, cui a gasit de cuviinta Nicolae Manolescu sa incredinteze cartea mea spre a fi comentata? Istoricului si criticului de arta Radu Bogdan. Cel putin Andrei Plesu nu se poate sa nu stie ce fel de rol a jucat in epoca dl Radu Bogdan si sunt convins ca si Nicolae Manolescu era la curent cu tot ceea ce se intamplase atunci. Insa, cum si directorul Romaniei literare o face pe disidentul si se raliaza la ceea ce agreaza sau nu agreaza elita, ce si-o fi spus: hai sa i-o fac lui Mihai Pelin, pentru ca nu face parte din gasca, si sa-l dau pe mana unuia dintre cei pe care i-a pus la zid. Bineinteles, dl Radu Bogdan nu a sarit peste cal, relatiile mele cu dansul nu au fost alterate, insa principiul in virtutea caruia a actionat Manolescu mi s-a parut de o perfidie fara egal. Cum sa te amesteci intre asemenea oameni!?

Toate aceste intamplari imi amintesc niste replici din Teodor Mazilu, cand cineva intreba: poate fi omul atat de ticalos?! si i se raspundea, cu o promptitudine exemplara: poate, tovarase, poate! De ce sa nu poata? In ceea ce ma priveste, nu pot decat sa ajung la concluzia ca in randurile elitei si disidentei bantuie o lipsa teribila de caracter, multi dintre membrii lor dandu-mi impresia ca au fost educati in padure. Fanii corifeilor pe care ii am in vedere sunt formati sistematic in spiritul unei incontinente adversitati fata de toti cei ce nu au placerea sa se alature lor, spre a se inchina impreuna la niste idoli de mucava. In orice imprejurare, rachiuna tasneste din ei ca apele fierbinti dintr-un gheizer si, ce e mai caraghios, ei insisi se considera o elita. Pe ce? Insirati pe o lista toti redactorii de la 22 si Dilema, veche sau noua, si veti vedea ca nici unul din ei nu a realizat ceva consistent in viata. Cei mai multi se consuma in articolase saptamanale, in care trag de urechi numerosi intelectuali de prestigiu si ofera indicatii pretioase la toata lumea, cu toate ca propria lor opera sau nu exista, sau iti aluneca printre degete ca nisipul.

Inca o data, sa le fie de bine! Calomniile si sicanele lor nu m-au atins niciodata. Sunt comandor al Ordinului Stelei Solidaritatii Italiene, decoratia fiindu-mi acordata de presedintele Carlo Azeglio Ciampi, fara a avea aprobarea lui Plesu si Liiceanu. Cartile pentru care am fost distins au fost recenzate in La Stampa de la Torino, in Corriere della Sera si il Giornale de la Milano si in Il Gazzetino de la Venetia. Decat sa fie recenzate in fituicile 22 si Dilema veche, mai bine mi-ar da cineva doua perechi de palme. Insa, daca fanii lui Plesu si Liiceanu nu vor avea de gand sa se potoleasca, o sa-i pocnesc de o sa le sune apa in cap, publicistic, fireste, nu fizic. Cu detalii surprinzatoare din niste arhive de care detinatorii lor fac o abstractie interesata.

Deconspirari pe spranceana

In cateva emisiuni de televiziune, la radio si in presa scrisa, am atras in repetate randuri atentia asupra faptului ca cea mai mare densitate de informatori ai Securitatii a existat in cercurile elitelor disidente.

De asemenea, pot fi suspectati de colaborare cu institutia defuncta toti cei ce in zilele noastre o injura cu o sete nesanatoasa. Nu stiu daca m-a crezut cineva, pentru ca in cercurile in speta nu functioneaza criterii logice, ci subiective: ajunge sa se uite Andrei Plesu sau Mircea Dinescu urat la tine, sau sa arunce despre tine o vorba in dunga si din asta laudatorii si tuterii lor deduc automat ca ai fost neaparat securist, colaborator sau informator. Insa timpul mi-a dat dreptate: recentele cazuri Sorin Antohi si Carol Sebastian sunt mai mult decat elocvente. Si mai sunt, va asigur eu ca mai sunt niste cazuri, inca tinute sub plapuma. Din inceput, trebuie sa recunosc ca nu mi-a placut dosariada in curs si tam-tamul care o insoteste, dar, iata, constat ca operatiunea are si aspecte benefice: mai taie elitelor disidente din nas.

Oricum, eu intuisem ca intrarea in primul colegiu al CNSAS a lui Andrei Plesu, Mircea Dinescu si Horia Roman Patapievici nu avusese drept obiectiv numai paralele cu care erau indopati, ci si acoperirea camarazilor de elita. Deci stiau despre ce era vorba, ca niste insi ce se plimbasera consecvent cu luntrea in doua funduri: cand in fundul raiului elitist, cand in fundul Securitatii. Habar nu aveam ca il acopereau pe Sorin Antohi, asta nu mi-a cazut sub priviri, insa, in alte cazuri, onoarea lor scartiia din toate incheieturile. La un moment dat, in timp ce discutam cu Horia Roman Patapievici despre un fost director al Europei Libere, nu m-am sfiit sa-l inttreb deschis: si cu asta ce faceti? Nu-l dati pe goarna? La care interlocutorul mi-a raspuns pe un ton indoit cu dulceata si miere: domnule – a fost raspunsul lui Patapievici -, dar are niste note informative atat de inofensive!… Adevarul fiind ca personajul in speta dirijase elogierea elitei si de la München, si de la Praga, iar cand postul de radio si-a deschis filiala la Bucuresti a umplut cu mii de dolari buzunarele celor considerati caimacul elitei. Si nu se facea sa fie deconspirat. Oare ce s-ar fi intamplat, m-am gandit, daca eu as fi fost dovedit drept autor al acelor note informative inofensive?

In alt moment dat, un apropiat al colegiului CNSAS a ajuns sa ma intrebe: cum s-ar putea explica afirmatiile SRI cum ca o doamna dintotdeauna apropiata de ei, de elita, nu ar avea dosar de securitate? Doar se stie ca disidenta ei a fost dintre cele mai viguroase. Viguroasa pe dracu, mi-am spus eu in barba pe care n-o am, pentru ca dama in cauza se bucurase numai de beneficii sub regim comunist. Dar nu stiam daca dosarul in speta ajunsese la CNSAS sau nu si, cum nu puteam sa spun ce stiam, am tacut. Si am aflat mai tarziu ca, pe baza absentei acelui dosar, damei i-a fost eliberat un certificat de curatenie morala, pe care ni-l vara astazi in ochi. Probabil va trebui sa se infiinteze un al treilea colegiu al CNSAS, fara Mircea Dinescu, pentru ca adevarul sa fie restabilit in drepturi. In vremurile ei bune, dama respectiva a fost trup si suflet alaturi de Securitate. Dar mai ales cu trupul.

Facand abstractie de alte cazuri, chestiunea este ca numai acoperirea faimosului intelectual de elita Sorin Antohi reprezinta in sine un caz penal. Plesu, Dinescu si Patapievici au fost desemnati cu avizul parlamentarilor in conducerea CNSAS, cu avantajele de rigoare, nu ca sa ascunda, ci ca sa dezvaluie, si Civic Media, prin coordonatorul ei, dl Victor Roncea, a facut foarte bine sesizand in legatura cu situatia in speta o Procuratura care doarme in cizme. In cazul cand aceasta Procuratura va continua s-o faca pe mortul in papusoi, vom sti mult mai bine in ce fel de tara traim. In plus, si altceva ni se pare interesant in toata afacerea: tacerea lui Plesu. Reperul moral, definit ca atare de Gabriel Liiceanu, nu exprima nici o parere despre fapta murdara in care a fost implicat. Si nu e nimic de facut: si nesimtirea se inscrie in randuielile omenesti, atunci cand e vorba de elita si disidenti.

Nici dosariada in curs nu face o figura mai breaza in opinia publica. Din cele ce ni s-au prezentat despre dna Mona Musca nimic nu probeaza ca ar fi facut politie politica si Gabriel Liiceanu si-a exersat degeaba talentul epistolar lesios si tendentios. Aceeasi e si situatia dlui Dan Voiculescu, in cazul caruia rapoartele de serviciu au fost considerate drept note informative adresate Securitatii. Si e explicabil de ce Mircea Dinescu a dansat dansul scalpului in jurul patronului a doua televiziuni. Cam 90 la suta din elita si disidenti sug vartos de la Vantu si de la Patriciu. Dl Dan Voiculescu n-a fost dispus sa le ofere nici macar o tata la supt si i s-a inscenat ceea ce stim cu totii. Dl Eugen Uricaru a fost declarat informator al Securitatii fara probe doveditoare, numai pentru ca personajul displace celor ce l-au vrut pe Nicolae Manolescu in fruntea Uniunii falite a Scriitorilor. Iar intepaturile la adresa dlui Augustin Buzura incearca sa ne asigure ca gestul lui Plesu de a-l impinge pe tuterul sau, Horia Roman Patapievici, la conducerea Institutului Cultural Roman ar fi fost necesar si licit. Nu tine, gasca elitelor disidente nu are de-a face cu niste prosti.

In fond, toata galagia starnita de dosariada nu are alta menire decat aceea de a abate atentia de la un adevar care sare in ochi: elitele in discutie nu produc mai nimic. Dimpotriva, imping din toate puterile la disolutia spatiului cultural romanesc. Intriga, trag sfori, provoaca scandaluri, umbla cu limba scoasa dupa bani nemunciti si ofera lectii de moralitate unei opinii publice care se uita la ele ca la niste gunoaie. Ni s-a promis ca schimbul de baliverne dintre Plesu si Liiceanu, gazduit de Realitatea TV, va schimba de la radacina filosofia prime-time-ului, adica va face o gaura in cer prin care ar putea sa treaca si un tramvai. Si astazi aflam ca ratingul emisiunii s-a fixat la un ultramodest 0,1 si va cobori in curand la zero. Disparitia balivernelor celor doi din grila de programe a Realitatii TV nu va insemna insa nici o nenorocire, din punctul lor de vedere. I-au pregatit din timp pe Marius Oprea, Stejarel Olaru si Mircea Dinescu sa scoata capetele diurn din televizor, ca sa arate cu degetul in dreapta si-n stanga si sa provoace confuzii de un ridicol total. De altfel, singura ratiune a lui Mircea Dinescu de a mai fi prezent la niste televiziuni o constituie faptul ca s-a agatat cu ghiarele si cu dintii de afacerea deconspirarilor si numai cat timp va dura aceasta afacere va mai avea ocazia sa ne ofere o mutra desfigurata de ura si sa dea cu disperare din maini, ca intr-un numar de prestidigitatie improvizata scapata de sub control.

Totusi, ceva a survenit intre timp. Dupa ce a aparut cu o masa in capul scarilor sediului CNSAS, dezvaluind ilegal ziaristilor ce se trafica in institutia din care e parte, cu promisiunea ca asa va proceda zilnic, Mircea Dinescu a uitat sa se tina de promisiune si a doua zi era pe alte meleaguri. Este limpede ca i s-a spus sa se potoleasca. Ce ne facem insa cu ceilalti doi, cu Marius Oprea si Stejarel Olaru, care si-au facut din afacerea deconspirarilor meserie? Vor mai sti sa faca si altceva, dupa ce afacerea va sucomba? Totul imi aminteste o intamplare traversata de un unchi al meu dupa tata. Reintors din razboi, s-a trezit intr-un Bucuresti in care nu cunostea pe nimeni si, ratacind fara rost prin oras, a ajuns si in Crucea de Piatra, unde n-a avut incotro si s-a lipit de o dama. Dupa ce i-a facut tot tacimul, privindu-l de jos in sus, intelegeti dvs. de ce, dama i-a spus, cu lacrimi in ochi: scarboasa meserie! Asa zic si eu si nu numai eu referitor la indeletnicirea urat mirositoare de deconspirator habotnic: scarboasa meserie! In mentalitatea lor, nimeni nu trebuia sa lucreze in acele domenii in care, prin forta imprejurarilor, nu se puteau evita contactele cu Securitatea. Trebuia sa inchidem tara, sa tragem obloanele si sa ne facem toti disidenti. Dar cati dintre noi puteau s-o faca pe disidentii pe lefuri grase, asemeni lui Plesu si Liiceanu, fara sa ne ceara nimeni nimic?

Ce ne facem si cu ministrul nostru al Culturii si Cultelor, totdeauna holbat si pus si el pe deconspirari? A inceput prin a se indoi de rectitudinea fetelor bisericesti si continua prin a pune la indoiala onestitatea oamenilor de cultura romani. Pretextul cu purificarea morala a climatului nostru social nu prea sta in piciare, pentru ca, iata, avalansa deconspirarilor pe stranceana nu produce decat zazanie, controverse si provoaca dispretul opiniei publice. In cazul lui Adrian Iorgulescu si al altora de aceeasi teapa mai degraba e vorba despre o inclinatie atavica spre delatiune, intrucat deconspirarile la care ne referim tot delatiuni se cheama ca sunt. Tot balamucul, incurajat pe fata de primul ministru, a gasit in ministrul Culturii si Cultelor un fochist numai bun sa bage carbuni la vapor. Ramanem in asteptare, pentru a vedea cum se vor descurca liberalii la alegerile care au inceput sa bata la usa. Suntem convinsi ca palmele pe care electoratul le va administra copiilor din flori ai lui Bratianu ii vor face sa vada roiuri de stele verzi si sa auda pasarele ciripind prin copaci de tipla. Nu intamplator, pedistii se tin departe de aceste malversatiuni imprudente. Stiu ei ce stiu.

In acest episod, asupra unei singure chestiuni se mai cuvine sa discutam: afirmatia lui Andrei Plesu, emisa in urma cu un an si ceva sau doi, conform careia nimeni nu e in drept sa publice vreun document referitor la persoana sa, fara avizul lui. El poate publica despre oricine orice, marele nostru filosof fara opera filosofica socotindu-se deasupra a toti si a toate. Penibila umflare in pene! Dar iata ca principiul gaunos instituit de Andrei Plesu a functionat si mai functioneaza. Opinia publica nu are cunostinta de dosarul sau de securitate, dupa cum n-are cunostinta nici de dosarul lui Mircea Dinescu. Desi cu aceasta trebuia inceput. Patronand in continuare o asemenea porcarie, actualul colegiu al CNSAS se autodiscrediteaza cu fiecare zi care trece, isi compromite si bruma de credibilitate cu care mai e creditat si mult mediatizata dosariada se dovedeste a fi un joc necinstit si jegos cat incape.

Goana dupa gologani

O mana cereasca a fost pentru elita si disidenti instalarea in Romania a unei filiale a Fundatiei pentru o Societate Deschisa, patronata si finantata de miliardarul american George Sörös.

Intervenind intr-o emisiune de la Antena 3, la care participam impreuna cu poetul Petru Romosan, Gabriel Liiceanu a lasat-o mai moale cu calitatea de filosof a lui Andrei Plesu si ni l-a recomandat drept un exceptional eseist. Numai ca aici, la noi, in Balcani, se pretind eseisti, indeobste, persoanele care nici ele nu stiu ce sunt si notiunea de eseist incape ce vrei si nu vrei, uneori te miri ce. Dupa acelasi criteriu, mai toti redactorii si colaboratorii revistelor 22 si Dilema veche sunt eseisti, autori de articole amestecate, pentru ca altceva inca n-au dat din ei, cum n-au dat ceva mai de soi din ei nici mentorii lor. Asa ca mana de ajutor intinsa de Gabriel Liiceanu nu i-a adus lui Plesu nici un castig. Iar daca schimbul de baliverne sustinut de cei doi, in fiecare duminica seara, la Realitatea TV, tine tot de eseu, nu mai avem ce sa spunem. Decat ca, intr-adevar, au dat peste cap nu numai filosofia prime-time-ului, ci si ratiunea lui de a fi.

Deocamdata, totusi, altceva ne intereseaza si anume apetitul pentru bani nemunciti al eseistilor galonati si ca disidenti, si ca elita. La dexteritatea cu care Plesu impusca functii bine remunerate, din care nu te obliga nimeni sa faci cine stie ce, ne-am mai referit. In plus, banuim ca atunci cand a fost ministru si consilier prezidential i-a fost oarecum mai greu, fiind nevoit sa mai vina din cand in cand la serviciu. Ca membru al colegiului CNSAS, aceasta grija nu l-a mai apasat si a traversat o perioada de veresie curata: a fost permanent creditat cu o leafa mai mult decat onorabila, contra unor garantii care n-au functionat niciodata.

O mana cereasca a fost pentru elita si disidenti instalarea in Romania a unei filiale a Fundatiei pentru o Societate Deschisa, patronata si finantata de miliardarul american George Sörös. Era in discutie o sarsana de dolari barosana si asa-zisa societate civila s-a aruncat in imtunericul ei cum se arunca jucatorii de rugby intr-o gramada. Andrei Plesu a preferat sa ramana in umbra, fara a renunta la festin: a impins-o in fata pe sotia sa, Catrinel Plesu, sa bage siringa in sarsana, pana la os, si aceasta, din prima, in perioada 1990-1991, a fost cooptata in biroul din Bucuresti al fundatiei Sörös, cu cutitul in mana si painea la dispozitie. In 1992 si 1993 pozitia ei in sistem a ramas aceeasi, iar in 1994-1995 a promovat in consiliul fundatiei. Apoi, in 1996, in adunarea generala a cosmeliei. In 1998 o regasim in consiliul national al fundatiei, dupa care prezenta ei in diversele comitii si comitete se estompeaza, poate si datorita faptului ca bugetul filialei din Romania al fundatiei Sörös se subtiase vazand cu ochii, secatuit de o liota de fomisti printre care se agitau, alaturi de Catrinel Plesu, si alti protagonisti din elita si disidenta: Andrei Pippidi, Mihai Sora, Mircea Mihaies, Horia Roman Patapievici, Renate Weber, Smaranda Enache, Cristian Parvulescu, Marius Oprea, Sabina Fati, Horatiu Pepine etc. etc. Astazi se vede cu ochiul liber ca din banii lui Sörös s-a ales praful, fara sa rodeasca nimic.

In paralel, Catrinel Plesu sugea si de la Fundatia Culturala Romana, prin bunavointa dlui Augustin Buzura, care a inteles prea tarziu ca avea de-a face cu niste sacali. Acolo, sotia lui Plesu se ocupa de relatiile internationale ale fundatiei, pana cand aceasta a devenit institut si consiliul de conducere al institutiei n-a mai binevoit s-o tolereze ca sefa a unui departament important. Nervii madamei s-au descarcat asupra dlui Augustin Buzura, cu toate ca dansul nu-i desfiintase postul – numita a fost detronata numai din functia de sefa -, episodul fiind relatat in Romania literara din februarie 2005. La 15 decembrie 2004, dna Plesu il soma pe dl Buzura sa-i explice urgent ce s-a intamplat cu „functia si indemnizatia mea de conducere”, primita pana atunci. Asta desi stia despre ce era vorba. De asemenea, si Andrei Plesu sugea si din alte indemnizatii decat cele incasate ca ministru in functie, si tot de la Fundatia Culturala Romana, unde acelasi domn Augustin Buzura, generos pana la imprudenta, a infiintat special pentru el revista Dilema si l-a uns si director al publicatiei. Apoi, cand fundatia a devenit institut, Plesu a intrecut chiar orice masura: a vrut sa treaca revista pe numele lui, s-o privatizeze ca sa fie mai clar, ca si cum ar fi fost o fabrica de lumanari sau alta injghebare industriala, scoasa la mezat de APAPS. Figura nu a tinut. De data aceasta, dl Buzura n-a fost dispus sa se joace cu o proprietate a statului si astazi trage toate ponoasele.

In materie de gologani, Gabriel Liiceanu a patruns in democratie cu dreptul, primind drept cadou Editura Politica, asa cum am spus. Cate edituri din aceasta tara au fost miluite cu asemenea inzestrari, primite gratis, la cheie? Oricum, asta a fost cand a fost. Astazi, dupa aproape doua decenii, intreprinderea patronata de Liiceanu se afla in dandana. Cum a ajuns editura Humanitas la fabuloasa datorie de mult peste 30 miliarde lei vechi este o chestiune pe care nu o poate limpezi decat un control financiar riguros. Pentru ca toata povestea miroase extrem de urat. Au fost erori de management? S-au bagat parale in buzunare particulare? Urat miroase si indiferenta Ministerului Finantelor Publice fata de ideea transarii acestui debit. Cert este ca disciplina financiara a devenit facultativa pentru elita, ea isi poate permite orice, chiar sa minta ca e curata ca lacrima din punctul de vedere al datoriilor catre stat. In timp ce altii, fara pile in ograda Guvernului, ajung rapid la executarea silita.

In procurarea unor venituri pentru care nu plateste impozite, Gabriel Liiceanu utilizeaza si alte metode, unele insolite de-a dreptul. La un anume moment, l-a apucat o iubire de monarhie echivalenta cu o cadere abrupta in transa. Ne incredinta ca regalitatea echivaleaza cu o catapeteasma desfasurata deasupra fruntilor unui neam, in niste cuvinte de o asemenea maniera incat te intrebai daca apartin unui om sanatos. Abuz de metafore si un dispret voalat, dar subinteles pentru sistemul republican al Romaniei contemporane. Gabriel Liiceanu avea nevoie de un Suveran investit pe viata, cu care sa bata palma pour toujours, nu de politicieni care se schimba din patru in patru ani si uneori chiar mai des. Pe acestia nu se poate conta. Si, in cele din urma, ni s-au lamurit si resorturile propagandei sale mai mult decat desantate pentru sistemul monarhic: asa numita „casa regala” din Palatul Elisabeta ii comanda lui Gabriel Liiceanu editarea unor albume la un pret fabulos, cheltuielile fiind suportate, desigur, tot de statul roman. Si cand e vorba de stat, te poti afunda cu mainile pana la coate in rezervele lui financiare, mai ales in fondul special aflat la dispozitia conducerii Executivului. Nici propaganda promonarhista in care se balaceste de cati va ani Stelian Tanase, alt membru marcant al elitei, dar subaltern celor doi, nu poate a fi straina de stipendiile acordate de „casa regala”. O sandrama anacronica, a carei functionare nu a fost autorizata formal nici de Parlament, nici de Guvern si nici de Presedintie. Ar fi fost si ridicol.

O cercetare atenta ar merita si veniturile obtinute de Gabriel Liiceanu prin privatizarea profund discutabila a targului national de carte, aflat acum la discretia lui. Brusc, taxele de expunere au devenit insuportabile pentru editurile mici si medii, iar taxele de intrare in expozitie il descurajeaza pe cetateanul de rand. In alta ordine a procedurilor incompatibile cu economia de piata libera, oare cat o fi incasat editura Humanitas pentru editarea cartii ministrului Justitiei in functie atunci, Valeriu Stoica, si a versurilor oloage ale premierului Radu Vasile? Culmea, acestea din urma prezentate de exceptionalul eseist Andrei Plesu! Si daca se adauga la toate sumele incasate pentru diverse emisiuni de televiziune cu rating 0, de genul celei cu care ne-a fericit Horia Roman Patapievici, sponsorizarile obtinute de Stelian Tanase pentru carti care nu s-au scris inca, din sacul fara fund al loteriei nationale, alte sponsorizari care nu s-au dat inca pe goarna, bugetul Institutului Cultural Roman, manipulat exclusiv in interesul elitei etc. etc. ajungem la cifre considerabile. Totusi, fata de setea de bani a elitelor disidente nu e destul, pentru ca ce crestea si mai creste pe de o parte, scade pe de alta parte.

Observand cum a fost jefuita, fara nici un folos palpabil si in directii straine intereselor ei, Fundatia pentru o Societate Deschisa a multimiliardarului George Sörös si-a cam retras ambasadele din Romania. Alte fundatii din cele strainatati, interesate si ele de o anume evolutie a lucrurilor din tara, nu mai pompeaza spre asa-zisa societate civila sumele din primii ani ’90. Si atunci elitele disidente s-au orientat spre parazitarea unor persoane din mediile autohtone, cu succes in afaceri, chiar daca acest succes este discutabil din punct de vedere legal. Astfel incat, in prezent, grosurile elitelor disidente depind financiar de Sorin Ovidiu Vantu si Dinu Patriciu, personaje asupra carora, de ani si ani, planeaza tot felul de anchete si investigatii generate de suspiciuni firesti. Noi nu afirmam ca ar fi vinovati, chestiunea aceasta revine justitiei, insa oameni curati ca lacrima nu ajung in instante de judecata cu vreo 30 de dosare penale atarnandu-le de picioare ca niste ghiulele. Sorin Ovidiu Vantu investeste preferential in televiziuni, iar Dinu Patriciu in ziare. Asupra acestor mijloace de informare in masa elitele disidente s-au ingramadit ciotca. Si toaca paralele celor doi fara nici o masura. Dilema si Aspirina saracului, generos sponsorizate de Dinu Patriciu, sunt trase in tiraje care depasesc cu mult cerintele pietii, si returele lor umplu literalmente coridoarele celor doua redactii, fiind carate la topit cu camioanele. Chiar e de mirare ca Dinu Patriciu, un om practic, se face ca nu observa aceste nesabuinte si ne intrebam: cu ce s-a ales si inca se mai alege? Cu faptul ca Mircea Dinescu a vociferat in favoarea lui pe salile unui tribunal, dand din maini ca maimutele? Mai nou, desi incepuse bine, Realitatea TV, televiziunea lui Sorin Ovidiu Vantu, a fost acaparata total de aceleasi elite, cu emisiuni de doi lei, de genul celor sustinute de Stelian Tanase si Mircea Dinescu, sau cu partida saptamanala de baliverne intretinuta de Gabriel Liiceanu si Andrei Plesu, toate cu un rating din ce in ce mai apropiat de 0. In acelasi timp si cu bani proveniti din aceleasi izvoare, un segment important al publicatiilor tiparite – ziare care au avut candva un prestigiu, ajunse astazi la mana unor semianalfabeti – este deturnat spre interesele exclusive ale elitei. Aici li se ridica elitelor osanale si aici sunt calcati in picioare toti cei ce exprima anumite nedumeriri. Si la ce se asteapta cei doi generosi, Patriciu si Vantu, intr-un viitor mai mult sau mai putin apropiat? Ca la o adica elitele disidente vor sari in sprijinul lor? Se insala profund. Vor fi abandonati fara scrupule, acestea orientandu-se spre alte buzunare bine garnisite cu bani.

In toata aceasta sarabanda cu substrat dubios, un factor activ se arata a fi Mircea Dinescu. Nu demult a inceput sa se vorbeasca din ce in ce mai intens si de aranjamentele pe care le-a pus si le pune la cale cu un anume Stefan Radulescu, individ parvenit prin mijloace departe de a fi ortodoxe. Daca lucrurile se vor dovedi in cele din urma adevarate, si sunt, ne vom afla inaintea dovezii ca elitele disidente au reusit sa atinga cel mai coborit nivel de necinste. Si e de sperat ca justitia va intra in actiune cum se cuvine. Degeaba se consuma Mircea Dinescu intr-o argutie incontinenta si sfidatoare, degeaba face parada de vehementa, mutrele lui sunt mutrele unui om haituit de neliniste. Din proprie initiativa s-a asezat pe o bomba cu ceas, a carei explozie va transforma in zdrente morale si parti importante din anturajul lui.

Elita disidenta, astazi

Neindoielnic, una dintre cele mai sinistre lovituri incasate recent de elitele disidente a fost apelul Presedintiei la Vladimir Tismaneanu, spre a conduce un colectiv care sa refere intr-un timp relativ scurt asupra aspectelor detestabile ale comunismului, intru condamnarea oficiala a acesti sistem politic.

In ciuda faptului ca elita, de aproape 17 ani incheiati, ne piseaza la cap cu opiniile ei despre regimurile totalitare si despre tarele comunismului, nici unul din membrii acesteia nu a fost considerat vrednic si apt sa duca la capat o asemenea intreprindere, nici delicata din cale afara si nici pretinzand investigatii speciale, fiind in discutie fapte traite de toti. Sa nu fi avut incredere Presedintia in caimacul intelectualilor autohtoni? Tot ce se poate. Din nefericire pentru acest caimac, opinia publica si intelectualii care nu au facut si nici nu fac parte din haznaua elitelor, constientizeaza afacerea drept un esec lamentabil. Drept un semn de incompetenta si impotenta.

Sa fie elita mai potenta si competenta in alte domenii in care revendica autoritate? De pilda in edificarea unor vehicole ale stralucitelor sale idei, in speta a unor publicatii cu audienta si cu impact in public. Nicidecum. Revistele 22 si Dilema veche sunt ocolite de publicul larg, iar haosul din redactiile revistelor lui Mircea Dinescu, Plai cu boi si Aspirina saracului, l-am constatat personal. Nu se stie cine le conduce si cine le da fasonul, redactorii si diversi truditori la calculatoare apar si dispar din redactie si returele publicatiilor se masoara in tone. La un anume moment, chiar i-am spus lui Mircea Dinescu: transforma, domnule, Aspirina saracului intr-o revista politica, umoristica sau satirica, dar cu obiective precise! Gata, batrane, mi-a raspuns personajul, dar nu s-a facut nimic. Plai cu boi a disparut din peisajul publicistic al tarii, iar Aspirina saracului continua sa muste de fund diverse persoane aflate in dizgratia elitei. Asta pot ei, sa muste de fund, si altceva nu mai stiu. Ca sa nu mai vorbim si de ratingul emisiunilor de televiziune prin care isi recomanda elita ideile: de cele mai multe ori, acesta se arata egal cu zero.

De fapt, elitele disidente si-au erodat prin propriile fapte autoritatea si enumar aici cateva, cu statut indiscutabil de escrocherie. Unii au fost invitati la cate un curs de indoctrinare ideologica de doua-trei luni, departe, peste Ocean, si de cand s-au intors in tara au inceput sa pretinda ca ar fi absolventii unor cunoscute universitati ale SUA. Tot in America, un fost disident a asistat la o prelegere de o ora a unui fost director al CIA si cand a revenit intre noi si-a transformat notitele prelevate la cursuri in interviu, ca sa intelegem si noi cu cine s-a batut el pe burta. Mai nou a explodat si cazul fostului disident Sorin Antohi, care de ani si ani se prezinta drept doctor in istorie, fara sa fie. Dupa opinia noastra, chestiunea e mult mai grava decat colaborarea lui cu fosta Securitate, dovedita recent. In sfarsit, pregatesc elitele urmasi pentru viitor? Desigur, insa acestia sunt educati in acelasi spirit falimentar: opera cat mai putina si reclama cat mai galagioasa. Elocvent este cazul unui istoric aparut in colegiul revistei necomestibile 22, care nu a intreprins nici o cercetare istorica autentica, dar potopeste cu sfaturi televizate pe toti cei din breasla. Este vorba despre Adrian Cioroianu, promotor al unei arogante care-i razbate prin toti porii chipului si prin toate atitudinile etalate in public.

In rest, elita continua sa-i agaseze pe cei ce nu cred in ea prin acte de-o josnicie greu de calificat. Si ma ofer din nou drept exemplu. Nu demult, am calatorit doua luni prin Germania si Franta si, ajuns la Paris, am contactat-o telefonic pe Sanda Stolojan, exprimandu-mi dorinta de a schimba cateva vorbe cu ea. Amabila, mi-a stabilit o zi in care s-o vizitez, insa, atunci cand i-am telefonat ca ma pregatesc sa ajung la adresa ei, mi-a spus ca intrevederea noastra n-ar avea nici un sens, deoarece tot ceea ce prezenta interes pentru actele ei de adversitate fata de regimul comunist de la Bucuresti se putea regasi in interviurile acordate in tara, dupa decembrie 1989. Iar peste numai cateva zile o prietena care tocmai se intalnise si discutase cu venerabila doamna, m-a avertizat ca motivul contramandarii intrevederii noastre era altul. Sanda Stolojan telefonase la Bucuresti, interesandu-se de persoana mea, si i se raspunsese sa se fereasca de mine, deoarece eram un securist inrait!

Or, se stie prea bine cu cine din Bucuresti intretinea Sanda Stolojan relatii de prietenie si colaborare: cu cercurile elitelor disidente si numai de acolo putea sa-i parvina o asemenea idiotenie. In ceea ce ma priveste, din alte motive am regretat ratarea acelui contact. Nu ma interesau rafuielile ei cu establishmentul regimului comunist de la Bucuresti, nici colaborarile ei cu Europa Libera si publicatiile emigratiei romane. Ma interesa altceva. Inca din 1971, la prima mea iesire in Occident, stabilisem contacte cu o institutie din München care-i cauta pe germanii disparuti in al doilea razboi mondial. Pana in 1986, prin cercetari de arhiva si pe teren, reusisem sa rezolv in jur de 1600 de cazuri de barbati si femei despre soarta carora nu se stia nimic in Germania. Tot din arhive, aflasem ca imediat dupa 23 august 1944 familia Stolojan adapostise in resedinta ei un tanar locotenent german, Heinrich Mundt, spre a nu fi capturat de rusi si trimis in Gulag. Autoritatile comuniste au reusit sa-l depisteze pe ofiterul german abia in 1946, probabil ca urmare a unei imprudente sau a unei turnatorii, si cel putin un personaj din familia in speta a facut puscarie pentru actul acela de neindoielnic curaj. Si ma interesa sa aflu de la Sanda Stolojan ce se petrecuse exact in acele imprejurari dramatice. Nu ma interesau rahaturile dupa care se dau in vand elitele disidente din Bucuresti. Insa n-a fost sa fie, elitele noastre actionand conform unui principiu de o ticalosie vadita: daca noi nu facem nimic, nici altii nu trebuie sa faca ceva!

Bineinteles, intamplarea pe care am relatat-o mi-a intarit dispretul pentru aceasta adunatura de haimanale si sunt convins ca si altii au toate motivele s-o priveasca fara apetitul nefast de a face parte din ea. Desi toate probele atesta ca cei mai habotnici colaboratori ai fostei Securitati se regasesc printre ele, elitele continua sa arate pe altii cu degetul si sa induca confuzii in opinia publica romaneasca. Dupa aparitia mea si a poetului Petru Romosan intr-o emisiune televizata in care ne exprimam indoiala ca te poti numi filosof fara sa fi produs o opera filosofica, Gabriel Liiceanu si Mircea Dinescu au transat spinoasa afacere scurt, declarandu-ne pe amandoi securisti. Si cand e vorba de sentinte emise de ei nu e nevoie de probe. Gabriel Liiceanu dixit, Mircea Dinescu dixit. Numai ca aceasta mizerie morala in care se complac reperele noastre morale o sa le iasa curand pe nas. Mai curand decat isi inchipuie ele.

La toate se adauga solidaritatea manifestata cu elementele gastii dovedite a fi in pacat. Cand colaborarea lui Carol Sebastian cu Securitatea a devenit publica, un individ de la Cotidianul, care priveste intr-o parte si vede in alta parte, s-a grabit sa indruge: Fratele nostru, Sebastian! Cand s-a probat si colaborarea lui Sorin Antohi cu Securitatea, o sleahta intreaga de publicisti de ocazie s-a repezit sa inveleasca afacerea in catifea, sa explice ceea ce nu se putea explica si sa-l recomande pe pacatos drept un naiv cu constiinta curata ca lacrima. Iar tratamentele acordate de elita celor suspecti au o dubla masura: despre cazurile Dan Voiculescu si Mona Musca s-a facut un tapaj intens, pret de doua luni incheiate, tapajul fiind reinviat ori de cate ori ii vine elitei bine. In schimb, cazurile Sorin Antohi si Carol Sebastian au fost trecute rapid in uitare. Si crede elita ca toate acestea trec neobservate?

Si mai neted vorbind, elita este astazi incurcata pana la gat in lupte de ariergarda, incercand sa blocheze din fasa toate dezvaluirile ce o pot afecta. A fost suficient ca Adina Angelescu sa depisteze si sa publice in Gardianul scrisoarea trimisa de Andrei Plesu lui Nicolae Ceausescu si alarma a fost declansata. Asupra conducerii cotidianului respectiv s-au facut presiuni de o duritate exceptionala, sa nu mai insiste in directia in care se angajase. Toate publicatiile din parohiile lui Dinu Patriciu si Sorin Ovidiu Vantu au primit indicatii sa nu gazduiasca nici o obiectie la adresa elitelor disidente si nici macar sa nu popularizeze indirect asemenea obiectii, prin replici neinspirate. Obscuritate absoluta! – exclama faimosul Rica Venturiano, iesind clatinandu-se pe binale din camera Vetei. Tacere absoluta! – ne permitem sa parafrazam antologica replica. Nimeni n-a auzit nimic, numeni nu stie nimic. O potlogarie la care cotizeaza mai toate publicatiile din presa centrala, parca anume pentru a confirma o zicere de ultima ora a dlui Dan Voiculescu: nu avem presa independenta.

Simptomatic este si faptul ca elita, mai nou, nu se expune, incearca sa scoata castane din foc cu mainile altora, persoane de regula selectionate dintre tuterii ei. Tot felul de disperati sunt impinsi in fata, sa-l amestece pe dl Ion Cristoiu cu Corneliu Vadim Tudor si Adrian Paunescu. Pai se poate compara ratingul emisiunilor dlui Ion Cristoiu cu audienta anemica a balivernelor lui Plesu si Liiceanu? Pana si Mircea Badea bate cele doua repere morale la fund si totdeauna omul de rand poarta vina, pentru ca, nu-i asa?, nu se ridica la inaltimea de spirit a moftangiilor. Tineri si tinere care in decembrie 1989 se jucau cu masinute, papusi, actibilduri si alte alea, sunt scosi la inaintare sa judece niste oameni care au trait si nesansa de a traversa o epoca departe de a fi fericita, o epoca despre care nici ei si nici ele nu au habar. Falita revista 22 nu a acordat si nici nu acorda drepturi la replica si din toate deriva strania impresie ca elita vrea sa traga cortina peste luminile rampei in care a stralucit pana ieri sau alaltaieri. In afara de asta, nu e capabila nici sa inteleaga semnificatia faptului ca dna Mona Musca, tracasata de CNSAS, exclusa din PNL si nedemn maltratata intr-o scrisoare a lui Gabriel Liiceanu, creste necontenit in sondaje. Daca nici pentru asta nu gaseste o explicatie, inseamna ca nu intelege nimic din ceea ce se intampla in societatea de astazi. Populatia s-a saturat de deconspirari, baliverne si crize de megalomanie fara suport si vrea o constructie care sa prefigureze un viitor ceva mai sanatos decat ceea ce se intampla acum. Daca elitele disidente nu sunt in masura sa se angajeze intr-o asemenea intreprindere, ar face mai bine sa lase lumea in pace si sa-si expuna ideile gaunoase in gazetele de perete de la propriile lor domicilii. Asa cum facea faimosul Nicolae Moraru pe vremuri.

Jocurile elitelor fara opera

Cam fiecare al doilea personaj din asa-zisa societate civila, am afirmat in mai multe randuri, ultima data intr-o emisiune cu dl Ion Cristoiu, a colaborat sub o forma sau alta cu Securitatea. Dupa decembrie 1989, apartenenta la un clan, la o gasca le-a intarit simtitor membrilor sai sentimentul de siguranta si au reusit sa ajunga unii la altii, mirosindu-se intre ei ca niste caini in calduri.

Bineinteles, din pornire, acesta fiind naturalul climatului nostru social, ei s-au legitimat drept cei mai indarjiti adversari ai structurilor fostului partid comunist, ai Securitatii, ai reminiscentelor comuniste si ai comunismului in general. Totodata, au inceput sa arate cu degetul catre unul sau catre altul, acuzandu-i de culpe care le apartineau lor, celor din societatea civila. Insa, daca ei doresc neaparat sa ne numere ouale, vorba dlui Adrian Nastase, avem toate drepturile sa le numaram si noi ouale, ceea ce ar trebui sa fie foarte usor, daca nu ar fi foarte greu.

Si e foarte greu pentru ca doamnele si domnii din clan fac tot ce se poate ca sa-si ascunda trecutul si cand totusi acest trecut se dezvaluie se acopera unii pe altii sau pun impreuna patura pe scandal. Cu toate acestea, problema legitimitatii a ramas catva timp in picioare, fiind transata tarziu si in trepte. In primul rand, anticomunistii nostri s-au raspandit prin presa, avand grija ca anumite intrebari stanjnitoare sa nu transpara in public. Apoi, nu intamplator, s-au inghesuit de la bun inceput in CNSAS, transformandu-l intr-o institutie ineficienta, Andrei Plesu si Mircea Dinescu protejandu-si nu numai propriul trecut, ci si trecutul comilitonilor din societatea civila, despre care nu stim prea multe si banuim ca informatiile despre impostorul Sorin Antohi, de pilda, au iesit in luminile rampei accidental. La schimbarea stafetei din CNSAS, Andrei Plesu l-a lasat pe Mircea Dinescu sa-i continue opera de acoperire, si acesta ascunde si astazi trecutul sau si al maestrului sau. Revenind, ei se considera in drept sa ne numere ouale, ceea ce nu ni se permite si noua. Cu atat mai mult cu cat factorul principal in acelasi falimentar CNSAS s-a format tot sub poalele societatii civile, pe la Alianta Civica.

O alta problema a clanului o reprezinta statutul dubios al apucatului Marius Oprea. Desi a fost ocolit atunci cand a solicitat un certificat ORNISS, se agita, da lectii si arata si el cu degetul in dreapta si-n stanga. Cand l-a numit consilier in materie de securitate nationala, Calin Popescu Tariceanu stia sau nu stia de ce n-a primit subalternul sau certificatul in speta? Daca nu, ii revine culpa de a nu fi studiat cu atentie trecutul consilierului sau. Daca da, inseamna ca a vrut sa sfideze pe cineva. Or, in acest domeniu al sigurantei nationale, ambitiile personale nu prea isi gasesc locul. Ma rog, poate vor reusi sa deconspire ratiunile ORNISS de a fi procedat cum a procedat, niste oameni politici sanatosi la minte, despre care se aude ca sunt tot mai nemultumiti de agitatiile apucatului. Stim ca una din normele ORNISS este de a nu deconspira motivele neacordarii unui certificat. Totusi, atunci cand unul din cei respinsi tulbura excesiv apele, se cuvine sa stim si noi despre ce este vorba in cazul acestui dizgratiat.

Simultan, societatea civila a avut grija sa se asigure cu un antemergator in efortul ei de a blama o Securitate pe care o servise cu sarg, cultivand totodata oameni mai tineri, care sa-i continue opera in viitor. Lui Constantin Ticu Dumitrescu i-a revenit misiunea de antemergator, tocmai pentru ca nu-l doare capul cand loveste cu cornul in zid. Dimpotriva, o tine creanga in declaratii cu subiectul demult fumat: necesitatea condamnarii Securitatii si a regimului comunist. Iar viitorul incepe sa aiba contur prin recrutarea „academicianului” Sorin Ionita si a altor guristi de televizor de aceeasi teapa.

In sfarsit, de la bun inceput, societatea civila avuta de noi in vedere a inceput sa se infiga acolo unde se putea jefui ceva, cat de cat. Intr-o prima instanta, Gabriel Liiceanu s-a multumit cu acapararea fostei Edituri Politice, cea mai inzestrata institutie de gen anterioara anului 1989. Andrei Plesu s-a repezit pe Ministerul Culturii, iar Mircea Dinescu pe Uniunea Scriitorilor, aflata in plina deruta atunci. Prin minciuna, prin avansarea unor date falsificate relative la activitatile proprii, editura Humanitas mimeaza si astazi o prosperitate prefabricata propagandistic. Insa, atata prosperitate cata mai este in portofoliul ei, aceasta e numai in beneficiul lui Gabriel Liiceanu si al amicilor sai. In Ministerul Culturii, Andrei Plesu a lasat o confuzie de nedescris, incadrandu-i intr-o noua schema pe toti prietenii sai apropiati. Iar Mircea Dinescu a pus pur si simplu Uniunea Scriitorilor la pamant. Oricum, pe Mircea Dinescu poti sa-l numesti si administrator de cimitir, si tot va gasi o modalitate sa bage mana in bani, cum a facut-o de altfel si la CNSAS, unde s-a declansat o ancheta cu privire la niste deconturi fictive, pentru care s-au incasat mai multe miliarde de lei vechi.

Cand n-au mai avut ce sa demoleze cu un oarecare profit pentru ei, corifeii societatii civile s-au pus in corpore la dispozitia unor patroni de presa agatati de justitie datorita unor matrapazlacuri in curs de a fi demontate. Si Andrei Plesu, si Mircea Dinescu profita din plin de gratiile lui Sorin Ovidiu Vantu si Dinu Patriciu si le accepta docili. Banul stie ce face. Despre alte aspecte ale activitatilor societatii civile, vom discuta alta data.

Parlament curat sau societate civila curata?

Inca nu am reusit sa aflam cu precizie cand a fost pusa pe roate Societatea Academica Romana, dar se stie ca initiativa crearii ei a apartinut dnei Alina Mungiu-Pippidi. De altfel, dansa o si conduce – nu are somn daca nu conduce ceva – si a introdus-o treptat in peisajul social si politic al tarii. In climatul stiintei si culturii contemporane nu prea si-ar gasi locul, nefiind vorba despre asocierea unor academicieni veritabili, cu opera academica. Toti asociatii sunt guristi de profesie, care ochesc o tribuna de la care se poate vorbi fara nici o opreliste si ne potopesc cu prelegeri despre democratie.

Personal, nu avem cunostinta decat de doi „academicieni” en titre, membri ai societatii in speta: dna Alina Mungiu-Pippidi si dl Sorin Ionita, nelipsit din diverse emisiuni de televiziune in care se pune la cale viitorul politicii romanesti. Dna Alina Mungiu-Pippidi apare mai rar pe sticla, dar si cand apare, vorbeste cam cat vorbeste Sorin Ionita in sapte-opt emisiuni.

Fireste, injghebarea dnei Alina Mungiu-Pippidi e parte a societatii civile, alcatuita cam din aceleasi persoane, de aproape doua decenii. Si societatea civila cotizeaza la toate initiativele ei. Una din aceste initiative a fost aceea a luptei tenace si fara crutare pentru un Parlament curat. Un Parlament in care sa nu mai patrunda persoane cu trecutul patat de diverse responsabilitati detinute sub regim comunist, in masura sa perpetueze in zilele noastre mentalitati din vremuri apuse. Numai ca, dupa opinia noastra, statutul si reperele a ceea ce numim Parlament curat nu pot fi definite decat de o societate civila curata, apreciata ca atare printr-o optica similara. Din nefericire, de asa ceva ducem lipsa si, inainte de a vorbi despre un Parlament curat, ar trebui sa contam pe o societate civila curata, straina de orice influenta contractata sub vechiul regim. Si tocmai pe o asemenea societate civila nu se poate conta.

Insasi dna Alina Mungiu-Pippidi, dupa cum s-a precizat in unele publicatii, a detinut functiuni importante in asociatia studentilor comunisti de la Universitatea din Iasi. O chestiune pe care nu s-a indurat sa o limpezeasca public. Un factor important al societatii civile este si actualul ministru al Afacerilor externe, dl Mihai Razvan Ungureanu, fost membru supleant al Comitetului Central al Uniunii Tineretului Comunist. Avocati din oficiu au incercat sa-i gaseasca scuze, afirmand ca era tinar si premiant si tocmai asemenea oameni vanau comunistii. Tot ce se poate, insa, la vremea petrecerii faptelor, si altii au fost tineri si premianti si, cu toate acestea, comunistii nu i-au bagat in seama. Trebuia sa te bagi hotarit in fata si sa contezi pe anume relatii ca sa ajungi cineva in imprejurarile de atunci. De altfel, presa a consemnat cu destul umor o situatie anume, cand dl Mihai Razvan Ungureanu a aratat unei asistente de utecisti mana sa dreapta, clamand cu mandrie ca aceea era mana pe care i-a strans-o secretarul general al Partidului Comunist, Nicolae Ceausescu.

Membra a societatii civile este si dna Zoe Petre, fosta rotita cu un rost privilegiat in comitetul de partid al Universitatii din Bucuresti, vreme de aproape doua decenii. O pozitie de care a profitat fara jena, substituind autoritatii profesionale – spun martorii oculari ai acelor combinatiuni gaunoase – o autoritate politica degenerand deseori in atitudini dictatoriale. Iar astazi ne trateaza incontinent cu lectii de democratie de o factura submediocra. La randul sau, alt membru marcant al societatii civile, dl Mircea Dinescu, fost secretar al organizatiei tineretului comunist a Uniunii Scriitorilor, se consuma intr-o retorica anticomunista de un ridicol total. Adevarul fiind ca asa cum se baga in fata sub regimul lui Ceausescu, asa se baga in fata si in zilele noastre. Face parte si el din categoria celor obisnuiti sa se bage in fata sub orice regim. Cu beneficiile de rigoare, desigur. Ca sa nu mai vorbim si de colaboratorii fostei Securitati, depistati recent in randurile societatii civile.

Mai dispunem si de alte exemple, dar ne indoim ca dna Alina Mungiu-Pippidi ar dispune de nervi si rabdare sa ne asculte si sa deduca ce se cuvine din spusele noastre. Noi nu pledam pentru exmatricularea celor citati din societatea civila, dar le recomandam sa faca ciocul mai mic si sa nu se mai exerseze in lectii de democratie in care nu crede nimeni. Opinia publica romaneasca nu este alcatuita cu prioritate din prosti si intelege ceea ce nu inteleg directorii din televiziuni si din presa scrisa, care promoveaza cu o staruinta demna de cauze mai bune asemenea exercitii de ipocrizie. De asemenea, ar fi de dorit si o primenire periodica a societatii civile, sa nu se mai lovim zi de zi, decenii la rand, de aceleasi mutre de practicanti ai unei demagogii sacaitoare si ieftine pana la Dumnezeu. Ajunge! Nu suntem o natiune de maiori si de colonei, in care se recomanda civili numai cei pe care i-am enumerat noi mai sus. Si nu o societate civila tarata de un trecut comunist ne poate recomanda un Parlament mai curat decat cel de azi. Inainte de toate, avem nevoie de o societate civila curata.

Un sforar fara scrupule

O lovitura mai dura decat cea incasata de Gabriel Liiceanu din partea ziarului Ziua, era greu de imaginat. La datoriile acestuia fata de Ministerul Finantelor ne-am referit si noi, mai demult, stupefiati fiind de faptul ca omul mintea asemeni unui birjar, cum ca situatia lui financiara ar fi curata ca lacrima.

A facut-o nu numai intr-un interviu acordat revistei Observator cultural, ci si in alte ocazii. Interesant este faptul ca directoarea editurii Humanitas minte si azi, acuzand nu stiu ce confuzii din site-ul celor de la Finante, despre care s-a dovedit, totusi, ca nu incape nicio alta interpretare. Cu alte cuvinte, ne invartim intr-un mediu de mincinosi intrat intr-un stadiu clinic, care nu se mai vindeca decat daca se trateaza din punct de vedere medical.

Insa cercetarile ziarului Ziua au mers mai adanc, dezvaluind niste dedesubturi de toata splendoarea. Suspecte se probeaza a fi tirajele raportate de editura in speta. La fel, relatiile Institutului Cultural Roman cu Grupul de Dialog Social. Sau cum a adaugat Gabriel Liiceanu editurii sale diverse apendice, toate datoare la stat si inventate exclusiv pentru a dispersa datoriile generale ale patronului. Cum au fost create aceste apendice e o alta poveste, Gabriel Liiceanu etaland niste smecherii carora nu e usor sa le dai de capat. In sfarsit, merita toata atentia felul in care Gabriel Liiceanu si-a insusit editura Humanitas prin frauda, cu concursul amicului sau Andrei Plesu, la data aceea ministru al culturii.

In ultimul timp, o multime de lichele a sarit in apararea filosofului fara opera filosofica, acuzandu-i pe cei ce l-au aratat cu degetul de incultura si reavointa. Ce vor mai spune acum, cand nu mai este nimic de spus? Intr-adevar, la noua serie de rafale care a tintit in reputatia inventata a lui Gabriel Liiceanu, nu se poate raspunde. Nu mai este vorba aici de divergente ideologice, si nici despre cine stie ce principii labile, este vorba de bani, nu-i asa? Si banii se numara, iar rezultatul numaratorii lor nu mai poate fi contestat. Ce vor spune Horia Roman Patapievici sau Berdros Horasangian, cand nimic nu este de contestat? Poate vor ataca pe alte directii, spre a distrage atentia de la Gabriel Liiceanu, cum au facut-o atunci cand s-au repezit impotriva lui Dinu Sararu. Din nefericire pentru ei, nici aici nu e loc pentru contestatii. Cat timp a fost director acolo, Teatrul National a jucat cu casa inchisa, iar recentul succes al filmului Ticalosii, scris dupa un scenariu de Dinu Sararu, dovedeste ca autorul lui sta cu cateva clase deasupra acestei gasti neproductive, reprezentata de Andrei Plesu sau Gabriel Liiceanu.Nu stim insa ce poate spune si ce poate gandi in aceste momente persoana demitizata, chiar Gabriel Liiceanu. Va incerca din nou sa traga de sfori si sa obtina o noua perioada de gratie, prin bunavointa interventiilor lui Traian Basescu? Ca va incerca este limpede, insa nu stim daca va si reusi. Matrozul a intrat intr-o faza acuta a luptei impotriva coruptiei si probabil nu-i mai da mana s-o faca pe salvatorul unui corupt. Atunci, ce ar mai ramane la dispozitie? Eventual, declararea unui faliment ar fi mai cinstita decat alte solutii si spalarea pe maini de o sursa de bani profitabila. Insa si intr-un asemenea caz, Liiceanu va trebui sa justifice sumele datorate in contul impozitelor la stat si nu-i va fi prea usor sa declare transant: domnilor, le-am papat. Alta solutie ar fi sa vanda editura falita cu datorii cu tot si chiar se aude prin targ ca incearca sa bata palma in acest sens cu Sorin Ovidiu Vantu. Speram sa aiba succes.

Oricum, din toata aceasta afacere nu numai el se arata a fi vulnerat, ci intreaga societate civila, in numele careia s-a agitat atatia ani buni. Sa fie o coincidenta ca exact in aceste momente Guvernul scoate la licitatie sediul Grupului de Dialog Social? Credem ca nu. Probabil s-a saturat si o parte din guvernanti sa tot caute in coarne acestei structuri parazite, de care li s-a facut lehamite tuturor.

Pentru ca asupra guvernantilor se rasfrang pretentiile abuzive ale asa-zisei societati civile, despre care constatam ca a intrat in degringolada. Inca doua-trei branciuri si societatea civila va iesi fara glorie din ring, dupa care se va asterne in societate o liniste de bun augur.

Creatia lui Andrei Plesu si Gabriel Liiceanu va apare ca stransa de gat tocmai de cei ce au inventat-o. Pentru ca o justitie imanenta exista si mai devreme sau mai tarziu isi spune cuvantul.

Fara mama, fara tata…

Necunoasterea mediilor din care ii parvin diverse propuneri suspecte fac din presedintele tarii lemn numai bun de lucrat si manipulat. Cand a venit peste el lista aceea prelunga de doamne si domni care doreau neaparat punerea la zid a regimului comunist, ar fi putut sa se intrebe: cine sunt astia si ce reprezinta?

Sorin Iliesiu, initiatorul demersului, era in mod cert personajul impins in fata, din spatele caruia actiona o falanga de indivizi interesati in diverse scandaluri, menite sa distraga atentia de la parazitismul lor, concretizat intr-o lipsa acuta si evidenta de opera. Iar cei ce semnau demersul, vreo cateva sute de oameni, nu erau decat carnea de tun a ceea ce se numeste societate civila, numele lor regasindu-se pe nenumarate liste emise si in alte imprejurari, chiar si pe lista acelora care, la alegerile din 2000, ne indemnau sa-l preferam pe Ion Iliescu in locul lui Corneliu Vadim Tudor. Astazi, Ion Iliescu este cel de care nu mai au loc. Bun, demersul lui Sorin Iliesiu a fost acceptat. La sugestia cui? Si s-a format comisia prezidentiala faimoasa, destinata sa defineasca regimul comunist drept un regim criminal, in fruntea careia a fost desemnat Vladimir Tismaneanu. Il cunostea presedintele pe acest individ? In ce imprejurari si prin cine? Si iata ca iar ne lovim de o necunoscuta, de personaje ce populeaza anturajele Palatului Cotroceni si care il determina pe Traian Basescu sa adopte decizii paradoxale si uneori de neinteles.

Grav este faptul ca presedintele nu intelege ca nu operatiunea ca atare de condamnare a comunismului deranjeaza, ci optiunile lui, instilate de anturaj, de a da operatiunea pe mana unor oameni neaveniti. In calitate de regim politic importat in aceasta tara, comunismul a ajuns sa fie dezavuat de un personaj de import, fiul unui activist de partid, format ca atare in Uniunea Sovietica, la randul lui importat!

La ceremonia de luni, 18 decembrie a.c., presedintele nu a vorbit in numele lui, ci in numele unor cercuri suspecte din crestet pana in talpi. Anturajul acela misterios care-i comanda gesticulatiile se afla adunat intr-o loja a Parlamentului: este vorba de cei elogiati in concluzia raportului lui Vladimir Tismaneanu drept disidenti dintre cei mai aprigi ai regimului comunist. In primul rand, Andrei Plesu si Gabriel Liiceanu. In ce a constat disidenta lor? In faptul ca, in anii ’70 si ’80, au incasat tacticos o leafa pentru care n-au fost in stare sa faca nimic. In plus, Andrei Plesu face ce face si nu isi dezvaluie dosarul de Securitate, de care ar trebui sa dispuna orice disident autentic.

Mai lipsea din loja in speta Mircea Dinescu, care a impins disidenta pana la a accede la functia de secretar al organizatiei Uniunii Tineretului Comunist din Uniunea Scriitorilor! Nici asta nu vrea sa stim ce se poate gasi in dosarul sau de Securitate.

Daca ne coboram pana la componenta comisiei selectate de Vladimir Tismaneanu, menita sa-l ajute in titanicul sau efort, dezastrul este complet. Doi dintre membrii ei s-a dovedit ca au colaborat cu Securitatea. Este vorba de mitropolitul Nicolae Corneanu al Banatului si despre falsificatorul de diplome de doctorat Sorin Antohi, a carui colaborare cu Securitatea a fost acoperita pret de peste trei ani de alde Andrei Plesu, Mircea Dinescu si altii din prima formula a CNSAS.

Nu se stie nici astazi in ce a constat disidenta lui Stelian Tanase. Apoi, sa i se spuna lui Mutu ca Monica Lovinescu si Virgil Ierunca ar fi colaborat la raport. Monica Lovinescu, Dumnezeu s-o ajute!, se plimba intr-un scaun cu rotile, iar Virgil Ierunca a si decedat. Nu s-a semnalat nici un contact al lor cu arhivele de la Bucuresti. Cine ar mai fi? Nicolae Manolescu? Omul e mai incurcat decat Trahanache in comitetele si comitiile autohtone si, in plus, de cand a fost numit ambasador la UNESCO, face naveta intre Bucuresti si Paris. De asemenea, nu se stie nimic despre vreun contact al sau cu arhivele regimului comunist, sub zodia caruia a dus-o mai mult decat bine. Si cercul se incheie cu acelasi Sorin Iliesiu, fost ceva mare intr-o scoala superioara de ziaristica, desi nu s-a distins prin nimic in gazetarie.

Mai toti, in frunte cu Vladimir Tismaneanu, afirma ca li s-a limitat accesul la arhivele partidului comunist, insa mai multe persoane care au stat cu ochii pe ei afirma ca, dimpotriva, ar fi xeroxat la greu documente de toate felurile, in regim gratuit, de folosit in lucrarile lor viitoare.

Iesind cu aceasta garnitura in lume, impins din spate de ea, Traian Basescu nu putea decat sa se compromita. Credeam ca va fi o exceptie faptul ca o odrasla de fost nomenclaturist comunist ajunge sa dea tonul in condamnarea regimului comunist. Insa, iata, exceptia a devenit regula.

Fanii lui Vladimir Tismaneanu sunt cuprinsi de delirium tremens cand ne vorbesc despre curajul obiectului admiratiei lor de a-si condamna tatal, pe numele lui veritabil Leon Tisminetchi. Pentru noi, printr-un asemenea gest, Vladimir Tismaneanu se inscrie in randurile acelor baieti oportunisti cat incape, fara mama si fara tata si, evident, fara patrie adorata. Nimic mai mult si nimic mai putin. Pe de alta parte, de un ridicol total ne apare contrastul dintre ceea ce afirma presedintele ieri si felul in care ne abureste azi. In urma cu aproape un an, spunea ca nu dispune de argumente pentru condamnarea regimului comunist si cerea sa-i fie puse la dispozitie. Acum, ni se prezinta deplin iluminat la cap de raportul lui Vladimir Tismaneanu, o colectie de circumstante cunoscute de toata lumea. Sa-i fie de bine, dar asa se intampla atunci cand te asociezi cu cine nu trebuie. Cu disidenti din carton si cu odrasle de fosti nomenclaturisti deveniti peste noapte anticomunisti fara scrupule.

Flux si reflux

Pseudo-elita intelectuala, ii place sau nu ii place, a pierdut o partida hotaritoare, ceea ce e mai important decat toate, chiar daca nu isi da seama si continua sa-si contemple, cu o admiratie nedisimulata, propriul buric. Fie ca ii place, fie ca nu ii place, asta e situatia.

Raportul lui Vladimir Tismaneanu, prin care comunismul era pus la zid ca un infractor oarecare, in momentul lansarii lui, a fost intampinat de un cor de elogii.

Printre principalii aplaudaci ai vestitului politolog de peste Ocean, s-au numarat atunci corifeii autodeclarati ca atare ai elitei noastre intelectuale. Instalata intr-o loja din sala de plen a Parlamentului Romaniei, aceasta batea din palme mai abitir decat toti. Si chiar ne intrebam: ce fel de elita se poate numi aceea care nu poate distinge intre o facatura si un lucru serios, legitimat de un intelectual veritabil? O elita care a ridicat la conditia de geniu un modest utilizator al limbii de lemn?

Ma rog, cert este ca cei ce aveau si alte pareri, timorati de vacarmul starnit si in lipsa de spatii in care s-ar fi putut exprima, s-au marginit sa asiste, rezervati, la spectacol. Era singura atitudine rezonabila in imprejurarile date.

Intre timp, raportul lui Vladimir Tismaneanu, dupa crizele initiale de entuziasm, a intrat in stadiul unui inexorabil reflux. Era si de asteptat ca lumea sa inteleaga, intr-un tarziu, ca avea de a face cu o cacealma. A fost randul elitei sa bata in retragere, retransandu-se in tacere, cei angajati intr-o reactie puternica impotriva facaturii in speta prevaland in noul context.

Insusi Vladimir Tismaneanu nu isi mai poate apara asa-zisa creatie oricand si oriunde, multi directori de ziare evitand sa-l mai ia in consideratie, din convingerea ca s-ar putea compromite. Totul impunandu-se de la sine si integrandu-se in mersul normal al lucrurilor. De data aceasta, a iesit in primele randuri o garnitura de ziaristi autentici, intre care l-as numara cu prioritate pe Victor Roncea, versat si in problemele Basarabiei. Ei au declansat demontarea piesa cu piesa a injghebarii lui Vladimir Tismaneanu, dezvaluindu-i toate punctele slabe. Mai slabe decat orice punct slab, tocmai pentru ca ne divulga si ganduri ascunse, de cele mai multe ori malefice, se dovedesc a fi atitudinea fata de biserica ortodoxa, atunci cand e vorba despre relatiile unor preoti cu Securitatea, cat si evitarea ostentativa a rolului jucat de sovietici in instalarea in tara a regimului comunist. A doua atitudine reprezinta un atavism, o mostenire a traditiilor familiare, iar despre prima ar fi mai multe de spus.

Dupa cate ne amintim, unul din coautorii raportului Tismaneanu, Horia Roman Patapievici, si cand era membru al colegiului CNSAS, a manifestat o inversunare egala fata de biserica ortodoxa. Nu putea el dormi linistit daca nu afla ce preot anume colaborase, candva, cu Securitatea, o chestiune pe care ar fi trebuit s-o dezbata insusi Sfantul Sinod. Or, nefericitul raport, prezentat cum a fost prezentat de Traian Basescu, pune intreaga biserica ortodoxa sub culpa, fara nici un discernamant, incat ne permitem sa ne intrebam: este Horia Roman Patapievici de alta confesiune decat cea ortodoxa? Foarte bine, e dreptul lui, toate confesiunile sunt la fel de stimabile, cand nu imbraca aspecte sectante. Atunci, de ce nu isi vede Horia Roman Patapievici de confesiunea lui si se amesteca in credintele altora?

Spinoasa problema prezinta mult mai multa atentie atunci cand intelegem ca, prin peroratiile si intransigenta celor ce gandesc la fel ca Horia Roman Patapievici, sunt atacate insesi temeliile unei civilizatii. Ceea ce e prea mult si depaseste capacitatea noastra de toleranta.

In ceea ce priveste esuarea romanilor pe orbita unui comunism mai feroce decat cel din alte tari socialiste, Vladimir Tismaneanu ne scoate vinovati ca popor.

Vorbeste de victime, dar evita sa ne comunice in detaliu si criminalii, de unde au venit acestia si cu ce instructiuni.

Cand raportul lui Tismaneanu a fost lansat, deoarece autorul il enumera, intre altii, printre primii activisti ai partidului comunist si pe tac-su, fanii lui jubilau: uite domnule, ce curaj are omul, nu ezita sa-l treaca pe lista neagra si pe cel ce i-a fost parinte! Autorul raportului fiindu-ne prezentat ca un model de corectitudine. In realitate, Vladimir Tismaneanu nu este decat un individ fara mama si fara tata, gata sa se dezica de tot ceea ce l-ar impiedica sa parvina.

Asa cum s-a dezis de manoperele publicate de el in „Viata studenteasca” pe tot parcursul anilor ’70, inainte de a pleca din tara. Nu el a scris tampeniile pe care le semna atunci dezinvolt, ci Sfantul Duh!

Am trecut sumar in revista o parte din povestea acestui flux, urmat de inevitabil reflux, tocmai pentru a releva ca jocurile pseudoelitei intelectuale din Romania nu ajung totdeauna la un final fericit pentru cei ce le declanseaza. Lupta mentalitatilor sanatoase cu maladia care ii bantuie pe filosofii si istoricii nostri ai artei fara opera filosofica si fara opera de istorie a artei, daca se duce cu decizia lui Victor Roncea si a altor gazetari de exceptie, are toate sansele sa invinga.

Oricum, am traversat un moment cand pseudoelita s-a compromis de plano fata de constiinta opiniei publice, nu mai are decat reactii sordide si a preferat sa-si mute gesticulatiile pe terenul spolierii oamenilor cu bani, zapaciti de tiradele lor onctuoase.

Elita intelectuala, ii place sau nu ii place, a pierdut o partida hotaritoare, ceea ce e mai important decat toate, chiar daca nu isi da seama si continua sa-si contemple, cu o admiratie nedisimulata, propriul buric. Fie ca ii place, fie ca nu ii place, asta e situatia.

Mihai Pelin

2007

Remember: Aici Radio Securitatea Libera

Ne-a parasit Mihai Pelin, un Cavaler al Adevarului

Asociatia Civic Media anunta cu durere un an de la trecerea la cele vesnice a bunului nostru colaborator si prieten, scriitorul, publicistul si neobositul cercetator al istoriei comunismului, Mihai Pelin, un model al luptatorilor pentru Adevar.

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

Va prezentam mai jos, In memoriam, cateva file din publicistica sa energica prin care reusea remarcabil sa demaste impostura, minciuna si ticalosia ocupantilor Romaniei.

Mihai Pelin a murit in reculegere, în seara zilei de vineri 14 decembrie, la Spitalul Fundeni, după ce la patul de suferinţă un cor de tineri, condus de preotul Clinicii, i-a cântat colinde. Sufletul lui a însoţit aripile de înger ale cântărilor sfinte. Prietenii şi cititorii săi i-au prezentat un ultim omagiu în Capela Cimitirului Străuleşti 2, unde a fost corpul neînsufleţit al celui ce-a fost, până în ultimele sale zile de viaţă, un neobosit căutător de adevăr. Funeraliile au avut loc marti, 18 decembrie, la orele 12.00. Au fost prezenti putini sai colaboratori de incredere si prieteni jurnalisti, scritori, istorici, fosti si actuali ofiteri de informatii.

Istoricul Mihai Pelin s-a născut în vara lui 1940, la Cernăuţi, de unde familia sa a fugit de hoardele bolsevice dupa invadarea Romaniei Mari. Absolvent al Facultăţii de Filozofie din Bucureşti a fost jurnalist la „Scânteia tineretului”, „Tribuna României”, „Ramuri” şi „Flacăra”. Membru al Uniunii Scriitorilor, a debut editorial cu volumul „Redactori şi pianişti” (1967), urmat de „Inaderenta” (1968), „Miorita nu s-a nascut langa stele” (1973), „Caderea Plevnei” (1977), „Sa pierduta pe mare” (1983), „Speranta” (1984), s.a.

Pasiunea pentru necunoscutele istoriei şi gustul pentru risc al căutătorilor de adevăruri ascunse i-au favorizat şansa, rară pentru acele vremuri, de a edita la Veneţia trei volume masive de reconstituiri, documente civile şi militare din anii participării României la cel de-al doilea război mondial. Acolo, a fost alaturi de miscarea romanilor anticomunisti din Italia. Ultima sa lucrare, al carui manuscris l-a definitivat cu putin inainte de spitalizare, privea misterele celor doua Legatii italiene la Bucuresti in perioada celui de-al doilea Razboi Mondial. A colaborat, de asemenea, cu serviciul specializat al Crucii Roşii din Munchen (Suchdienst) la lămurirea dispariţiilor unor militari germani în toamna anului 1944 în România.

Aceste şi alte asemenea merite si contribuţii la intarirea relatiilor dintre Italia si Romania au fost răsplătite cu demnitatea de Comandor al Ordinului Solidarităţii Italiene (Stella della Solidarieta’ Italiana)(foto).

După 1990, a fost angajat al revistelor româneşti pentru străinătate şi al publicaţiilor „Baricada”, „Expres Magazin” şi „Independent”, în ultimii doi ani fiind colaborator permanent al ziarelor „Jurnalul Naţional” si “Cronica Romana” si consultant special al Asociatiei Civic Media, in vederea deconspirarii cartitelor anti-Romania din serviciile secrete, presa si societatea civila.

Dorinţei exprimate în chiar lozincile purtate şi strigate de demonstranţii din decembrie 1989 de a avea acces la adevărul asupra istoriei recente, Mihai Pelin i-a răspuns cu întreagă putere şi fidelitate. În cele aproape două decenii ce s-au scurs de-atunci, şi-a consacrat întreg efortul şi timpul de care un pasionat de cercetare poate dispune, investigaţiei şi studiilor în arhivele comunismului românesc. Printre scormonitorii în arhivele speciale, Mihai Pelin a fost cercetătorul şi publicistul de excepţie care a făcut publice documente esenţiale din zonele puterii şi influenţei, cu modestie si fără a urmări şi plănui şantaje ori avantaje personale. În paradoxurile „democraţiei originale”, prin „curăţarea” din arhive a multora din informaţiile consemnate de Mihai Pelin, înseşi cărţile sale s-au metamorfozat acum în documente valoroase.

Faptul că a fost primul cercetător care a intrat în Arhivele fostei Securităţii în scopul publicării documentelor studiate, i-a adus popularitate şi prestigiu, numeroşi colaboratori dar şi puternici şi nemeritaţi duşmani. Rezultat al acestor documentări a coordonat editarea primelor patru volume ale Cărţii Albe a Securităţii (1996-1997). Mai cu seamă, dintre acestea, volumul „Istorii literare şi artistice (1969-1989)” a generat dezbateri, conflicte şi patimi. Alte volume, având la bază documente inedite din arhivele speciale, îngrijit prefaţate, redactate şi adnotate de Mihai Pelin, au fost adevărate best-seler-uri ale istoriografiei şi publicisticii post-comuniste. „Epistolarul Infernului” (1993), „Sionişti sub anchetă” (1993), „Legenda si Adevar” (1994), „Culisele spionajului românesc” (1997), „Operaţiunile Meliţa şi Eterul. Istoria Europei Libere prin documente de Securitate” (1999), „Artur – Dosarul Ion Caraion” (2001), „Iluziile lui Iuliu Maniu” (2001 şi 2002), „Opisul emigraţiei politice. Destine in 1222 de fise alcatuite pe baza dosarelor din arhivele Securitatii” (2002), „Genii si analfabeti” (2002), „Un veac de spionaj, contraspionaj şi poliţie politică” (2003), „Italieni, va ordon, treceti Prutul!” (2003), „SIE & SRI – Trecutul nu se prescrie” (2004), „Vieţile pictorilor, sculptorilor şi arhitecţilor români între legionari şi stalinişti” (2005), „Diplomatie de razboi” (2005), sunt câteva dintre cărţile semnate de Mihai Pelin, din raftul ce-i este consacrat în biblioteca personală a specialiştilor şi iubitorilor de istorie si adevar.

Dumnezeu sa-l ierte!

2010-11-06T03:21:00.000-07:00

Autor: Vlad Mixich
Sursa: contributors.ro
De ce Adrian Păunescu nu are nevoie de lacrimile noastre

Sursa imagine: mediafax.ro Adrian Paunescu a fost un barbat cu un noroc remarcabil. Chiar si atunci cand a iesit din scena, a avut sansa sa o faca pe indelete, sa-si regizeze plecarea compunand scrisori emotionante si beneficiind de cel mai celebru teatru modern: televiziunea de stiri. Dar, in ciuda favorurilor abundente oferite de catre soarta, povestea vietii lui Adrian Paunescu demonstreaza putina insemnatate a norocului in ecuatia implinirii umane.

In tinerete reusea sa scrie intr-o singura zi 90 de versuri pe o tema data, zdrobindu-si prietenii poeti cu o creativitate diluviana. Se nascuse cu norocul unui talent urias dar si in momentul istoric adecvat stilului sau. Nationaliste si pline de patetism, versurile lui Paunescu dansau intre minore nuante subversive si majusculele propagandei comuniste. O echilibristica din care s-a hranit si succesul cenaclului Flacara, tolerat de catre Partid si apreciat ca fiind supapa perfecta pentru nemultumirile tinerilor din anii ’70. In 1989, Paunescu a avut sansa unei Revolutii schilodite din care Partidul a iesit cu un apetit mult mai feroce decat in anemicii ani ’80. Cati isi mai amintesc ca, in 1996, Adrian Paunescu a candidat la Presedintia Romaniei din partea unui partid condus de un fost prim-ministru ceausist? Soarta i-a adus si un scaun de senator, dar Paunescu nu este singurul intelectual european cu optiuni politice indoielnice. Mai mult, Paunescu nu este singurul intelectual roman care si-a asezat singur pe umeri mantia de calauza a neamului. Avem insa dreptul, o spune Orwell, “sa ne asteptam la o decenta obisnuita chiar si din partea unui poet”.

“Ma terorizeaza tenace pana incep sa plang. Plang de stupoare, de neputinta, de disperare. Pe infundate, fara martori, (Adrian) devine canalie”, scria in 1969 femeia care i-a nascut lui Adrian Paunescu doi copii. Scriitoarea Constanta Buzea a publicat un jurnal de o tristete sufocanta, tinut in perioada casatoriei sale cu Paunescu, pe cand acesta nu devenise inca atat celebru. Acolo sunt randuri care taie adanc imaginea poetului sensibil si idealist.

Mult mai tarziu, intr-un editorial din Jurnalul National, Adrian Paunescu isi amintea prietenii extraordinari (printre ei Ion Iliescu sau C.V.Tudor), vorbind cateva randuri mai jos si despre copiii fiului sau Andrei. “Sa nu uit, Andrei are si copii, nu la fel de realizati, din pacate, ca el”, scria bunicul celebru despre nepotii sai.

Dizidentul Dorin Tudoran, in tinerete apropiat de Paunescu, rezuma in cateva cuvinte marea greseala a fostului sau prieten: “Exista oameni care nu vor recunoaste nimic din prostiile pe care le-au facut. Si, prin asta, nu mai au nevoie de dusmani. Sunt ei cei mai mari dusmani ai lor”.

Acela dintre noi far’de greseala, sa ridice piatra. Dar caruia dintre noi i s-ar trezi dorinta de a-si vedea tiparite scrisorile ticluite in vreme de boala grea? Cui i-ar veni pe limba sfaturi date poporului de la inaltimea autoritara a patului de agonie? Nu a trecut inca saptamana de la ultima scrisoare (a patra) publicata de Paunescu, una in care poetul foloseste vecinatatea mortii pentru a da greutate unor sageti politice. Pe vremuri, marii poeti aveau parte de-o agonie discreta si de-o inmormantare fastuoasa. Astazi, la Bucuresti s-a inventat agonia etalata public si latita pana la granita unui banc macabru. Inima poetului aproape se oprise, dar nu si potopul sau creativ.

In ciuda norocului sau remarcabil, Adrian Paunescu nu a reusit totusi sa-si atinga visul. Nu gloria sau puterea le dorea, acestea fiindu-i la indemana. El visa la eternizare: “Cand existi si in constiinta altora, e ca si cand te-ai transforma, din unul, in mai multi. Astfel, chiar amenintarea cu disparitia, devine mai putin eficienta, daca e sa te elimine din constiinta tuturor”. E trist ca, similar multor intelectuali ai secolului 20, Paunescu acorda intaietate ideilor, nu oamenilor. Victima a propriei erori, Paunescu credea ca versurile sale ii vor asigura, printr-un straniu transfer, supravietuirea: “Va fi interesanta postumitatea mea. Scrisul meu se va despovara de biografia autorului, in circulatia lui printre oameni. As fi fost curios sa stiu, totusi, ce iarba va rasari, in timp, pe mormantul meu.”

Pe mormantul poetului nu va rasari insa niciun fel de iarba, caci versurile singure nu-i vor putea conserva memoria. Fertilizatorul memoriei nu este emotia estetica a poeziei, ci amintirea modelului practic, a faptelor in armonie cu cuvintele. Dar Adrian Paunescu a ratat aceasta miza autoimpusa si, ceea ce putea deveni modelul unei generatii, s-a surpat in propria-i vanitate. Versurile lui vor ramane, insa mormantul ii va fi sterp, oricat de multe lacrimi se vor varsa in aceste zile peste el.

Adrian Paunescu a fost un om norocos dar neamul in care s-a nascut nu a primit decat firimituri cazute de la masa destinului sau. Probabil ca mii de oameni vor participa la inmormantarea poetului, dar care va fi credinta, care va fi cauza pe care aceasta multime o va onora prin prezenta ei acolo?

2010-11-05T03:05:00.000-07:00

Historia.ro

Brâncoveanu, mai sfânt decât Ștefan cel Mare?

Dumitru PARASCHIV

Prin promovarea imaginii unor personaje istorice în defavoarea altora lasate uitarii, printr-o repetata campanie de propaganda în care legendele, poeziile populare si folclorul muzical au jucat un rol important, s-a ajuns treptat la denaturarea grava a adevarului istoric. Stadiul acestei denaturari ne spune azi ca Stefan cel Mare e cel mai sfânt dintre sfintii nostri voievozi si cel mai important erou national, uitându-se de Constantin Brâncoveanu, de faptul ca 2004 e si "anul Brâncoveanu".

Brâncoveanu - domnul celor "25 de ani fara razboaie"

La începutul anilor '90, Biserica Ortodoxa Româna a sanctificat câtiva dintre aparatorii si mucenicii credintei ortodoxe române: eroul necunoscut, Stefan cel Mare, Daniil Sihastru, Constantin Brâncoveanu, cei patru fii ai sai si ginerele sau Ianache Vacarescu, Grigore Ghica al III-lea. Capeteniile revolutiei de la 1784, Horea, Closca si Crisan nu au fost sanctificati.

În cele ce urmeaza, doresc sa evidentiez caracterul lui Constantin Brâncoveanu, însemnatatea sa în cultura si politica nationala si internationala, dar în primul rând întâietatea sa în rândul sfintilor voievozi români. Pentru aceasta îl voi pune în antiteza cu Stefan Musat ("cel Mare si Sfânt"). Voi compara doi voievozi care au domnit în timp si spatiu diferite. Expresia "25 de ani fara razboaie" nu ne apartine noua si se refera la domnia lui Constantin Brâncoveanu. "Despot luminat", dar nu tiran, "print al aurului", dar modest, cinstit si incoruptibil, Brâncoveanu a asimilat deopotriva virtutile unui adevarat sfânt, unui mare caracter si unui veritabil politician. Despre persoana sa a scris stolnicul Constantin Cantacuzino, în "Istoria Tarii Românesti", sau Radu Popescu într-o "Istorie a domnilor Tarii Românesti". Ambele lucrari fiind subiective, contra, respectiv pro Brâncoveanu, ne vom folosi de o lucrare neutra si de mult uitata: "Anonimul brâncovenesc" ("Istoria Tarii Românesti de la octombrie 1688 pâna la martie 1617").

Logofat între anii 1682-1688, Constantin Brâncoveanu se tragea din stirpea basarabilor, fiind stranepot al lui Matei Basarab, dar si nepot al stolnicului Constantin Cantacuzino. Despre acest boier, Brâncoveanu spunea: "Ca eu tata n-am pomenit, de vreme ce am ramas mic de tata, fara cât pe dumnealui tata Costandin l-am cunoscut parinte în locul tatâne-mieu", dar va avea o crunta dezamagire. Brâncoveanu nu a vrut sa fie domnitor al Tarii Românesti.

A fost urcat pe tron din vrerea boierilor

Boierii pamânteni, nemaidorind sa îi conduca un cantacuzin, aproape ca l-au fortat sa preia domnia. Zisera cu totii: "Logofete, noi cu totii pohtim sa ne fii domn". El zise "Dar ce as vrea eu cu domniia, de vreme ce ca un domn sunt la casa mea; nu-mi trebuie sa fiu". Iar ei zisera: " Ne rugam, nu lasa tara sa între alti oameni sau rai, sau nebuni sa o strice, ci fii!". Si-l luara de mâini si-l împingeau de spate. A fost uns domnitor la mitropolia Bucurestilor, în prezenta patriarhului bizantin Dionisie si a mitropolitului valah Antim. În biserica, Brâncoveanu a spus: "Domniia aceasta eu nu o pohtesc ca sa-mi înmultesc grijile si nevoile, ci dumneavoastra m-ati pohtit si fara voia mea m-ati pus domn în vremuri ca acestea turburate, încungiurati de osti de vrajmasi; ci dar acum iar întreb: este-va cu voia tuturor?"

Si toti raspunsera: "Toti voim, toti pohtim". Zise iar: "Deaca pohtiti toti, mi-e voia si mie sa-mi dati un juramânt înaintea Lui Hristos precum veti fi cu dreptate si de ar veni vreo primejdie domnii mele, despre vreo parte, sa stati cu mine toti".

Dupa depunerea juramântului de catre boieri, au iesit cu totii din biserica, voievodul fiind întâmpinat de salvele de tun, "însa doua tunuri s-au slobozit, iar unul nu s-au putut slobozi; de care zicea multi ca va fi acesta un semn rau, însa pa urma s-au vazut ca sunt babesti cuvinte".

În tot acest timp, cadavrul domnitorului Serban Cantacuzino, zacea pe catafalcul bisericii Cotroceni, parasit de toti, inclusiv de membrii familiei sale. De aceea, Brâncoveanu însusi i-a organizat o înmormântare crestineasca. "Sarban-voda mortul zacea ca un om den cei prosti, numai cu muierea lui si cu fetele lui plângând... ca avusese nadejde sa puie pe fiiu-sau domn, dar n-au vrut Dumnezeu si tiraniile tatâni-sau, ce facuse boierilor si saracilor tarii si înca de la o vreme nici muierea lui, nici fetele lui nu sadea lânga dânsul, ca-si strângea avutiia si o ascundea, ca-i era frica sa nu-i ia avutiia Constandin-voda; ...zacea pa o masa stârvul, parasit de toti pâna a doaa zi dimineata. Deaci l-au radicat cu cinste domnul si l-au dus la Cotraceni, la mânastirea lui, de l-au îngropat si s-au dus".

Voda Serban, un bun diplomat si om de spirit, la rândul lui, sperase pâna în ultima clipa ca îi va urma la tron fiul sau, Iordache, dar boierii pamânteni erau satui de prigoana Cantacuzinilor.
Astfel, putem spune ca Brâncoveanu a fost primul sef de stat român ales liber si în unanimitate de voturi. "Din elexiea tarii s-au pus Constandin-voda domn". Alegerea a primit girul cancelariilor marilor puteri, care nu aveau sa regrete acest fapt, deoarece aveau sa cunoasca în noul voievod un diplomat exemplar, pentru care pacea era prioritara.

Cantacuzinii uneltesc 25 de ani împotriva Domnitorului

Din momentul acestei alegeri, Cantacuzinii au uneltit timp de 25 de ani împotriva lui Brâncoveanu si nu s-au oprit pâna când nu si-au atins mârsavul scop, croindu-si în acelasi timp propriul drum spre esafod. Ei i-au avut complici pe boierii Balaceni, care "totdeauna îsi întindea mintea dupa niste pareri nebunesti... În zilele lui Antonie-voda, au ucis niste negutatori moscovlii, împreuna cu care erau si calugari mersi pentru mila la Mosc".

Alti complici au fost boierii Stirbesti. Desi câtiva dintre respectivii boieri fusesera condamnati de divan la moarte sau la închisoare pentru diferite infractiuni, Brâncoveanu i-a iertat si i-a gratiat mereu, nestiind pe cine. Nu iubea razbunarea. Era un om blând si iertator, asa cum trebuie sa fie crestinul. Iubitor de cultura si de credinta ortodoxa, Brâncoveanu a sprijinit aceste domenii, neconditionat. Biserica "Sfântu Nicolae", manastirea Stavropoleos din Bucuresti, manastirea Hurezu, manastirea Sâmbata de Sus construita în Ardeal, biserica "Sfintii Împarati Constantin si Elena", din Constantinopol, Spitalul Brâncovenesc, ansamblul arhitectural de la Mogosoaia, înfiintarea unui numar mare de tipografii la Bucuresti, Snagov, Râmnic, Buzau, înfiintarea Scolii Domnesti de la Sf. Sava - iata numai câteva din contributiile lui Brâncoveanu la cultura si civilizatie. Sa nu uitam de lacasele de cult pe care le-a ctitorit la Sfântul Munte Athos, în arhipelagul grecesc si în Bulgaria de azi.

Stilul brâncovenesc si tiparirea de carte

La acestea se adauga renovarea atâtor biserici si mânastiri din vremea înaintasilor. Stilul brâncovenesc s-a impus cu succes în arhitectura ultimelor secole. Este caracterizat de elemente ale arhitecturii taranesti din Muntenia, exprimate la o scara mai mare, îmbinate discret cu elemente bizantine, vizibile în coloanele teraselor si balcoanelor, coloane care de multe ori nu au celebrele ornamente la terminatii, care sa determine un caracter doric, ionic sau corintic. Stilul brâncovenesc mai e caracterizat de pecetea unor basoreliefuri originale, ca celebrul "vultur cruciat", precum si de culoarea alba imaculat a peretilor exteriori. Mai sunt si exceptii, ca în cazul complexului de la Mogosoaia, unde domina culoarea caramizie a materialului de constructie.

În Valahia s-au tiparit cele mai multe carti, atât originale, cât si de traducere. La curtea domneasca, cultura era coordonata de eruditi precum mitropolitul Antim Ivireanul, un alt mucenic al ortodoxiei, cel mai mare autor de oratorie sacra, sau italianul Antonio del Chiaro, autorul unei carti de impresii despre Valahia. Toate acestea au contribuit si la o buna imagine a Valahiei pe plan extern. Domnitorul muntean era un politician abil, un foarte bun diplomat, reusind prin faptele si calitatile sale, dar nu în ultimul rând prin caracterul sau, sa pastreze relatii de prietenie cu marile cancelarii europene, cu papalitatea, dar si cu Poarta, evitând conflictele diplomatice sau armate. "Fericiti facatorii de pace...".

Încearca o uniune cu Moldova

Doresc în primul rând sa subliniez vederile sale unioniste cu caracter pacifist. Prin tratative diplomatice cu Poarta a cautat sa impuna domn în Moldova pe ginerele sau, Constantin, întrerupând evolutia dinastiei Cantemir, dar pentru putin timp. Daca politica lui Brâncoveanu ar fi prins radacina si în Moldova, primul pas spre unitatea nationala ar fi reusit, mai mult, ar fi fost evitat regimul fanariot. Dupa cum s-a vazut, falimentul politic al dinastiei Cantemir în Moldova (1711) si uneltirile viclene ale Cantacuzinilor valahi, descoperite de Poarta în 1716, au aruncat cele doua tari române în bratele regimului fanariot, pentru un secol de coruptie, jaf si umilinta.

Iata ce pericol putea fi evitat daca idealul unionist al lui Brâncoveanu, deloc vitregit de avizul marilor puteri, ar fi reusit. Cu atât mai mult ne putem da seama de primejdia în care au vârât tara unii domnitori lacomi, iresponsabili sau neaveniti.

Un fapt mi se pare, însa, incredibil. Academicianul Dimitrie Cantemir, domnitorul care în fata turcilor a dat bir cu fugitii, în lucrarea sa "Descriptio Moldaviae", care se vrea o capodopera stiintifica, adopta o atitudine foarte partinitoare, care numai demna de un istoric nu este. Dupa combaterea domnitorului Constantin Brâncoveanu si a idealului sau unionist, aproba instaurarea regimului fanariot în Moldova. Aceasta atitudine tradeaza adevaratele sentimente ale lui Cantemir fata de tara sa; dominat de un orgoliu dezonorant, nu dorea sa-si recunoasca esecul politic pentru care era suparat pâna la razbunare.

Un mare câstig era pacea pentru Tara Româneasca, având în frunte un domnitor iubitor de Dumnezeu, la care simplii cetateni erau bineveniti în audienta. Respectul pe care îl impunea în fata marilor cancelarii europene a influentat atitudinea acestora fata de Tara Româneasca. În spiritul sau gândeau si cei mai multi dintre membrii divanului, care la judecata sanctionau foarte aspru pe boierii prinsi ca fura pe oamenii simpli si pe cei saraci. Sfârsitul domniei si al vietii marelui voievod au marcat trecerea sa în rândul mucenicilor Lui Iisus Christos.

Tradarea se împlineste în Saptamâna Patimilor

Cantacuzinii si complicii lor mituisera câtiva mari dregatori turci, pentru a-l minti pe sultan ca Brâncoveanu unelteste împotriva sa. Dezinformarea a prins roade, iar voievodul a fost detronat prin firman de la Poarta, în Joia Mare. Apoi, alaturi de familia sa, a fost dus la Stanbul si închis în închisoarea celor sapte turnuri. Aici au fost torturati. În ziua praznuirii Adormirii Sfintei Maria, pe 26 august (15 august, pe stil nou), sase membri ai familiei Brâncoveanu au fost executati în public la Stanbul. Este vorba de voievod, de patru fii ai sai, Constantin, Stefan, Radu, Matei si de Ianache Vacarescu, ginerele domnitorului. Anterior executiei li s-a propus ca în schimbul vietii, sa treaca la religia musulmana, dar românii L-au ales pe Christos.

"Cu acest fel de multamita s-au aratat Saitanestii (cum erau porecliti de popor Cantacuzinii - n.n.) catra Constandin-voda pentru binele si cinstea care le facuse. Fostu-i-au stins casa, si pe dânsul, si pe feciorii lui... Aici în tara, Stefan-voda (Cantacuzino, noul domnitor - n.n.) cerea averea lui Constandin-voda sa o gaseasca cu mare pohta si o au gasit; ci una au dat-o imbrihorului (reprezentantul Portii la Bucuresti - n.n.) în seama împaratiei, alta au mâncat-o el cu imbrihorul si i-au stins casa din fata pamântului, nu ca unii rude si facator de bine, ci ca unui vrajmas foarte mare ce ar fi fost...". Saitanestii "tuturor domnilor celor mai denainte s-au aratat cu ficlesug si cu raotate, si domnului Constantin-voda înca au început sa-l ficleneasca, de la carele mult bine au avut...".

Noul domnitor Stefan Cantacuzino "era om nestatornic în cuvinte si în fapte, si în jafuri fara cale si fara dreptate, atât cât n-au ramas episcop egumen, calugar, negutatoriu, boieriu mari si mici, care sa nu fie jafuiti si pradati...".

Tradatorii nu se bucura prea mult

Cantacuzinii nu au savurat prea mult timp roadele tradarii. "Întâia minune au fost ca, trimitând Stefan-voda pe doamna-sa si pe coconii lui la Mânastirea De-un-Lemn, unde este o icoana a Maicai Preacestii, facatoare de minuni, pentru închinaciune si pentru chip de evlavie, întâmplându-sa în ziua de Sânta Mariia mare, adeca adormirea Preacistii... în care zi si la Tarigrad au taiat pe Constandin-voda si coconii lui (o minune!), într-aceeasi au lovit pe aceasta doamna a lui Stefan-voda nevoie, lovitura, îndracire cât s-au spariiat toti câti era acolo cu dânsa si sa mira ce sa-i faca. Si multa vreme cu acea îndracire au fost".
Demonizarea primei doamne a tarii, a carei exorcizare nu stim daca s-a realizat, l-a atâtat si mai rau pe tiranul Stefan Cantacuzino, care, sub pretextul ca sotia sa ar fi fost fermecata de calugarite, a ordonat persecutarea acestora si chiar spânzurarea unora dintre ele.

"Aceasta pocainta facea ei pentru pacatele lor. Si nu s-au îndastulat Stefan-voda numai pe moartea lui Constandin-voda si a feciorilor lui". Dupa nici doi ani de domnie, cei care i-au grabit moartea sfîntului mucenic Constantin, aveau sa fie executati în acelasi loc. La 6-7 iunie 1716, Stefan Cantacuzino si tatal sau stolnicul Constantin, au fost decapitati la Constantinopol.

Dupa mai bine de un veac, manastirea Cotroceni, ctitoria lui Serban Cantacuzino a fost devastata si jefuita, iar mormintele ctitorului si ale familiei sale au fost profanate cu salbaticie de pandurii lui Tudor Vladimirescu.

Aceiasi panduri au jefuit si incendiat în 1821 palatul brâncovenesc de la Mogosoaia. Despre campania de jafuri, devastari, crime si violuri, întreprinsa în Muntenia de panduri ai lui Vladimirescu, de care însusi acesta fusese îngrozit la un moment dat, s-a scris foarte putin. Asemenea fapte nedemne, la care nici eteristii nu s-au dedat, nu anuleaza însemnatatea revolutiei de la 1821, dar s-au rasfrânt negativ asupra sanselor acesteia si asupra vietii marelui Tudor Vladimirescu.

Stefan cel Mare - domn al Moldovei la 17 ani

Pentru personalitatea lui Stefan cel Mare am apelat la Letopisetul lui Grigore Ureche, o cronica nepartinitoare pentru care cronicarul a apelat la studiul comparativ al mai multor izvoare.
Joi, 12 aprilie 1457, Stefan Musat, venind cu oaste mare din Muntenia, l-a înfrânt la Doljesti pe domnitorul Petru Aron. La nici 17 ani, în prezenta multor calugari si a mitropolitului Teoctist, a fost ales domn al Moldovei. A fost domnitorul care a adus Moldova la fruntariile ei firesti, prin eliberarea teritoriilor din sud-est si din nord. În plus, a cucerit si Pocutia. Opera lui Stefan a fost numita de unii "Moldova Mare".
Argumentul de "Moldova Mare a Sfântului Stefan" e folosit dupa 1990 de unii revizionisti de la Chisinau, pentru a formula pretentii teritoriale la adresa României. Primele campanii militare în sensul reintegrarii teritoriale au fost întreprinse cu succes pentru cucerirea cetatilor Chilia si Cetatea Alba: 1462-1465.

Cel mai razboinic dintre voievozii Europei

Caracter razboinic, a luptat în peste 40 de razboaie, de cele mai multe ori în prima linie, expunându-se mereu pericolelor si fiind ranit nu o data. Sub acest aspect, nu l-a egalat nici un voievod european. Dar trebuie spus ca unele razboaie le-a initiat fara motiv, provocând altele si mai grave. La ele ne vom referi în continuare. Acest aspect e mai putin cunoscut si s-a conturat la putin timp de la venirea la putere a voievodului. "Nu cerca sa aseze tara, ci de razboiu sa gatiia". "Fiindu Stefan-voda om razboinic si de-a pururea tragându-l inima spre varsare de sânge, nu peste vreme multa, ...în anii 6969 (1461)... s-au dus în Ardeal de au pradatu Tara Sacuiasca. Nici au avut cine sa-i iasa împotriva (secuii nu erau tolerati de regatul maghiar-n.n.), ce dupa multa prada ce au facut, cu pace s-au întorsu înapoi".

Acesta a fost pretextul unui lant de razboaie cu Matei Corvin, între care Stefan a mai pradat o data Tara Secuiasca. Acest tinut, atunci, ca si acum, era parte integranta a tinutului românesc Transilvania. O campanie de jaf asupra unui tinut românesc si o campanie de eliberare si reîntregire nationala, sunt doua lucruri total diferite.

Radu cel Frumos, nu a fost homosexual

Radu-voda a fost pe nedrept trecut într-o lumina negativa de catre cei specializati în adularea anumitor personaje în detrimentul altora. S-a spus ca ar fi fost vândut turcilor, pentru a se gasi un pretext campaniei de jaf pe care a pornit-o Stefan Musat în Valahia, dar atunci când voievodul moldav a acceptat sa plateasca tribut turcilor nu a mai spus nimeni ca ar fi vândut lor. Dar cel mai grav pentru imaginea tânarului voievod muntean a fost atribuirea pe seama lui a unei întâmplari ireale, aceea ca, vrând-nevrând, a acceptat avansurile homosexuale ale sultanului.

Izvorul istoric despre aceasta întâmplare ar fi o cronica turceasca. Lumea va sti, însa, ca lucrurile stau cu totul altfel si apelam în acest sens la obiectivitatea unui istoric european al vremii: "Împaratul dorind sa aiba relatii cu acest baiat, era cât pe ce însusi sa moara de mâna aceluia. Caci fiindu-i drag baiatul, îl chema la petreceri si, închinând cu patima paharul catre el, îl chema în camera de culcare. Si baiatul, fara a banui ca va pati asa ceva din partea împaratului, l-a vazut pe împarat repezindu-se la el pentru un lucru de asa fel si s-a împotrivit si nu se da la dorinta împaratului. Si-l saruta împotriva voiei lui si baiatul, scotând un pumnal, îl loveste în coapsa pe împarat si asa îndata a luat-o la fuga, pe unde a putut... Iar baiatul urcându-se într-un copac undeva pe acolo, a fost ascuns". (Laonic Chalcocondil, "Expuneri istorice", vol. X)

La putin timp dupa aceasta, Radu cel Frumos (Draculea cel Tânar) ajunge domn al Valahiei, la rugamintea boierilor, satui de pornirile sadice si tot mai dese ale lui Vlad Tepes. Radu-voda întelege ca decât sa te pui rau cu un asemenea vecin ca Imperiul Otoman, mai bine te împrietenesti cu el. Subliniem, Valahia era vecina cu acel imperiu. Sub amenintarea armatelor turcesti si neavând, practic, nici un aliat, face alianta cu sultanul, asigurând linistea si pacea în tara.

Domnia sa si linistea tarii au fost întrerupte doar de Stefan cel Mare. Totul începe cu o expeditie de prada. În 1470 "întra zavistiia între Stefan-voda si Radul-voda, domnul muntenesc, pre obiceiul firei omenesti de ce are, de aceia pofteste mai mult, de nu-i ajunse lui Stefan-voda ale sale sa le tie si sa le sprijineasca, ci de lacomie, ce nu era al lui, înca vrea sa coprinza. Strâns-au tara si slujitorii sai si au intratu în Tara Munteneasca, de au pradatu marginea, fevruarie 27 dni si au arsu Braila în saptamâna alba, marti".

Stefan rapeste pe sotia si pe fiica lui Radu cel Frumos

O provocare care a adus alte razboaie. Pe 7 martie 1471, la Soci, Radu-voda raspunde provocarii, însa fara succes. Aproape toti prizonierii au fost taiati de Stefan. Doar 2 boieri au fost iertati, iar Radu a scapat cu fuga. În 1473, Stefan-voda ataca iar Muntenia, impunând domnitor pe Laiota Basarab pentru scurta vreme. Din aceasta expeditie, Stefan se întoarce cu doua trofee mult râvnite: Maria si Voichita, sotia, respectiv fiica lui Radu cel Frumos, pe care le rapeste si le duce la Suceava. Si mai târziu, în 1484, "Stefan-voda au pradatu si au arsu toata Tara Munteneasca".

Sotiile lui Stefan cel Mare

În 1463 s-a casatorit cu Evdochia, fiica împaratului de la Kiev. În 1472, s-a casatorit cu Maria de Mangop, din Cnezatul Crimeii, ale carei grade de rudenie coborau în timp pâna la dinastia bizantina a Paleologilor. Dupa numai un an, în 1473, Stefan le aduce la Curte, în compania primei doamne, pe sotia si pe fiica lui Radu cel Frumos. Supararea Mariei de Mangop care de când tatarii au cucerit Crimeea a fost marginalizata de domnitor, era acum si mai mare. A murit suspect de prematur la 19 decembrie 1477. Stefan se casatoreste cu Voichita, fata lui Radu-voda.

Conform lui Ureche, Stefan a facut-o doamna pe Voichita înca din 1473. Când era proaspat casatorit cu Maria de Mangop! De-a lungul domniei sale, Stefan a rezistat atacurilor polone. Împacarea a venit în anul 1501. Prin aceasta pace, Stefan îl atrage în Moldova cu viclesug pe Petru Aron, decapitându-l în acelasi an. Razbuna astfel moartea tatalui sau Bogdan. Pacea cu polonii a durat putin. În 1504, Stefan tradeaza pacea, ataca Tara Leseasca si cucereste Pocutia, pe care o încorporeaza statului moldav. Teritoriul fusese stapânit si de Alexandru cel Bun. Stefan a murit în acelasi an, marti, 2 iulie. Spre sfârsitul sau, Stefan i-a chemat pe membrii administratiei centrale si locale, "aratându-le cum nu vor putea tine tara, cum o au tinut-o el, ci socotindu din toti mai puternicu pre turcu si mai înteleptu, au dat învatatura sa sa închine turcilor".

"Fost-au acestu Stefan-voda om nu mare de statu, mânios si de grabu varsatoriu de sânge nevinovat; de multe ori la ospete omorea fara judetu. Amintrilea era om întreg la fire, nelenesu, si lucrul lui îl stiia acoperi si unde nu gândiiai, acolo îl aflai".

Ridica 44 de manastiri

Tezaurul pe care Stefan cel Mare l-a lasat crestinatatii, nu a mai fost egalat de nimeni, nici pe plan european: 44 de manastiri, carora le-a imprimat propriul stil arhitectonic. Un merit incontestabil al voievodului, care daca nu ar fi direct proportional cu perioada domniei sale, ar fi un record. Alti sefi de stat europeni poate îsi construisera tot atâtea palate. Nu trebuie sa generalizam, ci sa accentuam.
E necesar a sublinia rolul fiecarui element istoric si a atribui meritele doar aceluia caruia îi apartin. Trebuie sa precizam ca principalul bastion al crestinatatii în calea expansiunii otomane îl constituia Valahia (Tara Româneasca), nu Tarile Române.

Când vorbim de apararea spatiului românesc fata de turci, ne referim la Tara Româneasca. Apoi, în cazuri eventuale, ne referim la Moldova, stat caruia nu trebuie sa îi atribuim meritele unor voievozi valahi (nici invers, desigur) si sa nu uitam de Transilvania. Atunci când ne referim la apararea ortodoxiei în fata pericolului de impunere a unei noi religii de stat, vorbim în egala masura la Valahia si Moldova, deoarece asemenea pericol (care nu a fost permanent!), pândea din diferite directii. Iar când ne referim la apararea crestinatatii, subliniem mai întâi rolul Tarii Românesti, care de foarte multe ori a facut fata singura amenintarilor. Uneori a existat o comuniune cu Moldova, Transilvania si cu puterile Europei, ca pe timpul cruciadelor târzii.

Tara Româneasca era vecina cu Imperiul Otoman, pe toata granita sudica si uneori estica, vecinatate care depasea 800 de kilometri. Conducatorii de aici trebuiau sa fie foarte vigilenti si buni negociatori. Aici nu te puteai juca de-a razboaiele, de-a expeditiile de prada, mai ales când, de multe ori aveai dusmani mai mari în nord: Regatul Ungar si, imprevizibil, Moldova.

În asemenea cazuri, pentru a-ti asigura securitatea, trebuia sa alegi cel mai "bun" rau, daca mai aveai ceva de ales: o alianta cu Imperiul Otoman.

Turcii au impus domnitorul dar nu si pagânizarea

Înalta Poarta nu trebuie privita ca o sperietoare. Dintre toate imperiile care au dominat Tarile Române, Poarta a oferit cel mai liberal regim. Mai întâi, pentru ca nu a impus nicicând Moldovei si Valahiei religia musulmana.

Comparativ, daca Valahia si Moldova ar fi fost atâtea secole sub dominatie ungara, respectiv habsburgica sau polona, situatia ar fi fost cu mult schimbata în defavoarea românilor, iar ortodoxia, foarte mult afectata. Acest lucru avea sa-l recunoasca si Stefan spre sfârsitul vietii, când aprecia ca prefera "semiluna turcului" decât dominatia ungara sau polona. Poarta nu mai trebuie privita ca un inamic public nr. 1. Iar daca politica româneasca nu a fost capabila sa-si asume propriile greseli, am dorit sa subliniez aici motivele care au dus la aruncarea Tarilor Române în bratele regimului fanariot si înapoi cu cel putin doua secole de la progresul social-economic!!!

De asemenea, trebuie facuta si o diferenta între a-ti apara tronul, respectiv a-ti apara tara de turci, deoarece pretextul a creat întotdeauna confuzia. Atunci când nu le convenea atitudinea unui domnitor, otomanii mai întâi avertizau, iar în caz extrem atacau militar tara nesupusa. Scopul, asa cum istoria a dovedit, nu a fost ocupatia militara sau pagânizarea tarii respective. Turcii impuneau un domnitor de încredere tot din rândul boierilor români, ba chiar din dinastia nesupusului. Dupa aceea îsi retrageau trupele. Aparându-si cu vitejie tronul, Stefan cel Mare a înteles la un moment dat, atunci când tara era secatuita de atâtea razboaie, ca trebuie sa plateasca tribut turcilor. Nici atunci când turcii aveau sa-si piarda definitiv încrederea în domnitorii români, la începutul secolului XVIII, când au impus domnitorii fanarioti, nu au pagânizat sau ocupat militar Tarile Române. În Evul Mediu, Moldova, desi vasala turcilor, nu a fost mereu vecina cu Imperiul Otoman, mai ales când avea la granita de sud-est temutul Hanat al Hoardei de Aur, pe care a stiut sa si-l faca aliat. Dar Tara Româneasca a avut mereu în vecinatatea sudica un imperiu de sute de ori mai întins, mai puternic si mai populat.

Comparatie între cei doi domni-sfinti

Revenind la antiteza sfintilor, e timpul sa îl comparam obiectiv pe Constantin Brâncoveanu cu Stefan Musat. Primul a fost omul pacii, iar celalalt al razboiului. Pentru un sef de stat, calitatea de a putea preveni razboaiele primeaza în fata aceleia de a sti sa le porti. Stefan cel Mare, pe lânga faptul ca a opus o rezistenta de netagaduit în fata turcilor, s-a dedat si la fapte fara sens, care au periclitat siguranta statului moldav si au dus la sacrificiul atâtor cetateni moldoveni, dar au si tulburat linistea fragila din Tarile Române. E vorba de campaniile de jaf în Ardeal si Valahia, de provocarile care au atras Moldovei atacuri repetate din partea maghiarilor si otomanilor. Daca cineva e viteaz si doreste neaparat sa se afirme, neavând însa un motiv, poate gasi un pretext. Dar nu are decât sa o faca de unul singur, pe proprie raspundere, nu sa pericliteze viata cetatenilor si siguranta statului.

Brâncoveanu - un diplomat de exceptie

Constient ca e seful unui stat mic si vasal, a gasit de la început calea de împacare cu toate marile puteri vecine, dar si cu celelalte tari ale Europei acelor vremi. Contributia sa la pacea Europei a fost semnificativa, iar pe acest fond cultura si civilizatia au progresat. O generatie întreaga de cetateni ai Tarii Românesti nu au mai cunoscut razboiul. Mamele si-au putut creste în pace copiii, lacrimile razboiului transformându-se în zâmbetul pacii, iar acesta mi se pare cel mai important lucru.
Aliante politice a stiut sa negocieze si Stefan Musat: cu sultanul, regele polon, regele ungar, tarul sau cu hanul tatar. Dar daca dorinta aventurii razboiului nu ar fi primat, lasând loc diplomatiei, pacea nu ar fi fost doar provizorie. În istorie ar fi ramas doar multiplele înfrângeri ale dusmanilor pe linie defensiva, rezistenta prin care Stefan si-a salvat tara de la dezastru si campaniile militare eliberatoare.

Stefan vine la putere cu forta armei

Daca Stefan a venit la putere prin forta armei si cu sprijin militar extern, Brâncoveanu avea sa vina la putere pasnic, prin vointa unanima a boierilor pamânteni. Remarcam, iata, si meritul acestora prin buna alegere de care au dat dovada. Au avut în istorie putine momente când s-au putut exprima în mod liber. Daca Stefan avea obiceiul de a-si decima cu regularitate boierii sau alti cetateni chiar si "fara judet", Brâncoveanu îi ierta nu o data pe tradatori si pe hoti, chiar daca divanul boieresc îi condamnau la moarte.
Dar chiar cei pe care i-a gratiat aveau sa-i urzeasca moartea, ceea ce denota ca nici chiar atât de îngaduitor nu e bine sa fii.

Stefan cel Mare a reusit sa-si scuteasca tara o buna perioada de tributul la turci. Dar daca, pâna la urma a acceptat si el plata tributului, precizam ca acesta avea sa coste Moldova mai putin decât conflictele datorate neplatii acestuia. Brâncoveanu s-a conformat platii tributului, dar acesta nu era exagerat comparativ cu ceea ce avea sa urmeze dupa el.

Nici Stefan, nici Brâncoveanu nu si-au supus cetatenii darilor excesive si nu au profitat economic de pe urma lor. În timpul acestora, românii îsi puteau exercita profesiile în mod liber. Raportat la anii de domnie, Brâncoveanu a construit nu mai putine biserici decât Stefan în primii 25 de ani de domnie. Meritul de a fi ctitor de biserici nu l-a ocolit pe Brâncoveanu, dar nu prea îl aminteste nimeni si în nici un caz nu a fost un argument al sanctificarii sale.

Daca Brâncoveanu nu ar fi murit ca un mucenic, probabil nu ar mai fi fost nicicând sanctificat. Pe de alta parte, argumentul prin care Stefan cel Mare a fost sanctificat e tocmai numarul bisericilor pe care le-a construit. Dar ce e mai important? Brâncoveanu a ctitorit biserici nemotivat de planuri militare, neconditionat de câstigarea vreunui razboi, ca Stefan Musat. În istoria Rusiei exista câtiva tari care pe timpul domniei lor au ctitorit zeci de biserici, contribuind astfel la propasirea ortodoxiei, dar acesta nu a fost un argument ca sa fie sanctificati. Si nici nu au fost.

Brâncoveanu, spre deosebire de Stefan, a construit multe lacase de cultura laica, e drept, într-o perioada de pace. Contributia ambilor voievozi la ortodoxie a fost fundamentala si de departe cea mai însemnata în rândul voievozilor români. Moral, Brâncoveanu, spre deosebire de Stefan, a fost un adevarat crestin. A fi un bun familist, facator de pace, blând, iertator si a nu fi lacom, sunt calitati crestinesti.

Brâncoveanu - un bun familist, Stefan - un iubitor de femei frumoase

Poligamia, lacomia, iutimea la mânie, pedepsirea fara judecata, razbunarea, dimpotriva. Asta nu înseamna ca voievodul moldav nu a facut fapte demne de un crestin. Daca sanctificarea lui Brâncoveanu a venit oficial foarte târziu, nu trebuie sa gasim aici vina Bisericii Ortodoxe Române, care e de sine statatoare doar din 1925. Pâna atunci apartinea direct de Patriarhia de la Constantinopole. Aceasta din urma, daca ar fi avut curajul, i-ar fi sanctificat pe voievod si pe familia sa chiar în 1714.
S-a vehiculat ipoteza ca Brâncoveanu ar fi apartinut francmasoneriei. Nu e nimic cert, dar daca ar fi adevarat, voievodul s-ar fi numarat printre sutele de oameni de cultura care au cinstit cu prezenta lor celebra organizatie.

Horea, Closca - respinsi de la sanctificare pentru ca au fost francmasoni

Horea si Closca, propusi si ei în 1992 pentru sanctificare, nu au fost declarati sfinti sub motivul ca au apartinut francmasoneriei, cu toate ca au murit, printre altele, pentru credinta crestin-ortodoxa. Drepturile bisericii ortodoxe din Ardeal se constituiau în prevederi ale programului revolutiei de la 1784. Si în cazul lui Horea istoria se deformeaza treptat, prin evidentierea la superlativ a lui Avram Iancu. Nu doar temporal, ci din toate punctele de vedere, rolul "împaratului" Horea primeaza fata de cel al "craiului muntilor".

Horea s-a ridicat la lupta fara nici un sprijin, în mijlocul dusmanilor si, atât de important, într-un context politic intern si international total defavorabil. Într-o Europa absolutista, cu câtiva ani anterior revolutiei franceze, Horea propaga principiile esentiale ale libertatii si egalitatii. Tot ce avea sa faca Avram Iancu avea sa fie dintr-o perspectiva net favorabila si într-o Europa revolutionara, dupa ce principiile revolutiei de la 1784 s-au concretizat în mare parte.

Tocmai aici e rolul lui Avram Iancu: acela de continuator, de urmas al lui Horea. În istoria crestinismului, multi mucenici fusesera cândva nu masoni, ci pagâni sau aprigi persecutori ai crestinilor.
Când, spre exemplu, vom afla cu certitudine ca Brâncoveanu ar fi fost mason, ce vom face? Vom anula voievodului titlul de sfânt?!

Indiferent de parerea oricui, atunci când cineva moare pentru Hristos si pentru Biserica Crestina, devine prin jertfa sa sfânt mucenic. Acestia primeaza. Dupa aceea urmeaza ceilalti, fiecare cu rolul sau. Trebuie sa ne privim istoria asa cum a fost. A fost suficient de mult falsificata în vremea regimurilor totalitare. Iar daca avem nevoie de simboluri, de eroi-emblema, de sfinti, avem de unde selecta. Numai sa o facem dupa criteriile obiective.

2010-11-05T02:58:00.000-07:00

Historia.ro

Vlad Ţepeş: subiect al manipulării, de peste 500 de ani
Între adevăr istoric şi mituri

Marius Diaconescu

Dracula, mod de întrebuinţare

Vlad Ţepeş ne-a lăsat o moştenire pe care încă nu ştim să o fructificăm: DRACULA! Cel mai bun brand de ţară în domeniul turismului pe care poate să îl aibă România în acest moment! Cu ce asociază străinii România? În primul rând cu Dracula! Abia apoi cu Ceauşescu, Nadia Comăneci, Hagi sau Ilie Năstase... Degeaba încercăm să le vindem o frunză stilizată de pe Internet. Străinii vor Dracula, vor să ştie mai multe despre Dracula, să vadă locurile în care a trăit Dracula, să mănânce usturoi când vizitează Castelul Bran, să cumpere suveniruri cu Dracula, să petreacă în baruri cu atmosferă Dracula! Noi suntem supăraţi că eroul nostru naţional, Vlad Ţepeş, este simbolul vampirismului. O prostie! Dacă străinii vor Dracula ca să vină în România, trebuie să le vindem Dracula! Vor mituri cu Dracula, să le oferim mituri! Într-o lume bolnavă de un imaginar morbid şi sufocant, în care vampirismul, vrăjitoria şi ficţiunea captează atenţia şi aduc încasări uriaşe, nu mai contează orgoliul nostru naţional. Cine află că Dracula a fost, de fapt, Vlad Ţepeş, domnitorul Ţării Româneşti, poate cel mult să fie curios despre faptele reale ale acestuia. Dar tot miturile despre vampirul Dracula o să îi capteze atenţia. Pentru acest dar trebuie să le mulţumim autorilor povestirilor medievale şi romancierului Bram Stoker. (Marius Diaconescu) Cel mai vestit român din Evul Mediu este, fără îndoială, Vlad Ţepeş. Numele lui era cunoscut din Imperiul Otoman până în spaţiul german, fiind subiect al povestirilor de groază încă din timpul vieţii sale. Popularitatea lui a fost reînviată la sfârşitul secolului al XIX-lea prin romanul lui Bram Stoker şi astăzi datorăm filmelor cu Dracula asocierea dintre acest personaj şi România. Dar cine a fost el cu adevărat?

CLICK AICI PENTRU A VEDEA O GALERIE FOTO DE EXCEPŢIE CU ŞI DESPRE VLAD ŢEPEŞ

Vlad Ţepeş a fost fiul lui Vlad Dracul, domnul Ţării Româneşti. Vlad, tatăl, fusese primit în Ordinul Dragonului de către Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei, din care cauză i se spunea „Dracul“, de la dragon. Sub numele Dracula sau Draculea, în sensul „al lui Dracul“, era cunoscut de contemporani fiul său, Vlad, în timp ce turcii îl numeau Ţepeş, din cauza pedepsei sale preferate – trasul în ţeapă. La noi s-a încetăţenit în traducere românească porecla dată de turci, Vlad Ţepeş, în timp ce porecla Dracula, preferată de occidentali, a căpătat un alt sens, dat de personajul principal al romanului lui Bram Stoker.

Copilăria şi adolescenţa şi-a trăit-o mai mult pe meleaguri străine, prin Transilvania şi Ungaria, alături de tatăl său, iar după ce Vlad Dracul, pus pe tron de Sigismund de Luxemburg, s-a supus sultanului, a petrecut câţiva ani în Imperiul Otoman, ca ostatic. Până la preluarea domniei a trăit mai mult în afara ţării, ceea ce poate explica politica sa internă. A cunoscut culturi diferite: cea maghiară şi germană din Transilvania, cea otomană şi poate mai puţin pe cea românească. Aceste contacte cu medii diverse i-au permis crearea unui concept propriu despre ideea de guvernare.

Justiţiar? Mai degrabă lider autoritar

Povestirile contemporane despre Vlad Ţepeş germane, slave sau româneşti, au păstrat în memoria timpului câteva acţiuni ferme de guvernare. Chiar dacă ele sunt transmise într-o formulă mai degrabă anecdotică, aceste legende medievale ne dezvăluie dimensiunile şi principiile programului său de guvernare: măsuri drastice împotriva hoţiei (poveştile cu negustorii, cu preoţii sau cu cupa de aur la izvor); promovarea muncii şi pedepsirea leneşilor (povestea soţiei leneşe care a fost pedepsită pentru că nu i-a cusut o cămaşă suficient de lungă soţului ei); primul program cunoscut de integrare a ţiganilor, prin implicarea lor în luptele cu turcii (povestea despre forţarea ţiganilor să lupte cu turcii); primul program cunoscut de igienizare a societăţii româneşti prin eliminarea fizică a cerşetorilor (povestea despre ospăţul dat tuturor cerşetorilor); desfăşurarea unui comerţ cinstit (poveştile despre negustorii străini) şi, desigur, fidelizarea boierimii prin pedepsirea drastică a trădătorilor.

Programul coerent de dezvoltare economică este dovedit şi de raporturile cu saşii din Transilvania. Aceştia se bucurau de privilegii comerciale în Ţara Românească, care le acordau un regim vamal preferenţial şi libertatea comerţului. Conform concepţiei lui Vlad Ţepeş, trebuia să se aplice principiul reciprocităţii pentru ca negustorii români din Ţara Românească să beneficieze de aceleaşi privilegii în Transilvania.

Domnitorul a profitat de implicarea sa în războiul civil din Ungaria pentru a-şi impune punctul de vedere. După moartea regelui Ladislau V Postumul a început în Ungaria un război civil între tabăra celor care îl sprijineau pe Mathias Corvin, condusă de guvernatorul Mihail Szilagyi, unchiul viitorului rege, şi partida fidelă habsburgilor, între care şi saşii ardeleni. În acest context s-au desfăşurat primele expediţii ale lui Vlad Ţepeş în sudul Transilvaniei pentru forţarea saşilor să renunţe la sprijinirea habsburgilor la tronul Ungariei. Profitând de rolul său de arbitru, le-a impus saşilor din Braşov principiul reciprocităţii în comerţul bilateral, deschizând calea negustorilor români.

Adversar al boierilor? Depinde de situaţie

Cele mai mari provocări ale lui Vlad Ţepeş în politica internă au fost relaţia cu boierii şi întărirea autorităţii domneşti. Fără sprijinul boierimii niciun domnitor nu putea să guverneze! Orice os domnesc, adică orice urmaş de domn, legitim sau bastard, putea să aspire la tron. Teoretic, el trebuia să fie ales de către ţară. Principiul ereditar-electiv al succesiunii la tron a fost aplicat parţial, deoarece după moartea lui Mircea cel Bătrân (1418) au intervenit întotdeauna puterile vecine, Ungaria sau Poarta Otomană, pentru a-şi impune un domnitor fidel.

Disputa dintre cele două puteri suzerane a alimentat anarhia din Ţara Românească, deoarece s-au format diverse partide boiereşti, care, adesea, se regrupau în jurul unui pretendent la tron în momentul în care erau nemulţumiţi de domnitorul în funcţie. Astfel, rolul boierimii era fundamental în guvernarea ţării, ea putând să încline balanţa în favoarea unuia sau altuia dintre pretendenţii la domnie. Boierii aveau puterea economică, fiind principalii proprietari de moşii, precum şi puterea militară, prin cetele boiereşti care erau o componentă importantă în oastea ţării. Domnitorul nu putea să guverneze fără sprijinul boierilor. Însă putea să îi acuze de hiclenie, adică de trădare, şi astfel să îi execute şi să le confişte averile.

Vlad Ţepeş ştia foarte bine rolul boierilor în guvernarea ţării şi era conştient de necesitatea fidelizării lor. Mai avusese experienţa unei scurte domnii în 1448, când urcase pe tron cu sprijinul turcilor, în timpul în care domnitorul Vladislav al II-lea participa la bătălia de la Kossovopolje, în 1448, alături de Iancu de Hunedoara. A fost o domnie efemeră din cauza lipsei unui sprijin ferm din partea ţării. La întoarcerea din campania militară Vladislav l-a alungat fără mare greutate din Ţara Românească. Acelaşi pericol al pierderii tronului plana asupra lui Vlad Ţepeş şi după urcarea pe tron, în 1456.

Vlad Ţepeş a optat pentru o domnie autoritară, în care poziţia domnului să primeze în faţa boierimii. Nu a pregetat să îi pedepsească pe trădători, inclusiv pe cei din familia domnească, pentru a elimina pericolul formării unui nucleu partizan în jurul unui pretendent. Orice bănuială de trădare inducea rapid la acuzarea celui bănuit şi pedepsirea sa, de obicei cu tragerea în ţeapă şi confiscarea averii.

Cum îşi fideliza armata? Permiţând jaful

Pentru succesul igienizării clasei politice, adică a boierimii, pe lângă înfricoşarea ei, avea nevoie şi de sprijinul oştirii sale. Campaniile de jaf în Transilvania, care oficial aveau rolul de a-i aduce pe saşi în tabăra lui Mathias Corvin, apoi de a-i pedepsi pe aceştia şi pe românii din Făgăraş şi Amlaş pentru sprijinirea pretendentului Dan, i-au întărit lui Vlad Ţepeş autoritatea prin fidelizarea oştirii. Orice război în epoca medievală însemna jefuirea celor învinşi. Atât povestirile medievale, cât şi documentele de epocă au consemnat jefuirea regiunilor atacate în campaniile din sudul Transilvaniei.

Beneficiarii acestor jafuri erau oştenii lui Vlad Ţepeş, care puteau astfel să se bucure că domnul îi conducea în campanii victorioase. La fel a procedat şi în campaniile antiotomane din sudul Dunării din 1461-1462, când, pe lângă numărul mare al turcilor ucişi, izvoarele consemnează prădarea satelor şi oraşelor prin care a trecut oastea lui Vlad Ţepeş.

Se voia respectat în Europa

Desigur că aspectul cel mai important al domniei lui Vlad Ţepeş este politica sa externă, care nu trebuie redusă doar la campaniile militare. El a trăit ca refugiat politic sau ostatic mulţi ani în ambele ţări suzerane, în Ungaria şi în Imperiul Otoman. Astfel, el a conştientizat foarte bine statutul Ţării Româneşti şi poziţia domnului ei pe plan internaţional. Nu degeaba s-a străduit el să se impună în faţa solilor străini ca un principe care trebuie să fie tratat cu respectul cuvenit. Legendele consemnează anecdotic mai multe acţiuni în acest sens. Este demn de remarcat faptul că întotdeauna el se numeşte „mare stăpânitor“, comparabil ca rang şi poziţie cu ceilalţi mari stăpânitori! Un sol al regelui Mathias Corvin este onorat cu multe daruri deoarece a ştiut să vorbească potrivit şi i-a arătat respectul cuvenit.

Potrivit legendei, Ţepeş i-ar fi spus: „Tu într-adevăr poţi să umbli în solie de la stăpânitorii cei mari, la alţi stăpânitori mari, pentru că eşti învăţat de stăpânitorul tău cum să vorbeşti cu stăpânitorii cei mari. Alţii însă să nu îndrăznească, ci mai întâi vor fi învăţaţi cum să stea de vorbă cu stăpânitorii cei mari“ (Ioan Stăvăruş, Povestiri medievale despre Vlad Ţepeş – Draculea. Studiu critic şi antologie, ediţia a II-a revăzută, Editura Univers, Bucureşti, 1993, p. 137-138). Este o egalitate la care a aspirat în ciuda statutului internaţional al Ţării Româneşti.

Duşman al turcilor? Doar când avea interesul

Situată între Imperiul Otoman şi regatul Ungariei, Ţara Românească a avut rolul unui stat tampon între cele două puteri. Această poziţie i-a fost favorabilă atâta timp cât cele două puteri erau într-un oarecare echilibru politic şi militar.

Ungaria a jucat rolul de factor de echilibru în regiune, rol dovedit de efectele dispariţiei sale după bătălia de la Mohacs, din 1526. Atât regele Ungariei, cât şi sultanul otoman pretindeau rolul de suzerani ai domnilor Ţării Româneşti. Această suzeranitate se manifesta în primul rând prin impunerea unui domnitor care „asculta“, adică era credincios. În funcţie de interesele lor în Ţara Românească, precum şi de preponderenţa militară a uneia sau a alteia dintre cele două puteri în bazinul Dunării de Jos, domnitorul era pus fie de turci, fie de unguri.

În perioadele de pace dintre cele două puteri era acceptat oficial un regim al dublei suzeranităţi. Potrivit tratatelor de pace, domnitorul român trebuia să asculte şi să plătească tribut sultanului şi, în acelaşi timp, să asculte de regele Ungariei. De fapt, acest regim al dublei suzeranităţi funcţiona neoficial şi în cea mai mare parte a perioadelor de conflict între cele două puteri (exceptând perioadele în care conflictul militar se desfăşura în Ţara Românească sau în imediata ei vecinătate).

Aproape întotdeauna domnul pus în funcţie de turci se străduia să depună sau să promită omagiul faţă de regele Ungariei prin intermediul unei solii secrete. La fel, domnitorul instalat de unguri căuta să aibă relaţii bune cu turcii acceptând plata tributului.

În vara anului 1456, Vlad Ţepeş a urcat pentru a doua oară pe tron, de această dată cu ajutorul lui Iancu de Hunedoara, care pregătea cruciada antiotomană de la Belgrad. Încă de prin 1452 Vlad era ţinut de Iancu în sudul Transilvaniei ca element de presiune asupra domnitorului Vladislav al II-lea. Momentul mult aşteptat a venit cu ocazia conflictului deschis cu turcii, deoarece Iancu dorea să îşi asigure flancul estic. Instalat de Iancu de Hunedoara, Vlad Ţepeş se recunoştea vasal al regelui Ungariei, Ladislau V Postumul. După moartea marelui căpitan la sfârşitul lui august 1456, răpus de ciumă după victoria asupra turcilor, Ţepeş s-a reorientat către relaţii tributare cu Imperiul Otoman. Cel puţin în 1457 şi 1458 el a mers personal la sultan să i se închine şi să predea tributul.

Un important pion în cruciada Papei

Situaţia s-a schimbat radical în 1459. Conflictul nu s-a deschis imediat. Domnitorul a motivat întârzierea plăţii tributului prin pagubele produse de războaiele cu saşii şi ungurii din Transilvania şi a amânat închinarea personală invocând riscul de a fi înlocuit din domnie de pretendenţii sprijiniţi de Ungaria în timpul unei eventuale călătorii.

De fapt, în 1459, resturile despotatului sârb au fost cucerite de către turci, care au transformat Serbia în paşalâc. Acest episod a marcat puternic boierimea munteană, care se temea de urmări similare pentru Ţara Românească. Paşalâcul însemna pierderea tuturor privilegiilor şi averilor boiereşti. Această teamă i-a adunat pe boieri în jurul lui Vlad Ţepeş şi împreună au decis lupta antiotomană!

Era în acel moment un context favorabil pe plan internaţional, care le conferea susţinătorilor luptei antiotomane o oarecare siguranţă. La Mantova, Papa Pius al II-lea a plănuit organizarea unei ample cruciade antiotomane, în care un rol important îi revenea Ungariei conduse de tânărul rege Mathias Corvin.

Dacă transformarea Serbiei în paşalâc şi pericolul similar pentru Ţara Românească au ridicat problema raporturilor viitoare cu Poarta, planul de cruciadă de la Mantova a fost factorul decisiv pentru Vlad Ţepeş şi boierii săi. Trebuie reţinut faptul că, la fel ca şi în cazul altor domnitori români care au luptat cu turcii, contextul internaţional favorabil i-a antrenat pe români în lupta antiotomană. Este o falsă şi permanentă teorie în istoriografia noastră potrivit căreia românii au luptat singuri cu turcii şi au apărat Europa.

Potenţialul militar al Ţării Româneşti era prea redus pentru a putea face faţă singură pericolului otoman pe termen mediu şi lung. Iar Vlad Ţepeş şi boierii săi erau conştienţi de acest potenţial.
Campania din sudul Dunării din iarna 1461-1462 era un act integrat cruciadei plănuite la Mantova. În primul rând, se urmărea slăbirea liniei defensive otomane de pe linia Dunării, fiind distruse cele mai multe puncte de trecere a Dunării. Pe de altă parte, jefuirea regiunilor sud-dunărene de către oastea lui Vlad Ţepeş le oferea oştenilor o plată anticipată pentru greul ce urma să vină.

Este impresionant inventarul riguros al turcilor ucişi în această campanie: 23.884. Era ţinută evidenţa pe fiecare sat sau oraş pârjolit de oastea munteană! La 11 februarie 1462, Vlad Ţepeş îl informa pe suzeranul său, regele Ungariei, Mathias Corvin, despre succesul campaniei sale şi îi trimitea un catastif cu numărul celor ucişi. Ecoul a fost impresionant la curtea de la Buda, dacă un funcţionar de rang inferior de la trezoreria maghiară a considerat necesar să îl informeze pe un perceptor de dări dintr-un comitat din nordul Ungariei că voievodul Dracula a ucis 24.000 de turci (Arhivele Naţionale Maghiare, DL 70267).

Desigur că cel mai impresionant moment din luptele cu turcii îl reprezintă atacul de noapte asupra taberei otomane din iunie 1462. După cum domnitorul anticipase, turcii au venit să îl pedepsească pentru acţiunile sale. Însuşi sultanul Mahomed, cuceritorul Constantinopolelui, era în fruntea unei armate numeroase, probabil de circa 100.000 de turci cu tot cu personalul auxiliar. Au fost mai multe confruntări mărunte deoarece Vlad a evitat o ciocnire directă, fiind conştient că nu ar putea face faţă cu cei 25-30.000 de oşteni ai săi.

Într-o noapte, a atacat tabăra otomană deghizat, împreună cu câteva mii de oşteni ai săi, în soldaţi turci, cu scopul de a-l ucide pe sultan. Ideea nu este originală. În urmă cu şapte decenii, în 1389, un soldat sârb l-a asasinat pe sultan la Kossovopolje într-o acţiune nocturnă. Românii au ratat cortul sultanului, dar au semănat destulă panică încât câteva mii de turci să piară în acest atac curajos.

Făcând jocul turcilor, Ştefan cel Mare îl atacă pe Ţepeş

În aceeaşi perioadă de timp, în care sultanul ocupa o parte a Ţării Româneşti, Ţara Românească suferea un alt atac la cetatea Chilia chiar din partea Moldovei lui Ştefan cel Mare. Cetatea Chilia avea o garnizoană maghiară şi munteană încă din timpul lui Iancu de Hunedoara. Ştefan cel Mare, în alianţă cu turcii, a atacat cetatea Chilia, un important nod comercial care aducea venituri mari în vistieria celui care o stăpânea. Moldovenii au atacat pe uscat, în timp ce corăbiile otomane au atacat pe mare, însă fără succes. Nu are rost să îi căutăm scuze lui Ştefan cel Mare, care a uitat că Vlad Ţepeş l-a ajutat în 1457 să urce pe tron şi l-a atacat exact când acesta era la cea mai mare ananghie. Cei care vorbesc aiurea despre unitate medievală românească ar trebui să nu uite acest episod, ca multe altele în care muntenii şi moldovenii se căsăpeau ori de câte ori aveau ocazia!

După insuccesul asupra Chiliei, Ştefan a intenţionat să intre cu oastea sa în zona Buzăului, unde putea să facă joncţiunea cu turcii. Însă Vlad a reuşit să înlăture pericolul printr-un efort militar fenomenal, în care talentul său de strateg militar a fost însoţit de fidelitatea supuşilor săi. Sultanul a plecat din Ţara Românească fără să o cucerească. A lăsat în schimb o unealtă care i-a adus ţara la supunere fără un prea mare efort militar.

Boierii se reorientează politic spre Radu cel Frumos

În suita sultanului s-a aflat fratele mai mic al lui Vlad, Radu cel Frumos. Prezenţa lui a fost un indicator sigur pentru boierime că sultanul nu intenţionează să transforme Ţara Românească în paşalâc, ci doar să îl schimbe pe domnitor. Treptat, boierimea munteană a trecut de partea lui Radu cel Frumos, care s-a dovedit un diplomat mai abil decât fratele său, Vlad Ţepeş, mai priceput în arta militară.

Radu cel Frumos i-a atras pe boieri de partea sa şi, mai mult, a început negocieri cu ardelenii, ca regele Mathias Corvin să îl recunoască pe tronul Ţării Româneşti. Deja la 15 august 1462, vicecomitele secuilor le cerea braşovenilor să respecte pacea încheiată cu Radu, domnul Ţării Româneşti. Părăsit de boieri, înconjurat doar de câţiva credincioşi, Vlad Ţepeş s-a refugiat în Transilvania în aşteptarea lui Mathias Corvin, regele Ungariei.

Oastea maghiară avea obiceiul să se mobilizeze doar la începutul lunii septembrie, din care cauză efortul militar al lui Vlad a fost susţinut doar de trupe reduse numeric, trimise probabil din secuime sau dintre ardeleni până la mobilizarea cea mare. Regele Mathias s-a aflat în sudul Transilvaniei, în apropierea Ţării Româneşti, circa două luni – octombrie-noiembrie 1462. Încă la 11 noiembrie oastea transilvană de sub conducerea voievodului se afla în preajma regelui pentru războiul care era plănuit în Ţara Românească. Un război care nu a mai avut loc, în ciuda pompei şi propagandei cu care a început.

Demersurile diplomatice ale lui Radu cel Frumos au avut succes datorită mijlocirii duşmanilor lui Vlad Ţepeş, negustorii braşoveni, afectaţi de politica lui comercială şi de jafurile din anii trecuţi.
Faptul că Mathias a stat două luni în sudul Transilvaniei împreună cu o armată numeroasă sugerează intenţiile belicoase, însă neentuziaste, ale tânărului rege. Nemaifiind oaste turcească în Ţara Românească, pericolul imediat pentru Ungaria a dispărut.

Atenţia regelui era atrasă spre alte evenimente din Austria, unde, la Viena, inamicul său şi pretendentul la coroana maghiară, Frederic de Habsburg, se confrunta cu răscoala vienezilor. Mathias încă nu era încoronat cu coroana oficială a regatului, care era în posesia habsburgilor, ceea ce putea determina contestări ale legitimităţii sale printre nobilii maghiari.

Victimă a manipulării şi 12 ani de temniţă

Duşmanii lui Vlad au ticluit o scrisoare a acestuia către sultan, care a fost interceptată de oamenii regelui. Potrivit acestei scrisori, Vlad îi promitea credinţă lui Mahomed şi se oferea să îl ajute la cucerirea Transilvaniei. Scrisoarea a fost invocată ca pretext pentru arestarea lui Vlad, petrecută, foarte ciudat, la graniţa Ţării Româneşti, când ar fi trebuit să înceapă campania militară.

Acuzat de trădare, voievodul nostru a fost arestat şi închis aproape 12 ani la Vişegrad, reşedinţă regală pe Dunăre situată la nord de Buda. Regele Mathias Corvin l-a recunoscut pe tronul Ţării Româneşti pe Radu cel Frumos, care a domnit 11 ani fără să fie deranjat de către cele două mari puteri suzerane. Practic, s-a exercitat din nou regimul dublei suzeranităţi.

După eliberarea sa, în 1474, Vlad Ţepeş a condus câteva campanii militare maghiare în Bosnia împotriva turcilor. După o promisiune de a fi pus pe tron în 1475 nerealizată, abia în 1476, în contextul războaielor cu turcii conduse de Ştefan cel Mare, devenit între timp şi el vasal al regelui maghiar Mathias Corvin, Vlad Ţepeş a ajuns din nou domnitor pentru scurt timp. Nu s-a bucurat de sprijinul boierimii, care nu uitase domnia sa autoritară şi, după cum ne spun cronicarii străini, a fost răpus de ai săi.

A fost un sadic? Depinde cine povesteşte

Vlad Ţepeş a intrat în legendă încă din timpul vieţii sale. Există mai multe povestiri germane şi slave, precum şi legende româneşti, dintre care unele cu subiecte comune. Povestirile germane au pus accentul pe cruzimea domnitorului. Istoricii susţin că aceste povestiri au fost răspândite intenţionat de către saşi şi de Mathias Corvin pentru a se justifica astfel arestarea acestuia şi stoparea cruciadei.

Dacă suntem adepţii teoriilor complotiste putem să acceptăm şi această explicaţie. Însă nu trebuie să uităm mijlocul prin care aceste povestiri se răspândesc şi nici să neglijăm publicul care le ascultă. Dacă astăzi spunem bancuri la un foc de tabără, să admitem că în Evul Mediu acest gen de poveşti cu grozăvii erau predilecte pentru cei care însufleţeau atmosfera la hanurile de la răscruci de drumuri.

Cu cât grozăviile erau mai mari, cu atât atenţia celor din jur era mai captată şi probabil că răsplata, un pahar de băutură, era mai uşor de primit. Iar fiecare povestitor mai adăuga câte ceva de la el pentru a mări farmecul povestirii. Un mecanism simplu de difuzare a povestirilor medievale, pe care noi însă îl uităm azi, orbiţi de teoriile complotiste.

Primii care au răspândit aceste povestiri au fost negustorii saşi care plecau până departe cu negoţul lor. Povestirile erau răspândite în Ungaria şi în spaţiul german. Mathias Corvin le-a folosit pentru a se justifica în faţa Papei şi i le-a comunicat şi lui în scris. Dar scribii lui le-au preluat din mediul în care circulau, probabil chiar la Curtea de la Buda. Oricum, era un prizonier de seamă în castelul regal din Vişegrad!

Vlad Ţepeş a rămas în imaginarul nostru ca un model de şef de stat prin acţiunile sale ferme de guvernare şi igienizare a societăţii. Desigur, i-am acordat un rol esenţial în pleiada luptătorilor antiotomani, desprinzându-l, ca de obicei, din contextul internaţional. În ciuda cărţilor scrise despre el, rămâne încă loc destul pentru tratarea corectă a locului său în istorie.

Marius Diaconescu este lector doctor universitar la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A publicat numeroase studii şi cărţi, consultând arhive din Austria, Polonia, Ungaria şi Vatican.

2010-10-20T09:06:00.000-07:00

Material preluat din Historia.ro

L-a otrăvit Beria pe Stalin?
Michael Nicholas Blaga

„Când Stalin a venit la putere, Rusia ara pământul cu plugul de lemn. Când el a murit, ţara sa era cea mai mare putere a lumii, întrecută doar de Statele Unite ale Americii” (Winston Churchill). Dacă Stalin ar citi azi cuvintele alese mai sus drept motto, ar fi dat probabil următoarea replică la aprecierea lui Churchill: „Când Churchill a venit la conducerea Imperiului Britanic, ţara sa era atât de mare încât soarele nu apunea niciodată pe teritoriul ei. La moartea sa, în anul 1965, era doar o insulă...”

La 5 Martie s-au împlinit 57 de ani de la decesul fulgerător al lui Stalin, la vila sa de la Kuntsevo. Acesta a fost un prilej pentru istoricii occidentali de a relua dezbaterile privind locul acestuia în istoria lumii. Dacă Petru I este supranumit Petru cel Mare pentru că a făcut din Rusia o putere continentală, cum procedăm cu Stalin care a făcut din URSS o super-putere mondială în cei 29 de ani, cât a fost stăpân absolut la Kremlin? America a avut nevoie de două secole şi de 33 de preşedinţi ca să ajungă la poziţia de lider.

Stalin a avut „nervi de oţel”

În cartea sa „Diplomacy”, istoricul american Henry Kissinger, fost ministru de Externe al SUA, scrie că adevăratul lider al coaliţiei Naţiunilor Unite din timpul celui de-al Doilea Război Mondial n-a fost Franklin Roosevelt, cum s-a crezut până acum, ci I.V. Stalin care „a avut nervi de oţel şi a ştiut să aştepte momentul oportun.” Iar Kissinger nu este singurul istoric occidental cu asemenea reconsiderări ale rolului jucat de Stalin pe scena lumii. Este doar unul dintre cei mai influenţi, pentru că în funcţiile de stat pe care le-a avut în guvernele lui Richard Nixon şi Gerald Ford, el a avut acces la informaţii încă inaccesibile celorlalţi cercetători.

Mai citeşte şi:

Colaborarea dintre Stalin şi Hitler exista încă din ianuarie 1933

Fiul lui Stalin, ucis de propriul tată

Un alt cercetător al istoriei Rusiei, Stephen Koch, profesor la Universitatea Columbia dintre New York, a primit în1993 permisiunea preşedintelui Elţîn de a intra în arhiva prezidenţială sovietică, păstrată în fostul apartament al lui Stalin din incinta Kremlinului. Rezultatul acestui acces unic la arhiva prezidenţială a URSS este cartea scrisă de Stephen Koch sub titlul „Double Lives” (Vieţi duble), în care sunt dezvăluite detalii total inedite despre Stalin, prezentate în numărul trecut al revistei „Historia”, şi pe care doar le amintim: colaborarea dintre Stalin şi Hitler a început din 1933, incendierea clădirii parlamentului german – „Reichstag”-ul – a fost efectuată de către oamenii Komintern-ului sau sprijinul logistic primit de Stalin de la ofiţerii Gestapo în uciderea mareşalului sovietic Tuhacevski. Cartea a avut un asemenea ecou încât a speriat oamenii de la Kremlin şi nu s-a mai permis de atunci accesul vreunui istoric occidental la arhiva prezidenţială sovietică.

Cum a devenit Stalin „Ţarul Roşu”

În acelaşi grup de cărţi de mare succes despre Stalin, apărute recent cu elemente inedite din studiul arhivelor secrete din Rusia, se situează şi cartea britanicului Simon Sebag Montefiore, intitulată „Stalin-The Court of the Red Tsar” (Curtea Ţarului Roşu), publicată de editura Weidenfeld & Nicolson din Londra.

Autor al mai multor cărţi de succes, S. Sebag Montefiore a muncit şase ani la documentarea acestei cărţi, ani petrecuţi în Rusia de după Gorbaciov, unde s-a întâlnit cu sute de persoane din cercul apropiat lui Stalin (membri de familie, colaboratori, medici, militari din garda de corp, specialişti în arhivele Kremlinului etc.). Simpla lectură a bibliografiei de 11 pagini uimeşte prin ineditul surselor, multe dintre ele nepublicate – între acestea, jurnalul de însemnări al lui Nikolai Iejov, predecesorul lui Beria la conducerea NKVD-ului.

Spre deosebire de biografiile anterioare ale lui Stalin, Sebag Montefiore îl prezintă în detalii pe georgianul Osip Giukashvili ca om, cu defectele şi calităţile sale omeneşti care l-au ajutat să devină Ţarul Roşu. Accesul la membrii familiei lui Stalin era imposibil pentru occidentali înaintea disoluţiei statului sovietic în 1991 şi sub acest aspect cartea lui Sebag Montefiore este o premieră.

Cartea demontează multe dintre miturile şi legendele create pentru a servi cultului lui Stalin. Între acestea poate fi amintit faptul că informaţia potrivit căreia Stalin era un seminarist cvasi-primitiv, complexat şi intimidat de intelectuali ca Lenin sau Troţki, este inexactă. Stalin apare descris ca un autodidact, dotat cu o memorie de invidiat, care citea zilnic peste 500 de pagini, comentate în scris în mod competent pe marginea paginilor citite, iar observaţiile sale demonstrează că erau ale unui intelectual. Un alt detaliu surprins de carte aminteşte că Stalin avea talentul analitic de a sintetiza pe o singură pagină un subiect complex dezbătut în faţa lui de alţii, timp de ore lungi şi de detalii stufoase, într-un rezumat pe care el îl dicta rar şi calm unuia dintre stenografii prezenţi. Martori oculari descriu starea de uimire pe care o provoca Stalin unor intelectuali ca Buharin sau Kamenev, prezenţi la astfel de dezbateri prelungite.

„Translatorul a fost împuşcat“

Stalin a ştiut să extragă de la aliaţii occidentali avantaje maxime în timpul războiului. La conferinţa de la Teheran din 1943, preşedintele SUA Franklin Roosevelt a fost găzduit, spre consternarea lui Churchill, în incinta Ambasadei URSS din capitala Iranului. Motivaţia oficială era că Hitler trimisese în Iran pe Otto Skorzeny cu legendarul lui comando, pentru a-l asasina pe Roosevelt (care aflase până şi codul misiunii germane: „Saltul cel Lung”).

Aparent, Roosevelt a avut mai multă încredere în măsurile de pază ale lui Stalin decât în cele luate de britanici pentru protecţia lui Churchill. Stalin a profitat de această situaţie fără precedent în analele diplomatice şi a avut întrevederi private cu Roosevelt fără participarea lui Churchill, la care cei doi au împărţit lumea. Se poate imagina importanţa celor discutate de cei doi la Teheran după următorul schimb de telegrame descoperite la Casa Albă: „Roosevelt către Stalin: «Domnule Mareşal, după cum ştiţi, sunt în campanie electorală pentru realegerea mea pentru a patra oară ca preşedinte al SUA. Ar fi extrem de jenant pentru mine dacă ar transpira în presă ceva din natura discuţiilor purtate împreună la ambasada URSS din Teheran».

Stalin către Roosevelt: «Domnule Preşedinte: Confirm primirea telegramei Dvs. şi vă comunic măsurile luate aici: stenogramele discuţiilor noastre au fost arse, iar translatorul împuşcat»”. Aceste telegrame au făcut senzaţie în SUA când au fost citite la televiziunea naţională de către jurnalistul David Brinkley.
În pofida propagandei oficiale care-l prezenta pe Stalin drept rus, el a rămas toată viaţa lui un georgian din Osetia. Vorbea în limba georgiană, mânca bucate gătite după reţete din Caucaz şi prefera să bea vinuri uşoare din Georgia natală. A condus personal destinele Georgiei de la Kremlin prin intermediul unor şefi de la Tbilisi, care nu-i ieşeau din cuvânt. S-a implicat personal în toate disputele mărunte de acolo, ducea dorul prietenilor lui şi a trăit ultimii lui opt ani de viaţă, izolat de restul lumii într-un microclimat care-i amintea de Georgia natală.

„Succesorul va trebui să fie un rus”

Este inexactă teoria că Stalin ar fi refuzat desemnarea unor succesori la conducerea URSS după moartea sa. La pagina 516, Sebag Montefiore descrie o scenă confirmată de cei care au fost prezenţi: „Mikoian şi Molotov erau consideraţi prea bătrâni pentru a-l succeda pe Stalin. Mikoian la 52 de ani, mult mai tânăr decât Stalin, a considerat acest argument ca fiind prostesc, dar n-a spus nimic. «Succesorul – a spus Stalin – va trebui să fie un rus, nu un caucazian». Molotov rămânea un asemenea candidat, dar Stalin era dezamăgit de el. Apoi Stalin a îndreptat degetul spre faţa lungă a lui Kuznetsov, protejatul lui Jdanov spunând: «Acesta-i omul» pe care-l voia ca să-i succeadă ca Secretar General. Voznesenski urma să-i succeadă ca Prim-Ministru. Mikoian a simţit imediat că declaraţia asta va fi de un mare deserviciu pentru Kuznetsov, gândindu-se la cei care visau în secret să aibă acea funcţie.”

O altă legendă demolată este teoria că Beria a ucis mulţi oameni din proprie iniţiativă, fiindcă erau duşmanii lui sau presupuşi a-i fi duşmani în viitor. Molotov scrie în memoriile sale că Beria tremura de frica lui Stalin şi că nu era decât un funcţionar zelos al ordinelor dictatorului. Mai mult chiar, Molotov recunoaşte că el însuşi a fost coautor al deciziilor de execuţii în masă în perioada terorii staliniste. „Eu nu l-am considerat niciodată pe Beria ca principal răspunzător pentru teroare. Am susţinut întotdeauna că principala răspundere a fost a lui Stalin şi a acelora dintre noi care au aprobat teroarea şi au fost activ implicaţi în ea. Eu am fost totdeauna activ şi am fost în favoarea adoptării acestor măsuri. N-am regretat niciodata şi nu voi regreta vreodată că noi am acţionat foarte dur. Dar greşeli s-au făcut.” (Molotov: „Inside Kremlin Politics”, editura Ivan R. Dee, Chicago, 1993, pag. 339.)

Este inexactă şi informaţia că Stalin l-ar fi dispreţuit pe Churchill pentru tergiversarea deschiderii celui de-al doilea front. „Stalin l-a preferat pe Roosevelt, dar cel mai mult l-a admirat pe Churchill: «Un politician puternic, abil şi ingenios», îşi va aminti Stalin în anul 1950. „În anii războiului, Churchill s-a purtat ca un gentleman şi i-au reuşit multe. El a fost cea mai puternică personalitate a lumii capitaliste.“ („Stalin – The Court of the Red Tsar”, pag. 443.)

Beria: „Eu l-am eliminat”

Circumstanţele exacte ale decesului lui I.V. Stalin au fost dificil de investigat până la dezmembrarea URSS, deoarece accesul la arhive era sever limitat de către autorităţile sovietice. În ultimii ani însă, au fost publicate în Occident noi volume bazate pe o documentare minuţioasă a arhivelor recent deschise la Moscova, cărţi care tratează circumstanţele decesului lui Stalin, din care apar indicii care contrazic versiunea oficială, potrivit căreia Stalin ar fi avut o moarte naturală. Cartea „Stalin – The Court of the Red Tsar” are un capitol final intitulat sugestiv: „Eu l-am eliminat”. Aceste cuvinte le-ar fi spus Beria lui Molotov în ziua de 1 mai 1953. Cei doi ştiau că se aflau pe lista celor pe care Stalin se pregătea să-i ucidă curând.

Iată cum prezintă Sebag Montefiore faptele. În ziua de duminică, 1 martie 1953, Stalin este găsit de personalul de serviciu al vilei din Kuntsevo, căzut pe podea de pe divanul pe care dormise. Deşi conştient, era imobil şi nu putea răspunde întrebărilor slujitorilor speriaţi decât cu un şuierat printre dinţi. Avea paralizată partea dreaptă a corpului şi suferea de afazie. Zăcuse pe podea peste 15 ore. Tremura de frig având pe el doar pantalonii pijamalei. L-au ridicat pe divan şi l-au învelit cu o pătură. Logaciov, comandantul gardienilor, a telefonat lui Ignatiev, şeful său care avea răspunderea chemării medicilor, dar acesta, speriat, a cerut subordonaţilor lui de la vila lui Stalin să-i cheme pe Lavrenti Beria, adjunctul lui Stalin la guvern, şi pe Gheorghi Malenkov, adjunctul lui Stalin la partid. Abia după alte patru ore vor sosi cei doi, care l-au găsit pe dictator adormit sub pătură şi sforăind zgomotos.

Beria l-a admonestat pe Logaciov că provoacă panică şi a ordonat să-l lase pe Stalin să doarmă şi să nu mai telefoneze nimănui. Faptul că alte 12 ore au fost lăsate să treacă fără chemarea medicilor este invocat ca probă că liderii sovietici l-au lăsat pe Stalin fără asistenţă medicală cu scopul de a-l ucide. Ignatiev şi protectorul său, Hruşciov, au fost identificaţi ca fiind la originea deciziei de amânare a chemării medicilor pentru a câştiga timp în protejarea funcţiilor lor în noul guvern în curs de constituire după decesul lui Stalin. Beria este citat în cartea lui Sebag Montefiore că s-a confesat lui Molotov cu următoarele cuvinte: „Eu l-am eliminat! V-am salvat pe toţi!” (pag. 568). Cercetări recente sugerează faptul că probabil vinul lui Stalin de la cina precedentă a fost stropit cu un produs farmaceutic, warfarin, care poate produce o congestie cerebrală (pag. 569).

Aceste afirmaţii se fac pe baza cercetării notiţelor scrise de medici în ziua de 5 martie 1953, la prânz, note care menţionau ca Stalin a vomitat sânge, iar acesta a fost trimis la analize de laborator (unde au fost detectate urme de warfarin). Acest detaliu n-a apărut în raportul final şi a fost probabil omis întrucât putea semnifica otrăvirea lui Stalin. Warfarinul ar fi putut într-adevăr declanşa acea hemoragie suspectă.

Molotov: „Stalin n-a avut o moarte naturală”

Sergo, fiul lui Beria descrie în cartea sa, „Beria, mon père”, publicată de editura pariziană Plon, că a fost martor ocular la următorul porumbel scăpat din gura tatălui său când a văzut că nevasta sa, Nina Beria, a izbucnit în plâns la aflarea morţii lui Stalin: „Tu eşti de-a dreptul nostimă, Nina! Moartea lui ţi-a salvat viaţa! Un an dacă mai rezista, nici un membru al Biroului Politic n-ar fi supravieţuit!” (pag. 348).

În cartea sa de amintiri „Molotov Remembers”, acesta spune textual: „Unii oameni sunt convinşi că Beria l-a ucis pe Stalin. Eu cred cu convingere că această posibilitate nu poate fi exclusă” (pag. 326). Sebag Montefiore spune însă şi numele celui care l-a ajutat pe Beria în acţiunea de suprimare a dictatorului: colonelul Ivan Hrustalev, care era de serviciu în vila lui Stalin în noaptea de 28 februarie spre 1 martie 1953: „«Mă duc să mă culc», i-a spus Stalin lui Hrustalev. «Poţi să dormi şi tu. Nu te voi chema.» Gardienii erau încântaţi: Stalin nu le dăduse niciodată până atunci o noapte de somn. Au încuiat toate uşile” (pag. 565). Se poate concluziona că dacă Stalin a fost eliminat de Beria, rămâne doar de stabilit dacă a făcut-o otrăvindu-l cu warfarin sau, pur şi simplu, lăsându-l fără ajutorul medicilor – ceea ce în final a dus la acelaşi rezultat. Tot Molotov rămâne cel care a rezumat totul într-o propoziţie: „Stalin n-a avut o moarte naturală”.

În încheiere, se poate afirma că după deschiderea arhivelor şi a noilor surse de documentare, Stalin apare mai clar decât oricând, nemaifiind suficient pentru a-l descrie ca o „enigmă”. Ştim acum cum discuta el în mod constant despre el însuşi, adesea cu o uimitoare onestie. A refuzat să poarte Ordinul de Erou al URSS insistând că nu-l merită (Mareşalul Jukov le purta pe toate patru, fiind decorat de patru ori cu titlul de Erou al URSS). Singura decoraţie pe care o purta pe uniformă era cea de Erou al Muncii Socialiste.

Omul Osip Giukashvili, intrat în istorie sub numele conspirativ de Stalin, a fost un politician dotat cu supra-inteligenţă nativă, pentru care rolul său istoric era suprem ca prioritate, un intelectual cu nerv, care citea zilnic ca un maniac, scriind pe marginea paginilor comentarii, ce uimesc şi azi specialiştii în domeniu! Gregar, sociabil şi fin observator de oameni, acest individ singuratic şi profund nefericit şi-a ruinat fiecare legătură de iubire sau prietenie de-a lungul întregii sale vieţi, sacrificând fericirea sa intereselor politice ale zilei şi unui sindrom paranoic vecin cu nebunia.

Vătămat într-o copilărie grea şi anormal de rece în temperament, Stalin a încercat să fie un soţ şi tată iubitor, dar care a otrăvit fiecare izvor emoţional. Acest iubitor de trandafiri şi mimoze credea că soluţia la orice problemă omenească era moartea, fiind obsedat de execuţii. Acest ateu datora totul preoţilor şi interpreta lumea prin conceptul de „păcat” şi „pocăinţă”, fiind însă din tinereţe un marxist fanatic. Şi-a asumat misiunea imperială a ruşilor, dar a rămas toată viaţa un Georgian, aducând la Moscova răzbunările strămoşilor lui gruzini. Succesul lui Stalin în viaţă n-a fost un accident. Un om care şi-a inventat numele, data naşterii, naţionalitatea, educaţia şi întregul lui trecut pentru a schimba istoria în rol de conducător, avea toate şansele de a ajunge la un spital psihiatric. Doar dacă el va adera prin voinţă, noroc şi abilitate la un partid în momentul în care acel partid poate răsturna ordinea lucrurilor. Stalin a fost un asemenea om.

Platforma de lansare a fost partidul bolşevicilor, iar momentul prielnic – prăbuşirea monarhiei Rusiei. Nimeni din cei care au trăit acele vremuri n-a fost mai abil în conspiraţii, intrigi, dogmatism şi duritate în partidul lui Lenin. E greu de găsit o sinteză mai bună între un om şi un partid decât mariajul dintre Stalin şi bolşevism. Surprins de marele interes pentru Stalin şi de succesul internaţional al cărţii sale, Simon Sebag Montefiore s-a dus recent în ţara natală a lui Stalin, s-a împrietenit cu preşedintele Georgiei, Saakashvili, care i-a deschis arhivele şi i-a înlesnit acestui britanic scrierea unei noi biografii despre tinereţea şi anii de transformare a lui Osip Giukashvili în Iosif Stalin. Această nouă carte a apărut în Anglia sub titlul „Stalin, Young” şi o vom prezenta ca recenzie într-un număr viitor al revistei „Historia”.

2010-09-24T02:26:00.000-07:00

Home » Exclusiv RL » Documentar
Spionul care a salvat Rusia
21 Septembrie 2010
Spionul care a salvat Rusia
Richard Sorge (Foto: www.historynet.com)Richard Sorge (Foto: www.historynet.com)
vezi articol Timbru rusesc cu Richard Sorge (Foto: executedtoday.com)Timbru rusesc cu Richard Sorge (Foto: executedtoday.com)
vezi articol1 2 E-MAIL PRINT RSS SHARE[ x ] Inchide
LinkedinDiggFacebookMixxMySpaceYahoo! Buzz
MĂRIME TEXTde ALEXANDRA JELES 5524 VIZUALIZARI | COMENTARII 9 Unul dintre cei mai proeminenţi jurnalişti germani din anii 1940, Richard Sorge, membru al partidului Nazist cu faima unui afemeiat şi beţiv notoriu, a fost, de fapt, un ofiţer al serviciului militar sovietic de informaţii externe (GRU) şi, probabil, cel mai important spion sovietic din Asia. Într-un bar din Tokyo, foarte prost dispus şi deja ameţit, Sorge îşi vărsa năduful în băutură. „Hitler este un criminal ticălos! Dar Stalin îi va da o lecţie acestui bastard!". Nici barmanul japonez şi nici tovarăşul lui Sorge nu puteau să îl calmeze. De la un telefon public l-a sunat pe vechiul său prieten Eugen Ott de la ambasada Germaniei ca să îl avertizeze că „Războiul este pierdut!"

Se afla în Tokyo pe 22 iunie, 1941, când a aflat vestea că Germania a invadat Uniunea Sovietică. Cu doar câteva săptămâni mai devreme, avertismentele sale despre iminentul atac german asupra sovieticilor au fost ignorate la Moscova.

Într-o depeşă trimisă GRU pe 1 iunie, Sorge scria: Începutul războiului între germani şi sovietici va fi în jurul datei de 15, potrivit informaţiilor transmise de la Berlin de locotenent-colonelul Scholl... ambasadorului Ott". Răspunsul de la Moscova a fost următorul: „Suspect. Să primeşti telegrame menite ca provocări". Un alt avertisment trimis de Sorge a fost respins cu dispreţ de către Stalin ca provenind de la „un rahat care a înfiinţat câteva fabrici mici şi bordeluri în Japonia ca să îşi aranjeze viaţa".

Sorge a continuat însă să-i spioneze pe germani şi, după atacul Germaniei asupra Moscovei, autorităţile sovietice au început să ia în considerare rapoartele sale. În câteva luni, acest om, pe care mulţi îl consideră cel mai important spion din timpul celui de-al doilea Război Mondial, a furnizat informaţii care le-au permis sovieticilor să oprească atacul nazist la porţile Moscovei şi să modifice cursul războiului.

Născut pentru acest rol

Sorge s-a născut în 1895 în sudul Rusiei. Mama lui a fost rusoaică, iar tatăl de origine germană. După câţiva ani, familia
lui s-a mutat în Germania, unde Sorge a fost crescut. Orginile lui ruse l-au influenţat însă pe tot parcursul vieţii. În 1914 s-a înrolat în Armata germană şi s-a îndrăgostit de una dintre asistentele care îi îngrijeau pe soldaţi. Ea şi tatăl ei, adept al lui Marx, i-au inspirat lui Sorge ideile radicale.

În următorii ani, Sorge a făcut studii de economie şi ştiinţe politice, şi a adoptat ideologia marxistă. La sfârşitul războiului, radicalismul în Germania era violent, de aceea Sorge s-a orientat spre stânga. În 1919 şi-a obţinut doctoratul în ştiinţe politice şi s-a înscris în Partidul Comunist German.

Era un tânăr frumos şi carismatic, irezistibil pentru femei şi admirat de bărbaţi. Nici Christiane Gerlach, soţia unuia dintre foştii profesori a lui Sorge, nu a putut să îi reziste. "A fost ca şi cum m-ar fi fulgerat! În acel moment s-a trezit ceva în mine care m-a frământat până de curând. Ceva periculos, obscur, inevitabil...", povesteşte Christiane despre prima întâlnire cu Sorge. Cei doi au avut o aventură, iar Christiane a divorţat de soţul ei ca să se mărite cu Sorge în 1922. Căsnicia celor doi a durat doar câţiva ani.

Vederile de stânga a lui Sorge i-au adus probleme
cu poliţia şi de aceea în 1924 a fugit din Germania şi s-a refugiat în Rusia Sovietică. S-a alăturat armatei sovietice internaţionale - Cominternul (prescurtarea de la Internaţionala Comunistă), care ţinea legătura cu partidele comuniste din străinătate. În 1929, el a început să lucreze ca ofiţer de informaţii militare şi a fost trimis în prima misiune în China. După trei ani de spionaj în China, Sorge s-a întors la Moscova în 1933, unde s-a căsătorit cu Katya Maximova, o studentă la teatru. Această relaţie îi va aduce multe suferinţe tinerei rusoaice.

Următoarea misiune a lui Sorge a fost în Japonia, unde trebuia să formeze o reţea de informaţii în folosul Uniunii Sovietice. În 1932, Japonia a cucerit Manciuria, iar Moscova se temea că următoarea ţintă a japonezilor va fi Estul Îndepăratat al Rusiei Sovietice.

Ca să îşi construiască acoperirea de jurnalist, Sorge a mers în Germania, iar un editor de la un ziar german a acceptat să îi publice câteva articole şi i-a dat o scriscoare de recomandare către colonelul Eugen Ott, noul ofiţer trimis de Germania în Tokyo.

Sorge a ajuns în Tokyo, în septembrie 1933. Articolele publicate în ziarul nazist şi scrisoarea de recomandare din partea editorului german i-au adus recunoaşterea ca expert în Japonia. În plus, el s-a alăturat Partidului Nazist. În acest fel, a dobândit acces la ambasada Germaniei, unde se reuneau toţi diplomaţii, inclusiv ambasadorul din Japonia la acel momentul, Herbert von Dirksen.

Sorge nu a pretins că este un nazist înfocat şi de multe ori şi-a exprimat dispreţul faţă de excesele naziste şi prostia unor lideri de partid. În mod surprinzător această atitudine i-a adus credibilitate, fiind considerat un savant patriot. Cele două vicii ale lui Sorge: băutura şi femeile au contribuit, de asemenea, la „acoperirea" lui. Un prieten de pahar al lui Sorge, jurnalist american, a scris mai târziu despre el: „Sorge lăsa impresia că este un playboy, un pierde-vară, opusul unui spion periculos".

Sorge nu încerca să se ascundă. Locuia într-un cartier rezidenţial liniştit, nu departe de secţia de poliţie, călătorea prin oraşul agomerat pe o motocicletă, de multe ori, sub influenţa alcoolului.

Consilierul „Irezistibil"
Articolele lui au fost însă foarte apreciate de diplomaţii germani şi curând a reuşit să câştige încrederea ofiţerului Ott şi a devenit consilierul lui. Ott l-a primit pe spionul rus în casa
lui şi chiar în patul său. Sorge a avut o scurtă aventură cu soţia ambasadorului, Helma, pe care Eugen Ott a decis să o ignore.

Ambasadorul preţuia foarte mult sfaturile lui Sorge şi nu voia să îşi piardă consilierul din cauza acestei „indiscreţii". Ott îl caracteriza pe Sorge ca "der Unwiderstehliche"-Irezistibil.

În vara anului 1936, Sorge a cunoscut o chelneriţă de 26 de ani, pe nume Hanako Iishi şi a început o relaţie cu ea. Va fi cea mai lungă relaţie din viaţa lui.

Reţeaua din Tokyo condusă de Sorge includea alţi doi agenţi trimişi de Moscova: Branko Vukelic, un comunist iugoslav, care lucra ca jurnalist pentru o agenţie de ştiri franceză şi Max Clausen, un comunist german, care se ocupa de transmisiunile radio către Uniunea Sovietică. Autorităţile japoneze au descoperit transmisiunile radio neautorizate, dar nu au reuşit să depisteze sursa sau să descifreze codul folosit de Clausen.

Un alt membru important al reţelei era Hotsumi Ozaki, un ziarist japonez cu orientare de stânga care avea multe contacte influente. Unul dintre prietenii lui era şeful cabinetului primului ministru Prince Fumimaro Konoye. Ulterior, Konoye l-a angajat pe Ozaki ca şi consultant şi el a primit acces la documente secrete, rapoarte de politică externă şi recomandări din partea guvernului.

Ozaki îi furniza informaţii lui Sorge, pe care acesta le trimitea la Moscova. Spionul rus folosea informaţiile şi pentru a-şi consolida poziţia de expert printre diplomaţii de la ambasada germană.

În primăvara anului 1936, munca lui Sorge în Tokyo a început să dea roade. Eugen Ott a aflat de la contactele sale din armată despre o serie de negocieri secrete care au avut loc la Berlin între Germania şi Japonia, sau Pactul Anticomintern aşa cum a devenit cunoscut ulterior. Ott a împărtăşit aceste informaţii doar cu ambasadorul Dirksen şi cu Sorge, aşa că spionul rus a putut să furnizeze către GRU toate noutăţile despre negocieri.

În 1938, Ott a fost promovat şi a devenit ambasadorul Germaniei în Japonia. Astfel, Sorge a obţinut o poziţie privilegiată în cadrul ambasadei. Ambasadorul îi arăta lui Sorge toate rapoartele şi proiectele sale şi îi cerea părerea înainte de a le trimite la Berlin. Toţi angajaţii ambasadei au observat relaţia apropiată dintre Ott şi Sorge şi de aceea mulţi dintre ei îi împărtăşeau spionului rus toate informaţiile pe care le aveau.

Conflictul sovieto-japonez

În iunie acelaşi an, generalul Genrikh Lyushkov, şef al NKVD (predecesorul KGB) în Estul Îndepărtat, a trecut graniţa în Manciuria şi a cerut azil politic în Japonia pentru a scăpa de masacrul lui Stalin asupra conducătorilor Armatei Roşii. Sorge a intrat în posesia unei copii a raportului top-secret care conţine declaraţia generalului Lyushkov.

Lyushkov a susţinut că în Uniunea Sovietică există mulţi oameni nemulţumiţi care încearcă să se opună lui Stalin, iar dacă Japonia va ataca Rusia, Armata Roşie „se poate prăbuşi într-o zi". Lyushkov a dezvăluit, de asemenea, detalii depre acţiunile militare sovietice şi codurile secrete ale ruşilor. Fireşte, Moscova a schimbat codurile.

Dezertarea lui Lyushkov a dus la un conflict de frontieră sovieto-japonez şase săptămâni mai târziu. Ruşii au acţionat cu agresivitate pentru asigura stabilitatea graniţei şi au trimis sute de soldaţi în luptă. După două săptămâni, bătălia de la Lacul Khasan s-a încheiat, iar Japonia a acceptat termenii Moscovei. Autorităţile sovietice aveau informaţii de la Sorge şi Ozaki că liderii japonezi, preocupaţi de războiul cu China, nu voiau să se implice într-un alt conflict de amploare şi de aceea au mobilizat foarte mulţi soldaţi.

Un alt conflict care a avut loc la frontiera dintre Mongolia şi Manciuria, s-a desfăşurat în acelaşi mod. Deşi mizele în joc
erau mai importante de această dată, Rusia Sovietică a câştigat bătălia de la Khalkhin Gol din august 1939. Din nou, datorită informaţiilor lui Sorge.

Sorge transmitea către GRU şi informaţii despre alianţa militară anti-sovietică între Germania şi Japonia. Aceste informaţii l-au determinat pe Stalin să se întâlnească în august cu Hitler pentru a semna un pact de neagresiune, care va duce la declanşarea celui de-al doilea război mondial, o săptămână mai târziu.

Dintr-o singură lovitură, Stalin a reuşit să instige un război între Germania, Marea Britanie şi Franţa, lăsând Uniunea Sovietică în condiţii de siguranţă pe margine şi a tăiat legăturile Japoniei cu Germania, aliatul său împotriva Cominternului, ca să izoleze ameninţarea militară japoneză. Rapoartele lui Sorge l-au ajutat pe Stalin să elaboreze acestă strategie. Dar cea mai importantă informaţie din parte lui Sorge urma să vină mai târziu.

La sfârşitul anului 1940, Sorge a depistat un plan de acţiuni militare germane care se desfăşura în apropierea graniţelor Uniunii Sovietice. Pe 28 decembrie a trimis la Moscova primul avertisment despre un posibil atac nazist. Mai multe vor urma.

În mai 1941, Sorge şi-a dat seama că războiul era iminent şi a anunţat autorităţile sovietice: „Posibilitatea de a se declanşa cu război în orice moment este foarte mare... generalii germani cred că puterea Armatei Roşii este scăzută şi poate fi distrusă în câteva săptămâni". O altă depeşă din 30 mai începe aşa: „Berlinul l-a informat pe Ott că atacul german va începe la sfârşitul lunii iunie. Ott este 95% sigur că războiul va începe".

Pe 31 mai, locotenent-colonelul Edwin Scholl i-a mărturisit lui Sorge că între 170-190 de divizii germane erau adunate în apropierea graniţelor sovietice şi pregătite să atace pe 15 iunie. Pe 1 iunie, Sorge s-a grăbit să trimită aceste veşti groaznice la Moscova. Cea mai importantă depeşă din cariera sa. Mesajul care a fost considerat „suspicios" şi ca o „provocare" de şefii lui.

Realizând că avertismentele lui erau ignorate, Sorge a mai încercat o dată să îl convingă pe Stalin: „Ott mi-a spus că războiul între Germania şi URSS este inevitabil. Invest (numele de cod pentru Ozaki) mi-a spus că liderii japonezi discută care va fi poziţia Japoniei în război". Max Clausen a transmis această depeşă pe 21 iunie. A doua zi, germanii au început invazia şi au surprins Armata Roşie total nepregătită. Următoarele cinci luni au fost dezastroase pentru Rusia.

Poziţia Japoniei în război

Imediat după acest atac, Moscova i-a cerut ajutorul lui Sorge. Autorităţile sovietice i-au cerut spionului să afle poziţia Japoniei în război. Berlinul îl însărcinase pe ambasadorul Ott să se folosească de toate mijloacele pentru a convinge Japonia să atace Uniunea Sovietică. Aceasta nu putea să reziste unui război pe două fronturi.

În Japonia, dezbaterea despre poziţia ţării în acest război era aprigă. Japonia era într-adevăr implicată într-un război de lungă durată cu China, dar oportunităţile din Europa erau numeroase: pe de-o parte, victoriile germanilor în Europa de Vest îi permiteau Japoniei să avanseze în coloniile bogate ale Franţei şi Marii Britanii din Asia de Sud, iar pe de altă parte, armata japoneză putea să intre în Siberia şi să atace Estul Îndepărtat al Rusiei. Japonia trebuia să aleagă, deoarece nu avea suficiente resurse militare pentru a ataca atât în sud cât şi în nord.

Pe 2 iulie, într-un congres imperial, cei mai importanţi lideri politici şi militari din Japonia au luat decizia de a trimite trupele de război în Indochina franceză în primă fază şi să aştepte evoluţia războiului germano-sovietic. Între timp totuşi, Japonia îşi va întări puterea în nordul ţării şi în Manciuria ca să fie pregătită să atace Rusia dacă Armata Roşie va fi învinsă.

Sorge a transmis rapid autorităţilor ruse o depeşă cu un scurt rezumat al dezbaterii şi decizia liderilor japonezi. Şeful adjunct al Serviciului Sovietic de Informaţii a scris pe depeşa lui Sorge: „Având în vedere acurateţea informaţiilor anterioare şi competenţa sursei de informaţii, aceste informaţii pot fi de încredere" şi i-a trimis-o chiar liderului suprem Stalin. După ce avertismentele Sorge în legătură cu atacul german s-au dovedit corecte, Moscova, chiar dacă cu întârziere, l-a crezut.

Mai târziu, în iulie, trupele japoneze au ocupat Indochina şi în acelaşi timp sute de mii de soldaţi au fost trimişi în Manciuria, în apropierea graniţelor sovietice. Sorge şi Ozaki au reuşit să afle planurile liderilor japonezi şi au transmis la Moscova următorul mesaj: „Japonia nu va lansa atacul asupra Uniunii Sovietice anul acesta, repet, nu va lansa atacul anul acesta".

Într-adevăr, pe 6 septembrie, într-un congres, conducătorii japonezi au hotărât să avanseze pe direcţia de sud şi să intre în război cu Statele Unite şi Marea Britanie, care impuseseră un embargo de petrol asupra Japoniei. Ambasadorul Ott i-a confirmat lui Sorge că eforturile sale de a convinge Japonia să atace Rusia au eşuat, iar spionul a transmis autorităţilor sovietice această veste bună.

În acest context, Stalin a luat decizia de a trimite toate trupele militare din Estul Îndepărtat pe frontul de vest: 15 divizii de infanterie şi trei de cavalerie, 1700 de tancuri şi 1500 de avioane. Aceste întăriri puternice au reuşit să schimbe cursul bătăliei de la Moscova din prima săptămână din decembrie 1941, în acelaşi timp, când Japonia a atacat Pearl Harbor.

Reţeaua de spionaj este deconspirată

Victoria Uniunii Sovietice nu se datorează doar reţelei de informaţii condusă de Sorge, dar aceasta a jucat un rol important. Din păcate însă, Sorge nu a avut timp să se bucure de acest succes deoarece reţeaua sa de spionaj a început să se destrame.

În octombrie, poliţia japoneză l-a prins pe unul dintre colaboratorii lui Ozaki, pe nume Yotoku Miyagi. Miyagi a încercat să se sinucidă ca să nu îşi trădeze colegii şi într-un moment de neatenţie din partea gardienilor s-a aruncat pe o fereastră. Căderea nu i-a fost însă fatală şi supus unui interogatoriu agresiv, el le-a dezvăluit japonezilor numele lui Ozaki şi a lui Sorge.

Pe 18 octombrie, Sorge a fost arestat. După o săptămână de tortură, el a povestit toate detaliile despre activitatea sa în Japonia în schimbul eliberării soţiei sale, Hanako Iishi, şi a soţiilor colaboratorilor săi, care erau nevinovate.

Sorge şi-a petrecut următorii trei ani în închisoarea Sugamo din Tokyo, condamnat ca agent sovietic ale cărui activităţi de spionaj au avut ca scop răsturnarea regimului din Japonia şi distrugerea proprietăţii private.

În septembrie 1943, Sorge a fost condamnat la moarte. El a sperat însă ca autorităţile de la Tokyo îl vor elibera în schimbul unui prizonier japonez capturat de sovietici. De altfel, Japonia a încercat de trei ori să aranjeze acest schimb de prizonieri, dar de fiecare dată, răspunsul de la Moscova a fost acelaşi: „Omul numit Richard Sorge este necunoscut pentru noi".

Multe ţări nu îşi recunosc spionii, dar Sorge a fost, probabil, condamnat dintr-un alt motiv: el îi amintea lui Stalin că a ignorat avertismentele despre atacul german şi a pus în pericol Uniunea Sovietică. În faţă indiferenţei autorităţilor sovietice, japonezii l-au spânzurat pe Sorge pe data de şapte noiembrie 1944, în închisoarea din Sugamo.

Soţia lui Sorge, rusoaica Katya Maximova, a murit într-un lagăr de muncă din Siberia. Ea a fost arestată de NKVD în septembrie 1942 sub acuzaţiile, false de altfel, de spionaj pentru Germania. Adevărata infracţiune a fost, probabil, că era soţia lui Richard Sorge. El nu a ştiut ce s-a întâmplat cu ea.

În schimb, iubita lui Sorge din Japonia, Hanako Iishi, şi-a petrecut restul vieţii, în linişte, în Tokyo. Autorităţile japoneze şi-au onorat angajamentul faţă de Sorge şi au eliberat-o din închisoare. Iishi a reuşit să mute rămăşiţele lui Sorge din cimitirul închisorii unde spionul fusese îngropat, într-un cimitir în suburbiile din Tokyo.

Erou al Uniunii Sovietice

În 1961, un film francez intitulat „Who Are You, Mr. Sorge?" a devenit popular în Uniunea Sovietică. Liderul sovietic Nikita Hruşciov a văzut filmul şi a întrebat KGB-ul dacă povestea era adevărată. După ce KGB-ul a confirmat povestea spionului rus, Hruşciov i-a acordat lui Sorge titlul de Erou al Uniunii Sovietice, cea mai înaltă distincţie. Ultima soţie a lui Sorge, Iishi, care a murit în anul 2000 la vârsta de 89 de ani, a primit o pensie din partea Rusiei.

Astăzi, titlul de Erou al Uniunii Sovietice este sculptat în piatra funerară din marmură neagră a lui Sorge, o stradă din Moscova îi poartă numele şi timbre comemorative au fost emise în onoarea sa.

În film, ca şi în viaţa reală, Sorge nu a fost un James Bond. Totuşi, Ian Fleming, creatorul lui Bond şi el însuşi un ofiţer de informaţii britanic în timpul celui de-al doilea război mondial, a spus despre Sorge că a fost „cel mai formidabil spion din istorie". Informaţiile furnizate de Sorge despre decizia Japoniei de a lovi în sud au salvat literalmente Uniunea Sovietică de la înfrângere. Dar în mod ironic, refuzul lui Stalin de a crede avertismentele anterioare ale lui Sorge, o decizie care a pus în pericol Uniunea Sovietică, l-a condamnat pe salvatorul ei la moarte.

Sursa: Historynet.com

रोंसा.ro

2010-08-10T01:16:00.001-07:00

Preluare din roncea.ro

Cateva motive pentru care Mihai Viteazu ar trebui canonizat. A murit ca un martir, rostind un psalm din Psaltire – daruit credintei. Minunile de la Biserica Manastirii Mihai Voda ridicata in Bucuresti la 1594 si translatata de Ceausescu 289 m
August 9th, 2010 VR 1 Comment »
XHello there! If you are new here, you might want to subscribe to the RSS feed for updates on this topic.
Powered by WP Greet Box WordPress Plugin[Переводчик]
--------------------------------------------------------------------------------

Comori nestiute la Biserica “Mihai Voda” din Bucuresti – Acoperamantul Maicii Domnului

In simplitatea ei, Biserica “Mihai Voda” e superba. Vesmantul imaculat al varului se intretaie cu rosul molcomit al braului de caramizi lacuite. Turlele aramii si poarta de stejar ghintuit sporesc impresia de monumentalitate severa, neostentativa.
Cand vii dinspre Splaiul Dambovitei, abia o zaresti printre constructiile butucanoase si incremenite din Piata Unirii. E un miracol. In ultima clipa, Ceausescu s-a razgandit sa o darame. Decupata din temelie si pusa pe sine cu niste cricuri imense, biserica a fost mutata si ascunsa in spatele unor blocuri cenusii si pantecoase (pe strada Sapientei). Eroismul unor oameni, iesiti in strada cu piepturile goale, nu a reusit sa salveze nici Manastirea Vacaresti, nici Sfanta Vineri. Nimeni nu poate sti de ce buldozerele s-au oprit chiar la poarta Bisericii “Mihai Voda“. Dumnezeu a intepenit mana distrugatoare a Faraonului.
Se spune ca in preziua demolarii, Ceausescu ar fi avut un vis cumplit. Asta l-a facut sa renunte. Pe soptite si cu fereala, oamenii au comentat in fel si chip intamplarea, au vazut in salvarea bisericii un semn de mantuire si de speranta. Dumnezeu le randuieste pe toate si vegheaza odoarele cele sfinte. Nici nu se putea altfel: la “Mihai Voda” se afla moastele a 23 de sfinti, o icoana facatoare de minuni si, mai ales, parte din Acoperamantul Maicii Domnului. Indiferenti si grabiti, lasam in urma veacuri de istorie si bogatii pe care altii nici nu viseaza sa le aiba.

Maica vizionara

La ora vecerniei, Biserica Mihai Voda e goala. Cartier nou, cu sedii de banci si lume pestrita. Oameni de afaceri, pricopsiti peste noapte. Oameni fara timp si fara liniste sufleteasca. Ocolesc biserica sau o privesc din goana masinii. Nici vorba sa-i calce pragul sau sa o ajute cu bani. Parintele Adrian Beldianu ofteaza usor, dar fara suparare. E vremea rabdarii. Nimic nu se face batand din palme. In 1994, cand parintele si-a luat in primire parohia, biserica era inchisa. Nu se slujea in ea. Salvata in ultima clipa de la demolare, fusese abandonata. Semana mai degraba cu o ruina, cu o anexa de muzeu. Loc de joaca pentru copiii strazii si spatiu disputat pentru ridicarea de garaje si buticuri. Parintele s-a luptat teribil pana ce biserica si-a castigat o palma de gradina si un gard. A luptat si s-a ploconit la mai-marii zilei, pana sa vada pictura restaurata si zidaria tencuita. Privind in urma, parintele se intreaba de unde a avut puterea sa treaca peste toate si tot el gaseste raspunsul, facand o metanie de gand maicilor de la Tiganesti: Inochentia Georgescu sau Stravofilia – schivnice traind pustniceste in post aspru si rugaciune neintrerupta. Toate i-au fost model si sprijin in cele mai grele momente. Toate se intreceau sa-l ajute. Maica Inochentia Ionita i-a oferit in dar o icoana facatoare de minuni care apartinuse candva lui Petrache Lupu. Maica Inochentia il avertiza asupra primejdiilor. Era vizionara. Vizita in duh Raiul si tot in duh il chema pe parintele la Tiganesti. “Imi aparea in gand, insistent, ca o porunca. Imediat, plecam la manastire. Nu era loc de amanare. Maica avea sa-mi spuna ceva grabnic. De multe m-a pazit maica, inclusiv de cutremur. In primavara lui “77, a iesit in fata casei, spunand: <>. A doua zi, pe 4 martie, s-a produs nenorocirea. Tot asa, prin “85, a avut viziunea unui atentat impotriva lui Ceausescu, spunand: <>. Cateva saptamani mai tarziu, Bbc anunta ca mai multi ofiteri din preajma lui Ceausescu fusesera arestati pentru complot.
Era blanda si smerita maica. Avea multa carte, dar se exprima cu vorbe mai colturoase, iesite din adanc, din inima. Dupa vreo rapire in vis, se intorcea foarte vesela si luminoasa la chip, spunand: <>. Indelung postitoare, maica si-a cunoscut sfarsitul. Vorbea despre moarte cum vorbim noi despre lucrurile si intamplarile de peste zi, dupa care se intrerupea, cerandu-mi sa grabesc invatatura la facultate si examenele. Aveam sa inteleg spusele ei abia in 1984, cand a murit, iar eu, proaspat preot, am savarsit prima mea slujba preoteasca la mormantul ei. De fapt, maica ma asteptase. Atat de mult tinea la mine, incat isi amanase moartea. Am continuat sa merg la Tiganesti, sa ma rog la mormantul ei. Celelalte maici se uitau la mine curios, zicandu-mi: <>. Tare m-a impresionat sa vad ca maicile se intalneau in duh cu sora lor, Inochentia. La vreme de rastriste, se sfatuiau cu ea. Cum sa faca, cum sa procedeze? Maica era vie, dar in alta parte, in Raiul plin de pansele cat galeata.”

Povestea Acoperamantului

Nostalgic si deopotriva nedumerit, parintele Beldianu incearca sa inteleaga. De unde atata dragoste, atata daruire? Impreuna, maicile de la Tiganesti (hagioaice si mult rugatoare) i-au dat o racla cu 23 de sfinte moaste. De la maica Varvara a primit o Psaltire care pastreaza si acum urma lacrimilor ei necontenite. Darul cel mai de pret i-l va oferi insa parintele Evghenie Dascalu. E vorba de o raclita ce pastreaza o particica infima din Acoperamantul Maicii Domnului – salul cu care Fecioara Maria se acoperea, dupa randuiala si datina evreiasca. Facut din par de camila, acest maforion fusese tors si vopsit in rosu deschis, chiar de Sfanta Fecioara, altcumva binecunoscuta pentru lucrul mainilor si camasile fara cusatura pe care le facea.
Cum a ajuns particica de Acoperamant la Tiganesti e greu de aflat. In orice caz, povestea e veche si plina de intamplari, salul fiind incredintat de Maria celei mai bune prietene a sale, care l-a dat unuia dintre Apostoli, si de aici a ajuns la Sfantul Maxim Marturisitorul si Sfantul Ipolit. Ceva mai tarziu, prin secolul al Vi-lea, doi generali ai Imperiului Bizantin s-au oprit in drumul lor spre Ierusalim in casa unei evreice binecredincioase. Impresionati de multimea bolnavilor si de vindecarile ce se savarseau acolo, cei doi ostasi au descoperit Sfantul Acoperamant, tinut la loc de cinste intr-o racla de argint, inconjurata de candele si lumanari niciodata stinse. Indemnati in vis de catre un inger, generalii au tocmit la mesterii din Ierusalim o racla si un val de acoperire pe care i le-a oferit evreicii in schimbul adevaratului Acoperamant. Astazi, asa cum suna si Acatistul, comoara se afla in biserica din Vlaherne – cartierul vlahilor din Constantinopol, cartierul cel mai sarac. O alta sfanta relicva de mare pret (Braul Maicii Domnului) tot la Vlaherne a stat un timp, pentru ca apoi sa fie daruita Manastirii athonite Vatopedu, ca semn de multumire al imparatului Teodosie, al carui copil cazuse de pe corabie si fusese inghitit de valuri. Disperat, imparatul a cazut la rugaciune si a strigat catre Dumnezeu sa-i salveze feciorul. Nu a plecat mai departe. Coborand pe malul Athosului, isi va gasi copilul viu si nevatamat, trei zile mai tarziu, intr-o padurice. Intrebat cum s-a petrecut minunea, copilul si-a amintit ca o femeie invesmantata in alb l-a scos din apa si, purtandu-l in palmele ei blande si catifelate, l-a asezat pe tarm. Drept recunostinta, Teodosie a ridicat in acel loc Manastirea Vatopedu, care in greceste inseamna: “Copilul din tufis”, covarsind-o cu daruri de mare pret si cu miraculosul Brau al Preasfintei Fecioare, ocrotitoarea copiilor si a celor aflati la grea incercare.

Minunea de la “Mihai Voda”

Parintele Adrian Beldianu e convins ca si astazi se savarsesc nenumarate minuni. Una dintre ele s-a petrecut sub ochii lui, pe 18 aprilie 1994, cand s-a tarnosit biserica. “In ziua aceea, aveam multe de facut. Alergam dintr-un loc in altul, cu ochii la ceas. Nu era timp de pierdut. La un moment dat, am zarit un grup de credinciosi adunati in jurul unei lazi. M-am apropiat in graba, cu gand sa-i cert, cand am zarit icoana. Statea in lada si nimeni nu o putea lua de acolo. Am incercat si eu. Icoana era fierbinte, ca scoasa din foc, si primul gand lumesc a fost ca cineva o uitase langa niste lumanari aprinse. Nici vorba de lumanari. Era semn ca trebuie restaurata si pusa la loc de cinste. Asta am facut si, spre surprinderea mea, doamna muzeograf Irina Predescu va descoperi, sub trei straturi succesive de imagini, icoana originala a Maicii Domnului, adusa de la Athos acum 500 de ani de catre Ioan Monahul, pe cheltuiala sa. Pictata dupa Odighidria lui Rubliov, icoana era darul de multumire facut de parintii athoniti catre marele voievod Mihai Viteazu, prea putin cunoscut de catre noi in ravna lui ortodoxa. Dincolo de valoarea ei istorica, Axionita din biserica noastra continua sa uimeasca si astazi. In praznice, icoana se imbujoreaza si pare ca priveste pe fiecare credincios in parte. Sunt ani cand, scoasa la Prohod, icoana devine atat de grea, incat patru barbati zdraveni abia o clintesc din loc. In alti ani, e usoara ca fulgul. La icoana si-au gasit vindecarea multi bolnavi, dar si mai multi s-au ostoit sufleteste, Axionita fiind ajutatoarea oamenilor singuri si aflati la vreme de mare necaz. De multe ori ma gandesc ca, fara ajutorul Axionitei, nici noi nu am fi biruit greutatile. Chiar si acum, cand n-am bani sa achit mobilierul bisericii, cad in genunchi la icoana si stiu ca Maicuta Domnului nu o sa ma lase. Ea e sporul si nadejdea. Ea e grabnic ajutatoare.”

In Athos, Mihai Viteazu e considerat sfant

Asa cum arata, Biserica “Mihai Voda” e o bijuterie. Monument Unesco, a fost restaurata pana in cel mai mic amanunt. Parintele Beldianu evita sa vorbeasca in cifre, asa cum evita sa se planga. Au fost zece ani de lacrimi si rugaciune, zece ani de lupta cu birocratia si garajele construite pana in usa bisericii. Ceea ce il doare cel mai mult e indiferenta bucurestenilor, faptul ca putini stiu ravna crestineasca a lui Mihai Viteazu. A ridicat manastiri si biserici: in Schei, la Fagaras, la Alba-Iulia. A infiintat episcopia de Husi. A fost aparator al crestinismului si in batalii purta dupa sine cort de slujire – paraclis de razboinic. A murit ca un martir, rostind un psalm din Psaltire – daruit credintei, fara sa se opuna sau sa protesteze, prigonitorii lui crezand, asa cum se zvonea, ca se va incorona la Constantinopol ca Imparat al Rasaritului.
Parintele Beldianu e convins ca Mihai a fost un sfant al neamului si nu intamplator calugarii athoniti de la Simon-Petras l-au pictat in pronaosul bisericii, asteptand canonizarea lui. E vremea rabdarii. Mai devreme sau mai tarziu, Mihai isi va ocupa locul pe care il merita. Regretul parintelui se indreapta spre oameni, spre graba lor desarta. Nimeni nu poate invoca scuza nestiintei. Invesmantati cu o straina ravna, bucurestenii bat drumurile tarii, cautand icoane facatoare de minuni, cand, la doi pasi, in Biserica “Mihai Voda“, se afla comori coplesitoare, sfinte moaste si odoare cantacuzine, icoane si candele brancovenesti, istorie si traire spirituala, neintrerupte de sute si sute de ani. Mergem la Athos ca sa ascultam muzica romaneasca, tocmita pe note de Macarie Protosaltul, de Filotei Monahul sau de celebrul Cucuzel, privim chipul lui Mihai pictat la Simon-Petras, in timp ce ctitoria sa de la Bucuresti ramane pe mai departe stingherita de blocuri, singura si aproape necunoscuta. Ca de obicei, suntem saraci, pe un munte de bogatie.

Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului – Hodighitria (“Îndrumatoarea”) de la Mănăstirea Mihai Vodă din Bucureşti
Una dintre icoanele făcătoare de minuni din Bucureşti, este icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Mihai Vodă. Ctitorie a Marelui Voievod Mihai Viteazul, mănăstirea fost ridicată la sfârşitul secolului al XVI-lea în urma unei făgăduinţe facută Sfântului Nicolae.

Din consemnările cronicarului muntean Radu Popescu şi ale cronicarului maghiar Szamosközy Istvan aflăm că, pe vremea când Mihai era Ban al Craiovei, fiind condamnat la moarte de către Alexandru Vodă cel Rău, în drum spre locul execuţiei, a cerut voie gărzilor să intre să se închine în Biserica Albă-Postăvari (demolata in timpul regimului comunist). Aici s-a rugat în faţa icoanei Sfântului Nicolae, căruia i-a făgăduit că-i va înălţa o mănăstire în apropiere, dacă îl scapă de la moarte. Rugăciunea i-a fost ascultată şi, ajuns la locul execuţiei, călăul, speriat de chipul măreţ al Banului Craiovei, a aruncat securea spunând ca nu poate sa-l omoare pe acest om. Scăpând de la moarte, Mihai şi-a ţinut făgăduiala şi a ridicat Mănăstirea cu hramul Sfântului Nicolae, cunoscută sub numele de Mănăstirea Mihai Vodă, bijuterie arhitectonica, in prezent monument UNESCO.

În timpul regimului comunist, biserica a scăpat miraculos de buldozere. Se spune că în preziua demolarii, Ceauşescu ar fi avut un vis cumplit, ce l-a determinat să renunţe la demolare şi să accepte soluţia translatării. Astfel, biserica a fost translatată 289 m din Dealul Spirii (Dealul Uranus) în spatele clădirilor ce mărginesc Splaiul Independenţei, pe strada Sapienţei, după care a fost închisa şi nu s-a mai slujit in ea până în anul 1994. Pe placa din curtea bisericii sunt înscrise următoarele cuvinte:

“Acest străvechi lăcaş ce strălucea odinioară pe Dealul Uranus, fiind cea mai frumoasă cetate medievală a scăpat de vitregiile vremurilor din urmă fiind strămutată în anul 1985 în strada Sapienţei. Din mila lui Dumnezeu, Biserica a fost redeschisă în anii de arhipăstorire a P.S. Teoctist Patriarh al BOR, sfinţită şi predată cultului la 17 aprilie 1994 de către P.S. Teodosie Snagoveanul şi încredinţată P.S. Preot Adrian Beldianu”.

Din relatările părintelui paroh Adrian Beldianu aflăm că a doua zi după sfinţirea bisericii, doamnele venite pentru curăţenie au constatat că Icoana Maicii Domnului, pictată pe un fond albastru deschis, crăpata pe mijloc şi deteriorată, este fierbinte si nu poate fi scoasa din lada in care se afla. Iniţial, parintele a crezut că Icoana s-a înfierbântat din cauza unor posibile lumânări aprinse în faţa ei, dar în biserică nu ardeau lumănari şi atunci părintele cu bucurie amestecată cu teama sfânta a constatat că este vorba de o minune. Văzând starea Icoanei, s-a gândit că Maica Domnului îl îndeamnă pe această cale să o restaureze.

În timpul lucrării de restaurare, realizată de una dintre cele mai cunoscute restauratoare, specialistă în icoane cantacuzine, Irina Predescu, a ieşit la iveală inscripţia cu numele Icoanei, Odighitria, însemnul donaţiei facute de monahul Ioan din Rusicon (Muntele Sfânt), anul 1666 şi semnătura acestuia. Odighitria (Hodighitria) înseamna “cea care te povaţuieşte şi care te întampina”, “te previne înainte de necazuri”. Icoana era un dar pentru Mihai Viteazul, insa a ajuns la Bucuresti la mult timp dupa moartea voievodului.

Părintele paroh dându-şi seama nu numai de valoarea istorica a Icoanei, cât şi de valoarea duhovnicească, a apelat la studenţii din Salonic cu rugamintea de a-i căuta istoricul şi Slujba Icoanei.

Până să primească răspuns, atât părintele, cât şi credincioşii au constatat cum Icoana începe să li se descopere în mod miraculos, la praznicile Sfinţiei Sale, îşi schimbă faţă, se îmbujorează, adunând sau desfăcând sfânta gură. În momentele de cumpană din timpul lucrărilor de restaurare a Bisericii Mihai Vodă, Icoana se întrista sau se lumina.

A urmat apoi cea mai mare minune traită de o credincioasă, care din cauza unei intervenţii chirurgicale a fost anunţată de doctori că nu va avea copii. Zdrobită de veste, s-a lăsat convinsă de o prietena să vină la biserica. Părintele a sfătuit-o şi i-a dat canon să săvarşeasca neîntrerupt, timp de 40 de zile, Paraclisul Icoanei Maicii Domnului, iar la sfarşit Acatistul Bunei Vestiri. Nu după mult timp, femeia l-a anunţat pe părinte ca va avea un prunc. S-a născut o fetiţă sănătoasa şi frumoasă, primul copil închinat Maicii Domnului Odighitria. Au urmat şi alte asemenea minuni, tineri care s-au casatorit, bolnavi care primeau alinare şi vindecare.

Mai tarziu, părintele paroh a primit Slujba şi istoricul Icoanei Maicii Domnului Odighitria din Mănăstirea Xenofon din Sfântul Munte Athos. Citind istoricul, părintele a constatat că toate minunile săvârşite în biserica Mănăstirii Mihai Vodă sunt aceleaşi cu cele ale Icoanei surori. A mai aflat un lucru nou că Icoana are şi darul izbăvirii de cancer. Părintele mai spune în “Cuvant înainte” la “Paraclisul Icoanei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu”, tiparită cu binecuvântarea PS Părinte Galaction, Episcopul Alexandriei si Teleormanului:

“Apoi am desluşit ceea ce eu duhovniceşte intuisem deja, ca Paraclisul Icoanei se citeşte întotdeauna urmat de Acatistul Bunei Vestiri; Maica Domnului m-a luminat.

A mai ramas un lucru spre desluşire: valoarea istorică. Am constatat, după ce am citit istoricul Icoanei din Xenofon că Icoana din Mănăstirea Mihai Vodă este cu 120 de ani mai veche decât prima. Cu nevrednicie, în urma celor ştiute de mine, consider că înaintea celor două a existat o icoana şi mai veche, care probabil, s-a pierdut sau stă ascunsă. Este prea mult să mă gândesc că icoana din “Mihai Vodă” ar fi prima. Dar ştiu că icoanele noi se pictau dupa cele vechi făcătoare de minuni, dupa un ritual foarte strict. Adică, se spală cu apă curată (prima apă scoasă din fântână in ziua aceea) Icoana făcătoare de minuni. Apoi, cu apa astfel sfinţită, se spală lemnul icoanei celei noi, gata pregatit pentru a fi pictat, pentru ca darul primei icoane sa treacă la urmatoarea. Aşa a procedat Sfântul Cuvios Antonie de la Pecerska atunci când a venit în Sfântul Munte să picteze icoana nouă dupa chipul Portăriţei (Portaitissa), sfinţia lui punând Lavra Pecerska sub ocrotirea Sfintei Icoane.

Pentru aceasta, Maica Domnului să ne binecuvinteze şi să ne învrednicească să fim neobosiţi închinatori şi slujitori ai acestei Sfinte Icoane Povăţuitoarea, ce se prăznuieşte cu sărbatoare în fiecare an, la 21 ianuarie

ICOANA MINUNATA A MAICII DOMNULUI DE LA BISERICA MIHAI VODA BUCURESTI

Icoana minunata “Odighitria”, Man. Mihai Voda Bucuresti (sus stanga)

Prin mila Ei: Braul (din vesmantul) Maicii Domnului se afla la Manastirea Vatoped de la Muntele Athos in Grecia, din acesta o parte a fost daruita Manastirii Kato Xenia din orasul Volos , Grecia. [Raclitza intreaga de la Manastirea Kato Xenia a venit acum, in mai 2008 la Constanta si Mangalia.] Din aceste 2 locatii din Grecia particele mici au fost daruite si altor minastiri din diverse locuri din lume, intre care si Romania (in diverse epoci).

In Romania o particica din Brau se afla (prin filera mai sus amintita) si la Manastirea “Sf. Nicolae – Mihai Voda”, de lângă Metrou Izvor (Springtime si BCR Izvor), Str. Sapientzei, Nr. 4 (masa acoperita cu cristal din mijlocul bisericii, unde se afla si o pietricica din Mormantul Maicii Domnului de la Ierusalim). Timp de 1 an sub ea se tin panglicutze, permanent, iar la 1 oct. al anului urmator (de sarbatoarea “Acoperamintul Maicii Domnului”) se scot panglicutzele si se taie si se impart la oameni sau se plastifiaza pe versoul unei iconitze ce reproduce Icoana facatoare de minuni “Odighitria” din biserica minastirii (venita tot de la Mt. Athos, pe la 1666).

„Racla care ţine Brâul Tău, de Dumnezeu Născătoare, sicriu de sfinţenie robilor Tăi, şi sfinţită îngrădire, şi slavă şi laudă şi izvor de tămăduiri totdeauna se cunoaşte.

Aici, astăzi, cu sfinţenie adunându-ne, lăudăm slăvirile Tale cele multe şi noianul minunilor.”

„O, preacântată Stăpână, preacurată Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, la Tine ridic ochii sufletului si ai trupului meu, către Tine întind mâinile mele cele slabe si din adâncul inimii strig Ţie : Caută la credinţa sufletului meu. Acoperă-mă cu atotputernicul Tău Acoperământ si mă izbăveşte de toate nevoile; iar in ceasul sfârşitului meu să stai lângă mine, o, intru tot bună Stăpână si mă izbăveşte de chinurile cele gătite pentru păcatele mele, ca, mântuindu-mă, pururea să cânt Ţie : Aliluia !”

„Bolile cele grele le tămăduieşti si dăruieşti ajutor cald celor ce cer de la Tine , Născătoare de Dumnezeu, Curată Îndrumătoare; de aceea propovăduim pururea minunile Tale pe care le faci neîncetat.

Mai luminos decât soarele este pretutindeni Acoperământul Tău, Fecioară; Tu vindeci boala cancerului si dezlegi legăturile nerodirii celor ce cu evlavie cer harul Tău, Cinstită Îndrumătoare.

Pe Tine aflându-te zid si mângâiere Dumnezeiască, Mânăstirea Mihai Vodă se măreşte cu Icoana Ta cea sfântă, Născătoare de Dumnezeu, Îndrumătoare; pe care tot glasul o lauda ca pe o păzitoare si mare scăpare.

Slava Tatălui si Fiului si Sfântului Duh.”

Mănăstirea Mihai Vodă este una din cele mai vechi construcţii din Bucureşti, păstrate până astăzi, ctitorie a lui Mihai Viteazu

Există şi o legendă, cu mai multe versiuni, care explică motivaţia construirii acestei mănăstiri, de către Mihai Viteazu.[1] Conform acestei legende, într-o iarnă deosebit de geroasă, undeva între anii 1589-1591, Mihai, fiul vitreg al lui Pătraşcu Vodă cel Bun este prins din porunca lui Alexandru-Vodă cel Rău, pe motiv că ar fi uneltit pentru a ajunge la domnie. Mihai este dus spre Piaţa Sf. Anton, locul în care trebuia să fie executat prin decapitare. Drumul spre piaţă trecea pe lângă Biserica Albă Postăvari de sub Dealul Spirei, iar Mihai cu permisiunea gărzilor se opreşte la Sfânta Liturghie a bisericii şi se închină la icoana Sfântului Nicolae, făcând totodată şi legământul de a construi o mânăstire pe dealul din apropiere, dacă va scăpa cu viaţă din această situaţie. Versiunile legendei oferă două variante prin care Mihai a scăpat de osânda pregătită de Alexandru-Vodă cel Rău. Prima vorbeşte despre o garanţie depusă de 12 boieri, iar a doua accentuează calităţile fizice ale lui Mihai, ,,un bărbat falnic şi deosebit de arătos”. La vederea lui Mihai, gâdele înspăimântat ar fi aruncat securea şi ar fi fugit. Conform acestei variante Mihai ar fi fost eliberat la presiunea membrilor comunităţii, strânşi la locul execuţiei. Eliberat, Mihai îşi ţine promisiunea luată în faţa lui Dumnezeu şi construişte mănăstirea.

Atestare documentară
Cea mai veche menţionare documentară a Mănăstirii Mihai Vodă se găseşte în grammata patriarhală din 1591 întocmită de egumenul Evghenie de la Mănăstirea Simonopetra de la muntele Athos. Conform acestui document Evghenie i-a cerut lui Mihai Viteazu să clădească o nouă mănăstire, cea veche, Biserica Albă-Postăvari, metoh al Mănăstirii de la Athos se afla în apropierea unei mlaştini aducătoare de boli.

Document, datat 28 august 1599, prin care Mihai Viteazu închină biserica Mihai Vodă Mănăstirii Simonopetra de la muntele Athos
Conform documentului din 1591 ctitoria lui Mihai Viteazu avea statut de stavropighie patriarhală şi era în jurisdicţia canonică a patriarhiei de la Constantinopol. Ulterior bisericii i se vor adăuga turnul clopotniţă, mai multe case domneşti, case pentru stareţi, o sală de mese (trapeză) şi o bucătărie (cuhnie), pivniţe. Banul Mihai va înzestra mănăstirea cu mai multe moşii (13 sate dăruite de Mihai, dar şi un sat dar din partea soţie acestuia, doamna Stanca), cumpărate cu suma de 472.000 aspri. Podul peste râul Domboviţa, care făcea legătura cu mănăstirea a fost construit tot în această perioadă, sub îndrumarea lui Mihai Viteazu.

Conform unei inscripţii de pe fronstispiciul bisericii: „La 1594 s-a zidit această biserică, iar uşa în anul 1711, pe timpul egumenului Iosif din Milos”, se poate deduce că înălţarea edificiul s-a finalizat în anul 1594. Cinci ani mai târziu (august 1599), Mihai, printr-un act păstrat până în zilele noastre, a închinat locaşul sfânt Mănăstirii Simonopetra de pe Muntele Athos.

Sursa: Crestin Ortodox

2010-08-10T01:13:00.000-07:00

Preluare din roncea.ro

Mihai Viteazul, catre catolici: “Voi nu sinteti marturisitori ai dreptei credinte, caci nu aveti harul Sfintului Duh in biserica voastra”. 409 ani de la ucidere. Marturie a Sfantului Ierarh Petru Movila despre Dreptcredinciosul voievod Mihai Viteazul
August 9th, 2010 VR 1 Comment »
XHello there! If you are new here, you might want to subscribe to the RSS feed for updates on this topic.
Powered by WP Greet Box WordPress Plugin[Переводчик]
--------------------------------------------------------------------------------

Cind Mihail-Voda, domnul Ungro-Vlahiei, l-a alungat pe Andrei Bathory si a luat sceptrul Ardealului, a sosit in orasul de scaun, numit Balgrad [Alba Iulia], si a voit ca sa zideasca acolo, in oras, o biserica ortodoxa. Insa preotii, orasenii si toti boierii, fiind de credinta latineasca [a Papei], nu-i ingaduiau sa zideasca, zicind ca ei sint de credinta dreapta si de aceea nu doresc sa aiba in orasul lor o biserica de lege straina. Atunci domnitorul le-a spus: “Voi nu sinteti marturisitori ai dreptei credinte, caci nu aveti harul Sfintului Duh in biserica voastra. Noi insa, fiind dreptcredinciosi, avem puterea cea adevarata a harului Sfintului Duh, pe care si cu fapta sintem gata intotdeauna s-o aratam, cu ajutorul lui Dumnezeu”.

Dar ei voiau sa-si dovedeasca dreptatea prin infruntare de cuvinte si dispute. Ci el le-a zis: “Nu, nu prin dispute, ci cu fapta vreau s-o dovediti, altfel va voi arata eu, intru incredintarea tuturor”. Iar ei i-au spus: “Cum sa aratam? Caci nu e cu putinta sa dovedim decit cu cuvintul sfintelor scripturi”. El le-a zis: “In dispute este osteneala fara de capat, dar noi, fara infruntari de vorbe, putem usor sa dovedim cu ajutorul lui Dumnezeu. Haideti, zice, in mijlocul orasului si acolo sa ni se aduca apa curata, iar arhiereul meu si preotii sai o vor sfinti in vazul tuturor. Tot asa vor face si ai vostri, deosebit, si, sfintind-o, o vom pune in biserica voastra cea mare, in vase osebite, pe care le vom astupa si le vom pecetlui cu pecetile noastre, pecetluind si usa bisericii pentru 40 de zile. Si a cui apa va ramine nestricata, ca si cum de-abia ar fi fost scoasa din izvor, credinta aceluia este dreapta, iar daca apa cuiva se va strica, credinta lui este rea. Daca apa mea va ramine nestricata, cum nadajduiesc ca ma va ajuta Dumnezeu, voi n-o sa va mai impotriviti si o sa-mi ingaduiti sa zidesc biserica, iar daca nu, faca-se voia voastra, n-am s-o zidesc”. Ei au strigat cu totii intr-un glas: “Bine, bine, sa fie asa!”.

Si, a doua zi dimineata, a iesit domnitorul cu toti boierii si curtenii sai in piata, cu episcopul si cu preotii, slujind litia dupa obicei, cu cruci, cu luminari si candele. Si, ajungind la locul pregatit, au savirsit marea sfintire a apei, rugindu-se cu totii lui Dumnezeu, cu lacrimi si suspine, sa proslaveasca dreapta credinta, iar pe cea rea s-o faca de rusine. Tot in piata, dar deoparte, in fata tuturor, latinii au sfintit apa si au sarat-o. Dupa care, astfel sfintindu-si apa, fiecare a turnat apa lui sfintita in cite un vas osebit, apoi si-au pus pecetile pe amindoua parti ale vaselor, le-au dus si le-au pus in biserica cea mare, au incuiat usile, le-au pecetluit si au plecat.

In fiecare zi, domnitorul cu episcopul, cu preotii si cu toti dreptcredinciosii, se rugau, postind. Tot asa au facut si latinii. Si dupa ce au trecut 25 de zile, Dumnezeu i-a dat episcopului un semn. El a venit la domnitor si i-a zis: “Doamne, cheama-i pe latini si pe preotii lor si nu astepta ziua a patruzecea, cea hotarita. Sa mergem la biserica si, desfâcind pecetile, sa deschidem usile. Vei vedea harul lui Dumnezeu, iar robii Lui, care-si pun cu adevarat nadejdea in El, nu se vor face de rusine”.

Domnitorul, deci, chemindu-i pe toti, precum l-a sfatuit episcopul, a mers la biserica si, deschizind usile, au intrat cu totii. Mai intii, episcopul ortodox, ingenunchind, s-a rugat cu lacrimi la Dumnezeu, zicind: “Doamne, Dumnezeule, Unul in Sfinta Treime slavit si preamarit, precum inainte vreme pe dreptul Tau Ilie l-ai auzit vestind cu foc adevarul Tau si i-ai rusinat pe cei de rea credinta, auzi-ma acum si pe mine, robul Tau nevrednic, dimpreuna cu toti robii Tai de aici, nu pentru vrednicia noastra, pe care n-o avem, ci pentru slavirea numelui Tau sfint si pentru intarirea credintei noastre, care este adevarata credinta in Tine, arata intreg harul Sfintului Duh in apa aceasta, ca prin nestricaciunea ei sa vada toti ca numai in biserica Ta greceasca si soborniceasca de la Rasarit se afla credinta cea adevarata si harul cel adevarat al Sfintului Duh. Caci Tu esti singurul Care pe toate le binecuvintezi si le sfintesti, Dumnezeul nostru, si slava Tie iti inaltam, Tatalui si Fiului si Sfintului Duh, acum, si pururi, si in vecii vecilor, Amin!”. Ridicindu-se si cintind: “Doamne, Lumina mea si Mintuitorul meu, de cine sa ma tem” – a rupt pecetea vasului cu apa sfintita si, uitindu-se la ea, a gasit-o mai curata si mai limpede decit inainte, cu mirosul neschimbat, ca si cum ar fi fost luata dintr-un izvor curgator, dupa care strigat, zicind: “Slava Tie, Dumnezeul nostru, Care Ti-ai plecat urechea la rugaciunile noastre, Slava Tie, Care proslavesti biserica Ta, Slava Tie, care intaresti cu slava credinta cea dreapta si nu ne-ai facut de rusine in asteptarile noastre”. Si a zis catre toti: “Veniti sa vedeti cum a stat aceasta apa atitea zile, raminind nestricata datorita harului Sfintului Duh, si incredintati-va ca adevarata este credinta noastra ortodoxa”.

Iar latinii, rugindu-se si facind slujba dupa cum le era obiceiul, au rupt pecetea vasului in care se afla apa lor si, cum l-au destupat, toata biserica s-a implut de duhoare, ca s-au inspaimintat toti latinii si au strigat cu uimire: “Adevarata este credinta greceasca pe care o tine domnitorul. Sa-si zideasca, deci, biserica in orasul nostru, caci, fiindca nu i-am ingaduit, Dumnezeu s-a miniat pe noi si ne-a imputit apa”.

Si astfel, facuti de ocara, latinii si cu preotii lor s-au imprastiat cu mare rusine, iar unii dintre ei s-au convertit la credinta ortodoxa. Iar domnitorul, cu episcopul sau, cu preotii, cu toti boierii si ostasii sai, plini de bucurie si fericire, s-au intors la curte, slavindu-L si multumindu-I lui Dumnezeu pentru minunea ce a fost spre intarirea adevaratei credinte ortodoxe. In aceeasi zi a facut o mare ospat pentru intregul oras si pentru toata oastea sa.

Toti locuitorii tarii Ardealului, cu juramint, s-au aratat bucurosi sa zideasca biserica si sa n-o darime niciodata. Deci, domnitorul a inceput indata zidirea (dar nu in oras, ca nu cumva, o data cu schimbarea vremurilor, sa fie darimata, ci linga oras, aproape de zidul cetatii, intr-un loc frumos) si, dupa ce a zidit-o, a inchinat-o “…” si a mutat episcopia acolo (caci episcopii locuisera pina atunci in alt loc), unde se afla si astazi, cu bunavointa lui Dumnezeu. L-a pus acolo pe primul episcop al Balgradului, pe Ioan, barbat blind, virtuos si sfint, care, traind acolo in mare sfintenie, s-a invrednicit sa capete harul facerii de minuni. Dupa ce a murit, trupul lui a ramas si pina astazi neputrezit si bine mirositor, facind multe minuni pentru cei ce vin cu credinta la racla lui, intru slavirea lui Hristos, Dumnezeul nostru, Caruia I se cuvine toata slava, cinstirea si inchinaciunea, dimpreuna cu Tatal Lui Cel fara de inceput si cu preasfintul, preabunul, de viata datatorul Duh Sfint al Lui, acum, si pururea, si in vecii vecilor, Amin!

Si cele scrise aici le-am am citit intr-un letopiset muntenesc si le-am auzit de la multi oameni vrednici de crezare, care au vazut cu ochii lor, dar mai ales de la parintele, care pe atunci era vistiernic, iar acum este mare logofat al tarii Ungro-Vlahiei, si de la Dragomir, marele pitar al aceleiasi tari.
Petru Movila, Arhiepiscop, Mitropolit al Kievului, Arhimandrit al Lavrei Pecerska, cu mina proprie

Enciclopedia Romaniei: Biserica memorială Mihai Viteazul din Alba Iulia / Balgrad se află la 500 m de Obeliscul închinat eroilor martiri Horea, Cloşca şi Crişan şi la câţiva metri de zidurile cetăţii Alba Carolina.

Istoric

Pe locul actualei biserici din lemn construită în stil maramureşean s-a aflat vechea ctitorie din anul 1597 a voievodului Mihai Viteazul, cel care a unificat cele trei ţări ce urmau să formeze România de astăzi. Vechea catedrală avea ca hram Sfânta Treime şi a fost un centru al Mitropoliei Ardealului din secolul al XVII-lea, unde au slujit sfinţii ierarhi mărturisitori Ilie Iorest şi Sava Brancovici.

Biserica a fost dărâmată în totalitate de regimul habsburgic în anul 1714, iar construcţia actualei biserici, cu acelaşi hram, a început în anul 1988. A fost sfinţită în anii 1992 şi 2006, şi are dublu hram Sfânta Treime şi Sfântul Siluan Ahtonitul.

2010-07-29T00:40:00.000-07:00

Preluare de pe blogul lui Calin Mihaescu

Romania in fata invaziei (interviu cu generalul de Securitate Neagu Cosma)
28 iulie 2010 calinmihaescu Lasă un comentariu Mergi la comentarii.
Am regasit pe niste CD-uri mai vechi interviul pe care l-am luat in 1999 generalului Neagu Cosma, fost sef al Contraspionajului romanesc intre 1967 si 1973. Dumnezeu sa-l odihneasca! A fost un om de un patriotism si de o integritate morala fara compromis.

L-am cunoscut pe cand aveam 20 de ani, abordandu-l la lansarea unei carti despre momentul 1968, pe care a scris-o impreuna cu bunul sau prieten si camarad de o viata, generalul Ion Stanescu (fostul sef al Securitatii intre 1967-1973, s-a prapadit si el recent, Dumnezeu sa-l ierte!). Am purtat dese si indelungate discutii cu el ulterior, ani la randul, incercand sa inteleg arcanele istoriei pe care a trait-o si am ajuns sa il respect profund pe acest patriarh, unul dintre artizanii revirimentului Romaniei din anii 60-70.

Am inteles perfect motivele reale, ascunse, ale urii pe care i-au purtat-o unii ridicati pe scena vizibilitatii publice dupa 1990. Actorii constienti care au iscat valul isteriei “anti-securiste”, vanatoarea de vrajitoare si demascarile in numele “societatii deschise”, “democratice” au urat profund oameni precum Neagu Cosma sau Ion Stanescu. Simplu si banal spus, arhitectii isteriei anti-securiste l-au urat pe Neagu Cosma fiindca ei erau pe cealalta baricada, opusa interesului neamului romanesc, nu de dragul “democratizarii”, nici de dragul “ideilor de dreapta”… L-au urat pe Neagu Cosma fiindca el era dovada vie a faptului ca intre Securitatea anilor `50 si Securitatea lui Neagu Cosma nu este decat o identitate de nume si atat. In rest, divergenta totala de obiective, de metode, de cadre. L-au urat pe Neagu Cosma fiindca a fost campionul invingator al intereselor Neamului romanesc intr-un adevarat si crancen “razboi civil” tacut impotriva celor care au exterminat valorile romanesti in anii `50. L-au urat pe Neagu Cosma fiindca, in realitate, democratia “corecta politic” de dupa 1990 (indiferent de partidele aflate la putere) are de fapt o mult mai aprofundata con-substantialitate cu regimul Anei Pauker, cel invins de oameni precum Neagu Cosma.

Oile imbecile care urmeaza liderii de opinie ai isteriei anti-securiste in numele unor abstractii fara continut de genul “ideilor de dreapta” nu inteleg nimic nici din ce a insemnat istoria reala a Romaniei dupa 1945, nici din ce ar fi trebuit sa insemne cu adevarat “dreapta” astazi, nici din curentii de profunzime ai politicii de azi, aflati mult sub luciul subtire si fara continut al gargarei „analistilor politici”.

Oricat ar parea de paradoxal, se poate spune ca adevaratul “comunism” s-a prabusit in Romania in mod real si vizibil in 1968, nu in 1989, prin turnura nationalista pe care a adoptat-o regimul de atunci, indiferent de spoiala ideologica de suprafata la care era obligat regimul de fatalitatea geopolitica in care am fost aruncati fara voia noastra in 1945 (cum tot fara voia lor au fost aruncati si rusii in 1917). Si la fel de paradoxal, putem spune ca adevaratele intentii ale comunismului au devenit victorioase in acelasi an, 1968, in Occident, odata cu „revolutia culturala” a generatiei baby-boomers, odata cu fenomenul „beat”, pornit cu „manie proletara” sa distruga pana si bruma de valori traditionale care mai ramasesera in Vest, in numele „non-discriminarii” si „egalitatii”. Si la fel de adevarat este ca acum, in anul 2010, generatia Woodstock-ului imparte tortul puterii la Bruxelles si Washington, acolo de unde ne vin in plic atat toate masurile politice care ne afecteaza in mod real cat si toate mutarile politice care se fac de dragul circului „democratic”, pentru consumul si tormentarea „pulimii”.

Aspectul de dizolvant cultural anti-traditional, anti-national, anti-statal al comunismului este victorios, deplin si fara drept de apel, in anul 2010. Dar sorgintea acestei victorii nu sta in vreo conspiratie „securista” actionand la ordinele duhului lui Ceausescu.

Politrucii si culturnicii ne invata azi „multiculturalism” (anticulturalism!) pe filiera occidentala si se lafaie in luxul cu care sunt alimentati de economia de cazinou a liberalismului extremist globalizant. Revolutia (anti-)culturala comunista ne vorbeste suav de la microfonul Madonnei in aceeasi masura in care emana galgait dintre vintrele si gusile Alinei Mungiu, in aceeasi masura in care ne toaca creierii in pauze publicitare in reclamele la mega-corporatiile transnationale. Consilierii neo-kominternisti ne invata „multiculturalismul” in aceeasi rasuflare in care predica si litania instrainarii „pe un dolar” a avutiei nationale, asa cum i-a invatat „filantropul” George Soros. „Anti-securistii” de la noi se pupa pe gura din punct de vedere ideologic intr-o toleranta deplina cu cele mai abjecte aspecte ale comunismului de filiera neo-liberala, multiculturalista, occidentala. Triunghiul conjugal dintre „anti-securism”, multiculturalism „democratic” stangist si neo-liberalism globalist economic „de dreapta” dovedeste ca Securitatea lui Neagu Cosma a fost in esenta opusa celor mai distructive obiective ale comunismului, carora le-a fost insa dedicata Securitatea anilor `50.

Daca cei care se pretind in mod sincer „de dreapta” ar fi si inteligenti si informati, ar vedea cum „comunismul” impotriva caruia trebuie sa lupte nu este reprezentat de cei precum Neagu Cosma. Ar vedea „firul rosu” care uneste in mod aparent paradoxal trotzkismul cu neo-„conservatorismul” neo-ultra-liberal si cu „corectitudinea politica” de azi. Ar vedea „firul rosu” care leaga „reeducarea” de la Pitesti, facuta de Securitatea kominternista, de „reeducarea” prin „demitizarea istoriei” facuta de intelighentsia „democratica” de azi. Dar nu vad aceste conexiuni. Fie fiindca sunt lasi, fie fiindca sunt interesati in a perpetua minciuna, fie fiindca (majoritatea) sunt mult prea prosti sau ignoranti pentru a strabate valul de etichete si aparente.

S-ar putea spune ca astea sunt idei „anti-democratice”, care vin, desigur, de la un „comunist” nostalgic. Dupa ce sa fiu „nostalgic” daca la Revolutia din 89 abia aveam 11 ani? La noi, orice critica a „religiei” pietii libere globale si a multiculturalismului este automat clasata drept „nostalgie comunista” dintr-o grava ignoranta. In Occident, cea mai acerba critica a economiei de piata vine tocmai din partea putinilor ramasi si persecutatilor dizidenti conservatori (paleo-conservatori, ca sa fiu mai specific, sa nu se confunde cu neo-„conservatorii”, care sunt conservatori in adevaratul sens al cuvantului cam cat e gasca vultur, acesti neo-„conservatori” de fapt fiind doar niste trotzkisti ciomagiti de realitate, care au schimbat instrumentele: in loc de revolutie mondiala, au constatat ca le este mai eficient sa lucreze cu „piata libera globala”).

Mai este o categorie „de dreapta” care nu poate sa se raporteze la Neagu Cosma si la sistemul politic de dupa 1964 (care NU a mai fost comunist in esenta) cu obiectivitate. Este singura categorie care nu poate fi acuzata. Sunt cei care au suferit drame cumplite in anii `50, sub comunismul de factura neo-kominternista, cum ar fi fostii detinuti politici. Acestor oameni zdrobiti, torturati, nu le putem cere sa vada dincolo de lozincile sub care le-au fost distruse vietile. Fiindca au suferit prea mult, nu le putem cere sa sesizeze luptele nevazute dar crancene desfasurate sub aceleasi lozinci comuniste intre echipa nationalista si echipa kominternista, soldate cu victoria nationalistilor inca de la sfarsitul regimului lui Dej. La fel cum nici lui Neagu Cosma nu ii putem pretinde sa se raporteze total obiectiv la luptatorii anti-comunisti din munti. Au fost oameni cu cea mai pura dragoste de tara si de cea mai incontestabila probitate morala, care au fost pe baricade diferite timp de o viata, oameni ai aceluiasi neam care s-au urat visceral si si-au facut rau reciproc pentru niste abstractiuni ideologice, dar la asta au fost impinsi de aceeasi fatalitate istorica pe care simplul om nu o poate intotdeauna intelege la momentul respectiv, oricat de informat sau sclipitor de inteligenta ar fi. Aici se vede limita noastra ca oameni si de asta trebuie sa ii lasam doar lui Dumnezeu sa ii impace sau sa dea verdicte la Judecata de Apoi. Putem fi in dezacord cu o parte sau alta a baricadei, dar nu le putem nega dragostea de tara sincera nici nationalistilor „comunisti”, nici celor care s-au ridicat cu arma in mana sa lupte impotriva invaziei sovietice.

Vad ca multi spumega de furie ca “securistii au furat tara, revolutia”… Partial corecta ideea, dar cu accentul pus gresit… Spune doar JUMATATE de adevar. Daca este sa privim statistic, impotriva aparentei furnizata de „cainele de paza al democratiei”, extrem de putini dintre securistii de dupa 1964 au ajuns azi potentati, bogati, influenti. Covarsitoarea majoritate au trecut printr-o represiune politica similara celei din anii `50, nu pentru ca erau securisti, ci pentru ca erau DOAR securisti si eventual si nationalisti. Nu calitatea de securist a fost garantia esentiala a succesului in perioada de dupa `90.

Trasatura definitorie a celui care a ajuns pe prima scena a puterii in politica, cultura, economia romaneasca este legata indisolubil si evident de serviciile secrete, dar nu de Securitate… definitoriu a fost faptul ca fiecare potentat a fost „agatat” de „altii”: ala de francezi, cutare de nemti, altul de britanici, cutarica de americani, celalalt de rusi, astalalt de toti… „Agatarile” astea au fost facute inainte de 1989, cu roluri stabilite si distribuite din timp pentru fiecare in ecuatia puterii „democratice”. Desigur ca majoritatea „agatarilor” au fost facute in randul celor care aveau o legatura oarecare cu Securitatea (ofiteri sau informatori), ca doar nu era sa intereseze pe cineva din serviciile secrete straine sa recruteze vreo coafeza din Buhusi sau vreun Ilie de la scularie. Legatura cu Securitatea insa este secundara si paleste ca importanta in fata legaturii cu serviciile secrete straine. Nu a fost suficient dupa 1990 sa fii „securist”, ci trebuia sa fii „securistul KGB” sau „securistul CIA” sau „securistul MI6” ca sa ajungi „cineva”. Dar daca judecam Securitatea ca sistem, trebuie sa fim constienti de faptul ca cei care au tradat au fost in realitate extrem de putini. Majoritatea au ramas „doar” securisti ai Securitatii romane. Cine a avut „naivitatea” sa ramana doar securist „simplu”, fara sa tradeze, a fost aruncat in groapa cu lei a oprobiului public in aceeasi maniera si cu aceeasi isterie cu care in anii `50 au fost aruncati in inchisori „burghejii”.

Neagu Cosma a fost unul dintre cei care au ramas „doar” securisti. Si de asta nu a ajuns nici om politic, nici milionar. In esenta, un taran roman cu radacini in glie si cu icoane pe perete, acasa. Si cum intotdeauna minciuna are picioare scurte, si adevarul lui va iesi la iveala. Si pe baza adevarului istoric, cei vinovati de cei 20 de ani de dezastru ai Romania, in curand vor fi intrebati nu daca au fost securisti. Ci vor fi intrebati: „Ai cui securisti ati fost?”…

Au ei putere acum… dar nu pe toata… Se va intoarce roata… Implacabil se va intampla. Neasteptat si incredibil, cum a fost si in anii 60. Si foarte curand…

Pana voi reveni (si sper sa revin mai des pe acest blog) va invit sa cititi interviul pe care l-am luat in 1999 generalului de Securitate Neagu Cosma:

—————————————————————-

2010-07-29T00:37:00.000-07:00

Preluare de pe blogul lui Calin Mihaescu

Romani conducatori in Africa de Sud
Autor: Ioana DUMITRESCU

Un ardelean pe nume Botha, din Ivesti, Bistrita-Nasaud, a ajuns comandantul trupelor bure din Transvaal in timpul razboiului anglo-bur. Un urmas de-al romanului a ajuns presedinte al Africii de Sud.

La inceputul secolului XX, multi romani au luat hotararea sa-si incerce norocul pe melaguri indepartate. Fiecare pleca unde avea posibilitatea. Era vremea cand ardelenii isi puneau in spate cojoacele si porneau in lunga calatorie spre America. Tara tuturor posibilitatilor nu mai constituia insa o destinatie atat de neobisnuita. Au existat romani care au ajuns in locuri despre care restul probabil nici nu stiau ca exista. In 1900, comandantul suprem (generalisim) al armatei Transvaalului, republica din Africa de Sud, era romanul Botha. Zeci de ani mai tarziu, Pieter Willem Botha, urmasul generalului Louis Botha, a fost presedinte al Consiliului de Ministri din 28 septembrie 1978 si Presedintele Republicii Sud-Africane, din 1984.

„Un roman generalisim bur“

Destinul are caile sale ciudate. Drept dovada stau cateva cuvinte din Telegraful Roman, cunoscuta foaie sibiana aparuta fara intrerupere din secolul al XIX-lea. Un titlu micut trage atentia. „Un roman generalisim bur“ marcheaza partea de sus a foii ingalbenite de timp. Povestea romanului care a ajuns sa se lupte cu englezii in Africa de Sud este insa doar inceputul unei adevarate saga mioritice pe aceste taramuri indepartate.

Cine sunt burii

In anul 1900, pe teritoriul actualei Republici Sud-Africane se afla in plina desfasurare razboiul anglo-bur (1899-1902). „Cum s-a ajuns la acest razboi si cum a ajuns un roman comandantul suprem al armatelor burilor?“, e intrebarea ce atata curiozitatea oricui. Cu secole in urma, Olanda sau Regatul Tarilor de Jos, dupa denumirea oficiala de azi, a avut printre coloniile sale si Indonezia. Drumul intre metropola si colonie, cu o ruta oficiala care ocolea prin sudul Africii, era extrem de lung si istovitor. Mai ales din cauza faptului ca, in lipsa alimentelor proaspete, echipajele se imbolnaveau de scorbut si piereau. Olandezii, oameni harnici si practici - cam ca sasii de pe la noi - s-au gandit ca cel mai nimerit lucru ar fi infiintarea unei colonii agricole la jumatatea drumului. Punct din care echipajele sa se poata aproviziona cu verdeturi si cu ce le mai era de trebuinta. Si astfel au pus bazele orasului Kaapstadt (Capetown, de mai tarziu). Europenii veniti aici, cu roluri clare de agricultori, au fost cunoscuti sub termenul generic de buri, adica tarani, in limba olandeza.

Razboiul cu englezii

Intr-un timp relativ scurt, au aparut in sudul Africii patru republici bure. Una dintre acestea era Transvaal. Descoperirea unor bogate zacaminte de aur si diamante, urmate de cele de platina, argint si alte metale rare si pretioase au dat peste cap viata burilor. Englezii au declansat un conflict, transformat rapid in razboiul anglo-bur, razboi care a dus la transformarea republicilor respective in colonii britanice. La acea vreme, burii erau priviti de intreaga lume ca niste eroi. Erau oameni ce incercau sa-si apere familiile, fermele si modul de trai. „In fruntea manifestatiunilor pentru poporul subjugat, pentru buri, sta parlamentul din Statele Unite ale Americii. O parte insemnata a membrilor parlamentului a trimis o adresa de felicitare eroului Cronje (n. r. – general bur) si ostasilor lui, cari timp de 10 zile s-au sustinut in lupta fata cu un numar inzecit de inamici. In parlamentul Angliei chiar s-a ridicat o voce, care a stricat bucuria generala din incidentul capitularei de care vorbim, si acolo s-a remarcat faptul ca 40.000 de englezi au prins 4.000 de buri“, este scris intr-un numar al Telegrafului Roman din acea vreme.

Burul din Ivesti

Armata bura condusa de generalul Jubert era, in luna martie a anului 1900, intr-o situatie grea. Un eveniment neasteptat avea sa arunce trupele burilor intr-o degringolada si mai mare. Generalul Jubert a murit „in urma unui morb de stomach, in etate de 66 de ani“. In aceste dramatice conditii, noul comandant suprem (generalisim) al armatei Transvaalului a fost numit generalului Botha, fiu de granicer roman, din comuna Ivesti, comitatul Bistrita-Nasaud. Botha a fost ofiter in armata austriaca. In 1881 a fost locotenent la Agram (Zagreb), dar, din cauza unor mari datorii, a trebuit sa demisioneze din armata. A plecat in Africa de Sud si, datorita faptului ca „stia“ cel mai bine meseria armelor, a intrat acolo in armata. Bineinteles cu gradul aferent de ofiter. Tatal sau mai traia in 1900, avind atunci 73 de ani. Ultima scrisoare a fiului catre el, in romaneste, a fost scrisa in 17 septembrie 1897.

Gloante de aur

Legendele, consemnate de documentele vremii, spune ca, in timpul acestui razboi dur, fiind in imposibilitatea sa se mai aprovizioneze cu munitie din cauza eficientei blocade engleze, burii din tinutul de nord, adica din Transvaalul (Pretoria si Johannesburg fiind orasele lor cele mai cunoscute), si-au confectionat munitia de razboi din materiale avute la dispozitie la fata locului, adica si-au facut gloante din aur. Incet, incet englezii au reusit insa sa ocupe teritoriile burilor. In ciuda situatiei, devenita acum dramatica, sud-africanii inca mai rezistau. La 5 iunie 1900 capitala Transvaal-ului, Pretoria, este ocupata de englezi. Botha si armata sa nu s-au dat insa batuti. „Cata vreme putem sa ne rezimam pe mii de barbati gata a se jertfi, nu ni permis sa ne gandim la predarea independentei noastre“, declara, in iunie 1900, generalul de origine romana.

Pana la ultimul

La sfarsitul lunii iunie 1900, generalul Roberts, conducatorul armatei britanice, i-a propus lui Botha sa se predea pentru a cruta varsarea de singe. Botha, aflat la capatul puterilor, a cerut un armistitiu de 12 zile. Englezii insa l-au refuzat. La mijlocul lui septembrie, stirile de pe frontul sud-african erau si mai rele. „Pusi in fata unor trupe de zeci de ori mai numeroase, generalul bur Botha a trebuit sa evacueze cu ai sai ultima reduta mai de valoroare Lydenburg“, scria Telegraful Romanesc din acele zile. Presedintele Transvaal-ului, Krüger, a pornit intr-un turneu al disperarii prin capitalele europene. Nu a obtinut insa nici un sprijin concret din partea liderilor marilor puteri europene. Redusi la numar si in imposibilitatea de a mai purta batalii de amploare cu armata engleza, burii s-au retras in munti.

Epilog

Chiar daca armata bura mai incearca unele incursiuni in teritoriile ocupate de englezi, deznodamantul nu mai era decat o chestiune de timp. Razboiul ia sfarsit in 1902. Transvaal-ul devine si el colonie britanica. Istoria sud-africana cunoaste numele romanesc Botha nu doar ca un simplu accident istoric. Din contra, zeci de ani mai tarziu, un alt Botha, Pieter Willem Botha a fost presedinte al Consiliului de Ministri din 28 septembrie 1978 si Presedintele Republicii Sud-Africane, din 1984. Urmasul generalului Louis Botha, conducatorul armatei Transvaal-ului in razboiul cu englezii, s-a retras, din motive de boala, la 73 de ani, in 16 ianuarie 1989. Dupa el a urmat ultimul presedinte alb, Frederik de Klerk, cel care are meritul de a fi tratat cu Nelson Mandela renuntarea la politica de segregatie rasiala (apartheid).

Femeile luptatoare

„Dupa cum scrie ziarul «Liverpool Post», Transvaal-ul prepara lumii un spectacol, pana acum nemaivazut: ridicarea in masa a femeilor bure, care vor sa lupte alaturi cu barbatii lor si care, de trei luni incoace, invata manuirea pustii. Presedintele Krüger si generalul Jubert le-au desmantat pana acum cu mare greutate de la pasul acesta insa a trebuit sa le promita, de a le lasa se prinda armele, daca englezii vor reusi a pune piciorul pe teritoriul republicelor Oranje si Transvaal“, scria Telegraful Roman din 10-22 februarie 1900.

Pieter Willem Botha

Pieter Willem Botha s-a nascut in 1916 intr-o familie extrem de saraca din Africa de Sud. Casele saracaciosului sat erau facute din lemn si namol si uneori chiar din materiale adunate din gunoaie. Ambitios si inteligent, Pieter Willem Botha reuseste sa iasa insa din acest mediu. Urca constant, iar in deceniul cinci il gasim in functia de Ministru al Apararii. In timpul acestui mandat a sustinut interventia militara in Angola. Ca ministru s-a luptat pentru independenta Mozambicului si Angolei. Drept rezultat al acestui efort, cele doua state au devenit in sfarsit independente. In anii de dupa mandat, sud-africanul cu radacini romanesti a activat in parlament. La sfarsitul anilor ’70, Pieter Willem Botha a devenit Prim Ministru, invingandu-l in alegeri pe John Vorster. Inceputul decadei a opta l-a purtat pe Pieter Willem Botha la presedintia Africii de Sud. La sfarsitul anilor ’80 a suferit un atac de cord care l-a fortat sa se retraga din functie in august 1989. Dupa nici 48 de ore, F. W. de Klerk a depus juramantul ca presedinte al Africii de Sud.

Dubii istorice

Sursele occidentale au o varianta diferita in ceea ce priveste trecutul generalului Louis Botha. Istoricii de limba engleza spun ca Botha s-a nascut langa Greytown, provincia Natal, pe 27 September 1862. A fost fiul unor „Voortrek-eri“ (pionieri) de origine germana. Acestia au incropit o ferma in Free State. Louis a fost educat la scoala misiunii germane din localitate. Stramosii sai veneau din Thuringia, in zona centrala a Germaniei. Astfel, in jurul anului 1672, un tinar soldat, Frederich Boot, sau Botha, a sosit in sudul Africii. Multi dintre descendentii sai se semnau „Both“ sau „Boota“. Bunicul din partea tatalui, Philip Rudolf, a luat parte la Marea Migratie a colonistilor buri. Louis a fost al 9-lea din 13 copii. Familia s-a mutat in statul Oranje, langa Vrede, in 1869. Louis Botha a murit in august 1919.

Sursa: Monitorul de Sibiu

2010-07-25T08:44:00.000-07:00

Ziare.com propune rubrica “Sa ne amintim”: Savantul Nicolae Paulescu, inventatorul insulinei – Romanul salvator a milioane de vieti. Un Nobel mai putin pentru Romania
July 25th, 2010 VR 1 Comment »
XHello there! If you are new here, you might want to subscribe to the RSS feed for updates on this topic.
Powered by WP Greet Box WordPress Plugin[Переводчик]
--------------------------------------------------------------------------------
Preluare de pe Roncea.ro

Nicolae Paulescu, savantul si medicul roman, a descoperit in 1916 un hormon numit de el pancreina ce ajuta la normalizarea nivelului glicemiei la diabetici. In lucrarile sale el explica cum poate fi obtinuta si rolul acesteia, formuland pentru prima data baza unui tratament impotriva diabetului.

Paulescu a studiat medicina in Paris incepand cu 1888 si titlul de Doctor in Medicina il obtine in 1897. Dupa aceasta perioada a studiat chimie biologica si fiziologie la Facultatea de Stiinte din Paris si in 1899 obtine si titlul de Doctor in Stiinte. In 1900 se intoarce in Regat si devine profesor de Fiziologie la Facultatea de Medicina si Director al Clinicii de Medicina Interna al Spitalului Sfantul Vincent in Bucuresti.

Descoperirea insulinei

Diabetul in secolul XIX ducea in multe cazuri la moartea bolnavului, de la punerea diagnosticului unii pacientii supravietuind cel mult cateva luni. Paulescu isi foloseste vastele cunostinte dobandite in anii de studii pentru a incerca dezvoltarea unui remediu impotriva bolii. In conditii grele reuseste sa extraga pancreina, mai tarziu cunoscuta ca insulina, din pancreas si o foloseste intr-un experiment pe un animal diabetic. El observa ca dupa injectarea compusului, nivelul glicemiei redevine stabil.

Cercetarile lui sunt amanate datorita ocupatiei germane a Bucurestiului, dar descoperirea sa o publica in diverse articole si carti dupa razboi si isi breveteaza modul de obtinere a insulinei la Ministerul Comertului si Industriei in 1922. Din pacate instrumentele invechite ale lui Paulescu nu ii permit inceperea testelor clinice pe oameni.

In Toronto, o echipa formata din Frederick Banting si Charles Best, cu sprijinul lui J.J.R. MacLeod intampina probleme serioase cu extragerea insulinei intr-o forma mai putin toxica pentru oameni. Bertram Collip a fost adus de MacLeod care nu numai ca a reusit sa produca un compus aproape pur, dar a si testat-o pe un subiect uman, tanarul Leonard Thompson devenind prima persoana ce a avut o injectie cu insulina.

Nerecunoasterea muncii lui Paulescu si Collip

Intr-o intorsatura de evenimente spectaculoasa, cei doi oameni care au avut un rol pivotal in descoperirea si transfomarea insulinei intr-un remediu viabil, adica Paulescu si Collip, au fost cu totul ignorati, in anul 1923 J.J.R. MacLeod si Banting primind premiul Nobel, dar numai pentru procedeul de extractie, nu pentru descoperirea lui.

Banting a redenumit mai incolo compusul in insulina si desi nu avut niciun rol in descoperirea lui si-a facut un renume mondial ca fiind si cel care l-a gasit. Banting a pornit mai apoi chiar in denigrarea cercetarilor lui Paulescu. Din pacate si astazi in diverse publicatii si carti de specialitate straine studiile lui Paulescu sunt inca trecute ca note de subsol sau interpretate si traduse gresit, adaugand nedreptatii istorice.

Paulescu se declara profund dezamagit de aceste evenimente si de caracterul acestui om care si-a insusit fara scrupule o munca ce nu i-a apartinut.

Paulescu moare in dimineata zilei de 17 iulie a anului 1931 la 62 de ani. Celebrul Nicolae Iorga ii scrie necrologul in revista Neamul Romanesc. Multe alte personalitati deplang trecerea lui in nefiinta. La cortegiul sau funerar au participat peste 30.000 de bucuresti, veniti pentru a onora memoria sa.

Posteritatea isi aduce aminte

Din fericire, povestea lui nu se incheie aici. Profesorul Ian Murray al Colegiului de Medicina din Glasgow a inceput o campanie de popularizare a meritelor lui Paulescu.

In urma ei, Comitetul Nobel a stabilit in 1969 ca cercetarile medicului roman au precedat eforturile lui Frederick Banting atat in importanta cat si in inovatie. In 1976 autorul Ion Pavel aduna intr-o carte documente si interviuri cu personalitati care sustin fara tagada ca descoperirea insulinei a fost facuta intr-adevar de Nicolae Paulescu.

In 1990 pentru cercetarile sale si progresele medicale ce au decurs din ele este numit membru post-mortem al Academiei Romane.

2001 este declarat “Anul Paulescu”. La împlinirea a 80 de ani de la descoperirea insulinei si a 70 de ani de la trecerea la cele vesnice a lui N. C. Paulescu, îi este consacrata în ziua de 23 mai, în Aula Academiei Române, o sesiune comemorativa, organizata de Sectia de Stiinte Medicale a Academiei Române (moderator: acad. Ion Baciu). Au luat cuvântul, printre altii, acad. Ion Haulica, prof. dr. C. Ionescu-Târgoviste (directorul Institutului de Diabet, Nutritie si Boli Metabolice “Nicolae Paulescu”), prof. dr. Mihai Coculescu si prof. dr. Radu Cârmaciu (regretatul sef al Catedrei de Fiziologie de la Facultatea de Medicina si Farmacie “Carol Davila”, rapus de un atac de cord câteva luni mai târziu). “Anul Paulescu” a prilejuit si alte manifestari, organizate mai ales de catre Societatea Românã de Diabet, Nutritie si Boli Metabolice, Institutul “Nicolae Paulescu”, Federatia Româna de Diabet, Nutritie si Boli Metabolice si Academia Româna; astfel, spre exemplu, în intervalul 12-14 iunie a avut loc la Sinaia simpozionul international “Nicolae Paulescu after 80 years since insulin discovery”, iar pe 31 august 2001, la Universitatea de Medicinã si Farmacie “Carol Davila”, simpozionul intitulat “80 de ani de la descoperirea insulinei”, care s-a bucurat de prezenta presedintelui IDF (Federatia Internationalã de Diabet) Sir George Alberti. În parcul UMF a fost dezvelit un monument dedicat memoriei profesorului N. C. Paulescu.

Ziare.com

2010-07-22T01:52:00.000-07:00

Preluare din cotidianul.ro

Jurnal dramatic de emigrant român în Italia
„Mentalităţile italienilor sunt cele de acum 200 de ani din Bărăganul României”

Comunităţile de români din Italia, numărând aproape un milion şi jumătate de persoane, sunt o parte însemnată a poporului român care s-a mutat în altă ţară… Lucru fără precedent în istorie, care depăşeşte cu mult valul emigraţionist de la începutul secolului al XX-lea, din Transilvania şi Bucovina, fenomenul plecării la muncă în Europa a pus România pe harta forţei de muncă ieftine şi umile, românii fiind văzuţi deseori ca europeni de mâna a doua sau a treia. Cu toate acestea, cel puţin românii din Italia refuză să se întoarcă acasă, şi-au găsit slujbe, şi-au întemeiat familii ori şi-au adus cu ei familiile din ţară. O nouă… geometrie socială ia naştere sub ochii noştri, în miezul Europei Unite. Verii italieni, la rândul lor, ştiu că, la nevoie, au deja o a doua patrie, România. şi sunt mulţi cei care vin şi se stabilesc la noi. Interferenţele sunt multiple şi complicate, ca viaţa însăşi. Mentalităţile sunt diferite, relaţiile de familie şi de afaceri, educaţia, credinţa, tradiţiile culturale şi obiceiurile culinare sunt şi ele particularizate de istorii separate. Într-un serial de scrisori trimise redacţiei, compatrioata noastră Oriana Stan din Veneţia face un portret colectiv al italienilor şi al românilor, aşa cum se văd unii pe alţii, fără prejudecăţi.

Curajul disperării

Nu doresc să povestesc destinul meu în aceste rânduri, doresc doar ca aceia care vor citi să-şi dea seama că părăsirea locului natal este o probă de mare curaj, un curaj al disperării de cele mai multe ori. Faptul că provenim dintr-o ţară ex-comunistă va rămâne un stigmat pentru următorii cel puţin 50 de ani, stigmat din cauza căruia suntem judecaţi din prisma unei mentalităţi puţin spus retrograde... Mare parte dintre verii noştri italieni au această mentalitate: provii dintr-o ţară săracă, unicul lucru pe care îl poţi face este să devii servitorul nostru, femeile voastre sunt în mod sigur dispuse la o prestaţie sexuală ieftină sau gratuită, trebuie să faceţi muncile inferioare pe care noi nu vrem să le facem (pot să afirm fără teamă că suntem consideraţi o rasă umană de mâna a doua). Am cunoscut cazuri când propriul animal domestic se bucură de mai multă înţelegere şi atenţie decât fiinţa umană... La aceste mentalităţi greu de depăşit se adaugă propaganda pe care înşişi cetăţenii români nu au ezitat să o facă propriei ţări. Mă refer la acea categorie de "doamne" care, odată ajunse pe plaiurile lui Dante, au început să detalieze promiscuitatea familiilor din care proveneau, povestind cum sunt maltratate de soţi, agresiunile fizice şi teroarea psihică la care erau supuse, compromisurile pe care erau obligate să le facă, susţinând că aceasta este o practică normală a poporului român, pierzându-se în detalii înfiorătoare. În mod deosebit, am văzut acest lucru la cele care proveneau din Oltenia şi la cele venite de pe marginea Dunării. Efectul pe care l-au avut aceste "mărturisiri" a fost contrar celui la care se aşteptau - nici o urmă de compasiune şi înţelegere, ci, dimpotrivă, o detaşare netă. Am avut ocazia să înfrunt şi să răspund la întrebări delicate: chiar toţi bărbaţii români sunt beţivi, răi şi teribili? Am încercat să explic împrejurările - 60 de ani de comunism au distrus o parte din valorile poporului nostru, bărbatul român se vede în faţa unui tunel, practic fără nici o rază de speranţă, în acel moment frustrările descărcându-se pe cei apropiaţi, pe familie, iar el devenind nevrotic din cauza lipsei oricărei perspective. Pot să afirm că toate aceste aspecte nu interesează câtuşi de puţin, este inutil să spun că nu înţeleg şi nici nu vor să înţeleagă ce se întâmplă cu noi. Italienii nu înţeleg cum o femeie maltratată nu se opune, de ce nu există o protecţie socială....Vedeţi, aici bărbatul care ridică mâna la o femeie petrece circa o săptămână în închisoare, după care este obligat la plata daunelor morale şi materiale (o zi de spital costă în jur de 400 de euro). Judecat, recidiva este categoric aspră, până îşi pierde cheful de a face rău cuiva. De asemenea, este obligat la plata lunară, până la moartea consoartei, a unei pensii alimentare, în caz de divorţ.

De ce am plecat din România?

Cauza pentru care am plecat din ţară este lipsa totală de speranţe. Aveam 29 de ani, un salariu mai mult decât umilitor, simţeam că mă scufund într-o mizerie umană şi materială fără precedent, mă simţeam sufocată de mentalităţile şi sărăcia în care se adânceau (şi continuă s-o facă) toţi. Eu nu văd sărăcia ca pe un lucru normal. Exista în mine o mică speranţă că în altă ţară nu poate fi atât de greu ca la noi. Într-o zi, am renunţat să mai plătesc taxele către statul român şi am decis să plec. Nu am avut posibilităţi materiale pentru a ajunge în Canada sau ţările scandinave, singurele ţări (în viziunea mea) în care viitorul este deja prezent. Cum am obţinut cetăţenia italiană este un subiect strict personal, pentru nimic în lume ilegal, dimpotrivă... Fără cetăţenia italiană, înainte de 2007, nu aş fi reuşit să deţin un loc de muncă potrivit pregătirii mele, nu aş fi avut acces la concursurile în administraţia publică italiană (valabile doar pentru Comunitatea Europeană), ar fi trebuit să accept umilinţele la care erau supuşi toţi extracomunitarii (acest cuvânt se pronunţă cu un fel de scârbă de către cetăţenii italieni - ei folosesc acest cuvânt pentru a delimita condiţia umană, cei bogaţi de cei săraci…).

„Cum poate avea viitor o ţară unde nu există tineri?”

Nu sunt pesimistă atunci când scriu aceste rânduri. Sper ca cineva să-mi răspundă într-o zi la următoarea întrebare: cei aproape 3 milioane de români, mulţi absolvenţi de facultăţi, de ce pleacă din ţară? Acesta este un exod de proporţii, nici o altă ţară din fostul bloc comunist nu a văzut milioane de tineri şi adulţi de până în 50 de ani părăsind propria ţară. Cum poate avea viitor o ţară unde nu există tineri? Situaţia în România este gravă (în decembrie 2009 s-a riscat aşa-zisa "banca-rotta", mai exact falimentul total). Televiziunile româneşti intoxică cu gunoaie spiritul şi raţiunea românilor. În adâncul conştiinţei celor aflaţi în ultimii 20 de ani la guvernare există teama ca deznădejdea românului să nu se transforme în furie. Vedeţi, pentru a reuşi să reconstruim un viitor decent, unica soluţie ar fi fost îndepărtarea securiştilor din structurile puterii şi afacerilor. I-am lăsat să devină miliardari, vânzând şi furând ceea ce se mai găsea în România; i-am lăsat să prindă rădăcini şi putere şi am ales să plecăm pentru a îndura umilinţe de la analfabeţii occidentali, preferând mafia italiană mafiei neocomuniştilor. Suntem de două ori umiliţi: de cei rămaşi acasă şi de cei care ne tolerează printre ei - atunci de ce nu suntem înţeleşi când devenim bestii pentru a supravieţui?

De ce am ales Italia în locul Spaniei?

Am plecat din ţară cu mica speranţă de a reuşi să-mi întemeiez o familie şi de a avea o viaţă fără lipsuri, decentă, absolut normală, aşa cum cred că îşi doreşte orice fiinţă umană. De ce am ales Italia în locul Spaniei? A fost efectiv o alegere a destinului. Spaniolii se aseamănă în comportament minorităţii rrome de la noi, fiind încrucişaţi cu arabii de-a lungul celor cinci secole de ocupaţie arabă. Am avut ocazia de a lucra cu colegi asistenţi medicali spanioli. Doriţi adevărul? Sunt leneşi, mari petrecăreţi nocturni (de aceea este greu să îi aduci la serviciu la ora 7 dimineaţa), nemotivaţi. Salariul spaniol fiind cu circa 500 de euro inferior celui italian, mulţi dintre ei au venit să lucreze în Italia, dar s-au speriat efectiv de ritmul de lucru impus aici (nu rezistau mai mult de doi ani). Românii ocupă în Spania locurile de muncă cele mai grele, care presupun un efort fizic mare - construcţiile şi agricultura. Când am ajuns în Italia, luasem deja o decizie - de a-mi însuşi doar ce este cu adevărat bun şi valoros de la poporul român şi de la cel italian, de restul debarasându-mă spontan.

Ţara mediocrilor

Marea mea dramă este că m-am refugiat în ţara mediocrilor. Nu pot să-mi iert faptul că n-am avut posibilităţi materiale pentru a ajunge într-o ţară cu adevărat civilizată, cum ar fi, de exemplu, ţările Peninsulei Scandinave. Deţin de nouă ani exclusiv documente de identitate italiene, şi nu mai vreau să plec în altă parte. Am semnat aici un contract, am de plătit rate pentru 4 pereţi până la vârsta de 65 de ani, trăiesc, aşa cum am menţionat deja, într-o ţară de mediocri (creierele italiene sunt deja cumpărate de alte state), plătesc cele mai aberante taxe din UE (pentru a întreţine maşinile albastre ale protocolului de stat italian, care cheltuie de 4 ori mai mult decât Alteţa Regală de la Buckingham Palace, numai Berlusconi având cel puţin 10 bodyguarzi). Plătesc taxe uriaşe pentru a întreţine senatori aleşi pe viaţă, cu 20.000 de euro pe lună salariu, nişte sclerotici de 90 de ani, vânduţi mafiei şi masoneriei. Contractul asistentelor medicale din Italia prevede, din 2005, o obligaţie - nici o asistentă medicală nu poate profesa în orele libere, nu poate avea nici o altă sursă de câştig în afara salariului. Dar salariul unei asistente medicale (cu cod deontologic de 50 de obligaţii civile şi penale) este similar cu al unui muncitor necalificat! Acesta este cadrul legislativ în care eşti obligat să munceşti. De aceea au 40.000 de locuri vacante în acest domeniu, mâna de lucru provenind din ţările ex-comuniste, ţări inferioare după părerea lor (în timp ce ei înşişi lustruiesc cizmele soldaţilor americani).

„Mai mult de jumătate dintre copiii italieni nu beneficiază de afecţiune”

Am să încerc să vă descriu în mod obiectiv societatea italiană, cea din Nord, deoarece în Centru şi Sud lucrurile sunt mult mai diverse. Există şi mame care îşi ucid propriii copii (în fiecare lună apare un nou caz). De ce o fac? Motivele nu sunt niciodată explicate, dar, după mine, există o realitate clară: unele tinere, după terminarea a 10 clase, au două căi: urmează mai departe o şcoală sau intră în câmpul muncii. Şi, cum n-au nici un chef să urmeze vreuna dintre aceste două căi, o aleg pe cea mai simplă (după părerea lor) - trec din casa tatălui în casa soţului. Cum? Rămânând gravide (aici, bărbatul este deosebit de fericit să aibă copii). După cele nouă luni, în care tânăra este felicitată de rude şi prieteni, odată cu venirea pe lume a micuţului, rudele şi prietenii se volatilizează efectiv, inventând fiecare probleme personale. De obicei, aceste tinere mame se găsesc în faţa unei situaţii mai mult decât jenante: în braţe cu o creatură nedorită şi părăsită de propriii părinţi (care găsesc de cuviinţă că excursiile organizate în diferite părţi ale Europei sunt mult mai interesante). Aceste căsătorii durează maxim 5 ani, în faţa judecătorului femeia este partea slabă a familiei, astfel rămâne cu o casă în care nu a investit absolut nimic şi cu o pensie alimentară consistentă (atât pentru ea, cât şi pentru copil). Din 1974 a apărut şi legea divorţului în Italia (a fost nevoie de un referendum naţional, deoarece Vaticanul împiedica acest lucru). Deci, pentru o femeie, cel mai bun motiv de a sta acasă îl reprezintă creşterea şi educarea fiilor. Din păcate, mai mult de jumătate dintre ei nu beneficiază de afecţiune, nu mai vorbesc de educaţie (consecinţele asupra viitorului lor sunt lesne de înţeles). Atunci când se scrie în ziare că 15% dintre tinerii italieni sunt xenofobi, trebuie să luaţi în calcul că procentajul este mult mai mare: în jur de 50%...

Bărbaţii italieni

Graţie legilor de protecţie a femeii, în urma unui divorţ, bărbatul italian se vede aruncat în stradă (din casa lui, cumpărată cu sacrificii de părinţi sau bunici), chiar dacă a fost unicul care a muncit şi a investit în familie. Cu o valiză şi ultimele economii salvate din ghearele soţiei, aterizează în România (unde nu întâlneşte xenofobie şi ostilitate), reuşind să-şi multiplice economiile printr-o bună afacere, măcar acolo unde lipsa legilor clare le permite acest lucru (nu sunt obligaţi să declare cât câştigă în România, doar dacă există un detectiv privat pe urmele lor). Practic, 90% dintre bărbaţii italieni trecuţi de 50 de ani sunt daţi afară din casă (pentru simplul fapt că nu au o prestaţie sexuală satisfăcătoare, din cauza stresului). Ei au fii şi fiice de 25 de ani, studenţi, care nu au afecţiune pentru propriul tată - important este să primească cei o mie de euro pe lună de cheltuială, în rest nu îi interesează nimic. Aceasta este realitatea în care ar trebui să se integreze cei care vin de pe plaiurile mioritice. Apropo de judecători - toţi, dar absolut toţi sunt numiţi în funcţii doar dacă fac parte din Partidul Democrat (adică comunist). Personal, am resimţit pe propria piele acest dezavantaj - după trei ani de contract ca asistentă medicală, am demisionat pentru încadrarea, în urma unui concurs de stat, într-un spital. Şefa acestei cooperative prestatoare de servicii m-a ameninţat cu moartea prin telefon, deoarece eram constrânsă să apelez la un avocat pentru a recupera în jur de 5.000 de euro, bani pe care această cooperativă socială trebuia să mi-i dea prin lege, la încheierea contractului. Această persoană deţinea, desigur, funcţii de conducere şi în partidul comunist, fluturând steagul roşu în fiecare primăvară la Roma, când se întruneau. A fost de ajuns să dea un telefon la instanţă, ca să înţeleg că nu voi câştiga procesul, fiind o cauză pierdută. Există corupţie în Italia, şi încă cum! Doar că este camuflată extrem de bine.

„Bunicii nici nu vor să audă de existenţa nepoţilor”

Instinctiv, am încercat să fiu acceptată de italieni. Situaţia mea nu poate fi încadrată într-un eşantion precis, deoarece nu am fost servitoare nici măcar o zi în casa unui italian. Am cunoscut un tânăr de exact aceeaşi vârstă cu mine, care trecuse cu opt luni înainte printr-o situaţie dificilă: a fost abandonat de soţie (care era cu 5 ani mai tânără), cu un bilet pe masă şi doi copii într-un pătuţ, fugind cu un bărbat divorţat, având şi el doi copii, cu 15 ani mai vârstnic şi 15 centimetri mai puţin decât ea în înălţime. Acest tânăr s-a trezit singur cu aceşti doi copii (un băiat de 4 ani şi o fetiţă de doi ani), drama fiind şi mai mare prin faptul că părinţii săi, două persoane fără probleme de sănătate, în vârstă de 60 de ani, nu doreau să aibă grijă de propriii nepoţi. Una din realităţile dure ale societăţii italiene din Nord este aceasta: bunicii nici nu vor să audă de existenţa nepoţilor (vă asigur că, dacă stau două-trei ore pe săptămână cu nepoţii, se simt deja obosiţi şi reproşează propriilor fii acest lucru). Încearcă să evite responsabilităţi, cu alte cuvinte, a devenit o ruşine să-şi îngrijească propriii nepoţi (deoarece nu vor ca prietenii să râdă de ei). După aceea, când îmbătrânesc cu adevărat şi nu se mai pot ridica din pat, cer ajutorul necondiţionat al fiilor şi nepoţilor, primind exact ceea ce au dat, adică nimic. Vă rog să mă credeţi că ceea ce scriu este purul adevăr; pentru noi, lucruri de neconceput, în nordul Italiei, lucruri normale... Un alt aspect, deloc de neglijat, este faptul că, încercând să cresc aceşti doi copii, m-am trezit marginalizată de persoanele pe care le cunoşteam, dându-mi seama că în societatea italiană este o mare ruşine să îngrijeşti copii care nu sunt ai tăi. Foarte puţine persoane au continuat să mă respecte, deoarece vedeau un salt calitativ major al copiilor (m-am aflat, la început, în faţa a doi prunci practic sălbatici, deoarece resimţeau lipsa de afecţiune a bunicilor şi a mamei naturale). După două luni, aceşti copii mă chemau "mama", singura persoană care era fericită fiind tatăl lor. Mentalităţile italienilor sunt cele de acum 200 de ani din Bărăganul României, nu reuşesc să înţeleg cum pot fi atât de înapoiaţi spiritual, în timp ce locuiesc în vile (nu au case). În cinci ani, bunicii celor doi copii, geloşi pe afecţiunea purtată mie de nepoţii lor, au reuşit să-mi submineze autoritatea şi respectul pe care mi-l purtau micuţii. Potrivit legilor, mama celor doi nu era vinovată cu nimic. Abandonul căminului conjugal nu mai este incriminat de 15 ani, iar abandonul de minor este interpretabil. Separarea şi apoi divorţul de cea care l-a abandonat au durat cinci ani din viaţa acestui tânăr şi frumoasa sumă de 50.000 de euro. Realitatea cea mai cruntă este că sunt numeroase femeile care-şi abandonează propria familie; nu vă gândiţi că este vina comportamentului masculin - dimpotrivă, sunt bărbaţi extrem de bine educaţi, nu au vicii ascunse (fumat, alcool), sunt foarte buni taţi. Făcând o comparaţie, multor bărbaţi români le trebuie încă 200 de ani de evoluţie pentru a merita să aibă o familie... Gândiţi-vă că, în 5 ani, nu am dus o sacoşă în mână, atât de grijuliu era cu mine...

Doici din Est, doamne din Vest...

Dacă eşti o doică ce vine din fostul bloc comunist, va trebui să învingi mentalităţi dure: eşti considerată o subspecie umană, singurul lucru pe care îl poţi face este să faci curăţenie în casele lor, să îndepărtezi solitudinea bătrânilor, să fii baby-sitter (sau toate aceste trei îndeletniciri la un loc, cu un singur salariu sau mai bine "la negru"). Am avut ocazia să lucrez în colective formate din 80% femei. Atunci când vorbesc între ele de accesorii, haine, încălţăminte, noutăţi pe plan local, au grijă să nu fii lângă ele, nu am reuşit încă să aflu motivul pentru care se comportă aşa, dar acelaşi lucru au observat şi doamnele de alte naţionalităţi din Est. Dacă nu eşti estică şi eşti occidentală, atunci situaţia se schimbă radical: sunt deschise, joviale, interesate de modul de viaţă al celorlalte.

Ţiganii fac şi aici ceea ce sunt obişnuiţi să facă în România

Ţiganii? Un capitol mereu deschis. Ceea ce sunt obişnuiţi să facă în România fac şi aici. Sunt extrem de bine informaţi despre consecinţele legale ale faptelor pe care le săvârşesc, deoarece au avocaţi romi în toate organizaţiile internaţionale; chiar dacă sunt analfabeţi, cunosc căile de a se salva. Am fost informată de grăniceri români că, la nivelul frontierelor dintre state, ţiganii se bucură de protecţie - există se pare legi internaţionale care-i protejează (nu sunt controlaţi în maşini, actele autovehiculelor nu sunt cerute de autorităţi). Italienii confundă destul de uşor terminologia rom cu români, jurnaliştii italieni fiind plătiţi (am citit acum câteva luni, într-o revistă italiană, dezvăluirea unui jurnalist care recunoştea compensaţii în bani în schimbul denigrării emigraţiei româneşti în Italia - un jurnalist care are un împrumut bancar de 800 de euro pe lună, doi copii de întreţinut şi soţia care inventează orice pentru a nu-şi găsi un loc de muncă - ce poate face în această situaţie? Coboară în infernul compromisurilor pentru a-şi stabiliza infernul casnic). Ţiganii italieni sunt educaţi, chiar sfioşi, cuminţi aş putea spune, aproximativ 300.000 la o populaţie de 58 de milioane. Nu s-au născut în exces. Eu nu am nici o poziţie în comunitatea românească de aici, aşa că nu am nimic de pierdut. Singurul loc unde pot întâlni conaţionali este incinta bisericii ortodoxe române din Trieste - maximum 25 de persoane din 3.000 declarate oficial.

Familia, Vaticanul, mănăstirea ortodoxă

La familiile italiene "unite"… De fapt, familiile din centru sunt mai unite, cei din sud primesc o educaţie arabă, nu există respect pentru femeie, sunt apropriaţi ca ideologie de ţigani - o fiică în familie nu prea este dorită, cea de-a doua devine un blestem ceresc. Italia este o ţară formată din multe regiuni autonome (cum doresc să facă ungurii la noi, pentru a le alipi apoi Ungariei) şi două state: Vaticanul şi Republica San Marino. Vaticanul funcţionează ca o dictatură comunistă - preoţii care au o părere personală, diferită de cea dictată de Papă, sunt marginalizaţi sau chiar excluşi. Toţi ştiu în sinea lor că credinţa ortodoxă este cea adevărată. Am avut ocazia să vorbesc cu mulţi preoţi catolici. Până acum 20 de ani, italienii nu aveau voie să deţină în casă o Biblie, trebuiau doar să asculte cuvântul preotului în biserică. Ştiţi câte măreţe catedrale sunt practic goale, chiar şi duminica? Vă semnalez un fapt important: am avut ocazia să asist în 2001 (când încă nu existau preoţi români pe aici) la o slujbă de Înviere în provincia Veneto, slujbă ortodoxă într-o mănăstire ortodoxă italiană (caz rar). Am aflat istoria acelor locuri care se găsesc la poalele pre-Alpilor - practic, acum circa 200 de ani, locuitorii s-au răzvrătit împotriva birurilor impuse de Vatican, deoarece erau destul de săraci, trăiau din vânzarea vinului, fructelor, legumelor sau fasolei. Într-un an deosebit de secetos, producţia a fost distrusă de grindină, dar birul trebuia plătit. Cum nu reuşeau nici să divorţeze, nici să-şi plătească taxele, s-au răsculat împotriva dogmelor catolice, construind această mănăstire deosebit de frumoasă, slujba ţinându-se în latină, italiană, română şi greacă.

„Dragi români, încetaţi de a descrie cu lux de amănunte aspectele negative ale României din care aţi plecat: italienilor nu le pasă de noi”

Dragi români! Încetaţi de a descrie cu lux de amănunte lipsurile, corupţia, aspectele negative ale României din care aţi plecat. Nu este cazul de a povesti, odată ajunşi în Italia, cum sunteţi trataţi în spitale, în magazine, despre lipsa colaborării cu instituţiile statului, despre umilirile la care sunteţi expuşi în fiecare zi, pentru simplul fapt că acestor italieni nu le pasă de noi. Suntem în Italia doar pentru a munci, a presta servicii pe care alţii refuză să le îndeplinească. Aţi ajuns în Italia pentru a salva ceea ce a rămas din demnitatea voastră umană, lăsând acasă copii, bătrâni. Este chiar atât de dificil de înţeles că toleranţa şi compasiunea sunt calităţi total absente printre "fraţii" italieni, micile excepţii confirmând regula? Înainte de a vă mărturisi frustrările, încercaţi să fiţi siguri că aveţi în faţa voastră persoana capabilă de a înţelege drama de zi cu zi a unui român. Din păcate, nu aveţi cum să cunoaşteţi esenţa poporului italian, cum gândesc, cum reacţionează aceşti oameni - depinde enorm zona de unde provine fiecare persoană. Este nevoie de o experienţă de mulţi ani pentru o imagine clară despre ceea ce înseamnă mentalitatea celor care ne acceptă printre ei. Singurii care vă pot înţelege sunt vârstnicii care au fost martorii lipsurilor din cel de Al Doilea Război Mondial şi foametei care a urmat (bătrâni care acum au 80-90 de ani, o parte dintre ei suferă de demenţă senilă, alţii sunt doborâţi de patologii grave). Nu confundaţi faptul că o familie italiană are nevoie de voi pe post de "badante", "colf" sau "baby-sitter", cu ospitalitatea sau bunătatea umană. Nu trebuie să credeţi că munca de "om bun la de toate" în casa unui italian vă dă dreptul de a face parte din acea familie. Aceste persoane ne acceptă atât timp cât reuşim să îndeplinim rolul pentru care suntem plătiţi. Povestind situaţii şi fapte jenante din trecutul vostru din România, speraţi, probabil, să fiţi înţeleşi şi compătimiţi de italieni? Comiteţi o mare eroare! Chiar dacă aparent aveţi parte de compătimire, poveştile voastre de tipul "bărbatul meu a murit de infarct, deoarece nu am dat destulă şpagă la medic" sau "când deschizi robinetul, în loc de apă vine rugină" sau "soţul m-a bătut ori de câte ori venea beat acasă" nu vor adăuga în nici un caz cinste nimănui. Nu este oare suficientă "imaginea" creată de violuri, hoţii, accidente rutiere în stare de ebrietate; nu este suficientă invazia ţiganilor care, nici aici, la 1.500 de km de casă, nu ne lasă să trăim liniştiţi? Cum puteţi spera la ajutor şi compasiune de la persoane care nu se susţin material şi moral, pe parcursul vieţii, nici măcar între ele, în cadrul relaţiilor de rudenie, de prietenie? Aici nu va veni niciodată vecina "de bloc" să se ocupe pentru 2-3 ore de copilul tău, ca să-ţi vizitezi tatăl internat în spital. Sunt extrem de puţine cazurile în care există un ajutor real între italieni, de obicei volatilizându-se în faţa unui nou-născut sau a unui vârstnic neputincios. Societatea italiană, ca orice entitate capitalistă, se bazează pe profit şi interese. Îmi permit să adresez o întrebare românilor din Peninsulă: de câte ori aţi avut ocazia să auziţi lamentaţiile unui italian privind situaţia reală a societăţii în care trăieşte? Măcar ale celor care au devenit milionari în România, profitând de haosul politicii fiscale din ţara noastră? Acum douăzeci de ani se urla "nu ne vindem ţara", dar comuniştii şi securiştii au îngenuncheat-o, vânzând totul străinilor şi, oricum, trei milioane de români disperaţi au devenit braţe de muncă în afara ţării. În mod sigur nu va veni nimeni să vă explice că, în anii '50, se murea de foame în Italia, mulţi emigrând în Argentina, Belgia, Australia şi exportând cu "succes" mafia şi camorra în SUA. Nimeni nu va recunoaşte că sunt datori vânduţi americanilor, pentru ajutorul financiar acordat în reconstrucţia ţării, nimeni nu vă va spune că, muncind în Peninsulă, plătiţi cele mai mari taxe din Europa. Scriu aceste rânduri deoarece sunt zece ani de când îi justific, ruşinată, pe toţi acei conaţionali, pe care nu-i cunosc personal, încercând să dau un sens frazelor pline de ignoranţă, emanate evident din şirul de frustrări suportate în România. Este nevoie de o doză minimă de bun-simţ, pentru a înţelege consecinţele denigrării sistematice a ţării din care provenim. Este oare cazul de a complica şi mai mult situaţia delicată în care ne aflăm? În concluzie, cu cât reuşim să ne controlăm mai bine vorbele care ne ies din gură, cu atât vom reuşi să pretindem respectul şi stima poporului italian, prin muncă şi verticalitate umană!

Oriana Stan, Veneţia

Ion Longin Popescu

2010-07-17T01:13:00.000-07:00

Texte cu cifru privitoare la biografia lui Eminescu. Societatea Matei Basarab in viziunea lui Eminescu: „O organizare între români asemenea societăţii francmasonilor şi iezuiţilor”. Prof Nae Georgescu pentru Roncea.ro
July 17th, 2010 VR No Comments »
XHello there! If you are new here, you might want to subscribe to the RSS feed for updates on this topic.
Powered by WP Greet Box WordPress Plugin[Переводчик]
--------------------------------------------------------------------------------

Texte cu cifru privitoare la biografia lui Eminescu

Redau din cercetările mele mai vechi şi mai noi câteva texte care pot ridica întrebări privind aspectul de „fabricat” presupus dacă se ia în calcul stereotipia numerică a cuvintelor ce le compun. Menţionez din capul locului că nu deţin cheia semnificaţiilor ultime, ci constat doar stereotipiile ca atare. M-am ghidat în această analiză după studiile lui Fernand de Saussure, părintele lingvisticii moderne, care spune la un moment dat, analizând anagramele poeziei sacre latineşti (versul saturnian din inscripţii în piatră) şi descoperind secrete cifrice inexplicabile „Cum păstrau încă Naervius, Ennius, Pacuvius, Attius o tradiţie ce putea să pară inviolabilă în epoca lor de imitaţie, asta o înţeleg. Cum, însă, un Virgilius cu suflul poeziei sale originale înainte de toate, un Lucretius cu preocuparea sa intensă pentru idee, un Horaţiu cu bunul său simţ solid în toate – au putut să se abţină şi să păstreze această relicvă incredibilă dintr-o altă epocă? Acest lucru îmi scapă cu desăvârşire. Nu văd altceva mai bun de făcut decât să prezint enigma aşa cum mi se arată.” (în „Les mots sous les mots”, 1966, p. 153; o cercetare cât se poate de pozitivistă despre esoterismul actului de creaţie poetică). Dacă asupra enigmei ca atare nu am cum să mă pronunţ, în schimb textele, fiind destul de multe şi privind momente importante din viaţa poetului, arată cu o prea mică posibilitate de îndoială că păstrează şi-şi transmit unul altuia un cifru.

1. Iată mai întâi interogatoriul luat de judecătorul Ghgiţă Brusan în prezenţa martorilor (Titu Maiorescu, I.L.Caragiale, Mihail Brăneanu) lui Mihai Eminescu în sanatoriul din Strada Plantelor, la 12 iunie 1889, pentru a se dovedi că poetul nu este în deplinătatea facultăţilor mintale şi a se constitui o curatelă care să-i ridice pensia aprobată de Camera Depuitaţilor în 1887, de Senat în 1888 şi semnată de rege în februarie 1889 (actul a trenat aproape doi ani; Eminescu venea în Bucureşti, la 9 aprilie 1888, pentrua-şi ridica această pensie)

„- Cum te cheamă?

-Sunt Matei Basarab, am fost rănit la cap de către Petre Poenaru, milionar, pe care regele l-a pus să mă împuşte cu puşca umplută cu pietre de diamant cât oul de mari.

-Pentru ce ?

-Pentru că eu fiind moştenitorul lui Matei Basarab regele se temea să nu-i iau moştenirea.

- Ce ai de gând să faci când te vei face bine?

- Am să fac botanică, zoologie, mineralogie, gramatică chinezească, evreiască, italienească şi sanscrită. Ştiu 64 de limbi.

- Cine e Poenaru care te-a lovit?

- Un omn bogat care are 48 de moşii, 48 de râuri, 48 de garduri, 48 de case, 48 de sate şi care are 48 de milioane”

Actul a fost publicat în „Adevărul literar şi artistic”, 27 septembrie 1922 de Radu D. Rosetti; G.Călinescu îl preia în „Viaţa lui Mihai Eminescu”, 1933, puţin mişcat (în loc de „Cine e Poenaru care te-a lovit”, 6 sau 7 cuvinte,depinde dacă citim „te-a” într-un uvânt sau în două, pune „Întrebat cine este atentatorul declară” – 5 cuvinte). Din textul ca text reiese aversiunea lui Eminescu faţă de rege (motivată: capul statului a întârziat semnarea documentului pentru publicarea lui în Monitorul Oficial aproape patru luni)- şi ataşamentul lui special faţă de Matei Basarab – iarăşi motivat: este domnitorul despre care poetul scrie foarte des în ziarul „Timpul”, iar într-o însemnare manuscrisă târzie a sa citim un astfel de proiect pentru înfiinţarea unei Societăţi Matei Basarab: „O organizare între români asemenea societăţii francmasonilor şi iezuiţilor. Ca o biserică catolică. Pretutindene oameni care să ţie registru de tot sufletul românesc. Cel slab trebuie încurajat şi lăudat pentru ca să devie bun; trebuie trezită deşărtăciunea lui, decorat la nevoie. Să se simtă că Soc. Matei Basarab reprezintă o putere enormă” (Mss. 2257,f.246) Realităţile din interogatoriu par, aşadar, emineciene – în sensul că poetul avea motive să spună lucrurile consemnate. Relaţiile numerice dintre cuvinte, însă, sunt suspect de exacte, lăsând să se înţeleagă că actul a fost confecţionat cu scop de comunicare subterană.

Astfel, vedem că cifrele 48 şi 64 sunt afişţate chiar în înscris. Până la enunţul „Ştiu 64 de limbi” în răspunsurile poetului sunt 64 de cuvinte (dacă citim „nu-i”, ligatură, într-un singur cuvânt şi dacă luăm în calcul 64, cifră, ca un cuvânt; în mod egal, dacă citim „nu-i” ca două cuvinte şi nu luăm în calcul cifra). Cuvintele din primul răspuns al poetului sunt 33 la număr (citim „l-a” în două cuvinte). Al doilea răspuns are 16 cuvinte („nu-i” socotit ca două cuvinte). Dacă citim „nu-i” ca un singur cuvânt, ies 15 cuvinte – care, adunate celor 33 anterioare, dau suma de 48, prezentă ca cifră în text. Al treilea răspuns are tot 16 cuvinte, cu includerea cifrei 64 – şi tot 15 cuvinte fără cifră. Repetarea situaţiei este atenţionare: dacă adresantul uită să adune la primul răspuns, de 33 de cuvinte, următoarele 15 – este avertizat a doua oară – după care, în cel de-al treilea răspuns, cifra 48 se repetă de 6 ori, ca un semnal puternic de atenţionare a cifrei. Asta, pe prima diagonală a încrucişării (33+15+15). Pe cea de-a doua diagonală ( 32+16+16) iese 16 ori 4 egal 64. Cele 4 întrebări şi 4 răspunsuri fac tot 16 (4 ori 4). Aceasta pare cifra ce trebuie luată în calcul. Primele 3 întrebări au 16 cuvinte iar a patra are 7 – şi bănuim că aici trebuie să mai fie unul pentru totalul de 24 de cuvinte, jumătatea lui 48, din toate întrebările. În „Cine e Poenaru care te-a lovit” trebuie, poate, presupus prenumele anunţat de Eminescu: „Petre Poenaru”. Această omisiune are importanţa ei: totalul cuvintelor din text (adăugând cifrele şi fără a socoti ligaturile ca un cuvânt) este 111 cuvinte. Adăugând cifra 1, pentru cuvântul presupus lipsă, iese suma 112, adică de 7 ori 16. În text sunt 7 cifre (o dată 64 şi de 6 ori 48)- iar disciplinele pe care spune poetul că le va studia sunt tot 7 la număr.

Considerăm că ceva este greşit ori că n-am găsit noi cheia de aur. Reţinem, însă, cifrele de până acum şi operăm cu ele în textele următoare:

2. În 1883, criza lui Eminescu din 28 iunie este anunţată de ziarul „Românul”, ziarul cu care poetul se afla în polemică necurmată, dură pe alocuri, încă din 1877. Textul anunţului:

„Aflăm cu sinceră părere de rău că d. Mihail Eminescu, redactore la ziarul Timpul, tânăr plin de talent şi înzestrat c’un deosebit geniu poetic, a căzut greu bolnav. Sperăm că boala sea nu va fi de cât trecătoare şi că în curând vom putea anunţa deplina sa însănătoşire.”- ceea ce, numeric, ne dă 48 de cuvinte.

3. Peste două zile, la 3 iulie 1883, vine şi anunţul Timpului, care este acesta:

„Unul dintre colboratorii acestei foi, d. Mihail Eminescu, a încetat de a mai lua parte la redacţiune, atins fiind în mod subit de o gravă boală. Ne place însă a spera că lipsa dintre noi a acestui stimat confrate nu va fi de cât de scurtă durată şi că ne va fi dată fericirea de a anunţa revnirea sa sănătoasă la funcţiunile de până acum.” Sunt 65 de cuvinte, şi,pentru a avea 64, trebuie să eliminăm unul dintre ele. Textul nu are nici o ligatură (se putea scrie de-a, etc.)- şi ne propune să citim tot fără ligaturi şi textul din Românul (unde aveam „c’un”). Bănuim că trebuie scăzut, din ambele texte, „d.”,prescurtare pentru „domnul” şi astfel, citite ambele texte fără ligaturi, ies 48 şi 64 de cuvinte. Cuvintele concurente (aceleaşi) din ambele texte sunt : de, că, d., Mihail, Eminescu, la, şi, să, sa, nu, va fi, de cât, în, boală, sperăm : 16 cuvinte în total.

4. Cu o zi înainte, la 2 iulie 1883, Timpul anunţa, pe pagina întâi, în 16 cuvinte „Cu începere de astăzi 1 iulie direcţiunea politică şi redacţiunea ziarului Timpul este încredinbţată d-lui Mihail Paleologu.” (cifra nu se socoteşte) Ciudata cifră 16 se regăseşte şi în bileţelul pe care i l-a trimis d-na Szoke, soţia lui Slavici, lui Titu Maiorescu la 28 iunie 1883: „Domnul Eminescu a înnebunit. Vă rog să faceţi ceva să mă scap de el, că foarte rău.”

5. Trecem peste alte enunţuri cu sens (complexul de texte din jurul epigramei lui Macedonski din august 1883, etc.) – pentru a prezenta prefaţa lui Titu Maiorescu la ediţia pe care o scoate în decembrie 1883 din poeziile lui Eminescu:

„Colecţia de faţă cuprinde toate poeziile lui Eminescu publicate în „Convorbiri literare” de vre-o doisprezece ani încoace, precum şi cele aflate până acum numai în manuscrispt pe la persoane particulare.

Publicarea se face în lipsa poetului din ţară. El a fost totdeauna prea impersonal şi prea nepăsător de soarta lucrărilor sale, pentru a fi putut fi înduplecat să se îngrijească însuşi de o asemenea culegere, cu toată stăruinţa amicilor săi literari.

Poesiile, aşa cum se presintă în paginile următoare, nu sunt dar revăzute de Eminescu şi sunt prin urmare lipsite de îndreptările ce avea de gând să le facă, cel puţin la cele vechi (Venere şi Madonă, Mortua est, Egipetul, Noaptea, Înger de pază, Împărat şi proletar, Rugăciunea unui Dac, Înger şi Demon).

Dacă totuşi am publicat şi aceste poezii, împreună cu celelalte, aşa cum se găsesc, am făcut-o dintr-un simţimânt de datorie literară. Trebuiau să devie mai uşor accesibile pentru iubitorii de literatura noastră toate scrierile poetice, chiar şi cele începătoare, a le unui autor, care a fost înzestrat cu darul de a întrupa adânca sa simţire şi cele mai înalte gânduri într’o frumuseţă de forme, subt al cărei farmec limba română pare a primi o nouă viaţă.

Bucuresci, Decembrie 1883. Titu Maiorescu”

Textul a fost scris de Titu Maiorescu după 6/18 decembrie 1883 (când îi scria sorei sale despre carte: „îi mai scriu numai o scurtă prefaţă”) – deci după corectura întreagă a manuscrisului. Va deveni texct canonic al tuturor ediţiilor Maiorescu, sub titlul „Prefaţa la ediţia dintâi”. În ediţia princeps nu are titlu. Cele patru paragrafe ale acestei Prefeţe au următoarea configuraţie numerică:

Primul paragraf are 32 de cuvinte (cu titlul presupus, „Prefaţă”, 33 de cuvinte)

Cel de-al doilea paragraf are 8 cuvinte pentru prima propoziţie şi 33 de cuvinte pentru cea de-a doua.

Cel de-al treilea paragraf are 33 de cuvinte până la paranteză şi opt titluri de poezii în paranteză, făcând un fel de „rimă încrucişată” cu cel de-al doilea.

Al patrulea paragraf are 23 de cuvinte pentru prima frază şi 55 de cuvinte pentru cea de-a doua, un total de 78 de cuvinte, la care, dacă se adaugă data, locul şi semnătura, adică încă patru cuvinte, se ajunge la 82 de cuvinte (41+41, adică însumarea cuvintelor din paragraful 2 şi 3, respectiv 33+8 şi 8+33).

Totalul cuvintelor acestei prefeţe este der 144, adică 16 ori 9.

Totalul rândurilor tipografice este 24 de rânduri (fără dată şi loc)

Cele mai multe cuvinte din text sunt de câte 8 litere (colecţia, cuprinde,poesiile, Eminescu, poetului etc.)

Întrte cele 8 poezii din paranteză considerate „mai vechi” surprinde prezenţa „Rugăciunii unui dac”, din 1879, deci destul de recentă: se pare că a fost pusă pentru a aduce neapăprat şirul la cira 8.

Mai multe informaţii despre aceste relaţii numerice (şi altele de acelaşi fel) se găsesc în cărţile noastre „A doua viaţă a lui Eminescu” (Ed.Europa nova, 1994), „Eminescu şi editorii săi”, vol. I ( Ed. Floare albastră, 2000), „Moartea antumă a lui Eminescu” (Ed. Cartier, Chişinău, 2002) - unde specificăm, de fiecare dată când abordăm subiectul, că nu deţinem „cheia”, semnficaţia ultimă, utilă, a acestor relaţii numerice dar accentuăm că ele dau aspectul de „fabricat” textelor în discuţie.

Cât despre G. Călinescu, despre care am spus mai sus că a interpretat un pasaj din interogatoriul dela 12 iunie 1889, recitim finalul atât de lăudat al „Vieţii lui Eminescu”: „Astfel se stinse în al optulea lustru de viaţă cel mai mare poet pe care l-a ivit şi-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie, şi peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, şi câte o strea va veşteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să şi strângă toate sevele şi să le ridice în ţeava subţire a altui crin de tăria parfumurilor sale.” Dintre cele două fraze ale acestui final liric, prima conţine 24 de cuvinte (făcând ligaturile pentru „l-a” şi „şi-l”) iar a doua conţine – fără a mai face însă ligaturile pentru „să-şi” – 48 de cuvinte. Sunt motive pentru care suspicionăm că G.Călinescu a trecut prin aceste relaţii numerice, şi le-a cultivat chiar.

N. Georgescu

Sursa: Roncea.ro

2010-07-10T09:13:00.001-07:00

2006 Editia Scrisa MAI
19
15 ani fara Culianu
Andrei Oisteanu Societate
I

n urma cu cincisprezece ani, pe 21 mai 1991, intr-un grup sanitar al Universitatii din Chicago, un asasin apasa pe tragaci, tintindu-l in cap pe Ioan Petru Culianu. Cel care a studiat minutios modul cum au fost reprezentate calatoriile in lumea de dincolo in istoria culturala si cultuala a lumii a parcurs el insusi drumul fara intoarcere.

"Pas, Ioane, pas, / Du-te far’ necaz, / Pân’ vei trece tu cu dare / Cele grele sapte vame; / tine draga suflete, / Drumul inainte, / Pâna vei ajunge, / Unde se infrânge / Drumul jumatate / Ce locuri desparte, / Acolo sa stai / Si seama s-o iai, / Spre stânga sa nu-mi dai, / Caci in partea stânga / E calea cea strâmba, / Strâmba si-astupata, / Cu lacrimi udata, / Ci sa dai in mana dreapta, / Ca-i calea curata, / Cu mese intinse, / Cu faclii aprinse, / Cu câmpuri arate, / Cu flori semanate, / Flori tu vei culege / si doru-ti va trece."

Acest omor cu sânge rece pare sa aiba sensuri simbolice, parca indelung cautate pentru asasinarea unui savant preocupat anume de descifrarea simbolurilor. Profesorul Anthony Yu a considerat ca este vorba chiar despre "un omor cu semnificatie rituala". Glontul a fost tras in ceafa ("O tipica executie in stil KGB-ist", a comentat ulterior Ion Pacepa); crima s-a produs in ziua Sfintilor Constantin si Elena (onomastica mamei lui Ioan Petru Culianu), intr-un "loc spurcat" (revista România Mare a exultat, sustinând ca WC-ul este locul ideal pentru uciderea unui "tradator de neam si tara"). Pe biroul sau de profesor la Divinity School, la Catedra "Mircea Eliade" de Istorie a Religiilor, Culianu tocmai lasase din mâna un exemplar de semnal al noii sale carti: Out of this World. Otherwordly Journeys from Gilgamesh to Albert Einstein (Shambhala, Boston, 1991).

De atunci, politia americana, FBI, Serviciul Român de Informatii par sa fi amutit. Nimeni nu stie nimic. Nici cine a comandat asasinatul, nici de ce, nici cine l-a infaptuit. Un mister dureros si jenant, cu care - incet-incet - pare sa ne obisnuim cu totii. Nici arhivele Securitatii, cu dosarele "aranjate" sau chiar distruse, nu ne dau vreun raspuns. "Dosarul Culianu" se opreste la 1972, anul plecarii sale din tara, cu toate ca se stie cu siguranta ca agentii Departamentului de Informatii Externe si ambasadele române din Italia si Olanda au continuat sa-i "monitorizeze" miscarile. Dosarele de Securitate ale prietenilor si corespondentilor sai din România au fost cu atentie "curatate". Astfel, in dosarul meu primit de la CNSAS am gasit corespondenta cu Eliade, de pilda, dar nu si pe cea cu I.P. Culianu. De asemenea, in dosar nu se regaseste nici o referire la intâlnirea noastra din Olanda (1984) si nici la relatia epistolara ulterioara. Zilele trecute, SRI a anuntat ca va preda CNSAS cartoteca, microfilmele, toate dosarele, ba chiar si "procesele verbale de distrugere a unor dosare ale Securitatii". Vom sti, poate, care dosare au fost distruse (am indoieli in aceasta privinta), dar nu vom mai sti niciodata ce contineau ele. Pe de alta parte, generalul (r) Nicolae Plesita, seful DIE in anii ‘80, a recunoscut ca avea in subordine un serviciu "Lichidari", care opera in rândul exilului românesc. "Au fost câteva zeci de executati de oamenii nostri sau de intermediari", a declarat el cu seninatate si cinism (Gândul, 15 iunie 2005). Se stie ca moravurile si naravurile Securitatii au continuat sa functioneze si dupa decembrie 1989.

Peste câteva luni, in perioada 19-23 septembrie 2006, se va desfasura la Bucuresti Congresul European de Istorie a Religiilor. Pentru prima data un astfel de eveniment va avea loc intr-un oras din Europa de Est. Atât Eliade, cât si Culianu nu puteau decât sa viseze ca la Bucuresti sa-si dea intâlnire cei mai importanti istorici ai religiilor din lume. Culianu, care ar fi avut azi 56 de ani, ar fi fost cu siguranta un invitat de onoare la congres, daca nu chiar unul dintre principalii sai organizatori. Comunicari referitoare la operele celor doi istorici români ai religiilor vor fi prezentate in cadrul uneia dintre sectiunile congresului, intitulata Mircea Eliade si mostenirea sa.

In urma cu doua decenii, la 22 aprilie 1986, când Mircea Eliade trecea in nefiinta, Culianu scria: "Lumea nu va mai fi niciodata aceeasi fara Mircea Eliade". Cred ca pot sa-l parafrazez: "Lumea nu va mai fi niciodata aceeasi fara Ioan Petru Culianu".

Redau mai jos doua dintre scrisorile pe care le-am schimbat cu Ioan Petru Culianu dupa intalnirea pe care am avut-o in Olanda, la Universitatea din Groningen, pe 30 octombrie 1984. Scrisoarea mea din 6 mai 1986 a fost gasita in "Arhiva Culianu" de Tereza Culianu-Petrescu, sora savantului. Ii multumesc ca mi-a oferit o copie spre publicare. Fotografia lui Culianu de pe coperta revistei 22 este, se pare, inedita. A fost facuta cu aproximativ un an inainte de asasinat, in martie 1990, la Arezzo, de profesoara italiana de estetica Grazia Marchianò (careia ii multumesc). A fost ultima data când I.P. Culianu s-a aflat in Italia, fiind invitat de Grazia Marchianò si Elémire Zolla ca visiting professor la Universitatea din Siena-Arezzo.

RIJKSUNIVERSITEIT

INSTITUUT VOOR ROMAANSE TALEN

GRONINGEN

Groningen, 4 ianuarie 1985

Draga Domnule Oisteanu,

Multumesc pentru urari, urandu-va la randul meu La Multi Ani! si buni.

Am primit si scrisoarea, insotita de doua articole. Le-am citit pe toate cu interes.

Ma veti ierta cu cele doua carti iesite de curand la Paris - va trebui sa asteptati pana ce imi voi reintregi stock-ul (epuizat).

Multumesc pentru interviu. Sa vedem ce se intampla. D-l (Romulus) Vulcanescu v-a spus de ce n-a publicat articolul (inedit!) trimis la Ethnologica?

Adresa de la Visible Religion (n-ati primit numarul expediat la Amsterdam?) este: Prof. Dr. H.G. Kippenberg (Director), Theological Faculty, University of Groningen, Groningen, The Nederlands.

Pentru Numen, va puteti adresa Prof. Dr. Heerma van Voss, Theological Faculty, University of Utrecht, Utrecht, The Nederlands.

Cu cele mai bune urari de sanatate si noroc,

Ioan Culianu

*

Bucuresti, 6 mai 1986

Stimate Ioan Petru Culianu,

V-am trimis (prin posta de imprimate) Revista de istorie si teorie literara, nr. 3/iulie - sept. 1985, care a aparut de curand si in care este publicat dialogul nostru purtat la Groningen in toamna anului 1984 (deci, teoretic, a fost publicat la mai putin de un an de la consemnare). Publicarea dialogului s-a dovedit a fi mai putin usoara decat imi imaginam eu (a fost refuzat, pe rand, de Viata Româneasca, Vatra, Ethnologica), dar nu imposibila, cum credeati dumneavoastra. Pana la urma ma bucur ca a aparut in RITL - o revista foarte citita in ultimul timp (astazi una dintre cele mai serioase si interesante reviste culturale românesti).

Sa vedem care vor fi ecourile! Este posibil ca, in aceasta situatie, dl (Romulus) Vulcanescu sa consimta sa publice dialogul in engleza in Ethnologica (a carei aparitie se amana, din pacate, de la un trimestru la altul). Probabil ca veti primi RITL si pe alte cai, dar este de datoria si nu mai putin placerea mea de a v-o trimite primul. Ma bucur sincer ca acest inceput de colaborare s-a dovedit a fi fructuos pentru receptarea operei dumneavoastra in România si sper din toata inima sa fie vorba doar de un inceput si colaborarea noastra sa continue.

In alta ordine de idei, am citit, "cu creionul in mana", cartea pe care ati avut amabilitatea sa mi-o trimiteti (Expériences de l’extase), lucrare care mi s-a parut extrem de interesanta si in care am gasit nenumarate idei si informatii utile, care isi vor gasi locul in cartea pe care o pregatesc acum: Ordine si Haos. Un model mitic al Universului (daca aveti posibilitatea

sa-mi trimiteti si Eros si magie…, v-as fi

indatorat).

Asteptand un semn de confirmare de primire a revistei si a prezentei scrisori,

inchei aici, asigurandu-va de toata stima si prietenia mea.

Cu cele mai bune ganduri,

Andrei Oisteanu

P.S. Mi-e greu sa gasesc cuvintele potrivite pentru a spune cat de profund ma

intristeaza si ma doare trecerea in nefiinta a lui Mircea Eliade.

P.S.2. Dupa cate am inteles un articol al dvs. urmeaza sa apara in Ethnologica si altul (cu foarte mari sanse) in RITL nr. 4/85 (numarul imediat urmator celui cu interviul, care urmeaza sa apara curand). Sa vedem ce se intampla!

2010-07-10T09:10:00.001-07:00

DOSARUL CULIANU: Executie in closet Autor: 20 Oct 2009 Comentarii: 0Vizualizari: 1137voteaza!
12345Profesorul iesean Ioan Petru Culianu, un oponent al regimului Ceausescu transformat intr-un adversar de temut al puterii de la Bucuresti, dupa 1989, si-a gasit sfarsitul in closetul Universitatii din Chicago. A fost executat, in 1991, cu un pistol de calibru mic, cu un singur foc tras in cap, de aproape. Dupa 18 ani, Departamentul de Politie din Chicago si FBI nu l-au prins pe asasint n In acest caz, au fost vehiculate mai multe ipoteze, niciuna dovedita insa.

A fost discipolul lui Mircea Eliade si unul dintre cei mai mari istorici ai religiilor, dar si un fervent anticomunist, desi a avut carnet de membru PCR. Profitand de pozitia sa, in 1972 a reusit sa fuga din tara, in Italia. Apoi s-a stabilit in Olanda si, in 1986, a plecat in Statele Unite ale Americii. Aici si-a gasit sfarsitul, in 1991, dupa o serie de articole si declaratii indreptate contra noului regim de la Bucuresti. Asasinul lui Ioan Petru Culianu nu a fost gasit niciodata, desi politistii americani si agentii FBI au dat mereu asigurari ca se ocupa foarte atent de acest caz. Inca din 1991 au aparut mai multe ipoteze asupra asasinatului. Cel mai mult s-a discutat de o asasinare politica, executata de serviciile secrete. Printre ei, jurnalistul si profesorul Ted Anton, cel care si-a transcris ancheta din cazul Culianu intr-o carte. "Volumul acela este mai complet decat dosarele intocmite de Politie", spune acum Tereza Culianu Petrescu, sora lui Ioan Petru Culianu.

Un comunist convins
Pana in 1972, anul plecarii in Italia, cu o bursa, Ioan Petru Culianu a fost membru PCR. De altfel, daca nu ar fi avut in buzunar carnetul rosu, nu ar fi obtinut bursa si nu ar fi parasit niciodata Romania. Acest mic detaliu din trecutul sau este trecut cu vederea de aproape toti cei care vorbesc acum despre moartea sa. De altfel, trecutul comunist al lui Culianu isi are radacinile in bunicul din partea mamei, profesorul universitar Petru Bogdan. In concluzie, autoritatile Republicii Socialiste Romania nu au avut nici un motiv sa nu-l sprijine pe Ioan Petru Culianu in obtinerea unei burse in Italia. Mai mult, latura comunista a lui Culianu a fost evidenta si prin apropierea de organizatia anarhista Brigazile Rosii, prin iubita sa, Paola (arestata in 1977 pentru o afacere cu arme).

Anticomunist
Dupa episodul "defectarii" din Italia, unde Culianu a cerut azil politic, desi familia ii era in Romania, au urmat cativa ani de sedere in peninsula. A studiat la Universitatea din Milano, intre 1973 si 1976, dupa care s-a stabilit in Olanda. Protejat al lui Mircea Eliade, a fost indreptat de acesta, in 1986, spre Statele Unite ale Americii, mai precis spre Chicago. Abia pe taram american, Culianu si-a aratat cea de-a doua latura: aceea de anticomunist. A inceput sa fie un critic foarte dur si extrem de lucid al regimului comunist din Romania, iar dupa 1989 a atacat regimul Ion Iliescu, pe care l-a considerat neocomunist. "Revolutia l-a prins extrem de entuziasmat de schimbarile din Romania. Dar, schimbarea de regim l-a dezamagit profund. A inceput sa fie extrem de critic la adresa lui Ion Iliescu si s-a implicat in activitati care promovau optiuni politice diferite, inclusiv in jurul Casei Regale", a spus Stejarel Olaru, directorul general al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului in Romania (IICCR). Stejarel Olaru a investigat, la randul sau, asasinarea lui Ioan Petru Culianu si a vizitat in numeroase randuri autoritatile americane, pentru a le cere sa rezolve misterul.

O crima suspect de perfecta
Asasinatul a avut loc in 1991, pe 21 mai, in sediul Divinity School din cadrul Universitatii din Chicago, unde Ioan Petru Culianu (41 de ani) era profesor invitat. Ted Anton, jurnalistul care a a facut o treaba mult mai buna decat toata Politia americana si FBI-ul in acest caz, a reconstituit ultima zi din viata cunoscutului profesor iesean, pas cu pas. Profesorul a sustinut cursuri in acea dimineata, a avut cateva intalniri cu studentii, iar dupa aproximativ doua ore de la ultimul curs a fost descoperit mort, in toaleta aflata in apropierea biroului sau. Impuscat in cap, de la distanta foarte mica (aproximativ jumatate de metru), cu o arma de calibru mic (.25, dupa datele oficiale ale expertizei balistice). Reconstituirea a aratat ca ucigasul a fost in cabina alaturata celei in care se afla profesorul. La un moment dat, s-a ridicat peste zidul despartitor, i-a apropiat arma de cap (de dimeniuni foarte mici, cel mai probabil) si a tras un singur foc, dupa care a disparut. La locul crimei nu a fost gasit tubul gol de la cartus si nici o urma a asasinului. Din schemele realizate la fata locului, a rezultat clar ca asasinul a patruns din zona liftului si tot pe acolo a disparut, fara sa lase nicio urma.

Vinovat de politica
Jurnalistul Ted Anton a refacut, in afara de traseul din ultima zi a eminentului profesor iesean si traseul de dupa 1990 al acestuia. Un oponent de temut al presedintelui Ion Iliescu, al carui regim l-a criticat in zeci de articole din presa si in numeroase interviuri despre care in Romania nu se auzea niciodata nimic. "La inceput, politia a banuit ca asasinatul este opera vreunui student sau coleg al profesorului, eventual a unui practicant al artelor oculte pe care acesta le studiase. Dar investigatiile nu au condus pe acest drum. Ceea ce au descoperit, despre ultimii doi ani din viata lui Culianu, a fost ca ataca frecvent regimul Iliescu. A primit numeroase amenintari cu moartea inainte de asasinat", sustine Ted Anton, in cartea in care a inclus investigatia, "Eros, Magie si Asasinarea profesorului Culianu".

Sustinator al Regelui Mihai
In aprilie 1991, cu o luna inainte de a fi ucis, Petru Culianu l-a gazduit pe Regele Mihai la Universitatea din Chicago, spunand, mai tarziu, ca acesta ar fi singura solutie pentru stabilitate in Romania. Cu trei zile inainte de a fi ucis, si-a anulat o calatorie in Romania, pe care o planificase demult, pentru a participa la o conferinta la Academia Romano-Americana, scoala cunoscuta peste Ocean pentru lupta anticomunista. In aceeasi perioada, si-a anuntat sora ca primeste amenintari de la un grup de dreapta (este vorba despre Vatra Romaneasca, dupa toate probabilitatile).

Amenintat cu mult timp inainte
Ioan Petru Culianu se temea pentru viata sa si exista dovezi in acest sens. La Universitate ceruse sa-i fie schimbate incuietorile si credea mereu ca este urmarit. "A inceput sa primeasca telefoane de amenintare, mai mult, credea ca este urmarit. {i probabil ca a avut dreptate, desi, in acea perioada, prietenii spun ca avea mai mut senzatia ca devine paranoic decat ca este cineva dupa el mereu. S-a plans prietenilor despre ce i se intampla, apoi i-a fost sparta casa si i-au disparut mai multe dischete. Autoritatilor americane nu a avut motiv sa li se planga, v-am spus, credea mai mult ca devine paranoic decat ca este tinta cuiva", a spus Stejarel Olaru, directorul general al IICCR.

Ucigas profesionist
Baia de la etajul trei in care profesorul Culianu a fost asasinat este un loc linistit. La vremea aceea, pe unul dintre capacele de toaleta a fost gasita o zvastica, dar s-a ajuns la concluzia ca nu are legatura cu acest caz. Culianu a murit in timpul pauzei de masa de o ora, fara ca sutele de oameni de pe holurile universitatii sa remarce prezenta unui strain. Ucigasul a stat asezat pe un closet, langa acea cabina in care a intrat Culianu, si a indreptat arma spre ceafa profesorului, fara ca acesta sa-si dea seama de pericol. Singurul glonte tras si-a taiat drum prin creier si a facut sa explodeze o nara, la iesirea din corp. Nimeni nu a vazut cand a disparut ucigasul, iar arma nu a fost niciodata gasita. Asupra lui Culianu s-au gasit toate bunurile, banii si cheile. Ucigasul a fost atat de precis incat, dupa cateva minute, cand a intrat un student in baie, nu erau inca urme de sange pe jos, ci doar se vedea o mana atarnand. Scena crimei l-a facut pe legistul Robert T. Stein sa exclame: "Oamenii astia stiau ce fac! Pentru a ucide cu un singur foc, cu o arma de calibrul .25, nu e usor". Asupra cazului Culianu s-a pronuntat si fostul sef al Directiei Securitatii Statului, Ion Pacepa, protejat de autoritatile americane dupa ce a fugit peste Ocean: "E un asasinat in stil KGB, un singur foc de arma in spatele capului".

Evenimentele de dupa
Dupa uciderea lui Culianu au iesit la iveala numeroase evenimente stranii, zvonuri si tentative de dezinformare. La o zi dupa asasinat, un pachet de carti trimis de acesta Regelui Mihai, la Geneva, s-a intors la destinatar, deschis si gol. Cu o zi inainte de crima, cineva a sunat la familia si prietenii lui Andrei Condrescu, alt roman exilat, prieten apropiat al lui Culianu, sa anunte ca acesta s-a sinucis. Condrescu a spus ca stie de unde s-au dat telefoane la rudele sale si la prieteni, dar ii este teama sa spuna identitatea celui care a sunat. S-a limitat doar la "imprastierea de astfel de dezinformari este o strategie tipica a Securitatii".
"Libertatea a publicat atunci ceva ce au denumit raportul Politiei din Chicago in cazul Culianu. In raport se preciza ca niciun serviciu de informatii nu a fost implicat in asasinarea fratelui meu. Politia din Chicago a dezmintit raportul, spunand ca nu-i apartine", a precizat Tereza Culianu Petrescu. Un alt amanunt atrage atentia in cazul Culianu. Pe 7 iunie 1991, intr-o conferinta de presa, Ion Iliescu a comentat pe marginea asasinatului, spunand ca "un inalt oficial american i-a spus ca nu a fost o crima politica". Imediat dupa aceea, Departamentul de Stat american a precizat ca nici un oficial nu a facut un astfel de comentariu.
La 18 ani de la maortea reputatului profesor iesean, misterele persista inca. {i, cu fiecare luna care trece, sansele de aflare a adevarului, a asasinului, se diminueaza semnificativ.

..............

Ioan Petru Culianu alaturi de logodnica sa Hillary Wiesner cu care urma sa se casatoreasca

Ipotezele asasinatului
Asasinarea cunoscutului profesor iesean a dat nastere la mai multe ipoteze. Unele au fost formulate oficial si au fost luate in calcul de anchetatorii americani, altele au fost simple speculati de presa sau ale diferitelor persoane din anturajul profesorului.

- Ar fi fost un asasinat religios. Crima a avut loc de Constantin si Elena
- Batranii legionari de origine romana din zona Chicago au fost deranjati de faptul ca tanarul savant incepuse sa ia distanta fata de ideile politice ale mentorului sau (s-a speculat o apropiere a lui Mircea Eliade de miscarea legionara). Mai mult, era pe punctul de a se casatori cu o evreica si, spun unii apropiati, de a se converti la mozaism.
- Ipoteza cea mai vehiculata: fostii securisti ramasi activi in strainatate au fost deranjati de criticile acide la adresa noului regim politic
- Culianu a fost homosexual si a fost ucis de un iubit, gelos pe noua sa relatie cu o femeie
- Culianu a fost asasinat la comanda iubitei sale, Hillary Wiesner, care ar fi dorit sa incaseze asigurarea de 150.000 de dolari
- Culianu a fost ucis pentru a fi jefuit. Dar, asupra cadavrului s-au gasit toate bunurile si banii.
- Profesorul a facut parte dintr-un cartel de droguri. Ultimul numar de telefon pe care l-a apelat inainte de asasinat a fost de la un post telefonic de la Medelin, Columbia
- Profesorul roman ar fi fost in conflict cu mai multi colegi de la Universitate

Oamenii fostei Securitati?
Chiar daca anchetatorii americani nu l-au gasit, de 18 ani, pe autorul (sau autorii) crimei, asta nu inseamna ca oamenii Politiei din Chicago sau ai FBI nu au banuieli. "Am fost acolo si-am vorbit cu cei care au cazul. Ei spun asa: cazul Culianu este in atentia Politiei, asistate de FBI. Este in categoria asa numitelor «cold cases», cazuri in care nu s-au gasit faptuitorii, dar care nu vor fi inchise niciodata, asteptandu-se un moment favorabil care sa aduca noi informatii. Suspiciuni exista si se refera la cetateni romani. Ei spun ca nu este neaparat o implicare a serviciilor romanesti asa cum le stim acum, SRI, SIE, ci o implicare a unor fosti ofiteri ai Securitatii, reactivati dupa 1990 tocmai pentru a rezolva astfel de probleme. In cazul lui Culianu, puterea de la Bucuresti, din 1989, a fost deranjata de activitatea publicistica intensa a acestuia indreptata impotriva ei", a declarat Stejarel Olaru, directorul general al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului in Romania.

Vatra Romaneasca
Ted Anton, cel care a reconstituit ultimele clipe ale lui Ioan Petru Culianu si a incercat sa arate ca ucigasii trebuie cautati in Romania, a adus in discutie o grupare numita Vatra Romaneasca. Ce se stie despre aceasta organizatie? A fost creata la inceputul anilor '90, la Cluj, ca reactie la aparitia UDMR, iar bratul politic al organizatiei a fost PUNR.

..............

"Personal, dupa toate discutiile pe care le-am avut cu oameni de peste Ocean si din Romania, inclusiv cu cei care au anchetat asasinatul, cred cu tarie in varianta crimei comandate politic", Stejarel Olaru, directorul general al IICCR.

"Dupa atatia ani, nu stim absolut nimic oficial. Doar ca ei cerceteaza cazul si nu-l vor inchide. Foarte incurajator. Cazul cumnatului meu este definitoriu pentru Romania si pentru ce s-a intamplat aici dupa 1989", Dan Petrescu, scriitor iesean, dizident inainte de 1989.

"Daca vreti, americanii si-au facut datoria. Ne-au spus mereu ca nu inchid dosarul si-l cauta pe asasin", Teresa Culianu Petrescu, sora profesorului ucis

..................

CV-ul lui Culianu

Ioan Petru Culianu s-a nascut la Iasi, pe 5 ianuarie 1950. A absolvit initial sectia de italiana de la Facultatea de Limbi si Literaturi Straine a Universitatii din Bucuresti. Fiind membru PCR, a primit o bursa si a reusit sa plece in Italia. Vorbea fluent sase limbi.
Culianu si-a continuat studiile in strainatate, la Milano, Sorbona (unde a obtinut doctoratul de Stat). In paralel, a predat la mai multe universitati cunoscute atat din Europa cat si din Statele Unite ale Americii. A avut scrieri atat in limba romana cat si in italiana si engleza, carti sau studii despre istoria religiilor.
Strabunicul sau patern, matematicianul Nicolae Culianu, junimist, apropiat al lui Titu Maiorescu, a fost rector al Universitatii din Iasi (1880-1898). Bunicul din partea mamei, Petru Bogdan a fost intemeietorul primei catedre de chimie fizica din tara, simpatizant comunist, fiind alternativ rector si prorector la Cuza, intre 1926 si 1940.

2010-07-10T09:08:00.001-07:00

IOAN PETRU CULIANU
in memoriam

Ioan Petru Culianu (n. 5 ianuarie 1950, Iaşi - d. 21 mai 1991, Chicago), istoric al religiilor, scriitor şi eseist de origine română. A fost profesor de istoria religiilor si istoria creştinismului la Divinity School, University of Chicago. Discipol, colaborator şi prieten al lui Mircea Eliade. A fost asasinat la 21 mai 1991.

Biografie
Ioan Petru Culianu a absolvit iniţial secţia de italiană a Facultăţii de Limbi Romanice, Clasice şi Orientale a Universităţii din Bucuresti. Reuşeşte să plece, în iulie 1972, la cursurile de vară de la Perugia, Italia, unde va solicita azil politic. Vorbea fluent şase limbi.

A descoperit Occidentul altfel decât cum îl aflase în cărţi, adică secularizat şi invadat de nihilism, cum cugeta în "Religie şi putere". Pe acest drum, pe care şi l-a dorit mai mult ca orice, au existat dorinţa de a se călugări într-o mânăstire din Appia, lunile petrecute în lagărul de refugiaţi din La Latina, după ce i se terminase bursa, o încercare de sinucidere şi, dintr-o dată, succesul la concursul, dat de acest străin necunoscut şi neexperimentat, pentru postul de asistent al marelui Ugo Bianchi, profesorul de istoria religiilor de la "Università Cattolica del Sacro Cuore" din Milano. Aici, între 1973 - 1976 îşi alege ca arie principală de cercetare istoria creştinismului timpuriu şi a dualismului religios.

Se va stabili apoi în Olanda, în 1976 şi, ulterior, în SUA în 1986, chemat întâi ca visiting professor, apoi ca profesor titular la Divinity School, Universitatea din Chicago. A fost un prieten şi discipol al lui Mircea Eliade.

Doctorat de Stat la Sorbona (Paris IV) în ianuarie 1987, cu teza Recherches sur les dualismes d'Occident. Analyse de leurs principaux mythes, sub conducerea profesorului Michel Meslin.

Specializat în gnosticism, creştinism timpuriu, istoria şi cultura Renaşterii, este autorul unor cărţi de mare răsunet, scrise în franceză, engleză sau italiană şi cu ediţii în toate limbile de circulaţie ale lumii, cum ar fi: Eros et magie à la Renaissance. 1984, Dictionnaire des religions 1990, The Tree of Gnosis: Gnostic Mythology from Early Christianity to Modern Nihilism 1992 sau Out of this World. Otherworldly Journeys from Gilgamesh to Albert Einstein 1991.

Până la moartea sa, reuşise să înveţe perfect 8 limbi. Avea statutul paradoxal de om de ştiinţă şi clarvăzător, practicant al mai multor tehnici de divinaţie, care le spunea studenţilor că "totul e în minte". Ioan Petru Culianu era întotdeauna presat de timp şi se temea că iroseşte prea mult timp, spunându-le celorlalţi că va muri tânăr. Ca şi omul de ştiinţă, scriitorul nu rezista ispitei de a citi viitorul. Iar viitorul României, ţara pe care o părăsise în secret, fără măcar a-şi anunţa familia de la Iaşi, îl prezisese în 1986, într-o povestire SF pe care puţini au luat-o în seamă : "Intervenţia zorabilor în Jormania ", o farsă ce anticipează nu doar evenimentele din decembrie, ci şi desfăşurarea şi efectele lor.

Implicare civică
Ioan Petru Culianu a fost un critic foarte dur şi lucid al regimului politic comunist (înainte de decembrie 1989). Atacă virulent regimul neocomunist al lui Ion Iliescu (după revoluţie, pe care o considera, de fapt, o lovitură de stat pusă la cale în primul rând de K.G.B., care i-a sprijinit pe beneficiarii ei ulteriori). Acuză lipsa de responsabilitate, solidaritate şi civism a poporului român şi mai cu seama a intelectualilor din ţară. Acuză în numeroase articole, publicate în 1989 şi 1990 în săptămânalul "Lumea libera românească" din New York (adunate postum in volumul Păcatul împotriva spiritului), lipsa de valori morale a culturii române.

Asasinare
A fost asasinat la 21 mai 1991, la Chicago, în plină forţă creatoare, în clădirea Universităţii din Chicago. Crima nu a fost elucidată.

Înainte de asasinare primise scrisori de ameninţare cu moartea; ameninţările se intensificaseră în urma publicării unui interviu incendiar în Revista 22 din 5 aprilie 1991, ca şi în urma vizitei la Chicago a fostului suveran al României, Regele Mihai I, şi a familiei regale, în aprilie 1991. Pe fondul unei puternice campanii antiregaliste care se desfăşura în România, Ioan Petru Culianu a militat pentru o schimbare de regim, pentru revenirea Regelui în ţară.

Există însă o pistă mai interesantă: Culianu era expert în cabala, magie şi ritualurile sectelor. Unii au spus că susţinători fanatici ai unor grupări secrete i-au curmat viaţa. Jurnalistul american Ted Anton: “Este clar că ceva anume în scrierile lui Culianu sfida raţionalul. Cumva a convins pe cineva că reprezintă un pericol. Culianu a crezut întotdeauna că un scriitor, atunci când manipulează cuvintele, manipulează şi lumea întreagă. Era un învăţat care, dacă iubea ceva, iubea puterea creativă a gândirii mistice, pe care o considera pierdută în lumea modernă. Plănuia să publice o Enciclopedie a Magicului după modelul Istoriei Religiilor a lui Mircea Eliade. Poate că cineva nu dorea ca această carte să vadă lumina tiparului.” Anthony Yu, prieten şi coleg al dispărutului, îi spunea aceluiaşi jurnalist: "Locul crimei este semnificativ din punct de vedere ritual. Toaleta este un loc care implică umilire simbolică şi fizică, murdărire, impuritate; este cel mai profan loc în care să-ţi sfârşeşti viaţa. De fapt, m-am întrebat adesea dacă nu a fost un omor religios".

Scrieri în limbi străine
Mircea Eliade, Assisi, Cittadella Editrice, 1978
Iter in silvis : Saggi scelti sulla gnosi e altri studi, Messina, EDAS, 1981
Religione e accrescimento del potere, în G. Romanato, M. Lombardo, I.P. Culianu, Religione e potere, Torino, Marietti, 1981
Psychanodia I : A Survey of the Evidence Concerning the Ascension of the Soul and Its Relevance, Leiden, Brill, coll., Etudes préliminaires aux Religions Orientales dans l'Empire Romain, 1983
Eros et magie à la Renaissance. 1484, Paris, Flammarion, 1984
Expériences de l'extase. Extase, ascension et recit visionnaire, de l'Hellénisme au Moyen-Age, Paris, Payot, 1984
Gnosticismo e pensiero moderno: Hans Jonas, Roma, L"Erma" di Bretschneider, 1985
La collezione di smeraldi, Milano, Jaca Book, 1989
I miti dei dualismi ocidentali, Milano, Jaca Book, 1989
Les Gnoses dualistes d'Occident. Histoire et mythe, Paris, Plon, 1990
Eliade / Culianu, Dictionnaire des religions, Paris, Plon, 1990
Out of this World. Otherworldly Journeys from Gilgamesh to Albert Einstein, Boston, Shambhala, 1991
The Tree of Gnosis. Gnostic Mythology from Early Christianity to Modern Nihilism, San Francisco, HarperCollins, 1992
Studii de istorie a religiilor
Eros şi magie în Renaştere. 1484, Bucureşti, Nemira, 1994, 1999; Iaşi, Polirom, 2002
Călătorii în lumea de dincolo, Bucureşti, Nemira, 1994,1999; Iaşi, Polirom, 2003, 2007
Gnozele dualiste ale Occidentului. Istorie şi mituri, Bucureşti, Nemira, 1995; Iaşi, Polirom, 2004
Eliade/Culianu, Dicţionar al religiilor, Bucureşti, Humanitas, 1993, 1996; Iaşi, Polirom, 2007
Arborele gnozei: mitologia gnostică de la creştinismul timpuriu la nihilismul modern, Bucureşti, Nemira, 1999; Iaşi, Polirom, 2005
Experienţe ale extazului, Bucureşti, Nemira, 1997; Iaşi, Polirom, 2004
Psihanodia, Nemira, 1997; Polirom, 2006
Mircea Eliade, Nemira, 1995, 1998; Polirom, 2004
Păcatul împotriva spiritului, Nemira, 1999; Polirom, 2005
Religie şi putere, Nemira, 1996; Polirom, 2006
Studii româneşti I. Fantasmele nihilismului. Secretul doctorului Eliade, Nemira, 2000; Polirom, 2006
Gnosticism şi gîndire modernă: Hans Jonas, Polirom, 2007
Jocurile minţii.Istoria ideilor, teoria culturii, epistemologie, Polirom, 2002
Iocari serio. Ştiinţa şi arta în gîndirea Renaşterii, Polirom, 2003
Cult, magie, erezii. Articole din enciclopedii ale religiilor, Polirom, 2003
Dialoguri întrerupte. Corespondenţă Mircea Eliade - Ioan Petru Culianu, Iaşi, Polirom, 2004
Ficţiune
Pergamentul diafan,Bucureşti, Nemira,1994
Pergamentul diafan. Ultimele povestiri, Bucureşti, Nemira, 1996; Iaşi, Polirom, 2002
Hesperus (roman), Bucureşti, Univers, 1992; Bucureşti, Nemira, 1998; Iaşi, Polirom, 2004
Arta fugii, Iaşi, Polirom, 2002
Jocul de smarald (în colaborare cu H.S. Wiesner) (roman), Iaşi, Polirom, 2005
Opere scrise in colaborare
Dicţionar de istorie a religiilor (în colaborare cu Mircea Eliade)
Referinţe: ro.wikipedia.org

Ioan Petru Culianu şi Mircea Eliade (1986)

2010-07-10T09:03:00.000-07:00

Agenda Casei Regale
24 mai 1999
"Daca traia Corneliu Coposu, alta ar fi fost situatia Romaniei", afirma M.S Regele Mihai

Intr-un interviu acordat revistei de limba romana din Danemarca, " Dorul ", Majestatea Sa Regele Mihai I a facut mai multe declaratii despre situatia de astazi din Romania. Intrebat daca situatia din Romania ar fi fost astazi alta daca ar fi trait Corneliu Coposu, Majestatea Sa Regele a raspuns : " Eu sunt convins ca da! Este o imensa pierdere pentru Romania, din punct de vedere politic, din punct de vedere romanesc. In acelasi timp, este o imensa pierdere pentru Familia noastra, pentru ca el a fost nu numai omul politic care a fost, a fost un prieten foarte devotat noua! Pierderea lui Corneliu Coposu este o pierdere inestimabila". Despre o posibila reunificare a Romaniei cu Basarbia, Regele Mihai a afirmat: "Unirea cu fratii nostri din Basarabia, mi se pare un act normal, pentru rectificarea unei nedreptati istorice! Dar cum am mai spus, aceste lucruri depind de fratii nostri de dincolo de Prut. Nu cred ca putem da vina pe o singura persoana, pentru neindeplinirea acestei uniri pana acum. Poate ca noi toti avem o vina. Daca Romania ar fi fost mai prospera, din punct de vedere economic, mai atragatoare fata de basarabeni, s-ar fi realizat poate si reunificarea... Punerea casei noastre in ordine este importanta pentru unitatea noastra nationala, iar aceasta responsabilitate este la Bucuresti! Cei mai multi politicieni de la Chisinau au fost educati la Moscova, asa ca au putin interes fata de reunificare. Daca devenim puternici si prosperi, aceasta problema ar putea sa se schimbe mai repede". In legatura cu renuntarea de catre Bucuresti la teritoriile sale, Regele Mihai a afirmat in interviul amintit : " Eu nu sunt asa de convins ca noi am renuntat defintiv la teritoriile noastre ! Desigur, fara o intelegere cu vecinii nostri nu va putea avea loc nici o investitie majora pentru exploatarea petrolului din Marea neagra. Decizia corecta a oricarui guvern trebuie sa fie un echilibru intre dorinta si realitate. Pe de alta parte, o viitoare schimbare de frontiera trebuie facuta intr-un anumit sens, altfel, occidentalii se vor uita foarte urat la noi !... Este totusi o situatie delicata, dar nu trebuie sa disperam pentru asta". In alta ordine de idei, Regele Mihai a fost intrebat si despre opinia sa in privinta declaratiei doamnei Zoe Petre potrivit careia moralitatea nu are ce cauta in politica. "Asta am vazut si eu, intr-un interviu pe care ea l-a dat unui jurnal, mi se pare ca era revista "22".Am ramas foarte mirat. Fiindca mai este un lucru, de care poate putina lume se sinchiseste: asa cum se spune, nu poti ca in familie sa traiesti stramb, iar in public sa fii drept... Daca ai o minte incalcita, esti incalcit peste tot. Daca esti stramb in politica, cum o sa fii drept in familie ? Astea sunt doua lucruri, care nu se potrivesc deloc ! Daca oamenii au un crez moral in familie, normal ar fi ca acest crez sa se reverse si in viata publica...", a spus Majestatea Sa Regele Mihai. Intrebat despre promisiunile care i s-au facut ininate de alegerile din 1996 de catre diferiti politicieni privind reinstaurarea Monarhiei, Majestatea Sa a afirmat : " Aici cred ca se stie foarte bine ce s-a intamplat cu diversele promisiuni privind reinstaurarea Monarhiei. Dar mai trebuie stiut ceva, ca eu niciodata nu am dat mare atentie promisiunilor politicienilor ! Cum am spus de multe ori, am depus un juramant catre Poporul roman, ca sa-l servesc tot timpul ! Cum vor ramane sa fie guvernati si daca Monarhia sa fie restarurata, de fapt este resortul lor sa decida!"..."Este greu sa explic de ce Romania ramane o republica cvasi-ilegala. Din ce am vazut eu, umbland prin sate si orase, atmosfera printre cei care i-am vazut, este cu totul alta, decat se spune la Bucuresti. Dar cum am spus adineaori, sunt romanii nostri care ar trebui sa decida ce vor. Daca ei sunt convinsi si vor o schimbare radicala, sunt ei atunci cei care trebuie sa spuna ce vor !".

Andrei Badin

2010-07-10T09:01:00.001-07:00

Stiri
22 mai 2001
Regele nu abdica
Editorial de Dumitru TINU aparut in ziarul Adevarul

La cateva saptamani dupa ce fusese nevoit sa paraseasca tara, in urma loviturii de palat de la 30 decembrie 1947, regele Mihai I anunta de la tribuna Asociatiei Presei Americane din Washington: N-am abdicat, am fost fortat sa semnez un act de abdicare de la tron. Si, intr-adevar, regele n-a abdicat niciodata de la credinta sa in tara si popor si de la hotararea de a se reintoarce intr-o buna zi acasa. Il ascultam evocand acel moment tragic pentru destinul sau si al tarii, luni seara, la Palatul Elisabeta, unde am avut privilegiul de a fi invitat la o cina la care au participat doar familia regala si consilierul personal al regelui. Vorbea cu ton scazut, dar ferm, parand ca are aievea in fata chipurile de brute ale executorilor sai, Petru Groza si Gheorghiu Dej. Privirea ii ramasese fixata pe usa biroului sau, unde odinioara i se aruncase in fata hartia de condamnare la exil. Brusc, peste chipu-i trist se asterne o parere de zambet. Acolo, pe o parte a peretelui se mai poate vedea crapatura lasata de usa trantita nervos de Vasinski, cand regele il infruntase cu demnitate, in martie 1945, opunandu-se ordinului Kremlinului de instalare prin frauda la urne a guvernului Petru Groza. Cand am venit, am cerut sa vina un preot sa faca o sfestanie, sa alunge duhurile rele. A fost aici si l-am condus mai ales in acele cateva locuri care imi trezesc amintiri foarte triste". Si din nou se cufunda in trecut, repetand ceea ce spusese la sosirea in palat cu cateva zile in urma. Soarta a facut ca toti cei care au avut un rol in izgonirea sa din tara sa nu mai fie. Sunt singurul care a mai ramas".

Si ce soarta! Ce film ar fi facut un Bertolucci, realizatorul Ultimului imparat" al Chinei! Urcarea pe tron a unui copil de 6 ani, regenta, inlaturarea din scaunul regesc de catre propriul tata, Carol al II-lea, intrarea in scena a maresalului Antonescu, revenirea pe tron, rebeliunea legionara, razboiul, rasturnarea de la 23 august '44, venirea comunistilor la putere, inlaturarea de la tron, exilul cu toate vicisitudinile, prabusirea comunismului, incercarile de revenire in tara, intoarcerea din drum si, in sfarsit, stabilirea definitiva acasa... Vizitand o scoala din Bucuresti, regele ii indemna pe elevi sa-si cunoasca istoria. Cunoscand istoria, se va intelege ca Mihai I face parte integranta din patrimoniul national. Este una din personalitatile secolului abia incheiat care a facut istorie si a carei recuperare este in beneficiul tarii.

Ceea ce m-a frapat in convorbirea cu regele este acea liniste adanca in care s-a instalat de la venirea in tara. Dupa o viata atat de zbuciumata, este acasa. Asta e tot. Se incheie o epoca. Nu, el nu este Simeon al II-lea al Bulgariei, care s-a avantat in lupta politica, formatiunea sa devansand toate partidele in competitia preelectorala. Ar fi bizar pentru o personalitate de statura lui morala. Prin consilierul sau, cunoscutul politolog Jonathan Eyal, Mihai I si-a reafirmat opinia, neschimbata de 10 ani. Nu a sustinut si nu va sustine nici un partid promonarhist. Oricat de binevoitoare, asemenea optiune nu este in interesul Romaniei. Atat cat va fi nevoie si cat va putea, va lucra pentru Romania.

Cat de ridicole apar in lumina acestei profesiuni de credinta, probate de intregul comportament al regelui, frustrarile celor ce incearca sa atenueze valoarea acestui moment doar pentru ca initiativa normalizarii definitive a relatiilor cu fostul suveran apartine actualului presedinte al tarii! Numai fiindca n-au avut ei inteligenta si curajul politic de a reglementa aceasta problema, liderii taranisti au inceput sa caraie: Care este in definitiv logica? Sa fii contra si acum sa te schimbi... E destul de ieftin... Iliescu, ca lider al acestei politici antimonarhiste, sa vina acum si sa sustina... Este o convertire care nu pare sa fie sincera". Revin cu asertiunile domnului Ion Diaconescu, artizanul dezastrului acestui partid, pe care le-am mai citat o data, pentru ca ele dau masura obtuzitatii unei parti a clasei noastre politice, derutata de gestul presedintelui. Ce importanta are daca este sincera sau nu convertirea lui Ion Iliescu? El nu este calugar, ci om politic. A fi contra ceva si a reveni apoi asupra propriei pozitii nici nu tine de logica, tine de arta politicii. Presedintele a avut barbatia sa recunoasca deschis ca a gresit fata de rege, iar acest lucru arata ca este un om politic veritabil. Repet intrebarea pe care am mai pus-o: de ce n-au retrocedat ei Castelul Savarsin ori Palatul Elisabeta cat timp s-au aflat la putere? Vrand sa-si castige sprijinul unei parti a romanilor din diaspora, Emil Constantinescu se lansase imprudent, in vara anului 1996, in declaratii promonarhiste de pe urma carora a avut de tras toata campania electorala. Odata ajuns insa la Cotroceni, s-a distantat si l-a evitat cat a putut pe rege. Lamentabila atitudine, cum lamentabila a fost si iesirea sa din scena.

Multi ar vrea sa foloseasca prilejul revenirii in tara a fostului suveran pentru a-si adauga cat de cat din prestigiul, influenta si - de ce nu - nobletea regala. Din subteranele opozitiei, taranistii spera sa se reapropie de rege. Liberalii nici nu stiu daca sa mai spere ceva dupa gafa monumentala a primului lor lider postdecembrist, Radu Campeanu. Vor incerca insa, in mod sigur. Debusolati de o vreme, cei ce se pretind reprezentanti ai societatii civile, adica ai nostri, celor neinregimentati politic, asteapta si ei un semn al milei mariei sale. PDSR-ul crede ca i se cuvine sa contabilizeze un ce castig si pentru sine. Si, desigur, va castiga Iliescu. Exista chiar o ingrijorare ca nu cumva sa castige prea mult. Ei, si? Problema care se pune nu este insa, dupa parerea mea, cine pierde si cine castiga. Nu stiu si nici nu intereseaza cine va pierde. Va castiga, in orice caz, Romania. E bine de stiut ca in Occident restituirea proprietatilor regale, invitarea regelui pentru totdeauna, acordandu-i-se regimul unui fost sef de stat, au fost foarte bine primite. Nu datorita faptului ca unele din tarile vestice sunt monarhii, ci pentru ca Occidentul vede in aceasta un semn de normalitate. Apoi, va conta cuvantul regelui. Prezenta sa la unele intalniri de genul celei care a avut loc la inceputul acestei saptamani cu investitorii straini este intr-un fel o garantie, care in lumea capitalista inseamna ceva. In plus, regele este bine cunoscut si respectat in capitalele occidentale, eventualele misiuni incredintate in noua sa pozitie pot avea o influenta benefica asupra sanselor Romaniei de integrare in structurile euro-atlantice.

De fostul suveran este insa nevoie in primul rand in tara. Departe de zbaterile politicariei dambovitene, Mihai I poate contribui la repunerea in circuit a valorilor morale de care este atata nevoie in vremurile pe care le traim. Regele, asa cum l-am cunoscut, este deasupra nimicniciilor politicii si ale vietii. Poate ca nu intamplator a si dorit sa aiba una din putinele intalniri private din aceste zile dupa venirea in tara cu directorul unui ziar cunoscut pentru orientarea sa republicana.

Copyright S.C. ADEVARUL S.A.

2010-07-10T07:43:00.000-07:00

Preluare de pe blogul Roncea.ro

Pe urmele lui Eminescu, prin Bucuresti. Din strada Sperantei, cu Creanga, pe Buzesti, cu Veronica Micle, unde mai gasiti si urme ale trecerii lui Iorga si Maria Tanase – FOTO. Itinerar de week-end, si nu numai, cu bicicleta sau pe jos.
July 10th, 2010 VR No Comments »
[Переводчик]
--------------------------------------------------------------------------------

Pentru ca memoria noastra afectiva ni-l pastreaza mereu aproape, incep cu itinerarul peregrinarilor eminesciene prin Capitala, nutrind speranta ca unele dintre locuri mai pastreaza, incarcate de amintiri, aura personalitatii sale.

Poetul descindea in 1868 in Bucuresti si locuia, mai intai, la Hotel Hugnes, de pe Calea Mogosoaiei, unde, se pare, a scris nuvela Geniu pustiu. Isi castiga traiul ca sufleor si copist la Teatrul cel Mare, de „peste drum“. In 1869 participa la infiintarea societatii Romanismul, a lui C.H. Grandea care isi avea sediul in Pasagiul Roman, situat in imediata apropiere a bisericii Cretulescu, spatiu devenit dupa sistematizare Strada Campineanu. In Pasagiul Roman, Eminescu se reintoarce in 1881, ca ziarist la „Timpul“, dupa ce isi scrisese articolele in mai vechile redactii de pe Lipscani, Academiei, Luterana, si Covaci.

A vietuit apoi pe Strada Sperantei, la nr. 4, unde a primit vizita lui Ion Creanga (foto sus – nu exista nici o placa). Se muta apoi in curtea fostei manastiri Caimata (locul predilect de sedere al muzicantilor), demolata in 1891 in scopul sistematizarii urbanistice a orasului. Din manastirea cu pricina a ramas o scurta straduta, care face azi legatura intre actualul bulevard Carol I si hotelul Modern. A stat o vreme in locuinta lui Titu Maiorescu din Strada Herastraului nr. 27 (azi Strada G. Enescu), apoi, tot la Titu Maiorescu, pe Mercur nr. 1 (actualmente magazinul Eva), de unde se intoarce pe Herastraului in mansarda cladirii de la nr. 11 A. In 1879, documentele consemneaza sederea sa pe calea Victoriei, cam prin dreptul actualului Muzeu al Colectiilor, strada pe care avea sa mai aiba un lacas in 1881, la Ioan Slavici, in apropiere de Biserca Alba, de unde se muta impreuna cu acesta intr-o cladire din Piata Amzei, pe al carei loc se inalta astazi blocul cu oficiu CEC, de la parter. In acelasi an, 1881, locuieste pe rand in Strazile Sipotul fantanilor, aflata langa intrarea spre Cismigiu, in dreptul izvorului care poarta numele poetului, si in strada Biserica Enei, la nr. 1, intr-o casa apartinand familiei Szatmari.

Explicatia deselor schimbari de domiciliu nu se refera la in niciun fel la inconstanta poetului, ci la obiceiul chiriasilor, de a se muta de doua ori pe an, de Sf. Gheorghe si Sf. Dumitru, cand toata suflarea orasului, spala, curata, spoia. Se facea, cu alte cuvinte, curatenie generala si se schimbau chiriile. In 1882 putea fi intalnit pe Strada Buzesti nr. 5 (azi in paragina), intr-un imobil cu intrare separata, unde primea vizitele Veronicai Micle (foto mai jos), iar la finele anului il gasim platind chirie in Strada Stirbei Voda.

Dupa aparitia primelor semne de boala, care au avut drept consecinta parasirea Bucurestilor pentru tratament, Eminescu revine aici in mai multe randuri. In 1884 locuieste la prietenul sau Simtion, pe Strada Apolodor, iar in scurtul timp cat a fost redactor la „Romania libera“, in piata Teatrului, la etajul al III-lea al casei Mercus, avandu-l vecin de palier pe memorialistul Gheorghe Panu.

Ar mai fi de adaugat si alte locuri ce amintesc de trecerea lui Eminescu prin Capitala: cladirea Parlamentului, de langa Patriarhie, baia Mitrasevski de pe Strada Politiei nr. 4, locuinta familiei Kremnitz, situata atunci in apropierea actualului Institut de Arhitectura Ion Mincu, Strada Cometei (devenita Caderea Bastiliei), unde traia una dintre capricioasele-i muze, Cleopatra Lecca Poenaru.

Din nefericire, toate sau aproape toate aceste strazi, pasaje, piete, cladiri sau sedii au fost demolate. Odata cu disparitia lor – probabil justificata, iar in unele situatii bine venita –, municipalitatea n-a consemnat, nici macar printr-o placa de marmura comemorativa, istoria sau trecutul ingropat acolo. Daca pentru edilii Bucurestilor din toate vremurile, notiunea de vestigiu a insemnat numai ruina, deci motiv temeinic pentru a rade locul din temelii, devine clar ca, desi arhitectura si urbanismul orasului au cunoscut transformari numeroase, ele nu au fost nici pe departe si semnificative.

Ce sansa extraordinara, ca un geniu al literaturii universale sa-si fi preumblat fiinta prin aceste locuri si sa le innobileze de amintirea sa! Ce blestem si ce fatalitate, ca niste „anonimi secolele XX si XXI“ sa nu fi fost atenti macar la versurile primului dintre urmasii sai pe linie literara, Nichita Stanescu: „Atata sa nu uitati:/ Ca el a fost un om viu,/ viu,/ pi-paibil cu mana /(…)/ Atat sa nu uitati! Numai atat, – / ca El a trait, / inaintea voastra…/ Numai atat, / in genunchi va rog, sa nu uitati !“

Lucian Chisu

Daca tot sunteti pe Buzesti mergeti mai departe spre Piata Victoriei si, pe dreapta, veti gasi casa in care Nicolae Iorga pastorea redactia Semanatorului, acum un restaurant care are, totusi, o placa, de pe vremea lui Ceausescu.

Apoi, chiar vizavi, fara nici o placa si cu un aspect total schimbat, dupa cum puteti vedea mai jos, se afla localul unde Maria Tanase isi in-canta auditorul format din Liviu Rebreanu, Ion Minulescu, Cezar Petrescu, Ion Pillat si multi altii, fostul restaurant “Neptun”, unde frumoasa noastra era acompaniata de taraful Vasile Julea. Nu ar fi meritat sa fie conservat si in custodia Primariei sau a Ministerului Culturii sau sa aiba macar o placa? A, am uitat: era nevoie de bani pentru borduri si dinozauri din tufisuri…

Via Nokia

Cum ar putea sa arate Casa Memoriala Eminescu de la Varatec
July 10th, 2010 VR No Comments »
[Переводчик]
--------------------------------------------------------------------------------

Ipotesti

Varatec

CAMPANIE: Salvati casa lui Eminescu de la Varatec!

Restitituiri. Nicolae Iorga: Expresia integrală a sufletului românesc: Mihail Eminescu. In premiera pe internet prin intermediul Roncea.ro, cu concursul Enciclopediei Romaniei
July 10th, 2010 VR 1 Comment »
[Переводчик]
--------------------------------------------------------------------------------

Nicolae Iorga: “Şi aceia ce cunoaştem din revizorul de şcoală aruncat afară la schimbările de guvern, fiindcă cine ştie ce canalie politică îl căuta în registrele prietenilor săi şi nu-l găsia, din redactorul de gazetă care se încercase să schimbe partidul conservator şi să-l pună pe bazele istorice şi filosofice, pe când partidul conservator de pe vremuri era ceva mai onest decât sunt partidele de astăzi, dar alcătuit din câţiva boieri mai mult sau mai puţin răsuflaţi şi neînţelegători pentru ce adăugia la această cauză el, ne ajută să înţelegem ce s-a întâmplat cu dânsul în această societate care nu poate regreta niciodată îndeajuns ceia ce s-a făcut (…)”

Expresia integrală a sufletului românesc: Mihail Eminescu

Deci la un moment dat n-a apărut un dătător de direcţie care să se inspire de la anumite teorii abstracte, să se aşeze pe o catedră literară improvizată şi să decidă cu ferula sau, dacă este mai blând, numai cu degetul, că anume poezie este rea sau este bună şi, după cum o anumită poezie ar fi fost decretată rea sau bună, să răsară o întreagă mişcare literară. Că este uşor a fi cineva beneficiarul unei literaturi prin câteva formule, aceasta o înţelege oricine, dară că are dreptul cineva să se prezinte, în materie literară, – literatura fiind un fenomen aşa de original, aşa de spontan, aşa de profund legat cu tot ce omul reprezintă mai fin şi mai complex -, că are dreptul să se înfăţişeze ca unul care creiază literatura, care o îndreaptă în altă direcţie, sau o distruge, aceasta este o formidabilă eroare.

De această eroare adesea sufere şi explicarea lui Eminescu, pe care unii l-ar vedea, în concurenţă cu alţii, înaintea inflexibilului judecător teoretic. O natură aşa de bogată, aşa de complexă şi aşa de nouă supt toate raporturile ca a lui Eminescu a fost redusă la acele câteva poezii cuprinse în ediţia Maiorescu, cu prefaţa acestuia. Acest fel de a judeca pe imensul poet care este Eminescu se resimte până şi astăzi în ce priveşte editarea operelor lui. Noi nu avem încă un Eminescu complet. Ceia ce s-a dat la Iaşi, la o anumită librărie, de un tânăr care nu avea nici un fel de experienţă literară şi de aptitudine critică, nici măcar răbdarea trebuitoare pentru a desface manuscriptele, se poate socoti ca o ediţie neexistentă. Şi ceia ce s-a ales mai târziu, de unii şi de alţii, în cutare volum tipărit la „Minerva”, nu înseamnă nici măcar pregătirea ediţiei complete a lui Eminescu.

Parcă există o sfială faţă de ce n-a „aprobat” Maiorescu…

2010-06-11T03:54:00.000-07:00

Contrabanda româno-moldoveană din dosarele DIICOT
Dezvăluirile de excepţie din cartea fostului procuror DIICOT Ciprian Nastasiu “Prădarea României” se referă, printre altele şi la contrabanda cu armament. “Acţiunea” din dosarul Strict Secret de Importanţă Deosebită (SSID) 628/D/P/2005 se petrece în Europa de Est, ţările ex-sovietice ( mai ales din Republica Moldova şi Transnistria), America de Sud, Africa şi Orientul Mijlociu. Ani la rând, presa centrală şi cea internaţională au prezentat pe larg încălcări ale embargoului internaţional, impus ţărilor cu potenţial terorist, cu care firmele de comerţ exterior ale Securităţii aveau relaţii de afaceri. Este vorba despre statele de pe coasta nord-africană şi din Orientul Mijlociu, cu care Nicolae Ceauşescu dezvoltase relaţii economice importante, bazate pe vânzare ilegală de armament. Totul era mascat sub aşa-zise transporturi de materiale şi utilaje către obiectivele industriale (baraje, fabrici de ciment, combinate), ridicate de firmele controlate de Securitate în ţări din lumea a treia. Un exemplu concludent este livrarea de armament de la fabricile de profil din Braşov către Irak şi Iran în anii ’80, într-un moment în care cele două ţări erau implicate într-un conflict lung şi sângeros. La noi şi în Republica Moldova, tradiţia, reţelele şi end-userii falşi (moştenite de la fostul imperiu sovietic şi de la israelieni) s-au păstrat după ’90. Traficul ilegal cu armament s-a “privatizat”.

Traficanţii vechi şi noi

Numele contrabandiştilor Viktor Bout, Shimon Naor, Omar Hayssam şi firme ca Armitech sau Rosoboron Export au fost deseori asociate serviciilor secrete române. Aşa au ajuns aeronavele BAC 1-11 Jetline (aparţinând Romaero) pe lista neagră a ONU. Făceau transporturi cu armament în Liberia, Sierra Leone şi Afganistan în solda faimosului Viktor Bout. Toată lumea a auzit de scandalurile legate de traficul ilegal de armament din şi prin România. “Ţigaretele 1,2,3” sunt numai un exemplu în acest sens. Ce să mai spunem de scandalul livrărilor de rachete româneşti către Iran din 1994 ! Deşi România semnase numeroase protocoale cu ţările occidentale, închizând în mod accelerat institute de cercetare speciale sau unităţi miltare (în perspectiva accederii la organismele euroatlantice), serviciile secrete burduşite cu ofiţerii Securităţii ceauşiste desfăşurau afaceri veroase în toate zonele de conflict de pe mapamond. Nu o făceau de capul lor, ci cu participarea ofiţerilor serviciilor secrete (foste sovietice) sau cu arabii, formaţi la facultăţile Securităţii. Recent, ex-premierul Petre Roman povestea că Mihai Caraman, unul din primii şefi SIE (prezent pe două ştate de plată, unde figura ca general şi colonel în acelaşi timp) i-a atras atenţia că pe teritoriul ţării rămăseseră după Revoluţie peste 27000 de ofiţeri Spetsnaz şi GRU. Despre aceştia vorbeşte Ciprian Nastasiu. Unul dintre personajele sale preferate fiind Ivan Gheorghievici Busuioc, fost colonel GRU (serviciul secret al armatei sovietice).

Spijin la nivel înalt

Ivan Gheorghievici Busuioc, nume de cod Ivanov, nu apare întâmplător în cartea fostului procuror DIICOT. Acesta, ca mulţi alţi ofiţeri acoperiţi, lucra intens pe teritoriul României sub nasul serviciilor secrete şi cu voia lor, împreună cu traficanţi şi terorişti ca Omar Hayssam, Mohammad Munaf, beneficiind de sprijin la cel mai înalt nivel în Republica Moldova sau Rusia. Datorită relaţiilor sale sus-puse, armamentul de contrabandă (pistoale-mitralieră, rachete Stinger, muniţie şi piese de schimb pentru aeronave militare) tranzitau fără nici o problemă teritoriul României dinspre Republica Moldova sau Transnistria. “Răpirea din Irak” a prilejuit deschiderea dosarelor numite mai târziu ca “Armamentul”. În dosarul 628/D/P/2005, în care sunt implicaţi cei de mai sus, sunt trecute nume importante de politicieni români, dar şi demnitari ai Republicii Moldova. În cele din urmă, sub presiunea aliaţilor, românii au cedat şi au început arestarea traficanţilor. Busuioc a fost arestat la Bucureşti în 2007, sub acuzaţia de trafic şi contrabandă cu armament. Viktor Bout este umflat un an mai târziu în Tailanda, în urma interceptărilor aprobate de Curtea de Apel Bucureşti. După cum se obişnuieşte, cei mai importanţi dintre partenerii politici ai contrabandiştilor sunt liberi, deşi figurează în aceste dosare. Ciprian Nastasiu a dat publicităţii doar o parte din reţeaua de sprijin de care au beneficiat infractorii în Republica Moldova : fostul ministru al apărării Valeriu Pasat, fostul prim-ministru Ion Sturza, dar şi actualul prim-ministru Vladimir Filat. Întâmplător sau nu, de-a lungul timpului, unii dintre ei au fost nominalizaţi de jurnalistul Mihai Conţiu (Moldova Suverană), fost cadru asociat în solda SIE pe teritoriul Republicii Moldova. Cel puţin în cazul actualului premier moldovean, Conţiu a afirmat în numeroase articole (aducând dovezi în acest sens) că Filat este în slujba Serviciului Român de Informaţii cu numele de cod Kant. Pe aceiaşi filieră cu Iulian Dascălu, patronul lanţului de magazine Iulius Mall şi cu generalul Gheorghe Atudoroaie (ofiţer greu de Securitate implicat în evenimentele Revoluţiei), persoane care lipsesc din diagrama de mai jos.

23/12/2009 - Scris de eohanes |

2009-10-26T02:33:00.001-07:00

25,October 2009
"Acest om a supravietuit dusmanilor lui, si a supravietuit pâna si copiilor dusmanilor lui"- La multi ani, Sire

Când aveam noua ani, am scris o compunere pe care am lasat-o la scoala sau am pus-o undeva, în pod. Daca cineva mi-ar spune azi s-o scriu din nou, compunerea ar arata asa:

“Exista un om pe lumea aceasta a carui prezenta ma face sa ma simt ocrotita, un om care se afla întotdeauna acolo, lânga tine.

Am acasa o fotografie cu mine copil, asezata pe o masina veche de tuns iarba. Sedeam pe masina cu care omul acesta taia iarba si ma simteam în siguranta.

În fiecare seara, înainte de a adormi, el venea sa spuna, cu surorile mele si cu mine, “Tatal Nostru”. Când aveam patru ani, el mi-a dat textul rugaciunii copiat la masina lui de scris. Aceasta este o pagina pe care nu am pierdut-o niciodata.

La cei sapte ani ai mei, când venea sa ma ia de la scoala, stateam pe scaunul din fata al masinii Volkswagen broscuta si eram foarte mândra ca am dreptul la acel loc. Ma uitam pe furis la el cum conducea si ma gândeam ce frumos si fermecator era, cu ochelarii de soare si cu profilul lui perfect. Eram foarte mândra. La semafor ma uitam pe fereastra la oamenii din alte masini sa vad daca îl remarcau si eram sigura ca nici ei nu vazusera un barbat atât de frumos.

Am zburat la vârsta de zece ani într-un avion pe care el îl pilota si a fost destul de ciudat sa fiu acolo, în aer, înconjurata de nori si de zgomotul motoarelor; ma uitam în jos, spre pamânt, si puteam sa vad masinile si copacii, lacul, câmpurile si soselele. El nu spunea nimic, dar la un moment dat am vazut la distanta un alt avion. Deodata, el a spus: “Daca as începe acum aterizarea, din cauza liniei de zbor ne-am ciocni cu celalalt avion. Asta îmi spun instrumentele mele de zbor”. M-a privit amuzat, sa vada ce spun eu. Am tacut si m-am gândit ca omul acesta e destul de puternic sa rezolve orice problema.

Când ma întorceam de la scoala, la casa veche din Versoix, el citea mereu “Herald Tribune” dupa masa de seara, dezlega rebus, asculta muzica clasica, înainte ca nesuferitele de televizoare sa intre în viata noastra. Serile noastre în familie erau placute si confortabile.

Când am devenit adolescenta, omul acesta m-a învatat sa conduc masina, folosind pentru aceasta jeep-ul sau. A fost foarte rabdator si nu m-a facut sa ma simt nervoasa sau neîndemânatica. El a fost dintotdeauna foarte calm, si a fost bun si întelegator cu fiecare.

Daca ceva se strica, el stia sa repare, mai ales lucrurile mecanice si electrice. A fost minunat pentru mine când am avut prima masina! Nu aveam nevoie sa merg niciodata la garaj.

Am descoperit ca acest om are talent artistic; el a fost un pasionat pianist (e asa de pacat ca nu a continuat!), iubeste muzica clasica, este un talentat fotograf si îi place sa calatoreasca si sa imortalizeze peisajele noi. Când eram mici si veneau la noi copii de la scoala, el scotea un proiector special si ne arata desene animate: ciocanitoarea Woody, ratoiul Donald, Mickey Mouse. De aceea serbarile noastre de acasa erau vestite la scoala si fiecare se întrecea sa fie invitat în casa noastra.

Amintiri unice sunt serile în care înregistra, în fiecare an, mesajul pentru “Europa Libera”, care se transmitea în România în seara de Anul Nou. Noi toate trebuia sa fim linistite în timpul înregistrarii, de fapt trebuia sa stam în alta camera, ca sa nu-l deranjam. Ascultam cu încordare cuvintele si cadenta limbajului. Eram de fiecare data impresionate si întelegeam ca e vorba de ceva cu adevarat important.

Eram mic copil atunci când am înteles ca exista o parte din acest om care nu ne apartine noua. Totul era legat de înregistrarile radio din fiecare an: o parte misterioasa care se aseza deasupra familiei. Acest sentiment devenea evident si în orele în care el ne povestea despre o tara nu prea departata pe care o iubea si pe care o pierduse, când ne vorbea în limba acelei tari, când ne arata fotografiile acelui tinut si ne punea sa ascultam muzica acelor meleaguri. La început ne-am întrebat cum poate cineva sa piarda o tara, cum se poate una ca asta?! Dar ceea ce întelegeam era ca omul acesta era mai mult decât unul din membrii familiei noastre; în viata lui era o alta dimensiune, cumva deasupra noastra; era ceva diferit, important, nu ca o meserie sau o slujba, ceva mult mai cuprinzator si mai profund. Si totusi, acel ceva era, într-un fel, si o parte din noi. Sentimentul de apartenenta a crescut odata cu noi si ne-a adus si mai aproape de omul despre care va vorbesc.

Aceasta alta parte a lui îl facea retinut si trist. Dar cum el e foarte echilibrat, reusea sa-si învinga tristetea. Persoana aceasta are ore metodic stabilite pentru orice, si vorbele pe care le scoate sunt bine gândite înainte. De aceea el face pe toata lumea sa se simta în siguranta; niciodata nu e haos în jurul lui.

Acest om are un formidabil simt al umorului si poate spune glume foarte amuzante; simtul umorului i-a folosit lui si noua ca medicament, atunci când venea tristetea.

Persoana aceasta e incoruptibila, nu l-am putut minti niciodata. De exemplu, nu m-am putut preface ca sunt bolnava, ca sa nu merg la scoala.

Omul acesta a avut tot soiul de profesii pentru a-si întretine familia: a crescut gaini, a condus masini, a facut tâmplarie, a fost agent de bursa, pilot de încercare si producator de echipament electronic. Am descoperit ca este si un incredibil epistolar, ca a pastrat corespondenta cu tot felul de oameni din toate colturile lumii, despre tara lui, despre jeep-urile lui, despre fotografii, masini, avioane si chestiuni mecanice. Auzeam cu totii cum batea literele la masina lui de scris, în noapte, în timp ce ne cuprindea somnul. Era un sunet asa de linistitor!

Acest om a devenit rege la vârsta de sase ani si continua sa fie. El a fost nascut sa reprezinte, sa iubeasca si sa munceasca pentru o tara si si-a îndeplinit menirea în fiecare secunda a vietii lui, chiar si atunci când tara era departe de el si interzisa lui.

A stat singur împreuna cu armata lui în fata nazistilor si a schimbat destinul unui continent la 23 august 1944, la vârsta de douazeci si doi de ani, când a întors armele de partea aliatilor, în razboiul al doilea mondial. Apoi, el singur a durat ani de încapatânata rezistenta în fata comunistilor care, în cele din urma, l-au fortat cu tevi de pusca si cu tancuri sa-si paraseasca tara.

Dar acest om a supravietuit dusmanilor lui, si a supravietuit pâna si copiilor dusmanilor lui.

Omul acesta a fost întotdeauna acolo, lânga mine. El este dintotdeauna alaturi de tine.

Si omul acesta este tatal meu.”

Principesa Margareta a României

Pentru Majestatea Sa o parte din simfonia Rapsodia Română sub bagheta lui Sergiu Celibidache. Simfonia de care este îndrăgostit. Un umil omagiu.

Publicat de Andrei Bădin la 20:46 Comentarii: 4 | Adaugă comentariu

2009-10-18T01:45:00.000-07:00

MISTERELE "REVOLUTIEI". Radu TINU: Romanii au dansat pe muzica CIA si KGB. Rich HALL: Dan Voinea si Securitatea contesta la unison gloantele dum-dum

de Tiberiu Kiss
17/10/2009
Fostul adjunct al Securităţii Timiş, maior (r) Radu Tinu (foto stanga), afirma în urmă cu ceva vreme pentru ziarul nostru că nu românii au provocat prăbuşirea regimului comunist. El spune că ei doar "au dansat pe muzica altor servicii de securitate", în special CIA şi KGB. Securitatea ştia că în Ungaria se fac "repetiţii" pentru înlăturarea lui Ceauşescu. Securitatea trimisese agenţi în taberele de antrenament unde se pregăteau "scânteile" Revoluţiei.

"STEP, PENTRU CIA, KALINKA, PENTRU KGB"
Mr. (r) Radu Tinu a avut şansa, dar şi neşansa de a fi implicat, din plin, în "revoluţia anticomunistă" de la Timişoara. Şansa, pentru că a văzut cum se face istoria. Neşansa, pentru că a trebuit să suporte 717 zile de detenţie.
"Revoluţia care a început la Timişoara nu a fost decât o mască, iar pastorul Tökés László, doar un pretext penibil. Revoluţia nu am făcut-o noi, românii, ci doar am dansat pe muzica altor servicii de informaţii. Step, pentru CIA, şi kalinka, pentru KGB", este de părere Radu Tinu.
Ofiţerul de informaţii timişorean susţine că, încă din momentul în care Bush şi Gorbaciov şi-au "dat mâna pe un vapor acostat în larg", Securitatea română ştia că se acţionează concertat atât de americani, cât şi de ruşi, pentru înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu.
Fostul adjunct al Securităţii Timiş spune că tot ceea ce a declarat premierul maghiar, Miklos Nemeth, despre "antrenarea rezistenţei" este adevărat.
"Tabăra era la Bicske, în Ungaria. Am reuşit să înfiltrăm acolo trei informatori, aşa că ştiam tot ce mişcă. Toţi românii care treceau Mureşul erau duşi acolo şi antrenaţi. O dată la trei luni, veneau securiştii maghiari de la AVO - serviciul de spionaj - şi luau românii din tabără şi-i duceau în faţa Ambasadei României din Budapesta ca să manifesteze împotriva regimului. Capul mişcării disidente era un fost student la ASE, originar din Lugoj, actualmente plecat în America."
"Cert e că, cu două luni înainte de evenimentele din decembrie, ungurii au început să dea românii înapoi. Dacă treceau Mureşul cinci români, ei dădeau înapoi zece inşi. Am ştiut şi lucrul ăsta, că ceilalţi erau agenţi de-ai lor...", susţine Radu Tinu.

VICTOR STĂNCULESCU, AGENT BRITANIC
Fostul adjunct al Securităţii Timiş povesteşte că generalul Atanasie Stănculescu nu a fost niciodată agent maghiar, ci englez. "Nu degeaba s-a refugiat în Anglia, când a avut probleme după '90", consideră ofiţerul de informaţii. Radu Tinu susţine că, încă din perioada celui de-al XIV-lea Congres al PCR, trei "ziarişti" occidentali au încercat să-l contacteze pe pastorul reformat Tökés László.
"Un cadru al Serviciului maghiar, cetăţean austriac, a penetrat dispozitivul nostru, realizând o întâlnire şi o înregistrare video. Este vorba despre Rudolf Solomon, astăzi mare om de afaceri, cu firme în zona fierbinte Harghita-Covasna. I-am găsit banda video, învelită în hârtie igienică. Am totuşi satisfacţia că, la anchetă, Solomon a scris cu mânuţa lui cine l-a trimis la Tökés şi cu ce misiune. Un alt emisar al AVO, Varga Ladislau, fost fizician la Centrul de Sudură din Timişoara, trimitea săptămânal mesaje cifrate unui diplomat maghiar aflat la post în Bucureşti. Ăsta a fost să-şi dea doctoratul în Ungaria şi, chiar dacă a stat vreo patru ani, tot nu a reusit să-l finalizeze", povesteşte ofiţerul de informaţii timişorean.

AMERICANII, ÎN ACŢIUNE
Pentru a avea imaginea completă a celor care "s-au agăţat" de pastorul Tökés László, Radu Tinu a ţinut să precizeze că cel mai înfocat vizitator al preotului bănăţean a fost secretarul II al Ambasadei SUA la Bucureşti, Dennis Curry (foto dreapta sus, dupa 20 de ani). "La 15 decembrie, acesta a venit din nou la Timişoara, însoţit de corespondenta de presă de la Ambasada Angliei.
Au încercat să penetreze dispozitivul, pentru a-l contacta pe Tökés. L-am îmbrăcat pe un coleg în miliţian şi acesta i-a întors din drum, motivând un accident de circulaţie grav pe Strada Timotei Cipariu, unde era locuinţa pastorului. Cei doi nu s-au lăsat. La un moment dat, am ieşit din dispozitiv în civil şi le-am arătat obrazul. S-au dus la Hotel Continental, unde s-au întrebat oare ce grad am. La vreo 20 de minute, Dennis Curry a ieşit pe stradă şi a dat un telefon de la un telefon public şi a raportat la Ambasadă că l-a văzut pe Tökés şi că lucrurile se desfăşoară normal. Un mincinos...", consideră fostul adjunct al Securităţii Timiş.

PLANUL AMERICANILOR
Mr. Radu Tinu susţine că pastorul Tökés László a făcut parte din planul americanilor pentru a-l detrona pe Ceauşescu, folosindu-se de o revoltă populară. "Au încercat să-l martirizeze pe acest preot, dar noi nu am pus botu' la borcanul cu miere, în sensul că nu l-am arestat, ca să creăm atmosfera internaţională. Cu toate că l-am dovedit pe Tökés László ca spion maghiar. Noi am găsit la doi agenţi unguri, care părăseau Ro-mânia printr-un punct vamal, o chitanţă de mână semnată de pastorul Tökés, în care acesta scria cu mânuţa lui că a primit 20.000 de lei. Documentul fusese ascuns de securiştii unguri în parasolarul autoturismului", povesteşte fostul adjunct al Securităţii Timiş. Radu Tinu consideră că "revoluţia" a fost făcută cu ajutorul românilor, care au fost manipulaţi de CIA ca nişte pioni, pe o tablă de şah.
Jurnalul National - Editia Istorica Scanteia

2009-10-03T03:12:00.000-07:00

Dosare ultrasecrete

Falsa acuzatie a nebuniei lui Avram Iancu

Alaturi de Avram Iancu si Simion Balint, Axente Sever este personalitatea cea mai marcanta a revolutiei transilvanene, ramanand fidel ideilor pasoptiste aproape o jumatate de secol, timp in care a avut si el parte de persecutii si deznadejdi, mai ales dupa instaurarea dualismului austro-maghiar (1867). El infirma categoric pretinsa nebunie a lui Iancu, cautand sa spulbere "legenda" ce convenea autoritatilor zilei. "De la 1852 incoace, pre care lumea cea rea, care n-a vorbit cu Iancu de aproape, nu i-a cunoscut aspiratiunile si dorintele si nu si-a putut explica urmarile a botezat-o de nebunie, m-am intalnit cu el de multe ori (...), l-am avut vreo sase saptamani de oaspete in casa mea.Nu mi-a vorbit in nicio intalnire o singura vorba smintita, n-am observat in toata purtarea lui cel mai mic semn de sminteala. Si daca-i reprobam cateodata aplecarea spre betie, la care decazuse, el imi raspundea: Lasa-ma, frate, ca numai asa pot inabusi durerea si amaraciunea din mine". In sprijinul acestei opinii, mai vine un alt martor, Ioan Ciurileanu, "viteaz tribun", cum il aprecia chiar Iancu. Si el descrie calatoria lui Francisc Iosif I si atitudinea Craisorului. Iata ultima etapa din munti: "Intalnindu-ma cu dansul in Campeni, la cvartierul sau obisnuit, in casa doctorului Coalcher, i-am zis : Iancule, eu sunt gata sa plecam inaintea imparatului. El mi-a raspuns, cu un ton ironic: Du-te, daca voiesti, ca eu nu voiesc. M-a cuprins mirarea de aceasta schimbare de idei, in un timp asa de scurt. Iancu a ramas in cvartierul sau, pana la sosirea imparatului in Campeni. Sosind, imparatul a tras la casa doctorului Coalcher. Iancu s-a mutat atunci in casa lui Nicolae Corchesiu."L-a refuzat pe imparat

Armata maghiara a capitulat la Siria pe 13 august 1849, incheind astfel

revolutia maghiara care s-a manifestat in Transilvania prin razboiul impotriva romanilorUrmatorul pasaj are o valoare inestimabila, este poate cheia intregului "proces" ce i se intenta pe ascuns conducatorului revolutiei si aparatorului drepturilor sacre ale romanilor."Iancu a vrut sa mearga la imparatul, in seara aceasta, si n-a fost primit. "In ziua urmatoare, imparatul a trimis dupa dansul pe un capitan din garnizoana, pe care l-am insotit in casa Iancului. Capitanul i-a facut cunoscut ca-l cheama imparatul. Iancu i-a raspuns ca este bolnav si nu poate merge. Dupa ce a iesit capitanul, am intrebat pe Iancu ce este causa de a refuzat invitarea imparatului; el a raspuns ca nici imparatul nu l-a primit in anul 1850, in audienta, cand a fost cu deputatii la Viena, in causa natiei, ba din contra, politia le-a fost dat ordin ca in timp de 24 de ore sa paraseasca Viena".Eroul revolutiei suferise, deci, o mare deceptie, o cumplita injustitie. Sperase, timp de 2 ani, ca nedreptatea sa fie reparata, dar monarhul si camarila maghiara isi doreau un supus ascultator, un lefegiu cu medalii si nu un luptator pentru vrerile motilor, care puteau deveni oricand un model de urmat si pentru alte natiuni din imperiu. La ingratitudinea si perfidia Curtii, Avram Iancu a raspuns ca un autentic si darz reprezentant al multimii. Din acel moment insa, soarta ii era pecetluita: i se urmarea fiece pas, ii erau interpretate gesturile si cuvintele, era chiar provocat! Doar, doar va face o greseala, care sa dea posibilitatea marimilor de la Viena si Budapesta sa-l... anihileze oficial, cu acte in regula.In final, relatarea lui Chirileanu este mai mult decat elocventa, referitor la vizita imparatului la Cluj, unde din nou Craisorul a refuzat sa-l vada: "Intorcandu-ne la Campeni, Iancu s-a dus la biroul silvan, unde era pusa pe poarta Pajera imperiala si a zis ca Pajera nu e facuta bine (zicand): Pentru ce-i pusa si Transilvania langa Ungaria? N-ar trebui sa fie deloc zugravita pe marca Austriei! Pentru cuvintele acestea, Iancu a fost arestat inca in aceeasi zi si dus la Abrud, la subprefectura. De acolo, l-au transportat in cetatea Alba Iulia, unde l-au inchis intr-o camera mobilata, la oficiul districtului. Din Alba Iulia, l-au transportat la Sibiu si l-au inchis in temnita. A stat Iancu inchis 6 saptamani"...

La Adunarea de la Blaj din 15 mai 1848, romanii au respins unirea Transilvaniei cu Ungaria

Din nou, atentie! Se deschide o poarta nebanuita, prin care se vede clar in ce imprejurari a inceput "nebunia" sau, mai bine spus, cum de s-a ajuns la o asa solutie. In locul inchisorii cu finalul mortii, Iancu trebuia sa fie liber, chiar declarat nebun, in asteptarea unor vremuri, cand ar putea din nou actiona. Fostul tribun declara: "Eu, intalnindu-ma cu tatal sau, Alexandru Iancu, l-am consultat sa mearga la Sibiu, la Saguna, si sa-i mijloceasca eliberarea Iancului, declarand ca Iancu e nebun. Dupa ce l-au consultat doctorii ca este smintit, prin mijlocirea Sagunii, Iancu a fost pus pe picior liber. S-a dus la Vidra, la casa parinteasca. Acolo avea un fluier si continuu canta din fluier doine si mergea prin orasele din munti, cand la Abrud, cand la Baia de Cris. Pretutindeni era bine primit de popor si de carturari".Il descopera DensusianuCu trecerea anilor, faima eroului depasise intinderile de piatra, dar si vorbele rele se intindeau ca pecinginea. Lauda si clevetirile coexistau. Iancu urca o Golgota, uitat sau batjocorit de unii, adulat si numit "Regele muntilor" de catre altii.Ce sa aleaga un om de buna-credinta, decat ca trebuie sa-l vada si sa-l judece singur? Asa a procedat Aron Densusianu, din Densusul hategan, avocat la Fagaras, intemnitat la Targu Mures, pentru vina de a fi partizan al independentei Transilvaniei, apoi profesor de latina la Iasi, ales membru corespondent al Academiei Romane. S-a dus in cuibul de vulturi al motilor, cu prilejul Adunarii generale a Asociatiunii Transilvane (Abrud, 27-29 august 1865). Dupa 3 zile de calatorie cu trasura, din Fagaras, el, sotia si cumnata sa, Elisa Circa, "artista pe violina", au fost gazduiti la familia Henti, din Zlatna, mare proprietar de mine. Tot ce a trait in tara Iancului, viitorul academician a consemnat in lucrarea "O zi cu Regele muntilor" (1895). Iata, rezumand, cateva pagini care ne intereseaza."Pe cand noi sedeam cu totii la cina vladiceasca, radeam si ne spuneam pataniile de la Dealu-Mare, auzind pe cineva trecand pe sub ferestre si zicand din fluier Marsul lui Iancu.- Acesta-i Iancu! Zise doamna casei. "In toata seara trece pe-aici, zicand din fluier. Azi trece mai tarziu, va fi fost cu prieteni si cunoscuti la petrecere.- Va sa zica, ceea ce auzisem despre Iancu este plinul adevar! zisei eu.- Maine o sa-l vedeti cu fluierul in buzunarul de sus de la roc, continua doamna casei.A doua zi, dumineca, trecu cu asistarea la serviciul divin, apoi cu vizite prin familii. Pe Iancu nu l-am putut vedea nicairi. A-l cauta anume era imposibil, caci nu avea locuinta stabila".Seara, tanara artista a oferit un mic concert, in fata unei asistente numeroase si entuziaste, dupa care s-a retras intr-o camera alaturata, impreuna cu avocatul si sotia acestuia."Peste cateva momente, bate cineva la usa si intra un barbat de o statura peste mijlocie, putin plecat, rosu la fata, musteata lunga, blonda, par asemenea blond si ratezat, in haine porumbii. In urma lui, intra cunoscutul meu, pe care-l rugasem sa-mi arate pe Iancu in sala.- Recomand pe d-l Iancu, zise cunoscutul meu. Si-a exprimat dorinta sa vada pe d-soara.- Felicitarile mele, d-soara, zise Iancu, pentru maiestria cu care stii manui un instrument atat de greu, cum este vioara.In timp cat conversaram, cercetam discret cu ochii sa-i vad fluierul. "In buzunarul din afara al rocului nu era. In fine-l zari in buzunarul din launtru. Parea ca-l ascunde, sa nu vina in colisiune cu vioara artistei. Dupa o conversatie de un cuart de ora:- Nu va mai retin, zise Iancu, veti fi osteniti de lungul drum.Ne despartim. Cuvintele lui frumoase, purtarea foarte gentila cu damele ne facu impresia cea mai placuta si credeam ca nu poate sa fie adevarat ca ar fi atat de ratacit la minte, cum auzisem".Defaimare si ignorareCat de asemanatoare sunt aceste aprecieri cu ale Iuditei Secula! Sau cunoscut oare cei doi autori? Au pus ei la cale prezentarea lui Iancu, intr-o lumina favorabila posteritatii? Nici vorba de asa ceva. Intre cele doua intalniri este o distanta de cinci ani, iar intre scrierea acestor amintiri, de aproape trei ori mai mult... In toata "nebunia" lui, masca ce o purta zilnic cadea uneori, in imprejurari revelatorii, lasand locul omului cultivat, cu maniere alese "ale cavalerului si gentilomului de lume". In prezenta prietenilor si admiratorilor, Iancu isi lua de pe frunte cununa de spini, ramanandu-i aura Craiului muntilor. Nu insa pentru mult timp - vremurile ii erau impotriva. Imbraca iar mantaua singuratatii, care-i asigura supravietuirea, intr-o lume ostila; va amintiti strigatul lui, cum ca vor sa-l prinda jandarmii? In acest sens este si comentariul final al lui Aron Densusianu:"Cunoscutul nostru, insa, care-l petrecuse pana afara si se intorsese iar la noi, ne spuse ca aceasta tinuta a fost numai momentana, la prima impresie; se mira insa ca s-a putut tine atat de bine, de un cuart de ora. Dar, in adevar, zise cunoscutul nostru, de cand au inceput a sosi oaspetii, s-a intamplat o mare schimbare cu Iancu". Aici se deschide o alta poarta, in spatele careia autorul intrevede insinuarile perfide si defaimarea vehiculate de unul ca neamtul maghiarizat si oficialii stapanirii, cum ca Iancu pute si-i betiv, ca aiureaza si se ia la harta cu stapanii locului.Marturiile contemporanilorAutorul ii urmareste fiece gest si-si noteaza cuvintele Craisorului, cu ocazia "excursiunii" la Detunata, cand au fost alaturi si a aflat de la el ca "Marsul lui Iancu" este de fapt "Marsul lui Dragos" adaptat de motii revolutiei, schimbandu-i cateva cuvinte si nemurindu-l. "Astfel, vorbind mai una, mai alta, merseram calea jumatate si nu l-am auzit sa vorbeasca un cuvant ratacit". La masa festiva de despartire, s-au tinut tot felul de cuvantari, toasturi si inchinari, fara ca vreunul dintre oaspeti, fosti si actuali functionari ai statului austro-ungar sa faca referire la contributia motilor in revolutia pasoptista si sa pronunte numele celui "mai mare dintre cati era acolo, pentru un nemuritor intre ceilalti bieti muritori", reflecteaza Densusianu."In fine, luai eu cuvantul, facui alusiune la marea insemnatate ce-o are acest tinut Muntii Apuseni, in istoria noastra; cu ce mandrie trebuie sa privim la acesti munti si la voinicii locuitori, care i-au ilustrat prin eroismul lor. Ce fericiti trebuie sa ne simtim cu totii, ca avem chiar aici, in mijlocul nostru, pe cea mai mare glorie a acestor munti, pe cea mai mare figura in istoria noastra moderna"...Si i-a rostit numele "Avram Iancu" ridicand paharul, in aplauzele multor meseni hotarati sa-l felicite; "el veni spre mine si ciocnind paharul imi zise: Iti multumesc ca ti-ai adus aminte si de mine". Multumita Iancului este completata de observatia autorului: "Aceasta sleahta batjocorita bezirkeri care compromisese cestiunea nationala in camera de la Sibiu (1863-64) si in cea de la Cluj, in care tot ei, functionarii fusese si deputati "nadusa unde putea orice manifestatie nationala, aruncand vorbe ca nu-i oportun, ca nu-i prudent, in realitate insa, pentru a face pe gustul stapanilor si pentru a se recomanda gratiei lor". Autorului, Iancu ii aparea "acum modest, bland si intunecat de-o adanca mahnire, parea o umbra in mijlocul multimei ce ai fi crezut-o ca nici nu-l vede".Atentie la acest cuvant "bezirkeri", intalnit pentru prima oara in memorialistica despre Iancu, folosit de Densusianu. Nu termenul ca atare este important, ci contextul in care a fost folosit. Este vorba de laudele ce si le aduceau anumiti, in legatura cu evenimentele postrevolutionare, cand cativa fosti protestatari ajunsesera sa fie "prudenti", lefegii tematori sa nu-i supere pe guvernanti, chit ca prin atitudinea lor contribuiau la marginalizarea Tribunului. La inceput, bataliile din munti si nerecunostinta imperiala, urmate de arestarile si viata mizera indurata, apoi atitudinea acestor bieti contopisti l-au determinat pe Iancu sa devina o "umbra", intr-un climat ostil, lanced si fara ideal. A incercat sa-si apropie conationalii la fostele lupte pasoptiste? Se pare ca da; numai taranii care-l adaposteau mai credeau in revolutie, nu si numita "inteligenta" (in afara catorva invatatori si preoti ortodocsi si greco-catolici) doritoare sa-i pastreze masca de nebun. Se uita faptul ca Iancu rostise, in fata guvernatorului, in 1852:- Pentru persoana mea, nu doresc absolut nimic. M-am luptat pentru tron si pentru neamul romanesc, nu pentru favoruri personale!Doua decenii si-a urmat crezul, invaluit intr-o umbra, de prea putini vazuta, de multi admirata. Protopopul Balint afirma: "Poporul n-a voit sa creada niciodata ca Iancu ar fi nebun". Il completeaza Baritiu: "Iancu nu a cazut dintr-o data in apatie spirituala, ci a fost preparat la aceasta succesiv, prin diversele masuri absolutiste, care ii stramtorau cercul de activitate, maltratau poporul si incercau sa inchida viitorul natiunii noastre".Avram Iancu a murit in noaptea de 9 spre 10 septembrie 1872, la Baia de Cris, in varsta de 48 de ani. S-au adunat imediat 4000 de oameni, in frunte cu 30 de preoti, conducandu-l la Tebea, unde a fost inmormantat sub Gorunul lui Horea. Intre radacinile acestuia zac oasele celui ce-a rostit solemn: "Noi suntem oamenii libertatii. Pentru asta ne-am revoltat, pentru asta am varsat si suntem hotarati a ne varsa sangele pana la ultimul roman".S-au adunat amintirileCel care a adunat, de-a lungul unei vieti, marturiile despre Avram Iancu, dincolo de eroul revolutiei pasoptiste, a fost istoricul Pompiliu Teodor, care a avut acces la putinele texte memorialiste ale contemporanilor. I-au fost accesibile, pe langa anumite scrieri anonime, urmatoarele lucrari: Simion Balint - "O calatorie", Alexandru Papiu Ilarian - "De Iancul", Alexandru Sterca Sulutiu - "Istoria Horii si a poporului romanesc din Muntii Apuseni ai Ardealului", George Baritiu - "Avram Iancu", Axente Sever - "Avram Iancu", Vasile Moldovan - "Memorii din 1848-49", I. Ciurileanu - "Fragmente istorice din anii 1848-49", Stefan Moldovan - "O trasatura caracteristica din viata lui Avram Iancu", Iudita Secula - "Avram Iancu in societate", Ioan Cavaler de Puscariu - "Notite despre intamplarile contemporane", Mihai Andreica - "Aduceri aminte", Aron Densusianu - "O zi cu Regele muntilor", Iosif Sterca Sulutiu - "Biografia lui Avram Iancu", Ioan Oros alias Rusu - "Memorii".Volumul istoricului Pompiliu Teodor - "Avram Iancu in memorialistica" (Ed. Dacia, Cluj, 1972) a aparut ca un omagiu, la un secol de la disparitia Craisorului. Asta m-a determinat sa bat Apusenii, culegand si alte amintiri despre Avramut, dar si o poveste sau legenda, intitulata "Mantaua Iancului", care-mi confirma ca imaginea eroului este inca prezenta in mentalul motilor.Revin si spun: nimic din toate acestea nu s-a auzit in vorbirile recente ale asa-zisilor patrioti prezenti la Tebea, intr-o sfanta zi a pasoptismului. Acestia sa fie noii "bezirkeri"?
Valentin HOSSU-LONGIN

2009-09-16T23:45:00.001-07:00

RAPORT CIA: KGB vs DSS. CUM SE MANIPULEAZA O TARA, UN POPOR SI UN CONDUCATOR. O paralela CEAUSESCU - BASESCU. Rolul COLOANEI a V-a din sanul puterii.

Manipularea URSS - Studiu de caz
In iulie 1972 Agentia de Informatii pentru Aparare a SUA (Defence Intelligence Agency - DIA) a alcatuit un amplu raport de 174 de pagini intitulat "Comportamentul ofensiv controlat - Uniunea Sovietica". Autorul studiului era capitanul John D. La Mothe din cadrul Biroului pentru Informatii Medicale care a folosit pentru raportul sau atat surse deschise cat si rapoarte ale serviciilor de informatii. Scopul sau: "sa evalueze cercetarea sovietica in domeniul metodelor revolutionare de influentare a comportamentului uman si este intentionat sa fie un ajutor pentru dezvoltarea de contramasuri pentru protejarea personalului SUA sau a celui aliat". Acest raport contine o larga sectiune care se refera la cercetarile sovietice in domeniul parapsihologiei si la folosirea psihiatriei si psihologiei in politica de catre Kremlin.
Insa cel mai interesant aspect din acest raport referitor la Romania este o anexa intitulata "Analiza asupra metodelor sovietice de manipulare prin teroare fata de Romania". Este vorba de o analiza pusa la dispozitia serviciilor secrete americane de un psihiatru roman emigrat in Statele Unite, care cunostea in detaliu activitatea de cercetare a unui grup interdisciplinar din Timisoara cu privire la metodele de manipulare a maselor. Identitatea sursei a fost ascunsa in raportul facut public de DIA - ca si multe alte detalii care ar fi putut duce la identificarea ei. Raportul in sine ofera explicatii cu privire la pozitia Romaniei in august 1968 fata de invadarea Cehoslovaciei - ca si la aparitia puterii nelimitate a lui Nicolae Ceausescu.
Raport pentru manipularea prin teroare
"Un (sters din original) a pregatit o analiza a metodelor sovietice de manipulare prin teroare aplicate in general si in special in cazul Romaniei si Cehoslovaciei. Detaliile includ o analiza a tehnicii sovietice de folosire a "opinionologiei" ca un instrument psihologic de control de masa in tarile satelite. Sunt subliniate mai ales acele aspecte ale manipularii prin teroare folosite de sovietici in timpul invadarii Cehoslovaciei in august 1968 si, in acest context, o analiza a factorilor psihologici care au impiedicat invadarea Romaniei. In plus, raportul analizeaza opinionologia romaneasca si aspectele psihologice ale actualei structurari nationaliste a Romaniei.
Documentul constituie o analiza extrem de importanta a comportamentului controlat. Cu siguranta nu exista publicatii de nici un fel asupra subiectului manipularii prin teroare provenite din surse sovietice. Mai mult, se pare ca nu exista un acord asupra numarului expertilor implicati oficial in cercetarea sistematica a manipularii maselor. Se poate trage concluzia, pe baza analizei pusa la dispozitie de psihiatrul roman, ca exista experti in acest domeniu, iar cunoasterea numelor, activitatii si afilierii lor reprezinta cu siguranta o lipsa informationala. Trebuie subliniat faptul ca (sters in original) crede ca societatea occidentala este in mare parte neavertizata cu privire la principiile stiintifice stabilite care guverneaza tehnicile sovietice de manipulare a maselor. Aceasta sursa mai crede ca acest fapt este evident in manevrarea lipsita de succes a tehnicilor de razboi psihologic aplicate in Razboiul din Vietnam si in esecul Guvernului SUA de a manipula opinia publica - atat cea americana cat si cea internationala in legatura cu acest conflict. Deoarece acest document pare sa fie unul singur de acest tip a fost reprodus in Anexa V. (...)"
Anexa V
"Aproximativ in 1964, Profesor Doctor Eduard Pamfil, seful departamentului de Psihiatrie din cadrul Scolii Medicale Timisoara a sponsorizat organizarea unui grup de cercetare neoficial, format din o serie de psihiatrii si psihologi ai departamentului. Sursa a afirmat ca ulterior doi cercetatori in matematica si un cercetator in chimie s-au alaturat grupului, acesta fiind format din 5 psihiatrii, 1 psiholog, 2 matematicieni si un chimist. (sters din documentul original) . Acesta a mai afirmat ca grupul se intrunea odata pe saptamana la clinica de psihiatrie intre orele 18:00-22:00. Intial grupul a fost organizat cu scopul de a studia problemele curente ale ciberneticii dar ulterior si-a largit scopul, incluzand discutii legate de filosofia lui Foucault, Borges si Ortega y Gasset: sensuri ale relatiei dintre psihiatrie si psihologie; cercetari psihologice in comportamentul grupurilor si probleme legate de acestea. Incurajati de multitudinea subiectelor discutate (in special de cele legate de behaviorism) unii (sters din documentul original) au formulat noi subiecte pe care le discutau separat, in afara intalnirilor grupului de cercetare. Acest lucru se intampla ca o masura de precautie impotriva pericolului politic (reprezentat de normele Blocului Estic) si a naturii interzise a temelor discutate, care puteau compromite opinionologia. Aceste teme includ cercetari in domeniul P.O. (public opinion-opinia publica); tehnici psihologice de angajare a mass mediei; metode psihologice de manipulare a maselor si in mod deosebit, metodele sovietice de manipulare prin teroare in tarile comuniste din Europa. (NOTA: Pentru definitiile si termenii psihiatrici si psihologici utilizati in acest raport a se vedea glosarul de termeni). Sursa a declarat ca daca aceste teme ar fi analizate si/sau facute publice ar scoate la iveala toate metodele de amagire utilizate de liderii politici din blocul de est, lipsiti de scrupule, folosite pentru manipularea maselor si totodata ar pune in pericol sistemul politic comunist. Totusi, aceste teme nu sunt recunoscute in mod oficial de tarile din blocul estic, sau studiate in universitatile din aceste tari, fiind considerate subiecte tabu. Probabil ca acestea sunt secrete bine pazite de masinariile de partid din tarile blocului estic. Rezultatele analizelor opinionologice realizate de grupuri mici de doi-trei membrii (sters din documentul original) in Timisoara, au scos la iveala un model stiintific care poate fi exprimat printr-o ecuatie matematica. Sursa nu stie de existenta unor experti in opininologie din U.R.S.S. sau din statele satelit care sa fie angajati intr-o cercetare sistematica a manipularii maselor, sau care sa actioneze ca si consilieri in acest domeniu, moment in care conducatori din tarile blocului de est fac pasi importanti in politica (cum ar fi de exemplu momentul invadarii de catre U.R.S.S. a C.S.S.R. - Czecho-Slovak Socialst Republic - Cehoslovacia in 1968). Sursa a declarat ca daca au fost date asemenea sfaturi, acestea ar depinde de gradul, intensitatea, rezonanta si tipul reactiei maselor implicate. Sursa a presupus totusi ca asemena experti sovietici exista, considerand ca (in afara de echipa de la Timisoara) exista alte echipe de specialisti in tarile din blocul estic care au identificat acest model stiintific de manipulare prin teroare, dar avand in vedere ca si descoperirile acestora reprezentau o amenintare pentru regim si acestea sunt la randul lor secrete bine pazite. Sursa a afirmat ca nu exista niciun fel de publicatii care sa trateze acest subiect in tarile din blocul estic, desi acesta cunoaste progresele facute de vest in stiinta manipularii maselor. In acest sens el s-a referit la studiile efectuate de americanul Herman Kahn, din Boston, care a prezentat teoria escaladarii, fara a face insa referire la rezonanta maselor, etc.. Totusi, sursa considera ca cei din vest, care se ocupa cu manipularea maselor (care isi concentreaza eforturile in domeniul publicitar pentru a incuraja cresterea consumului de pe piata mult mai bogata din vest) nu sunt constienti de capacitatile stiintifice ale guvernelor din blocul estic in ceea ce priveste tehnicile de manipulare a maselor. Mai mult, sursa considera ca acest lucru este evident avand in vedere esecul utilizarii tehnicilor psihologice implicate in razboiul psihologic din Vietnam, si avand in vedere esecul guvernului S.U.A. in incercarea de manipulare a opiniei publice - atat in America cat si in restul lumii - referitor la acest conflict. Stiinta manipularii maselor joaca un rol important in razboiul modern - cel putin teoretic. In razboaiele de pana acum, ostilitatile dintre doua parti se desfasurau fie la nivel diplomatic, fie printr-un conflict militar care se baza in general, pe o serie de concepte militare clasice. Dar acest concept s-a schimbat. In razboiul modern, exista o a treia forta care are, probabil, un rol decisiv si care depaseste orice confruntare diplomatica si/sau militara din zilele noastre. Aceasta forta este reprezentata de masele manipulate - indivizi care, prin mijloacele moderne de comunicare media, au fost uniti intr-un front solid, impartasind opinii similare sau asemanatoare. Aceasta a treia forta se confrunta si reuseste sa controleze aceste ostilitati, aplicand propriile principii in defavoarea celor diplomatice sau militare. Studierea acestor criterii este una din sarcinile opinionologiei. Citand sursa, aceasta a dat ca exemplu inca odata razboiul din Vietnam. Avand in vedere conceptele mai vechi, clasice, legate de razboi, vietnamezii (inclusiv cei din nord) ar fi trebuit sa fie alaturi de americani, care luptau in Vietnam pentru a-i elibera pe vietnamezi de pericolul reprezentat de opresiunea si teroarea comunismului. In schimb, prin opinionologie (care se baza pe manipularea comunista), masele vietnameze au fost unite in credinta ca lupta pentru libertatea si independenta lor impotriva unui "invadator strain (american)", cand, in realitate, ei luptau cu americanii pentru ca ulterior sa fie supusi de comunisti. Sursa crede ca aceasta situatie este un rezultat evident al ignorantei americane cu privire la manipularea mass mediei. Ignorand opinia maselor (atat in America cat si in lume), americanii s-au plasat singuri in postura de "putere invadatoare straina" asa cum erau perceputi de vietnamezii indoctrinati opinionologic.
Generalitati
Studiul modelului manipularii maselor si al rezonantei maselor se bazeaza pe o noua abordare stiintifica a psihologiei, cunoscuta sub numele de psihologie structurala. Aceasta psihologie, care este predata in vest, respinge psihologia clasica, care se dedica in exclusivitate individului. Potrivit psihologiei structurale, individul este conceput ca un derivat al grupurilor ierarhice care ii formeaza si influenteaza existenta. Aceste grupuri sunt:
Micro-grupul intim (familia);
Micro-grupul social (mediul);
Grupul social formator (Lorenz, Praegungsgruppe);
Grupul structural de baza (grupul etnic);
Potrivit psihologiei structurale, fenomenologia individului este considerata a fi o reflexie a fenomenologiei acestor patru grupuri. Studiul rezonantei maselor se ocupa cu cele patru grupuri. In afara de diferitele metode de investigare ale modelului acestor grupuri, opinionologia reprezinta una din cele mai productive si mai des utilizate metode.
a) Glosarul termenilor
Sursa ne-a furnizat urmatorul glosar pentru a defini termenii psihologici si psihiatrici folositi in raport:
1.Opinionologie: Acest termen este inteles ca o teorie care se ocupa cu reactia nestructurata a maselor, si/sau cu reactia maselor nestructurate. NOTA: Opinionologia nu este acelasi lucru cu studiul P.O., care reprezinta o evaluare statistica a datelor sociale.
2.Mase nestructurate: O masa nestructurata este formata dintr-un numar mare de indivizi ale caror valori au fost afectate in asemenea masura incat se afla pe punctul de a se dezintegra, rezultatul fiind ca valorile devin neclare. Cu alte cuvinte, reactiile care conduc individul nu se identifica cu cele ale maselor, si prin urmare, masele nu pot fi privite ca un tot integrat.
3.Mase structurate: O masa structurata este aceea in care o serie de manifestari afective comportamentale se bazeaza in mod constant pe o serie de legi care conduc indivizii, care formeaza aceasta masa.
4.Structura mentala a unui individ: Structura mentala a unui individ este formata din o serie de manifestari comportamentale care raman constante; prin urmare, structura mentala a unui individ este un fenomen repetitiv.
5.Structuralizare: Aceasta reprezinta procesul de convingere al unui individ care compune o masa, sa accepte un anumit sistem de valori.
6.A-structurare: Acest termen are aceeasi definitie ca si cel de la punctul 2 de mai sus (mase nestructurate).
7.Structurare: Definit la punctul 3 de mai sus (mase structurate). Acest termen poate fi definit ca forma structurala a unei mase.
8.De-structurare: Aceasta reprezinta procesul de privare a unei mase de indivizi de valorile sale (ex. structura ei).
9.Engramare: Un efect permanent produs in psihic pe baza unui stimulent. Este folosit si ca baza a memoriei.
10.Cronaxie: Timpul minim necesar pentru a stimula.
11.Cibernetica: Stiinta care se ocupa cu studiul comparativ al unor sisteme complexe de calcul si al sistemului nervos uman, pentru a se incerca explicarea naturii creierului.
b) Opinionologia
(sters din documentul original). In acest context au fost studiate urmatoarele aspecte ale opinionologiei care contribuie la tehnicile de manipulare politica a maselor.
1.Factorii de-structurarii maselor si a-structurarea; acestea sunt circumstante in care grupurile de indivizi (masele), devin mase neorientate (nu dezorientate). Studiile au aratat ca aceste mase pot fi manipulate in proportie de 100%, ca urmare a de-structurarii.
2.Factorii care conduc rezonanta maselor a-structurate (de ex. P.O.); pragul stimularii opiniei publice, perioada ei de latenta si, ca o legatura intre cele doua, cronaxia ei (perioada latenta a pragului dublei stimulari). Vezi Fig. 1.
3.Tipurile de rezonanta ale maselor a-structurate care se nasc din simpatia si/sau empatia latenta nedemonstrata, pana la turbulente extreme si in ultimul stadiu, care duc la demonstratii de violenta.
4.Memoria de lunga si scurta durata a opiniei publice in legatura cu anumite evenimente si engramarea ei."
Confruntarea romano - sovietica
In momentul in care sovieticii au invadat C.S.S.R. in august 1968, confruntarea romano-sovietica a devenit brusc una foarte dura. In loc sa evalueze aceasta confruntare conform metodei subliniate in paragraful 2b, de mai sus, sursa ne-a oferit urmatoarea analiza a situatiei politice de dinainte si de dupa 21 august 1968.
Uniunea Sovietica a fost nevoita sa intervina masiv in C.S.S.R. in august 1968 pentru a preveni posibilul exemplu pe care l-ar putea constitui C.S.S.R., in ceea ce priveste efectele dezastruoase asupra tehnicilor de manipulare prin teroare, utilizate de sovietici in tarile din blocul estic. Pana la inceputul anilor 1968, manipularea sovietica prin teroare a fost practic de neegalat si sub influenta acestor manipulari, populatiile din blocul estic au fost mentinute intr-o stare de a-structurare, drep urmare, putand fi manipulate prin metodele sovietice de teroare in proportie de 100%. Totusi, odata cu cresterea numarului actiunilor cehilor care au culminat cu manifestul de 2000 de cuvinte publicat in primavara din 1968, cehii au demarat un proces de structuralizare a maselor fapt care i-a privat practic pe sovietici de metodele lor, deoarece masele structuralizate sunt imposibil de manipulat prin teroare. Astfel, principalul motiv al interventiei sovieticilor in C.S.S.R. nu a fost doar stoparea aspiratiilor cehilor la autonomie, ci si stoparea acestui proces de structuralizare a maselor. Pe langa o serie de puncte din manifestul de 2.000 de cuvinte din 1968 prin care se urmarea in mod evident structuralizarea maselor, au existat si o serie de tendinte de eliberare ale cehilor, care din perspectiva sovietica, nu reprezentau o amenintare la adresa blocului de dominatie sovietica la acea data. Inainte de negocierile de la Cierna nad Tissou, de exemplu, sovieticii nu cereau excluderea sau inlocuirea liderilor cehi care au sustinut eliberarea. La acea data, cererile rusilor erau axate exclusiv pe masurile de prevenire ale structuralizarii cehilor, cum ar fi, de exemplu, cererile legate de restaurarea urgenta a cenzurii. In acelasi timp, sovieticii au calculat ca eliberarea cehilor, in sine, nu era foarte diferita de eliberarea formala din sistemul german de est, si ca urmare, ei erau dispusi sa permita eliberarea cehilor pana la un anumit punct, care exclude insa structuralizarea maselor. Cu toate acestea, odata cu aparitia manifestului de 2000 de cuvinte care urmarea si structuralizarea (dupa manifest structuralizarea chiar a aparut), liderii sovietici au fost obligati sa ia masuri urgente pentru a sugruma aceasta actiune. Acestia au concluzionat in mod corect ca la acea data (inceputul structuralizarii cehilor), doar o actiune masiva de scurta durata ar fi eficace, iar ocuparea imediata a C.S.S.R. a dovedit ca actiunea lor nu a fost urmare a unei decizii luate de un singur om, ci urmare a unui plan concentrat, bine pus la punct, care dezvaluie cunostintele sovietice legate de opininologie si tehnicile de manipulare psihologica a maselor. Pentru a evita o criza politica mondiala, sovieticii au fost nevoiti sa calculeze (si chiar au calculat) durata interventiei ca fiind de doua saptamani, adica sa nu depasesca limita cronaxiei P.O., interval in care acestia puteau sa-si etaleze toate instrumentele de teroare (trupe, tancuri, aviatie). Sursa a declarat ca perioada scurta de utilizare a acestor instrumente a scurtat si perioada de timp necesara manipularii lor. Totodata, reactia cehilor a fost corect calculata in avans de catre sovietici, acestia bazandu-se pe aspectele legate de micro si macro-grup, parte a psihologiei structurale. Reactia mondiala (opina publica) a fost de asemena corect apreciata, deoarece cronoaxia nu a depasit limita de timp sau de intensitate. (NOTA: Perioada de doua saptamani necesita o actiune mult mai ampla, avand o asemenea intensitate, fapt dovedit de o serie de manifestari non-violente. Sursa ne-a declarat ca perioada de cronoaxie in astfel de cazuri se poate extinde si de-a lungul mai multor ani.) Reactia opiniei publice s-a rezumat la o serie de proteste si marsuri de solidaritate care au fost sortite esecului, deoarece acestea nu au fost inregistrate in memoria de lunga durata. Sursa a amintit aici conflictul american din Vietnam, comparand esecul opiniei publice din S.U.A. in a manipula masele cu succesul sovieticilor de a manipula in cazul C.S.S.R., acestia reusind sa lase impresia ca interventia lor nu a fost una izolata, ci a fost o actiune colectiva a tuturor statelor care sunt satelite sovietice.
Potentialul sovietic pentru invadarea Romaniei
Sursa considera ca de-a lungul anilor (cel putin incepand cu cel de-Al Doilea Razboi Mondial) Romania a produs politicieni care prin perspicacitate si talentul lor au aplicat acelasi mod de gandire precum cel prezentat mai sus. Si-a sustinut punctul de vedere aratand ca desi Romania a pierdut ambele Razboaie Mondiale, ulterior a castigat prin negocierea tratatelor de pace, aratand ca dintre toate statele satelit ale sovieticilor, Romania a fost singura care a reusit sa scape de ocupatia sovietica de la Al Doile Razboi Mondial pana in prezent. Sursa a declarat ca acest model a persistat pana in prezent, fapt dovedit de manevrele politice din ultimii doi ani, inclusiv evenimente de dinainte si de dupa august 1968. Liderii politici ai Romaniei, in frunte cu primul-ministru Ceausescu, au reusit pana la ora actuala sa practice cu perspicacitate un joc diplomatic care sa contracareze incercarile sovieticilor de interventie si reocupare. Dupa ce sovieticii au invadat C.S.S.R. in august 1968, opinia publica din Romania a fost de acord in unanimitate ca acestia urmau sa invadeze si sa reocupe Romania. Romanii se bazau in acest rationament pe tensiunile politice si ideologice dintre U.R.S.S. si C.S.S.R. De-a lungul anilor, liderii politici romani nu au facut un secret din faptul ca Romania doreste sa urmeze o linie politica independenta si ca atare, doreste autonomia fata de blocul estic dominat de sovietici. C.S.S.R. nu avea totusi asemenea intentii. Sursa considera ca cehii, chiar si liderii liberali care au ajuns la putere la inceputul anului 1968, doreau doar liberalizarea si dezvoltarea sistemului politic existent in C.S.S.R..Ca urmare, avand in vedere dorintele politice legate de independenta ale Romaniei, aceasta reprezenta probabil o mai mare amenintare la adresa prestigiului si solidaritatii statelor satelit ale sovieticilor decat ar fi reprezentat la un moment dat Cehoslovacia. Dupa parerea sursei, sovieticii s-au abtinut sa ocupe Romania in 1968 si se abtin in continuare din urmatoarele motive:
Temerea sovieticilor
1. Teama depasirii nivelului cronaxiei opiniei publice mondiale. Sovieticii erau constienti de faptul ca se apropiasera de limita cronaxiei opiniei publice mondiale dupa interventia din C.S.S.R.. Acestia erau deja acuzati de opinia publica mondiala de agresiune in C.S.S.R. si ca urmare erau constienti de faptul ca daca acest climat ar fi continuat, opinia publica mondiala ar continua sa critice o eventuala interventie a sovieticilor in Romania. Aceasta actiune i-ar eticheta pe sovietici in memoria de lunga durata a opiniei publice ca fiind cel mai periculos agresor, castigandu-si astfel titlul de putere imperialista. O asemenea reactie a opiniei publice mondiale ar distruge complet reputatia de prieten si protector al natiunilor mici, imagine pe care sovieticii au icercat sa si-o construiasca, cu mari eforturi. Mai mult, ar compromite (sau chiar ar distruge) influenta politica sovietica din Orientul Indepartat; in Orientul Mijlociu (ca protector al statelor arabe); in Africa (ca Fratele mai Mare care da o mana de ajutor Republicii Africane care este in formare).
2. Pasii facuti de Romania pentru a contracara invazia sovietica. Acesti pasi au fost evaluati corect de sovietici, ca masuri eficiente de stopare. Desigur, din punct de vedere militar Romania era lipsita de orice mijloace de aparare si era constienta de acest lucru. Discrepanta evidenta dintre potentialul militar sovietic enorm si fortele mici de aparare ale Romaniei au dus la concluzia ca o confruntare militara sovieto-romana era inevitabila. Totusi, Romania - constienta de dilema sovieticilor (de a invada sau nu Romania) - si de modelul psihologic care determina cronaxia opiniei publice, a folosit instrumentul psihologic al opiniei publice mondiale ca un mecanism de autoaparare, bazandu-se pe faptul ca sovieticii vor trebui sa infrunte reactia ostila a opiniei publice mondiale in cazul unei invazii. Pentru a obtine acest lucru, iminenta agresiunii sovietice a fost dusa la un nivel atat de ridicat ca durata si intensitate incat sa depaseasca cronaxia opiniei publice, acesta fiind motivul pentru care pe 22 august 1968, Romania si-a organizat si inarmat garzile patriotice, punand si armata in alerta. Intreaga populatie a Romaniei a fost trezita si mobilizata. Sursa a subliniat faptul ca s-a presupus (in mod gresit) faptul ca ambele actiuni au fost menite sa imbunatatesca potentialul de lupta al efectivelor romanesti, dar nu a fost asa. Singurul si adevaratul motiv pentru care Romania a facuti acesti pasi a fost incercarea de a metine o presiune cat mai mare ca timp si durata asupra U.R.S.S.-ului. Atat Romania cat si U.R.S.S.-ul erau constiente de faptul ca fortele armate si garzile patriotice romanesti nu puteau face fata armatei sovietice. Mai mult, garzile patriotice romanesti erau prost organizate si dotate (cu arme din Primul Razboi Mondial), dar nu au fost facute eforturi pentru a indrepta aceste lucru, pentru ca nu acesta era important. Cel mai important punct a fost incercarea de a-i forta pe sovietici sa renunte la invazie si ocupare, ducand opinia publica mondiala la un nivel care depaseste cronaxia opiniei publice. Dovada ca aceste metode psihologice calculate, luate cu mult curaj de Guvernul roman, au dus la domolirea unei puteri mondiale, este prezenta in analiza psihologica subliniata mai devreme in raport. Daca U.R.S.S. ar fi invadat Romania ar fi avut de-a face cu o rezistenta sporadica (nu neaparat o "rezistenta armata", dar una galagioasa, dramatica, ce ar fi mentinut masele romanesti intr-o stare de fierbere) de peste patru luni, inainte ca tara sa poata fi complet dezarmata. Acest lucru ar fi declansat o intensificare a tensiunilor, intensificare ce are o perioada de cronaxie de 1-2 luni. Ca urmare, diplomatia mondiala (vorbim aici si de natiuni care nu sunt implicate in mod direct) ar fi suferit o serie de schimbari. Sursa a amintit aici situatia din Orientul Mijlociu si Orientul Indepartat. In aceasta perioada, in ochii lumii, U.R.S.S. si-a inversat rolul de protector al natiunilor ararbe cu unul de putere imperialista, interventionista. Pentru a profita de aceste situatii ale opiniei publice, Romania a facut un pas aparent neimportant, dar de fapt foarte important, anuntand recunoasterea diplomatica a Israelului in Orientul Mijlociu. Romania a putut juca acest joc de sah stiind ca sovieticii sunt constienti de forta opiniei publice; nu era vorba doar de opozitia dintre opinia publica romana si cea sovietica, ci si de opinia publica manipulata de U.R.S.S. pe de-o parte si de Romania pe de alta parte.
Opinionologia interna romana
Opinionologia devine un factor doar daca masele nestructurate nu reusesc sa perceapa adevaratele intentii subliniate de liderii lor si accepta politicile de manipulare ca fiind o calitate in diplomatie. O masa nestructurata, in care fiecare individ care o compune are de-a face cu o usoara instabilitate provenita din lipsa unei structuri interne, poate fi transformata usor intr-o peudo-structura nationalista, ce poate fi folosita ca element de sustinere pentru instabilitatea existenta deja. Ca urmare, organizarea unui grup nationalist in Romania nu a fost greu de realizat, in perspectiva existentei unui inamic evident (ex.: U.R.S.S.). In timpul ocupatiei sovietice, populatia romana a fost manipulata prin teroare timp de cativa ani (ex.: a-structurata) de catre acestia. Ca urmare, folosind psihologia micro-grupului pentru a le trezi opozitia ascunsa fata de U.R.S.S., a fost usoara transformarea acestor mase din unele a-structurate in grupuri nationaliste cu o structura primitiva. Romanii au ajuns la ora actuala sa-si dezvolte simtul integritatii nationale pe baza acestei structurari nationaliste ascunse si ca urmare, orice interventie din Vest sau Est ar fi foarte nepotrivita si s-ar lovi de o puternica opozitie. Sursa considera ca la ora actuala, chiar si o interventie a Vestului, avand ca obiectiv eliberarea (obiectiv care ar fi fost privit ca fiind pozitiv in urma cu cativa ani) ar fi considerata, din punct de vedere opinionologic, o agresiune. In discursurile sale publice incepand cu 23 august 1968, din Bucuresti si din celelalte resedinte de judet, Ceausescu a facut un apel - si a avut succes - la populatia Romaniei in vederea unei structuralizari nationaliste. Sursa a declarat ca, conform legilor psihologiei de grup, pozitia ocupata acum de Ceausescu este cea a unui monarh. La randul sau, Ceausescu a incurajat aceasta tendinta deoarece (avand in vedere trecutul cultural si istoric) considera ca poporul roman tanjeste in subconstient dupa imaginea unui lider ce aduce cu un rege. Mai mult, potrivit manualelor de istorie utilizate in scoli, Ceausescu apare la sfarsitul unei liste care prezinta fostii monarhi ai Romaniei, iar nimeni nu are nici o obiectie serioasa in acest sens. Alti pasi importanti din punct de vedere opinionologic facuti in acest sens sunt:
a) Denigrarea imaginii fostului lider roman Gheorghiu-Dej, prin reabilitarea unui comunist din vechea garda care a fost omorat din ordinul lui Gheorghiu-Dej cu sprijinul lui Draghici (Ministrul de Interne la acea data), care a fost inlaturat ulterior.
b) Inlaturarea liderilor pro-sovietici din ultimii ani (odata cu inceputul nationalizarii). Aceasta s-a facut tacit, fara publicitate, pentru a se evita alarmarea functionarilor din Partidul Comunist, care la randul lor au fost structuralizati in directia nationalista. Aici motivatia a fost sa-i oblige pe sovietici, in cazul unei invazii, sa-i inlocuiasca pe acesti functionari cu o noua garda pro-sovietica (fapt ce se intampla in C.S.S.R.), care sa fie pregatita laborios in prealabil.
O posibila "Coloana a cincea" sustinuta de sovietici
Incepand cu mijlocul anilor 1969, Romania a fost victima unor crize economice grave. A existat o rationalizare brusca a unor alimente de baza cum ar fi cartofii, uleiul, etc., in pofida recoltelor record din 1969, chiar si portocalele, cafeaua si zaharul au fost rationalizate incepand cu toamna lui 1969. Mai mult, au aparut si o serie de caderi inexplicabile in ceea ce priveste reorganizarea tehnologiei stiintifice. In momentul in care sursa a parasit Romania in 1969, crizele nu erau depasite, existand zvonuri in randul serviciilor secrete ca acestea au fost sustinute de "a cincea coloana sovietica". Se considera ca aceasta "a cincea coloana" este formata din oficiali de rang inalt ai Guvernului si oficiali ai Partidului care lucreaza in secret pentru a distruge economia nationala si a submina prestigiul lui Ceausescu, pentru a de-structura masele (ex.: privarea lor de credinta in imaginea nationalista pe care Ceausescu a creat-o). Sursa considera ca o asemenea "a cincea coloana" ar putea exista la fel de bine in cadrul unor factiuni anti-Ceausescu, pro-sovietice, formate din oficiali care ocupa functii importante in ministerele din Romania".
Traducere de Ioan TUDOR

ZIUA - Dosare ultrasecrete
Posted by Victor Roncea at 4:17 PM 0 comments
Labels: Basescu, Ceausescu, CIA, coloana a v-a, dss, KGB, reteaua soros, reteaua tismaneanu

2009-09-12T03:38:00.001-07:00

RETEAUA IUDA BUCURESTI-CHISINAU. NOUL PRESEDINTE INTERIMAR AL MOLDOVEI MIHAI GHIMPU in afaceri de familie cu securisti SIE si MOSSAD. UPDATE ATT: SRI

„Ca orice persoană, am un punct de vedere. Dar nu am declarat că voi promova o politică în această direcţie. Dacă spun că vorbesc în limba română, asta nu înseamnă că sunt pentru unirea Moldovei cu România. (...) Astăzi, urmează să abordăm situaţia din alt punct de vedere. Programul nostru politic prevede două puncte principale: lichidarea sărăciei şi integrarea în Uniunea Europeană. Dar integrarea în UE presupune că statalitatea Republicii Moldova se păstrează."- "Alesul" securistilor, Mihai Ghimpu, declaratie in limba rusa la Radio "Echo Moscvii"

UPDATE: IN ATENTIA SRI - Fragment dintr-un mesaj primit ca urmare a acestei postari: "Bai suca sa nu mai scrii un rind despre Moldova ca te linsam chizda mati cind mai vii pe la noi prin tara" (Mesajul integral impreuna cu coordonatele sale tehnice l-am remis Serviciului Roman de Informatii)

REŢEAUA „IUDA“: Gradele apei minerale

de Mihai Munteanu / Evenimentul Zilei
Luni, 07 Iulie 2008

Un grup de foşti ofiţeri din spionajul românesc face afaceri cu apă minerală printr-o companie filată de contraspionajul militar. Un fost director adjunct al SIE şi firma la care lucrează acum sunt monitorizaţi de Direcţia de Siguranţă Militară (DSM, contraspionajul armatei) pentru legături cu Aurel Cazacu, bossul Romarm, şi dealeri israelieni de tehnică militară. În ecuaţie mai apar alţi doi generali (r) SIE şi două personaje-cheie din dosarele penale ale lui Adrian Năstase.

Constantin Rotaru. General (r) SIE. Între 1986-1989, este director- adjunct al ICE Dunărea, unitatea de spionaj prin care se derulau operaţiunile de Aport Valutar Special ale Securităţii. În ’90 e încadrat în SIE, iar în ’94 trece în rezervă cu gradul de colonel. Ulterior, conduce societatea Grivco International, patronată de magnatul Dan Voiculescu, un cunoscut mai vechi. Revine în SIE şi, în ’99, ajunge director adjunct. Din 2005 e general în rezervă. În prezent, administrează Romaqua Group.

Emilian Ivan. General (r) SIE. Ofiţer în spionajul ceauşist, specializat pe spaţiul american, cu acoperire diplomatică. A fost ataşat economic la ambasada din SUA, apoi subordonat operativ al generalului Rotaru. După trecerea în rezervă preia o divizie a Romaqua Group.

Ioan Păun. General (r) SIE. Ultima misiune: în China. Oficial, a fost consul general la Hong- Kong. Conform DNA, Ioan Păun a supravegheat trimiterea în ţară a unor bunuri destinate familiei lui Adrian Năstase, în valoare de 611.000 de euro. La îndemnul lui Adrian Vilău, avocatul său în dosarul „Zambaccian“, Păun s-a autodenunţat. Acum, lucrează la Romaqua Group.

Octavian Creţu. Controlează (59%) Romaqua Group - holding care vinde apa minerală Borsec, răcoritoare, bere şi cafea. Este cercetat de DNA pentru inginerii imobiliare în Sebeş, dar contestă acuzaţiile. Este şi personaj-cheie în dosarul „Zambaccian“. Octavian Creţu le-a pus pe tavă procurorilor DNA înregistrarea unei discuţii purtate cu Adrian Năstase în martie 2006. Reieşea că fostul premier l-a şantajat pe Creţu că va dezvălui că Ioan Păun e ofiţer acoperit SIE dacă acesta nu-şi revizuieşte declaraţiile din dosar. Presa a vehiculat
că şi Creţu ar fi un apropiat al SIE. Însă acesta susţine că nu-i plac securiştii şi că bunicul său a fost deţinut politic. Totuşi pentru firma sa lucrează trei generali (r) SIE: „Nu văd o problemă în a angaja ofiţeri. Ei n-au fost turnători. Nu am beneficiat de conexiunile lor externe din spionaj“.

Adrian Vilău. A mijlocit relaţia DNA-Octavian Creţu, în dosarul „Zambaccian“, şi e unul dintre administratorii şi avocatul Romaqua Group. Ex-deputat PD, Adrian Vilău a fost deconspirat că a colaborat cu Securitatea. După cinci ani şi în PSD, Vilău intră în UPSC, formaţiune prezidată de naşul său, Ioan Talpeş - fost director SIE. În 2008, Vilău a candidat la Primăria Capitalei. Ca avocat a avut clienţi ca generalul SIE Ioan Păun, Miron Mitrea, Corneliu Iacobov etc.

RAPORT DSM. Contraspionajul militar i-a luat în vizor pe spionii angajaţi la Romaqua şi activităţile firmei

TOATE DRUMURILE DUC LA ROMAQUA

Monitorizaţi de contraspionajul militar

Florida. Sediul Century International Arms Inc. În magazinul de pe bulevardul South Congress Ave găseşti, practic, un întreg arsenal de infanterie. Cam toate tipurile de armament uşor, produs în estul Europei, se vând în SUA prin distribuitorii Century Arms. Mitralierele AK-47 - Kalaşnikov (7,62x39 mm), fabricate în România, Rusia şi Serbia, domină panoplia. Pistoalele „Carpaţi“ de la Cugir sau celebrele Makarov, care au semănat teroare în Războiul Rece, se vând cu 189-290 de dolari. Cel mai ieftin e revolverul maghiar M44 (99 USD), iar muniţie bulgărească e pentru toate tipurile de încărcător. În 40 de ani de existenţă, Century Arms a devenit cel mai mare importator din SUA de armament provenit din fostul lagăr socialist. Printre cele mai căutate sunt pistoalele automate româneşti din disponibilul Romtehnica (traderul Ministerului Apărării) şi cele noufabricate la Fabrica de Arme Cugir din cadrul Romarm.

Reprezentantul din România al Century Arms se numeşte Cristi Vălean. Acesta a lucrat în spionajul ceauşist, fiind ofiţer al CIE (actualul SIE). Oficial, Vălean a ieşit din SIE colonel, imediat după Revoluţie. În prezent, afacerile sale sunt monitorizate de Direcţia de Siguranţă Militară (DSM) - contraspionajul armatei.

Paris. Iunie 2006. Aurel Cazacu, şeful Direcţiei Generale Industria de Apărare din Ministerul Economiei şi Finanţelor, primeşte un telefon de la israelianul Menahem Markovits. DSM interceptează convorbirea. Cazacu este de mult în vizor din cauza relaţiilor sale cu ofiţeri străini de informaţii, care prejudiciază Romtehnica. Mai mult, el coordonează Romarm, producătorul naţional de armament.

Raportul DSM obţinut de EVZ dezvăluie: „Cazacu Aurel care se afla la expoziţia internaţională de tehnică militară de la Paris a fost contactat de Menahem Markovits (suspectat de apartenenţă la serviciile de informaţii israeliene) pentru a avea o întâlnire. Menahem Markovits, reprezentantul firmei israeliene Rafael în România, acţionează la nivelul factorilor decidenţi din Ministerul Apărării (MAp) şi Ministerul Economiei şi Comerţului pentru iniţierea unor noi programe de modernizare a tehnicii din dotarea MAp“.

Compania Rafael produce sisteme de apărare de înaltă tehnologie şi furnizează vehicule aeriene fără pilot, rachete, detectoare şi echipamente de colectare şi procesare ale informaţiilor. Rafael a furnizat ţării noastre rachete antitanc de tip Spike. La preţuri supraevaluate.

Tot în iunie 2006, Cazacu i-a intermediat fostului spion israelian o întâlnire cu ex-ministrul economiei Codruţ Şereş. La întrevedere a participat şi colonelul Daniel Davidi, ataşatul militar al Ţării Sfinte în România. Markovits (Rafael) vânează contracte de zeci de milioane de euro de retehnologizare şi modernizare a armamentului din stocurile Armatei Române şi din liniile de fabricaţie ale Romarm. Filajul DSM punctează: „Markovits i-a cerut lui Cazacu consultanţă pentru Rafael în negocierea contractelor de offset (...), deoarece condiţiile impuse de partea română sunt foarte restrictive şi nu oferă avantaje firmelor israeliene“. Cazacu e de acord că investitorii trebuie sprijiniţi.

Bucureşti 2007. Direcţia de Siguranţă Militară. Operaţiunea „IUDA“ ia amploare. Supravegherea operativă a lui Aurel Cazacu dezvăluie o reţea formată din înalţi ofiţeri de spionaj, trecuţi în rezervă. În ecuaţie apare şi generalul (r) Constantin Rotaru - fost director adjunct al SIE. Raportul DSM consemnează: „Cazacu Aurel a fost apelat de generalul Rotaru/0747.xxx.xxx - post telefonic utilizat de SC ROMAQUA GROUP SRL (la sediul acestei firme Aurel Cazacu a avut mai multe întâlniri cu Menahem Markovits, reprezentantul companiei israeliene Rafael în România), care i-a solicitat informaţii despre numitul Cristi Vălean (reprezentantul firmei americane Century Arms). Cei doi au stabilit să aibă o întâlnire ulterioară“.

Bucureşti. Iulie 2008. Sediul Romaqua Group. Păr alb, tuns regulamentar, ochi albaştri, constituţie atletică. La cei 59 de ani ai săi, generalul (r) Constantin Rotaru pare încă prototipul ofiţerului de elită. Prudent, fostul numărul doi al spionajului românesc îşi calculează cuvintele, menţine inflexiunea tonului şi accentuează când trebuie. „Nu contest că discut des cu Aurel Cazacu. Ne cunoaştem de mult, dar nu trebuie să-i cer lui date despre Cristi Vălean, cu care am fost coleg în SIE. Mereu am fugit ca de dracu’ de tranzacţiile cu armament - «operaţiuni speciale », cum le spuneam noi. Este cel mai «vânat» domeniu“.

În schimb, subiectul „Markovits“ îi declanşează generalului (r) faza de negare. „Nu îl cunosc. Menahem Markovits nu a intrat niciodată aici (n.r. - sediul Romaqua). Cei de la DSM se înşală. Se înghesuie uneori să aducă multe informaţii... ceea ce cumva este firesc. Ştiu că telefonul îmi este sub supraveghere. Este şi normal să fie aşa. Gândiţi-vă unde am activat atâţia ani. Tâmpit să fi fost să-l fi adus pe ăla aici (râde) (...). Între SIE şi serviciul de informaţii al Armatei a existat întotdeauna o rivalitate“, ne explică generalul (r) SIE Constantin Rotaru.

PESCARUL DE SPIONI

Tovărăşia SIE

Bucureşti. Iulie 2008. Sediul Romaqua Group. Încadrat de două reportofoane puse ostentativ pe masă de directorii PR şi marketing, patronul companiei, Octavian Creţu, are obiceiul să fragmenteze discuţia. Uneori, răspunde punctual: „Este imposibil ca Menahem Markovits să fi fost la sediul Romaqua. Noi nu facem tranzacţii cu armament. Mă dezamăgeşte publicitatea asta pentru că eu sunt o persoană retrasă. Îmi văd doar de firmă şi de familie (Creţu este căsătorit cu fiica unui diplomat chinez - n.r.)...“

Oficial, prima întâlnire Creţu-Rotaru a avut loc în liniştea unei bălţi. Aşa susţine patronul Romaqua: „Pe domnul Rotaru l-am cunoscut în Delta Dunării, la pescuit. Atunci, era manager la Grivco (firma lui Dan Voiculescu - n.r.). Au urmat şi alte partide de pescuit, dar când domnul Rotaru s-a întors în SIE am mai fost doar de trei ori la peşte. Când urma să iasă din SIE, m-a contactat: «Uite, domne’, eu o să plec şi aş vrea un loc de muncă». Dacă el ar fi plecat înapoi la Voiculescu, ar fi avut probleme. S-ar fi interpretat. La noi, domnul Rotaru se ocupă de construcţii, de investiţii“, povesteş te Octavian Creţu.

Generalul cafelei

Cum a ajuns şi generalul (r) SIE Emilian Ivan în organigrama firmei de ape minerale e o altă poveste: „Gen. (r) Emilian Ivan a fost şeful diviziei de cafea a Romaqua. Iniţial îl luasem pentru organizarea serviciului de securitate al firmei. Îl ştiu de vreo 8-9 ani. A fost salariatul nostru vreo 3 ani. A plecat în 2004. L-am cunoscut la şedinţa unei fundaţii care-şi propune să revigoreze economia românească. Fundaţia este a actualului preşedinte al Camerei de Comerţ Bucureşti. Mi s-a spus că Emilian Ivan are experienţă, că a fost consilier economic în SUA... Nu Rotaru mi l-a recomandat pe Ivan“. Deşi la RECOM, gen. (r) de spionaj Emilian Ivan încă figurează ca administrator al Romaqua Group, Creţu afirmă că e o greşeală.

În SIE, tovărăşia dintre generalii Ivan şi Rotaru e de notorietate. „Ivan mi-a fost subaltern la informaţii economice“, lămureş te Constantin Rotaru.

Păun-Creţu, relaţie veche

Cât îl priveşte pe generalul (r) SIE Ioan Păun, Creţu ocoleşte subiectul SIE, vorbind doar despre presiunile din dosarul penal al lui Adrian Năstase, iar gen. Rotaru sugerează să nu amestecăm lucrurile. Păun a figurat şi el în CA-ul companiei, dar acum conduce un serviciu al Romaqua Group.

Un alt administrator e avocatul Adrian Vilău, apărătorul lui Păun în dosarul „Zambaccian“. Volubil, Vilău povesteşte pentru EVZ: „Sunt de 3-4 ani în consiliul de administraţie al Romaqua. Sunt avocatul companiei. Pe Octavian Creţu l-am cunoscut acum 4-5 ani la o petrecere. Am reprezentat Romaqua în câteva speţe şi, astfel, am devenit avocatul companiei. Rotaru şi Păun au intrat în CA al Romaqua acum 2-3 ani. Generalul Rotaru se ocupă de avizele de construire a reţelelor electrice şi de gaz. De profesie este inginer. (...) Asupra lui Păun s-au făcut presiuni puternice din partea oamenilor lui Adrian Năstase. Şi el îl cunoştea de mai de mult pe Creţu. Nu prin intermediul meu. Aveau relaţia lor“.

APA BORSEC

Grupul de zeci de milioane de euro

1993. Octavian Creţu preia de la FPS pachetul
majoritar de acţiuni al companiei Comchim. Unitatea e desprinsă din fosta Centrală de Import-Export a Ministerului Industiei Chimice, instituţie în al cărei serviciu financiar a lucrat Creţu înainte de ’89.

1998. Întreprinderea de stat „Regina Apelor Minerale Borsec“ se transformă în compania privată Romaqua Group, având ca acţionar majoritar societatea Romaqua Holdings. Afaceriştii obţin izvoarele naturale de apă minerală.

2003. Comchim preia numele Romaqua şi devine o sucursală a grupului patronat de Octavian Creţu, pentru care lucrează generalii (r) Constantin Rotaru, Ioan Păun şi Emilian Ivan.

2007. Romaqua Holdings SA Bucureşti controlează, direct sau prin intermediari, următoarele societăţi comerciale: Romaqua Group, Romaqua Serv, Romaqua Stănceni, Romaqua Prest, Fides Construct, Rodachim, Audaces, Magnum Group şi Grafix V.C.S Media“. Cifra de afaceri realizată în 2006, prin intermediul grupului de societăţi, se ridică la 249.907.398 lei (peste 71 de milioane de euro).

ÎN AFARA ŢĂRII

Afaceri cu tatăl primarului din Chişinău, cumnatul lui Ghimpu, plus fratele si sotia "presedintelui interimar"

În Republica Moldova, apa minerală Borsec se distribuie prin firma Anda SRL cu sediul în capitala Chişinău. Potrivit ziarului “Moldova Suverană”, 34% din participaţiile în această firmă sunt deţinute de Ion Chirtoacă, tatăl primarului general din Chişinău, Dorin Chirtoacă (respectiv cumnatul lui Mihai Ghimpu; fratele "presedintelui intermiar", Simion Ghimpu, detine 33% iar sotia lui Mihai Ghimpu, Dina Ghimpu, detine celalalte 33%) . Adrian Teslovan, directorul de marketing al Romaqua Group, susţine că acest contract de distribuţie a fost încheiat cu firma moldovenească înainte ca Chirtoacă să fie ales primar. Holdingul lui Octavian Creţu a mai exportat apă minerală Borsec în SUA şi Canada. “Cantităţile sunt de ordinul cifrei zero virgulă...”, evaluează administratorul Romaqua, Adrian Vilău.

A contribuit Liviana Rotaru / Evenimentul Zilei
"Liberalul" Ghimpu in masina luxoasa a lui Voronin

Posted by Victor Roncea at 4:09 PM 0 comments
Labels: Basescu, ghimpu, KGB, Mossad, Reteaua Iuda, reteaua soros, reteaua tismaneanu, sie, sri

2009-09-10T23:57:00.000-07:00

11 SEPTEMBRIE 2001 - 911. OPT ANI de la MAREA CRIMA si MAREA MINCIUNA de la World Trade Center. FOTO/VIDEO/ANALIZA

Enigmele 11 septembrie 2001
-- Evenimentele de la 11 septembrie 2001 din Statele Unite au generat cele mai mari enigme ale inceputului de secol XXI. La sapte ani de la tragicele evenimente este evident un singur lucru: incercarea disperata a Administratiei Bush de a impune scenariul oficial asupra evenimentelor de la 9/11 au tot mai putini adepti. Cu trecerea anilor, intrebarile care se pun sunt tot mai grave, iar raspunsurile lipsesc. Un sondaj "Zogby International", din 23-27 august 2007, arata ca 51% dintre americani nu mai cred in versiunea oficiala a Administratiei Bush si a vicepresedintelui Cheney inainte, in timpul si dupa evenimentele din 11 septembrie 2001. Sondajul are o marja de eroare de 3,1%

"Marea necunoscuta" a secolului XXI
Conform versiunii oficiale a Administratiei Bush, la 11 septembrie 2001, 19 arabi - inarmati pana in dinti cu bricege si spray-uri cu piper - au deturnat 4 "Boeinguri" ale celui mai puternic stat din lume si le-au proiectat in "World Trade Center" (Twin Towers), precum si intr-o aripa (aflata in reparatii) a Pentagonului, provocand circa 3.000 de victime. Un al patrulea "Boeing" a cazut pe un camp din Pennsylvania, ratand obiectivul.
Arabii - care rezidau in SUA, cu pasapoarte furnizate de FBI, "urmand cursurile unor scoli particulare de aviatie" apartineau organizatiei "Al-Qaeda", condusa de Osama Bin Laden. In urma acestor atentate abominabile, Administratia Bush a dezlantuit "razboiul global cu terorismul" (GWT) si a pornit "razboaiele preventive" contra Afganistanului, Irakului. Iar acum, pregateste confruntarea cu Iranul. Toate state aflate pe "lista Raului", intocmita de Casa Alba, imediat dupa 11 septembrie, state care se fac vinovate de gazduirea si "sponsorizarea mondiala a terorismului".
Contestatarii versiunii oficiale privind 9/11 sustin ca "Administratia Bush a stiut" ce se pregatea, din timp. Dar ca nu a luat niciun fel de masuri ca sa preintampine tragedia. Acestia se bazeaza, intre altele, pe avertismentele primite de SUA din partea guvernelor Germaniei, Frantei, Marii Britanii, Rusiei, Egiptului, Israelului, Marocului etc., potrivit carora, din informatiile serviciilor secrete, un atentat major era iminent pe teritoriul SUA. Convocata in fata "Comisiei 9/11" a Congresului SUA, secretarul de stat Condoleezza Rice a recunoscut ca primise anterior un raport CIA care avertiza asupra unei iminente actiuni teroriste de proportii in SUA. La insistentele congresmanului Richard Ben-Veniste, cel care conducea comisia de audieri, Rice a citat titlul notei primite de la CIA: "Bin Laden pregateste un atac major pe teritoriul SUA". Depozitia lui Rice a fost filmata si se gaseste postata si pe internet. Alti contestatari merg si mai departe, si declara Administratia Bush complice la evenimente. Pentru a-si crea astfel un "casus beli" (gen "Lusitania", "Pearl Harbor", "Golful Tonkin") si a incepe seria "razboaielor preventive", sub devizia "luptei antiteroriste". Un exemplu in acest sens este congresswoman-ul de Georgia, Cynthia McKinney, care a inaintat in Congres o cerere de "impeachment" (demitere) a Presedintelui Bush, considerat vinovat de "crime de gradul 1" contra SUA, in evenimentele de la 9/11.
Cele trei mari enigme legate de 9/11 sunt:
1) "Demolarea controlata" de la WTC;
2) Ce a lovit, in realitate, Pentagonul?;
3) Identitatea furata a "teroristilor".
11 septembrie 2001 ramane o data-cheie in politica internationala, pentru ca a devenit justificarea unor actiuni militare ale SUA care vor avea, fara indoiala, grave consecinte in urmatorii ani. De aceea, ramane o chestiune vitala de a sti ce s-a intamplat, in realitate, pe 11 septembrie 2001.
Ipoteza "demolarii controlate"
Potrivit acestei ipoteze, in realitate, "World Trade Center" (Twin Towers) nu s-au prabusit, in niciun caz, datorita proiectarii celor doua avioane "Boieng" 767 in ele. Prima dovada este cea filmata, care a devenit imagine simbol a terorismului in secolul XXI. Imaginea filmata prezinta cei doi zgarie-nori prabusindu-se prin implozie si nu prin explozie. Ai senzatia ca Turnurile Gemene intra in pamant. Ca se "scufunda".
Or, implozia impune dinamitarea prealabila a coloanei de rezistenta a celor doi zgarie-nori. Ceea ce presupune o munca dificila, desfasurata in timp, de numerosi specialisti in demolari, cu scheme ale constructiei in fata si apoi depozitarea explozibilului in locurile stabilite.
Zdenek Bazant si Mathieu Verdure in "Mechanics of Progressive Collapse: Learning from World Trade Center and Building Demolitions" din "Journal of Engineering Mechanics ASCE" (vol. 133, nr. 3, pag. 308-319, din martie 2007) exprima opinia generala a inginerilor si expertilor in demolari din SUA.
Versiunea oficiala a lui "The National Institute of Standards and Technology" (NIST) a fost respinsa. Aceasta punea prabusirea lui "WTC" pe seama impactului cu avioanele si este astazi respinsa de majoritatea expertilor in demolari, de ingineri si de arhitectii americani.
Au existat multe speculatii in mass-media. De pilda, "New York Port Authority" - proprietara cladirilor "WTC" - a fost banuita ca a dorit demolarea turnurilor, numai pentru a incasa o asigurare uriasa: aproape 4 miliarde de dolari de la compania "Westfield Australia".
David Ray Griffin include teoria "imploziei controlate" in cartea sa, "The New Pearl Harbor". in ultimii ani, s-a adunat un material urias, care accepta acum teoria "imploziei controlate". Prima proba, filmul: demolarea "WTC" este o tipica implozie, de genul celor folosite la demolarea cladirilor din marile orase, pentru a nu afecta ansamblurile de locuinte din jur. "WTC" se "scufunda", practic, in pamant. Ceea ce a surprins insa pe inginerii si pe expertii in demolari au fost insa alte elemente: viteza cu care a implozat "WTC" si faptul ca, in urma imploziei, totul s-a transformat intr-un praf fin.
Turnurile s-au topit
Expertii sunt de parere ca transformarea, atat de rapida, a doi zgarie-nori, ca si "topirea otelului" din structura constructiiloreste dovada ca la demolare a fost utilizata o arma energetica, ce a marit mult efectul creat de focul generat de impactul cu cele doua avioane. Multe rapoarte staruie asupra problemei "otelului topit". Un raport afirma ca se putea observa "otelul topit, care curgea ca la o turnatorie". "WTC USGS Thermal Study", utilizand "Airbone Visible/Infrared Imaging Spectometer" a masurat in "WTC" temperaturi de 727 grade Celsius, care nu puteau proveni de la explozia avioanelor. Studiul NIST ("The National Institute of Standards and Technology") recunostea doar 615 grade Celsius, pentru doar 15 minute, temperatura generala atingand in centrul de foc (dupa NIST) 250 grade Celsius. "Topirea otelului" ramane insa o problema nerezolvata, pentru ca, la "WTC", otelul topit curgea ca la o turnatorie, iar topirea otelului presupune dezvoltarea unei temperaturi de 1.500 grade Celsius.
Steven Jones, profesor de fizica la "Bringham Young University", a avansat o teorie interesanta, legata de reactia termicade la "WTC".
In 2006, Jones a facut analize moleculare, incercand sa gaseasca urme ale prezentei explozibilului folosit la demolarea celor doi zgarie-nori. A opiniat ca temperaturile enorme erau cele care au provocat colapsul "WTC". "NIST" ("The National Institute of Standards and Technology") a sustinut insa ca, pentru demolarea controlata a coloanelor, era necesara o cantitate record de explozibil. In legaturacu ipoteza termica a specialistilor, "NIST" a sustinut cu seninatate ca nu era vorba de "otel topit", ci de "aluminiu topit", care provenea de la fuselajul avioanelor in flacari. Aluminiul se topeste insa la o temperatura mult mai mica decat otelul. Multi martori au auzit explozii puternice inainte de implozia "WTC", ceea ce confirma ipoteza unei "demolari controlate". S-a mai observat ca cele doua turnuri au implodat in 11 secunde. Expertii sustin insa ca, din cauza gravitatiei, era nevoie teoretic de 20 de secunde pentru ca turnurile sa se prabuseasca.
Ce anume a lovit Pentagonul?
In versiunea oficiala, un "Boeing" 767 al Companiei "American Airlines", zborul 77, ruta "Dulles Airport" spre Los Angeles, cu numarul N644AA, avand 64 de pasageri la bord, a fost deturnat de 5 arabi, "pirati ai aerului", la orele 8.55 a.m., iar avionul a fost proiectat - intr-o aripa aflata in reconstructie - in Pentagon, la orele 9.45 a.m.
Doi dintre "piratii aerului" - Hani Hanjour si Majed Moqed - au fost identificati de functionari ai aeroportului "Dulles" ca avand bilete doar pentru dus, retinute de la "Advance Travel Service".
Renee May ar fi sunat-o pe mama ei si a anuntat-o ca sase indivizi i-au obligat pe pasageri sa se mute in partea din spate a aeronavei. Pasagera Barbara Olson i-a telefonat sotului " Ted Olson - si l-a anuntat ca avionul a fost deturnat. Nimic din toate acestea nu a fost adevarat. Absolut nimic. Cel care a contestat versiunea oficiala a fost chiar secretarul de stat, Donald Rumsfeld.
Motivul: gaura lasata in peretele Pentagonului era cu mult mai mica in dimensiuni decat cea pe care ar fi lasat-o o aeronava de dimensiunile unui "Boeing". Donald Rumsfeld a concluzionat, intr-un interviu din 12 octombrie 2001, ca, probabil, teroristii arabi au lansat o racheta asupra Pentagonului (vezi "Parade Magazine" din 12 octombrie 2001, interviu republicat de Pentagon). Ulterior, Thierry Meyssan a dezvoltat tema in cartea sa, "L'effroyable Imposture", unde afirma ca zborul 77 nu a existat, ca niciun avion nu a lovit Pentagonul si ca "guvernul american minte". In realitate, lucrurile sunt chiar mai grave. Atrage atentia, mai intai, saracia probelor. Desi cladirea Pentagonului este supravegheata din toate unghiurile posibile, abia pe 8 martie 2002 s-au prezentat 5 fotograme dintr-o inregistrare video, realizata de una din camerele de supraveghere a cladirii Pentagonului. Ulterior, la procesul lui Zacarias Moussaoui si in urma unor cereri, "Freedom of Information" (FOIA), s-au mai prezentat unele materiale video. De remarcat ca guvernul american a confiscat materialul video de la trei camere de supraveghere a Pentagonului: camera video situata la benzinaria "CITGO", camera de supraveghere video de la "Double Tree Hotel" si camera de supravegheare de la Departamentul Transportului statului Virginia. Ulterior, pe 16 mai 2002, prin legea "FOIA", invocata de Scott Bingham, materialele filmate cu aceste camere au fost prezentate. Materialele, inscriptionate gresit 12 septembrie 2001, fie nu prezinta atacul, fie nu prezinta niciun avion lovind Pentagonul.
Vladimir Alexe

PS VR: Cum am fost chiar acolo, pe 11 septembrie 2001, si turnurile s-au scurs si sub ochii mei, pot sa spun ca m-a preocupat, ca si pe alti jurnalisti, aceasta operatiune. Opinia mea despre versiunea oficiala: O MARE MINCIUNA!

Vezi si: http://www.ae911truth.org/
http://pilotsfor911truth.org/
http://911blogger.com/
http://www.whatreallyhappened.com/
http://www.911inplanesite.com/
http://www.rense.com/
http://truthaction.org/
http://www.visibility911.com/
http://dc911truth.org/
http://www.youtube.com/watch?v=58xsZD72kiQ
http://www.youtube.com/watch?v=paWiZ2Y8fRg
Posted by Victor Roncea at 5:28 PM 0 comments
Labels: 11 septembrie 2001, 911

2009-09-08T23:07:00.000-07:00

DICTATURA IMBECILILOR. Guvernul Boc a impus o decizie a UE fara nici o baza legala. Afacerea becurilor "ecologice" ucide mediul si tampeste romanii

Becurile de 100 de wati au fost retrase marti, 1 septembrie, de pe toate rafturile din UE, inclusiv din Romania. Pana in 2011 (ce-o fi cu anul asta?) vor fi eliminate toate becurile normale. Becul lui Edison, cu lumina calda, a fost inlocuit cu un asa zis "bec ecologic", incarcat cu... mercur, care elimina unde cu efecte necunoscute asupra organismului si o lumina rece care-ti distruge ochii si, daca citesti mai mult, iti fug randurile de sub ochi si te trezesti cu ameteli. Evident, ce rost are sa mai si citim?! Ne uitam la televizor si apoi mergem ca vitele la munca si, neaparat, la... vot. Pentru cine? Pentru astia care ne distrug pana si sanatate fara nici un drept de apel?!

Decizia a venit oarecum pe neasteptate, fara nici o pregatire corespunzatoare a populatiei. Azi s-a dat stirea, maine s-a executat. Guvernul nu a binevoit nici o clipa sa ne explice DE CE aceasta decizie obligatorie.

Dupa introducerea obligatorie si fara alternativa a sarii iodate, apoi proiectul plumbului din paine si Codex alimentarius, acum ne-am trezit si victime ale unei decizii UE cat se poate de controversate, impusa peste noapte, tot fara dreptul de a alege, totalmente dictatorial. Din pacate, in Romania, ca vite ce am ajuns sa fim, nu s-a sesizat nimeni public. Sa zica: ba, da' de ce? Iar ziaristii (specie pe cale de disparitie) transformati in I-Pod-uri ale puterii au reprodus ca prostii ce primisera de la CC al UE, respectiv ca: "Interdicţia de comercializare a becurilor incandescente ar putea duce la economii de 40 TWh/an în cadrul comunităţii europene, echivalent cu aproape consumul anual de electricitate al României." Va dati seama? Si daca eu nu vreau sa economisesc si apoi sa orbesc? Ce fac? Putini au mai spus si ca un bec "ecologic" costa cat o lada de becuri normale. Deci, e si o afacere. Pentru unii. Va dati seama, daca maine ne zice UE ca trebuie sa schimbam tot asfaltul din Romania, cu unul" ecologic", verde?!

Si cat de "ecologice" sunt becurile noii afaceri di granda a UE cand functioneaza cu... mercur?! Iar, dupa cum bine observa Radu Portocala, in acelasi timp, tot UE interzice termometrele cu mercur, pentru ca... ati ghicit, "nu sunt ecologice" iar mercurul este toxic si nu poate fi aruncat la gunoi. Dar becurile?

"Becurile ecologice sunt foarte eficiente, dar o dată ce au fost utilizate, devin o bombă biologică cu ceas" a declarat Leonard Robinson, directorul adjunct al Departamentului pentru Controlul Substanţelor Toxice din California, pentru foxnews.com.
Becurile "ecologice" conţin mercur şi nu ar trebui aruncate la coşurile de gunoi obişnuite, la fel ca celelalte becuri, avertizează specialiştii.
Depozitarea mercurului se face prin obţinerea unor forme insolubile, cum ar fi sulfura de mercur (compus inofensiv), însă e otrăvitor în forme solubile, cum ar fi clorura de metil, suntem informati, totusi, de un ziarist care si-a pus intrebari.

Buun, deci nu-l putem arunca la cos. Si? Ne-a spus cineva asta, altcineva decat singurul ziarist care a observat acest lucru? Si ce facem cu el, dupa ce se arde "economicos". Il inghitim?

Avem un Guvern dement? Da! Si mai mult decat atat: nesimtit! De ce? Pentru ca, iata, alt ziarist care pune intrebari (mai exista dintr-astia?!) a reusit sa descopere ca interzicerea becurilor normale NU ESTE LEGALA! Cel putin in Marea Britanie, unde The Telegraph a lansat o mini-campanie in urma careia s-a relevat ca nu exista o baza legala pentru a impune aceasta decizie aberanta a UE.
O sa ziceti, poate, ca-i "mult zgomot pentru nimic". Dar asa incep toate dictaturile, cu un mic "nimic" luat. Un drept, acolo: dreptul de a alege.

Ce mai urmeaza? Pai, vaccinul "anti-gripa"...
Si noi ce facem?
Haideti, fratilor, sa actionam!

Cititi mini-ancheta The Telegraph care expune si cenzura BBC - post de stat - la reactia negativa a populatiei

Defra confirms its bulb 'ban' is not legal
Low-energy light bulbs are widely detested and their energy savings and benefits vastly overstated, says Christopher Booker.

On Wednesday, in a bid to support the EU's attempt to ban incandescent light bulbs, the BBC News website invited its readers to "Have your say".
After a few hours of being deluged with more than 2,000 comments castigating the EU and so-called "low energy" bulbs in equal measure, the BBC hastily shut down the debate.

From the public response, it is clear that this has been one of the most provocatively unpopular actions taken by government for a long time. People deeply resent being forced to use bulbs which are not only widely detested but whose energy-savings and benefits have been vastly overstated. As the tests carried out by The Sunday Telegraph last week showed, "compact fluorescent lamps" give out barely half the amount of light claimed for them.
Another hugely important point, however, as I revealed last Sunday and which I have now confirmed in exchanges with the Department for Environment, Food and Rural Affairs, is that the Government has no legal powers to ban selling incandescent bulbs. EU Regulation 244/2009 may ban the import or sale of incandescent "non-directional household lamps" (the bureaucrats' term for ordinary light bulbs); but it specifically excludes from the ban the virtually indistinguishable "rough-service" bulbs, so long as these are marked "not suitable for household use".
When asked what UK law establishes it as an offence to sell or import normal incandescent bulbs in Britain, all Defra can come up with is a 2007 regulation, SI 2037, which relates to fridges and boilers but makes no mention of incandescent bulbs. In other words, they have been in such a desperate rush to implement this bizarre example of gesture politics that they don't actually have a legal leg to stand on.
I repeat: there is nothing in British law which makes it an offence to import or sell the incandescent bulbs that most people prefer – and Defra can find nothing to contradict this statement. What a sad farce.

By Christopher Booker
Comments 55 Comment on this article

Related Articles
Arctic ice proves to be slippery stuff
Spotlight bulbs face EU ban
Why are we not using waste as fuel to generate heat and power?
Thames fishermen get gangsters' sentences
Victims of RSPCA bite backLight bulbs and the problem of prioritising environmental risks
Posted by Victor Roncea at 5:00 PM 0 comments
Labels: bec, dictatura imbecililor, guvernul boc, UE, URSS