DOSARUL CULIANU: Executie in closet Autor: 20 Oct 2009 Comentarii: 0Vizualizari: 1137voteaza!
12345Profesorul iesean Ioan Petru Culianu, un oponent al regimului Ceausescu transformat intr-un adversar de temut al puterii de la Bucuresti, dupa 1989, si-a gasit sfarsitul in closetul Universitatii din Chicago. A fost executat, in 1991, cu un pistol de calibru mic, cu un singur foc tras in cap, de aproape. Dupa 18 ani, Departamentul de Politie din Chicago si FBI nu l-au prins pe asasint n In acest caz, au fost vehiculate mai multe ipoteze, niciuna dovedita insa.

A fost discipolul lui Mircea Eliade si unul dintre cei mai mari istorici ai religiilor, dar si un fervent anticomunist, desi a avut carnet de membru PCR. Profitand de pozitia sa, in 1972 a reusit sa fuga din tara, in Italia. Apoi s-a stabilit in Olanda si, in 1986, a plecat in Statele Unite ale Americii. Aici si-a gasit sfarsitul, in 1991, dupa o serie de articole si declaratii indreptate contra noului regim de la Bucuresti. Asasinul lui Ioan Petru Culianu nu a fost gasit niciodata, desi politistii americani si agentii FBI au dat mereu asigurari ca se ocupa foarte atent de acest caz. Inca din 1991 au aparut mai multe ipoteze asupra asasinatului. Cel mai mult s-a discutat de o asasinare politica, executata de serviciile secrete. Printre ei, jurnalistul si profesorul Ted Anton, cel care si-a transcris ancheta din cazul Culianu intr-o carte. "Volumul acela este mai complet decat dosarele intocmite de Politie", spune acum Tereza Culianu Petrescu, sora lui Ioan Petru Culianu.

Un comunist convins
Pana in 1972, anul plecarii in Italia, cu o bursa, Ioan Petru Culianu a fost membru PCR. De altfel, daca nu ar fi avut in buzunar carnetul rosu, nu ar fi obtinut bursa si nu ar fi parasit niciodata Romania. Acest mic detaliu din trecutul sau este trecut cu vederea de aproape toti cei care vorbesc acum despre moartea sa. De altfel, trecutul comunist al lui Culianu isi are radacinile in bunicul din partea mamei, profesorul universitar Petru Bogdan. In concluzie, autoritatile Republicii Socialiste Romania nu au avut nici un motiv sa nu-l sprijine pe Ioan Petru Culianu in obtinerea unei burse in Italia. Mai mult, latura comunista a lui Culianu a fost evidenta si prin apropierea de organizatia anarhista Brigazile Rosii, prin iubita sa, Paola (arestata in 1977 pentru o afacere cu arme).

Anticomunist
Dupa episodul "defectarii" din Italia, unde Culianu a cerut azil politic, desi familia ii era in Romania, au urmat cativa ani de sedere in peninsula. A studiat la Universitatea din Milano, intre 1973 si 1976, dupa care s-a stabilit in Olanda. Protejat al lui Mircea Eliade, a fost indreptat de acesta, in 1986, spre Statele Unite ale Americii, mai precis spre Chicago. Abia pe taram american, Culianu si-a aratat cea de-a doua latura: aceea de anticomunist. A inceput sa fie un critic foarte dur si extrem de lucid al regimului comunist din Romania, iar dupa 1989 a atacat regimul Ion Iliescu, pe care l-a considerat neocomunist. "Revolutia l-a prins extrem de entuziasmat de schimbarile din Romania. Dar, schimbarea de regim l-a dezamagit profund. A inceput sa fie extrem de critic la adresa lui Ion Iliescu si s-a implicat in activitati care promovau optiuni politice diferite, inclusiv in jurul Casei Regale", a spus Stejarel Olaru, directorul general al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului in Romania (IICCR). Stejarel Olaru a investigat, la randul sau, asasinarea lui Ioan Petru Culianu si a vizitat in numeroase randuri autoritatile americane, pentru a le cere sa rezolve misterul.

O crima suspect de perfecta
Asasinatul a avut loc in 1991, pe 21 mai, in sediul Divinity School din cadrul Universitatii din Chicago, unde Ioan Petru Culianu (41 de ani) era profesor invitat. Ted Anton, jurnalistul care a a facut o treaba mult mai buna decat toata Politia americana si FBI-ul in acest caz, a reconstituit ultima zi din viata cunoscutului profesor iesean, pas cu pas. Profesorul a sustinut cursuri in acea dimineata, a avut cateva intalniri cu studentii, iar dupa aproximativ doua ore de la ultimul curs a fost descoperit mort, in toaleta aflata in apropierea biroului sau. Impuscat in cap, de la distanta foarte mica (aproximativ jumatate de metru), cu o arma de calibru mic (.25, dupa datele oficiale ale expertizei balistice). Reconstituirea a aratat ca ucigasul a fost in cabina alaturata celei in care se afla profesorul. La un moment dat, s-a ridicat peste zidul despartitor, i-a apropiat arma de cap (de dimeniuni foarte mici, cel mai probabil) si a tras un singur foc, dupa care a disparut. La locul crimei nu a fost gasit tubul gol de la cartus si nici o urma a asasinului. Din schemele realizate la fata locului, a rezultat clar ca asasinul a patruns din zona liftului si tot pe acolo a disparut, fara sa lase nicio urma.

Vinovat de politica
Jurnalistul Ted Anton a refacut, in afara de traseul din ultima zi a eminentului profesor iesean si traseul de dupa 1990 al acestuia. Un oponent de temut al presedintelui Ion Iliescu, al carui regim l-a criticat in zeci de articole din presa si in numeroase interviuri despre care in Romania nu se auzea niciodata nimic. "La inceput, politia a banuit ca asasinatul este opera vreunui student sau coleg al profesorului, eventual a unui practicant al artelor oculte pe care acesta le studiase. Dar investigatiile nu au condus pe acest drum. Ceea ce au descoperit, despre ultimii doi ani din viata lui Culianu, a fost ca ataca frecvent regimul Iliescu. A primit numeroase amenintari cu moartea inainte de asasinat", sustine Ted Anton, in cartea in care a inclus investigatia, "Eros, Magie si Asasinarea profesorului Culianu".

Sustinator al Regelui Mihai
In aprilie 1991, cu o luna inainte de a fi ucis, Petru Culianu l-a gazduit pe Regele Mihai la Universitatea din Chicago, spunand, mai tarziu, ca acesta ar fi singura solutie pentru stabilitate in Romania. Cu trei zile inainte de a fi ucis, si-a anulat o calatorie in Romania, pe care o planificase demult, pentru a participa la o conferinta la Academia Romano-Americana, scoala cunoscuta peste Ocean pentru lupta anticomunista. In aceeasi perioada, si-a anuntat sora ca primeste amenintari de la un grup de dreapta (este vorba despre Vatra Romaneasca, dupa toate probabilitatile).

Amenintat cu mult timp inainte
Ioan Petru Culianu se temea pentru viata sa si exista dovezi in acest sens. La Universitate ceruse sa-i fie schimbate incuietorile si credea mereu ca este urmarit. "A inceput sa primeasca telefoane de amenintare, mai mult, credea ca este urmarit. {i probabil ca a avut dreptate, desi, in acea perioada, prietenii spun ca avea mai mut senzatia ca devine paranoic decat ca este cineva dupa el mereu. S-a plans prietenilor despre ce i se intampla, apoi i-a fost sparta casa si i-au disparut mai multe dischete. Autoritatilor americane nu a avut motiv sa li se planga, v-am spus, credea mai mult ca devine paranoic decat ca este tinta cuiva", a spus Stejarel Olaru, directorul general al IICCR.

Ucigas profesionist
Baia de la etajul trei in care profesorul Culianu a fost asasinat este un loc linistit. La vremea aceea, pe unul dintre capacele de toaleta a fost gasita o zvastica, dar s-a ajuns la concluzia ca nu are legatura cu acest caz. Culianu a murit in timpul pauzei de masa de o ora, fara ca sutele de oameni de pe holurile universitatii sa remarce prezenta unui strain. Ucigasul a stat asezat pe un closet, langa acea cabina in care a intrat Culianu, si a indreptat arma spre ceafa profesorului, fara ca acesta sa-si dea seama de pericol. Singurul glonte tras si-a taiat drum prin creier si a facut sa explodeze o nara, la iesirea din corp. Nimeni nu a vazut cand a disparut ucigasul, iar arma nu a fost niciodata gasita. Asupra lui Culianu s-au gasit toate bunurile, banii si cheile. Ucigasul a fost atat de precis incat, dupa cateva minute, cand a intrat un student in baie, nu erau inca urme de sange pe jos, ci doar se vedea o mana atarnand. Scena crimei l-a facut pe legistul Robert T. Stein sa exclame: "Oamenii astia stiau ce fac! Pentru a ucide cu un singur foc, cu o arma de calibrul .25, nu e usor". Asupra cazului Culianu s-a pronuntat si fostul sef al Directiei Securitatii Statului, Ion Pacepa, protejat de autoritatile americane dupa ce a fugit peste Ocean: "E un asasinat in stil KGB, un singur foc de arma in spatele capului".

Evenimentele de dupa
Dupa uciderea lui Culianu au iesit la iveala numeroase evenimente stranii, zvonuri si tentative de dezinformare. La o zi dupa asasinat, un pachet de carti trimis de acesta Regelui Mihai, la Geneva, s-a intors la destinatar, deschis si gol. Cu o zi inainte de crima, cineva a sunat la familia si prietenii lui Andrei Condrescu, alt roman exilat, prieten apropiat al lui Culianu, sa anunte ca acesta s-a sinucis. Condrescu a spus ca stie de unde s-au dat telefoane la rudele sale si la prieteni, dar ii este teama sa spuna identitatea celui care a sunat. S-a limitat doar la "imprastierea de astfel de dezinformari este o strategie tipica a Securitatii".
"Libertatea a publicat atunci ceva ce au denumit raportul Politiei din Chicago in cazul Culianu. In raport se preciza ca niciun serviciu de informatii nu a fost implicat in asasinarea fratelui meu. Politia din Chicago a dezmintit raportul, spunand ca nu-i apartine", a precizat Tereza Culianu Petrescu. Un alt amanunt atrage atentia in cazul Culianu. Pe 7 iunie 1991, intr-o conferinta de presa, Ion Iliescu a comentat pe marginea asasinatului, spunand ca "un inalt oficial american i-a spus ca nu a fost o crima politica". Imediat dupa aceea, Departamentul de Stat american a precizat ca nici un oficial nu a facut un astfel de comentariu.
La 18 ani de la maortea reputatului profesor iesean, misterele persista inca. {i, cu fiecare luna care trece, sansele de aflare a adevarului, a asasinului, se diminueaza semnificativ.

..............


Ioan Petru Culianu alaturi de logodnica sa Hillary Wiesner cu care urma sa se casatoreasca


Ipotezele asasinatului
Asasinarea cunoscutului profesor iesean a dat nastere la mai multe ipoteze. Unele au fost formulate oficial si au fost luate in calcul de anchetatorii americani, altele au fost simple speculati de presa sau ale diferitelor persoane din anturajul profesorului.

- Ar fi fost un asasinat religios. Crima a avut loc de Constantin si Elena
- Batranii legionari de origine romana din zona Chicago au fost deranjati de faptul ca tanarul savant incepuse sa ia distanta fata de ideile politice ale mentorului sau (s-a speculat o apropiere a lui Mircea Eliade de miscarea legionara). Mai mult, era pe punctul de a se casatori cu o evreica si, spun unii apropiati, de a se converti la mozaism.
- Ipoteza cea mai vehiculata: fostii securisti ramasi activi in strainatate au fost deranjati de criticile acide la adresa noului regim politic
- Culianu a fost homosexual si a fost ucis de un iubit, gelos pe noua sa relatie cu o femeie
- Culianu a fost asasinat la comanda iubitei sale, Hillary Wiesner, care ar fi dorit sa incaseze asigurarea de 150.000 de dolari
- Culianu a fost ucis pentru a fi jefuit. Dar, asupra cadavrului s-au gasit toate bunurile si banii.
- Profesorul a facut parte dintr-un cartel de droguri. Ultimul numar de telefon pe care l-a apelat inainte de asasinat a fost de la un post telefonic de la Medelin, Columbia
- Profesorul roman ar fi fost in conflict cu mai multi colegi de la Universitate

Oamenii fostei Securitati?
Chiar daca anchetatorii americani nu l-au gasit, de 18 ani, pe autorul (sau autorii) crimei, asta nu inseamna ca oamenii Politiei din Chicago sau ai FBI nu au banuieli. "Am fost acolo si-am vorbit cu cei care au cazul. Ei spun asa: cazul Culianu este in atentia Politiei, asistate de FBI. Este in categoria asa numitelor «cold cases», cazuri in care nu s-au gasit faptuitorii, dar care nu vor fi inchise niciodata, asteptandu-se un moment favorabil care sa aduca noi informatii. Suspiciuni exista si se refera la cetateni romani. Ei spun ca nu este neaparat o implicare a serviciilor romanesti asa cum le stim acum, SRI, SIE, ci o implicare a unor fosti ofiteri ai Securitatii, reactivati dupa 1990 tocmai pentru a rezolva astfel de probleme. In cazul lui Culianu, puterea de la Bucuresti, din 1989, a fost deranjata de activitatea publicistica intensa a acestuia indreptata impotriva ei", a declarat Stejarel Olaru, directorul general al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului in Romania.

Vatra Romaneasca
Ted Anton, cel care a reconstituit ultimele clipe ale lui Ioan Petru Culianu si a incercat sa arate ca ucigasii trebuie cautati in Romania, a adus in discutie o grupare numita Vatra Romaneasca. Ce se stie despre aceasta organizatie? A fost creata la inceputul anilor '90, la Cluj, ca reactie la aparitia UDMR, iar bratul politic al organizatiei a fost PUNR.


..............

"Personal, dupa toate discutiile pe care le-am avut cu oameni de peste Ocean si din Romania, inclusiv cu cei care au anchetat asasinatul, cred cu tarie in varianta crimei comandate politic", Stejarel Olaru, directorul general al IICCR.

"Dupa atatia ani, nu stim absolut nimic oficial. Doar ca ei cerceteaza cazul si nu-l vor inchide. Foarte incurajator. Cazul cumnatului meu este definitoriu pentru Romania si pentru ce s-a intamplat aici dupa 1989", Dan Petrescu, scriitor iesean, dizident inainte de 1989.


"Daca vreti, americanii si-au facut datoria. Ne-au spus mereu ca nu inchid dosarul si-l cauta pe asasin", Teresa Culianu Petrescu, sora profesorului ucis

..................

CV-ul lui Culianu


Ioan Petru Culianu s-a nascut la Iasi, pe 5 ianuarie 1950. A absolvit initial sectia de italiana de la Facultatea de Limbi si Literaturi Straine a Universitatii din Bucuresti. Fiind membru PCR, a primit o bursa si a reusit sa plece in Italia. Vorbea fluent sase limbi.
Culianu si-a continuat studiile in strainatate, la Milano, Sorbona (unde a obtinut doctoratul de Stat). In paralel, a predat la mai multe universitati cunoscute atat din Europa cat si din Statele Unite ale Americii. A avut scrieri atat in limba romana cat si in italiana si engleza, carti sau studii despre istoria religiilor.
Strabunicul sau patern, matematicianul Nicolae Culianu, junimist, apropiat al lui Titu Maiorescu, a fost rector al Universitatii din Iasi (1880-1898). Bunicul din partea mamei, Petru Bogdan a fost intemeietorul primei catedre de chimie fizica din tara, simpatizant comunist, fiind alternativ rector si prorector la Cuza, intre 1926 si 1940.

IOAN PETRU CULIANU
in memoriam


Ioan Petru Culianu (n. 5 ianuarie 1950, Iaşi - d. 21 mai 1991, Chicago), istoric al religiilor, scriitor şi eseist de origine română. A fost profesor de istoria religiilor si istoria creştinismului la Divinity School, University of Chicago. Discipol, colaborator şi prieten al lui Mircea Eliade. A fost asasinat la 21 mai 1991.

Biografie
Ioan Petru Culianu a absolvit iniţial secţia de italiană a Facultăţii de Limbi Romanice, Clasice şi Orientale a Universităţii din Bucuresti. Reuşeşte să plece, în iulie 1972, la cursurile de vară de la Perugia, Italia, unde va solicita azil politic. Vorbea fluent şase limbi.

A descoperit Occidentul altfel decât cum îl aflase în cărţi, adică secularizat şi invadat de nihilism, cum cugeta în "Religie şi putere". Pe acest drum, pe care şi l-a dorit mai mult ca orice, au existat dorinţa de a se călugări într-o mânăstire din Appia, lunile petrecute în lagărul de refugiaţi din La Latina, după ce i se terminase bursa, o încercare de sinucidere şi, dintr-o dată, succesul la concursul, dat de acest străin necunoscut şi neexperimentat, pentru postul de asistent al marelui Ugo Bianchi, profesorul de istoria religiilor de la "Università Cattolica del Sacro Cuore" din Milano. Aici, între 1973 - 1976 îşi alege ca arie principală de cercetare istoria creştinismului timpuriu şi a dualismului religios.

Se va stabili apoi în Olanda, în 1976 şi, ulterior, în SUA în 1986, chemat întâi ca visiting professor, apoi ca profesor titular la Divinity School, Universitatea din Chicago. A fost un prieten şi discipol al lui Mircea Eliade.

Doctorat de Stat la Sorbona (Paris IV) în ianuarie 1987, cu teza Recherches sur les dualismes d'Occident. Analyse de leurs principaux mythes, sub conducerea profesorului Michel Meslin.

Specializat în gnosticism, creştinism timpuriu, istoria şi cultura Renaşterii, este autorul unor cărţi de mare răsunet, scrise în franceză, engleză sau italiană şi cu ediţii în toate limbile de circulaţie ale lumii, cum ar fi: Eros et magie à la Renaissance. 1984, Dictionnaire des religions 1990, The Tree of Gnosis: Gnostic Mythology from Early Christianity to Modern Nihilism 1992 sau Out of this World. Otherworldly Journeys from Gilgamesh to Albert Einstein 1991.

Până la moartea sa, reuşise să înveţe perfect 8 limbi. Avea statutul paradoxal de om de ştiinţă şi clarvăzător, practicant al mai multor tehnici de divinaţie, care le spunea studenţilor că "totul e în minte". Ioan Petru Culianu era întotdeauna presat de timp şi se temea că iroseşte prea mult timp, spunându-le celorlalţi că va muri tânăr. Ca şi omul de ştiinţă, scriitorul nu rezista ispitei de a citi viitorul. Iar viitorul României, ţara pe care o părăsise în secret, fără măcar a-şi anunţa familia de la Iaşi, îl prezisese în 1986, într-o povestire SF pe care puţini au luat-o în seamă : "Intervenţia zorabilor în Jormania ", o farsă ce anticipează nu doar evenimentele din decembrie, ci şi desfăşurarea şi efectele lor.

Implicare civică
Ioan Petru Culianu a fost un critic foarte dur şi lucid al regimului politic comunist (înainte de decembrie 1989). Atacă virulent regimul neocomunist al lui Ion Iliescu (după revoluţie, pe care o considera, de fapt, o lovitură de stat pusă la cale în primul rând de K.G.B., care i-a sprijinit pe beneficiarii ei ulteriori). Acuză lipsa de responsabilitate, solidaritate şi civism a poporului român şi mai cu seama a intelectualilor din ţară. Acuză în numeroase articole, publicate în 1989 şi 1990 în săptămânalul "Lumea libera românească" din New York (adunate postum in volumul Păcatul împotriva spiritului), lipsa de valori morale a culturii române.

Asasinare
A fost asasinat la 21 mai 1991, la Chicago, în plină forţă creatoare, în clădirea Universităţii din Chicago. Crima nu a fost elucidată.

Înainte de asasinare primise scrisori de ameninţare cu moartea; ameninţările se intensificaseră în urma publicării unui interviu incendiar în Revista 22 din 5 aprilie 1991, ca şi în urma vizitei la Chicago a fostului suveran al României, Regele Mihai I, şi a familiei regale, în aprilie 1991. Pe fondul unei puternice campanii antiregaliste care se desfăşura în România, Ioan Petru Culianu a militat pentru o schimbare de regim, pentru revenirea Regelui în ţară.

Există însă o pistă mai interesantă: Culianu era expert în cabala, magie şi ritualurile sectelor. Unii au spus că susţinători fanatici ai unor grupări secrete i-au curmat viaţa. Jurnalistul american Ted Anton: “Este clar că ceva anume în scrierile lui Culianu sfida raţionalul. Cumva a convins pe cineva că reprezintă un pericol. Culianu a crezut întotdeauna că un scriitor, atunci când manipulează cuvintele, manipulează şi lumea întreagă. Era un învăţat care, dacă iubea ceva, iubea puterea creativă a gândirii mistice, pe care o considera pierdută în lumea modernă. Plănuia să publice o Enciclopedie a Magicului după modelul Istoriei Religiilor a lui Mircea Eliade. Poate că cineva nu dorea ca această carte să vadă lumina tiparului.” Anthony Yu, prieten şi coleg al dispărutului, îi spunea aceluiaşi jurnalist: "Locul crimei este semnificativ din punct de vedere ritual. Toaleta este un loc care implică umilire simbolică şi fizică, murdărire, impuritate; este cel mai profan loc în care să-ţi sfârşeşti viaţa. De fapt, m-am întrebat adesea dacă nu a fost un omor religios".



Scrieri în limbi străine
Mircea Eliade, Assisi, Cittadella Editrice, 1978
Iter in silvis : Saggi scelti sulla gnosi e altri studi, Messina, EDAS, 1981
Religione e accrescimento del potere, în G. Romanato, M. Lombardo, I.P. Culianu, Religione e potere, Torino, Marietti, 1981
Psychanodia I : A Survey of the Evidence Concerning the Ascension of the Soul and Its Relevance, Leiden, Brill, coll., Etudes préliminaires aux Religions Orientales dans l'Empire Romain, 1983
Eros et magie à la Renaissance. 1484, Paris, Flammarion, 1984
Expériences de l'extase. Extase, ascension et recit visionnaire, de l'Hellénisme au Moyen-Age, Paris, Payot, 1984
Gnosticismo e pensiero moderno: Hans Jonas, Roma, L"Erma" di Bretschneider, 1985
La collezione di smeraldi, Milano, Jaca Book, 1989
I miti dei dualismi ocidentali, Milano, Jaca Book, 1989
Les Gnoses dualistes d'Occident. Histoire et mythe, Paris, Plon, 1990
Eliade / Culianu, Dictionnaire des religions, Paris, Plon, 1990
Out of this World. Otherworldly Journeys from Gilgamesh to Albert Einstein, Boston, Shambhala, 1991
The Tree of Gnosis. Gnostic Mythology from Early Christianity to Modern Nihilism, San Francisco, HarperCollins, 1992
Studii de istorie a religiilor
Eros şi magie în Renaştere. 1484, Bucureşti, Nemira, 1994, 1999; Iaşi, Polirom, 2002
Călătorii în lumea de dincolo, Bucureşti, Nemira, 1994,1999; Iaşi, Polirom, 2003, 2007
Gnozele dualiste ale Occidentului. Istorie şi mituri, Bucureşti, Nemira, 1995; Iaşi, Polirom, 2004
Eliade/Culianu, Dicţionar al religiilor, Bucureşti, Humanitas, 1993, 1996; Iaşi, Polirom, 2007
Arborele gnozei: mitologia gnostică de la creştinismul timpuriu la nihilismul modern, Bucureşti, Nemira, 1999; Iaşi, Polirom, 2005
Experienţe ale extazului, Bucureşti, Nemira, 1997; Iaşi, Polirom, 2004
Psihanodia, Nemira, 1997; Polirom, 2006
Mircea Eliade, Nemira, 1995, 1998; Polirom, 2004
Păcatul împotriva spiritului, Nemira, 1999; Polirom, 2005
Religie şi putere, Nemira, 1996; Polirom, 2006
Studii româneşti I. Fantasmele nihilismului. Secretul doctorului Eliade, Nemira, 2000; Polirom, 2006
Gnosticism şi gîndire modernă: Hans Jonas, Polirom, 2007
Jocurile minţii.Istoria ideilor, teoria culturii, epistemologie, Polirom, 2002
Iocari serio. Ştiinţa şi arta în gîndirea Renaşterii, Polirom, 2003
Cult, magie, erezii. Articole din enciclopedii ale religiilor, Polirom, 2003
Dialoguri întrerupte. Corespondenţă Mircea Eliade - Ioan Petru Culianu, Iaşi, Polirom, 2004
Ficţiune
Pergamentul diafan,Bucureşti, Nemira,1994
Pergamentul diafan. Ultimele povestiri, Bucureşti, Nemira, 1996; Iaşi, Polirom, 2002
Hesperus (roman), Bucureşti, Univers, 1992; Bucureşti, Nemira, 1998; Iaşi, Polirom, 2004
Arta fugii, Iaşi, Polirom, 2002
Jocul de smarald (în colaborare cu H.S. Wiesner) (roman), Iaşi, Polirom, 2005
Opere scrise in colaborare
Dicţionar de istorie a religiilor (în colaborare cu Mircea Eliade)
Referinţe: ro.wikipedia.org


Ioan Petru Culianu şi Mircea Eliade (1986)

Agenda Casei Regale
24 mai 1999
"Daca traia Corneliu Coposu, alta ar fi fost situatia Romaniei", afirma M.S Regele Mihai

Intr-un interviu acordat revistei de limba romana din Danemarca, " Dorul ", Majestatea Sa Regele Mihai I a facut mai multe declaratii despre situatia de astazi din Romania. Intrebat daca situatia din Romania ar fi fost astazi alta daca ar fi trait Corneliu Coposu, Majestatea Sa Regele a raspuns : " Eu sunt convins ca da! Este o imensa pierdere pentru Romania, din punct de vedere politic, din punct de vedere romanesc. In acelasi timp, este o imensa pierdere pentru Familia noastra, pentru ca el a fost nu numai omul politic care a fost, a fost un prieten foarte devotat noua! Pierderea lui Corneliu Coposu este o pierdere inestimabila". Despre o posibila reunificare a Romaniei cu Basarbia, Regele Mihai a afirmat: "Unirea cu fratii nostri din Basarabia, mi se pare un act normal, pentru rectificarea unei nedreptati istorice! Dar cum am mai spus, aceste lucruri depind de fratii nostri de dincolo de Prut. Nu cred ca putem da vina pe o singura persoana, pentru neindeplinirea acestei uniri pana acum. Poate ca noi toti avem o vina. Daca Romania ar fi fost mai prospera, din punct de vedere economic, mai atragatoare fata de basarabeni, s-ar fi realizat poate si reunificarea... Punerea casei noastre in ordine este importanta pentru unitatea noastra nationala, iar aceasta responsabilitate este la Bucuresti! Cei mai multi politicieni de la Chisinau au fost educati la Moscova, asa ca au putin interes fata de reunificare. Daca devenim puternici si prosperi, aceasta problema ar putea sa se schimbe mai repede". In legatura cu renuntarea de catre Bucuresti la teritoriile sale, Regele Mihai a afirmat in interviul amintit : " Eu nu sunt asa de convins ca noi am renuntat defintiv la teritoriile noastre ! Desigur, fara o intelegere cu vecinii nostri nu va putea avea loc nici o investitie majora pentru exploatarea petrolului din Marea neagra. Decizia corecta a oricarui guvern trebuie sa fie un echilibru intre dorinta si realitate. Pe de alta parte, o viitoare schimbare de frontiera trebuie facuta intr-un anumit sens, altfel, occidentalii se vor uita foarte urat la noi !... Este totusi o situatie delicata, dar nu trebuie sa disperam pentru asta". In alta ordine de idei, Regele Mihai a fost intrebat si despre opinia sa in privinta declaratiei doamnei Zoe Petre potrivit careia moralitatea nu are ce cauta in politica. "Asta am vazut si eu, intr-un interviu pe care ea l-a dat unui jurnal, mi se pare ca era revista "22".Am ramas foarte mirat. Fiindca mai este un lucru, de care poate putina lume se sinchiseste: asa cum se spune, nu poti ca in familie sa traiesti stramb, iar in public sa fii drept... Daca ai o minte incalcita, esti incalcit peste tot. Daca esti stramb in politica, cum o sa fii drept in familie ? Astea sunt doua lucruri, care nu se potrivesc deloc ! Daca oamenii au un crez moral in familie, normal ar fi ca acest crez sa se reverse si in viata publica...", a spus Majestatea Sa Regele Mihai. Intrebat despre promisiunile care i s-au facut ininate de alegerile din 1996 de catre diferiti politicieni privind reinstaurarea Monarhiei, Majestatea Sa a afirmat : " Aici cred ca se stie foarte bine ce s-a intamplat cu diversele promisiuni privind reinstaurarea Monarhiei. Dar mai trebuie stiut ceva, ca eu niciodata nu am dat mare atentie promisiunilor politicienilor ! Cum am spus de multe ori, am depus un juramant catre Poporul roman, ca sa-l servesc tot timpul ! Cum vor ramane sa fie guvernati si daca Monarhia sa fie restarurata, de fapt este resortul lor sa decida!"..."Este greu sa explic de ce Romania ramane o republica cvasi-ilegala. Din ce am vazut eu, umbland prin sate si orase, atmosfera printre cei care i-am vazut, este cu totul alta, decat se spune la Bucuresti. Dar cum am spus adineaori, sunt romanii nostri care ar trebui sa decida ce vor. Daca ei sunt convinsi si vor o schimbare radicala, sunt ei atunci cei care trebuie sa spuna ce vor !".

Andrei Badin

Contrabanda româno-moldoveană din dosarele DIICOT
Dezvăluirile de excepţie din cartea fostului procuror DIICOT Ciprian Nastasiu “Prădarea României” se referă, printre altele şi la contrabanda cu armament. “Acţiunea” din dosarul Strict Secret de Importanţă Deosebită (SSID) 628/D/P/2005 se petrece în Europa de Est, ţările ex-sovietice ( mai ales din Republica Moldova şi Transnistria), America de Sud, Africa şi Orientul Mijlociu. Ani la rând, presa centrală şi cea internaţională au prezentat pe larg încălcări ale embargoului internaţional, impus ţărilor cu potenţial terorist, cu care firmele de comerţ exterior ale Securităţii aveau relaţii de afaceri. Este vorba despre statele de pe coasta nord-africană şi din Orientul Mijlociu, cu care Nicolae Ceauşescu dezvoltase relaţii economice importante, bazate pe vânzare ilegală de armament. Totul era mascat sub aşa-zise transporturi de materiale şi utilaje către obiectivele industriale (baraje, fabrici de ciment, combinate), ridicate de firmele controlate de Securitate în ţări din lumea a treia. Un exemplu concludent este livrarea de armament de la fabricile de profil din Braşov către Irak şi Iran în anii ’80, într-un moment în care cele două ţări erau implicate într-un conflict lung şi sângeros. La noi şi în Republica Moldova, tradiţia, reţelele şi end-userii falşi (moştenite de la fostul imperiu sovietic şi de la israelieni) s-au păstrat după ’90. Traficul ilegal cu armament s-a “privatizat”.

Traficanţii vechi şi noi

Numele contrabandiştilor Viktor Bout, Shimon Naor, Omar Hayssam şi firme ca Armitech sau Rosoboron Export au fost deseori asociate serviciilor secrete române. Aşa au ajuns aeronavele BAC 1-11 Jetline (aparţinând Romaero) pe lista neagră a ONU. Făceau transporturi cu armament în Liberia, Sierra Leone şi Afganistan în solda faimosului Viktor Bout. Toată lumea a auzit de scandalurile legate de traficul ilegal de armament din şi prin România. “Ţigaretele 1,2,3” sunt numai un exemplu în acest sens. Ce să mai spunem de scandalul livrărilor de rachete româneşti către Iran din 1994 ! Deşi România semnase numeroase protocoale cu ţările occidentale, închizând în mod accelerat institute de cercetare speciale sau unităţi miltare (în perspectiva accederii la organismele euroatlantice), serviciile secrete burduşite cu ofiţerii Securităţii ceauşiste desfăşurau afaceri veroase în toate zonele de conflict de pe mapamond. Nu o făceau de capul lor, ci cu participarea ofiţerilor serviciilor secrete (foste sovietice) sau cu arabii, formaţi la facultăţile Securităţii. Recent, ex-premierul Petre Roman povestea că Mihai Caraman, unul din primii şefi SIE (prezent pe două ştate de plată, unde figura ca general şi colonel în acelaşi timp) i-a atras atenţia că pe teritoriul ţării rămăseseră după Revoluţie peste 27000 de ofiţeri Spetsnaz şi GRU. Despre aceştia vorbeşte Ciprian Nastasiu. Unul dintre personajele sale preferate fiind Ivan Gheorghievici Busuioc, fost colonel GRU (serviciul secret al armatei sovietice).

Spijin la nivel înalt

Ivan Gheorghievici Busuioc, nume de cod Ivanov, nu apare întâmplător în cartea fostului procuror DIICOT. Acesta, ca mulţi alţi ofiţeri acoperiţi, lucra intens pe teritoriul României sub nasul serviciilor secrete şi cu voia lor, împreună cu traficanţi şi terorişti ca Omar Hayssam, Mohammad Munaf, beneficiind de sprijin la cel mai înalt nivel în Republica Moldova sau Rusia. Datorită relaţiilor sale sus-puse, armamentul de contrabandă (pistoale-mitralieră, rachete Stinger, muniţie şi piese de schimb pentru aeronave militare) tranzitau fără nici o problemă teritoriul României dinspre Republica Moldova sau Transnistria. “Răpirea din Irak” a prilejuit deschiderea dosarelor numite mai târziu ca “Armamentul”. În dosarul 628/D/P/2005, în care sunt implicaţi cei de mai sus, sunt trecute nume importante de politicieni români, dar şi demnitari ai Republicii Moldova. În cele din urmă, sub presiunea aliaţilor, românii au cedat şi au început arestarea traficanţilor. Busuioc a fost arestat la Bucureşti în 2007, sub acuzaţia de trafic şi contrabandă cu armament. Viktor Bout este umflat un an mai târziu în Tailanda, în urma interceptărilor aprobate de Curtea de Apel Bucureşti. După cum se obişnuieşte, cei mai importanţi dintre partenerii politici ai contrabandiştilor sunt liberi, deşi figurează în aceste dosare. Ciprian Nastasiu a dat publicităţii doar o parte din reţeaua de sprijin de care au beneficiat infractorii în Republica Moldova : fostul ministru al apărării Valeriu Pasat, fostul prim-ministru Ion Sturza, dar şi actualul prim-ministru Vladimir Filat. Întâmplător sau nu, de-a lungul timpului, unii dintre ei au fost nominalizaţi de jurnalistul Mihai Conţiu (Moldova Suverană), fost cadru asociat în solda SIE pe teritoriul Republicii Moldova. Cel puţin în cazul actualului premier moldovean, Conţiu a afirmat în numeroase articole (aducând dovezi în acest sens) că Filat este în slujba Serviciului Român de Informaţii cu numele de cod Kant. Pe aceiaşi filieră cu Iulian Dascălu, patronul lanţului de magazine Iulius Mall şi cu generalul Gheorghe Atudoroaie (ofiţer greu de Securitate implicat în evenimentele Revoluţiei), persoane care lipsesc din diagrama de mai jos.


23/12/2009 - Scris de eohanes |

MISTERELE "REVOLUTIEI". Radu TINU: Romanii au dansat pe muzica CIA si KGB. Rich HALL: Dan Voinea si Securitatea contesta la unison gloantele dum-dum

de Tiberiu Kiss
17/10/2009
Fostul adjunct al Securităţii Timiş, maior (r) Radu Tinu (foto stanga), afirma în urmă cu ceva vreme pentru ziarul nostru că nu românii au provocat prăbuşirea regimului comunist. El spune că ei doar "au dansat pe muzica altor servicii de securitate", în special CIA şi KGB. Securitatea ştia că în Ungaria se fac "repetiţii" pentru înlăturarea lui Ceau­şescu. Securitatea trimisese agen­ţi în taberele de antrenament unde se pregăteau "scân­teile" Re­voluţiei.

"STEP, PENTRU CIA, KALINKA, PENTRU KGB"
Mr. (r) Radu Tinu a avut şansa, dar şi neşansa de a fi implicat, din plin, în "revoluţia anticomunistă" de la Timişoara. Şansa, pentru că a văzut cum se face istoria. Neşansa, pentru că a trebuit să suporte 717 zile de detenţie.
"Revoluţia care a început la Timişoara nu a fost decât o mască, iar pastorul Tökés László, doar un pretext penibil. Revoluţia nu am făcut-o noi, românii, ci doar am dansat pe muzica altor servicii de informaţii. Step, pentru CIA, şi kalinka, pentru KGB", este de părere Radu Tinu.
Ofiţerul de informaţii timişorean susţine că, încă din momentul în care Bush şi Gorbaciov şi-au "dat mâna pe un vapor acostat în larg", Securitatea română ştia că se acţionează concertat atât de americani, cât şi de ruşi, pentru înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu.
Fostul adjunct al Securităţii Timiş spune că tot ceea ce a declarat premierul maghiar, Miklos Nemeth, despre "antrenarea rezistenţei" este adevărat.
"Tabăra era la Bicske, în Ungaria. Am reuşit să înfiltrăm acolo trei informatori, aşa că ştiam tot ce mişcă. Toţi românii care treceau Mureşul erau duşi acolo şi antrenaţi. O dată la trei luni, veneau securiştii maghiari de la AVO - serviciul de spionaj - şi luau românii din tabără şi-i duceau în faţa Ambasadei României din Budapesta ca să manifesteze împotriva regimului. Capul mişcării disidente era un fost student la ASE, originar din Lugoj, actualmente plecat în America."
"Cert e că, cu două luni înainte de evenimentele din decembrie, ungurii au început să dea românii înapoi. Dacă treceau Mureşul cinci români, ei dădeau înapoi zece inşi. Am ştiut şi lucrul ăsta, că ceilalţi erau agenţi de-ai lor...", susţine Radu Tinu.

VICTOR STĂNCULESCU, AGENT BRITANIC
Fostul adjunct al Securităţii Timiş povesteşte că generalul Atanasie Stănculescu nu a fost niciodată agent maghiar, ci englez. "Nu degeaba s-a refugiat în Anglia, când a avut pro­bleme după '90", consideră ofiţerul de informaţii. Radu Tinu susţine că, încă din perioada celui de-al XIV-lea Congres al PCR, trei "ziarişti" occidentali au încercat să-l contacteze pe pastorul reformat Tökés László.
"Un cadru al Serviciului maghiar, cetăţean austriac, a penetrat dispozitivul nostru, realizând o întâlnire şi o înregistrare video. Este vorba despre Rudolf Solomon, astăzi mare om de afaceri, cu firme în zona fierbinte Harghita-Covasna. I-am găsit banda video, învelită în hârtie igienică. Am totuşi satisfacţia că, la anchetă, Solomon a scris cu mânuţa lui cine l-a trimis la Tökés şi cu ce misiune. Un alt emisar al AVO, Varga Ladislau, fost fizician la Centrul de Sudură din Timişoara, trimitea săptămânal mesaje cifrate unui diplomat maghiar aflat la post în Bucureşti. Ăsta a fost să-şi dea doctoratul în Ungaria şi, chiar dacă a stat vreo patru ani, tot nu a reusit să-l finalizeze", povesteşte ofiţerul de informaţii timişorean.

AMERICANII, ÎN ACŢIUNE
Pentru a avea imaginea completă a celor care "s-au agăţat" de pastorul Tökés László, Radu Tinu a ţinut să precizeze că cel mai înfocat vizitator al preotului bănăţean a fost secretarul II al Ambasadei SUA la Bucureşti, Dennis Curry (foto dreapta sus, dupa 20 de ani). "La 15 decembrie, acesta a venit din nou la Timişoara, însoţit de corespondenta de presă de la Ambasada Angliei.
Au încercat să penetreze dispozitivul, pentru a-l contacta pe Tökés. L-am îmbrăcat pe un coleg în miliţian şi acesta i-a întors din drum, moti­vând un accident de circulaţie grav pe Strada Timotei Cipariu, unde era locuinţa pastorului. Cei doi nu s-au lăsat. La un moment dat, am ieşit din dispozitiv în civil şi le-am arătat obrazul. S-au dus la Hotel Continental, unde s-au întrebat oare ce grad am. La vreo 20 de minute, Dennis Curry a ieşit pe stradă şi a dat un telefon de la un telefon public şi a raportat la Ambasadă că l-a văzut pe Tökés şi că lucrurile se desfăşoară normal. Un mincinos...", consideră fostul adjunct al Securităţii Timiş.

PLANUL AMERICANILOR
Mr. Radu Tinu susţine că pastorul Tökés László a făcut parte din pla­nul americanilor pentru a-l detrona pe Ceauşescu, folosindu-se de o revoltă populară. "Au încercat să-l martirizeze pe acest preot, dar noi nu am pus botu' la borcanul cu miere, în sensul că nu l-am arestat, ca să creăm atmosfera inter­naţională. Cu toate că l-am dove­dit pe Tökés László ca spion maghiar. Noi am găsit la doi agenţi unguri, care părăseau Ro-mânia printr-un punct vamal, o chitanţă de mână semnată de pastorul Tökés, în care acesta scria cu mânuţa lui că a primit 20.000 de lei. Do­cumentul fusese ascuns de se­curiştii unguri în parasolarul autoturismului", poves­teşte fostul ad­junct al Securităţii Timiş. Radu Tinu consideră că "re­voluţia" a fost făcută cu ajutorul românilor, care au fost manipulaţi de CIA ca nişte pioni, pe o tablă de şah.
Jurnalul National - Editia Istorica Scanteia

RETEAUA IUDA BUCURESTI-CHISINAU. NOUL PRESEDINTE INTERIMAR AL MOLDOVEI MIHAI GHIMPU in afaceri de familie cu securisti SIE si MOSSAD. UPDATE ATT: SRI



„Ca orice persoană, am un punct de vedere. Dar nu am declarat că voi promova o politică în această direcţie. Dacă spun că vorbesc în limba română, asta nu înseamnă că sunt pentru unirea Moldovei cu România. (...) Astăzi, urmează să abordăm situaţia din alt punct de vedere. Programul nostru politic prevede două puncte principale: lichidarea sărăciei şi integrarea în Uniunea Europeană. Dar integrarea în UE presupune că statalitatea Republicii Moldova se păstrează."- "Alesul" securistilor, Mihai Ghimpu, declaratie in limba rusa la Radio "Echo Moscvii"

UPDATE: IN ATENTIA SRI - Fragment dintr-un mesaj primit ca urmare a acestei postari: "Bai suca sa nu mai scrii un rind despre Moldova ca te linsam chizda mati cind mai vii pe la noi prin tara" (Mesajul integral impreuna cu coordonatele sale tehnice l-am remis Serviciului Roman de Informatii)

REŢEAUA „IUDA“: Gradele apei minerale

de Mihai Munteanu / Evenimentul Zilei
Luni, 07 Iulie 2008

Un grup de foşti ofiţeri din spionajul românesc face afaceri cu apă minerală printr-o companie filată de contraspionajul militar. Un fost director adjunct al SIE şi firma la care lucrează acum sunt monitorizaţi de Direcţia de Siguranţă Militară (DSM, contraspionajul armatei) pentru legături cu Aurel Cazacu, bossul Romarm, şi dealeri israelieni de tehnică militară. În ecuaţie mai apar alţi doi generali (r) SIE şi două personaje-cheie din dosarele penale ale lui Adrian Năstase.

Constantin Rotaru. General (r) SIE. Între 1986-1989, este director- adjunct al ICE Dunărea, unitatea de spionaj prin care se derulau operaţiunile de Aport Valutar Special ale Securităţii. În ’90 e încadrat în SIE, iar în ’94 trece în rezervă cu gradul de colonel. Ulterior, conduce societatea Grivco International, patronată de magnatul Dan Voiculescu, un cunoscut mai vechi. Revine în SIE şi, în ’99, ajunge director adjunct. Din 2005 e general în rezervă. În prezent, administrează Romaqua Group.

Emilian Ivan. General (r) SIE. Ofiţer în spionajul ceauşist, specializat pe spaţiul american, cu acoperire diplomatică. A fost ataşat economic la ambasada din SUA, apoi subordonat operativ al generalului Rotaru. După trecerea în rezervă preia o divizie a Romaqua Group.

Ioan Păun. General (r) SIE. Ultima misiune: în China. Oficial, a fost consul general la Hong- Kong. Conform DNA, Ioan Păun a supravegheat trimiterea în ţară a unor bunuri destinate familiei lui Adrian Năstase, în valoare de 611.000 de euro. La îndemnul lui Adrian Vilău, avocatul său în dosarul „Zambaccian“, Păun s-a autodenunţat. Acum, lucrează la Romaqua Group.

Octavian Creţu. Controlează (59%) Romaqua Group - holding care vinde apa minerală Borsec, răcoritoare, bere şi cafea. Este cercetat de DNA pentru inginerii imobiliare în Sebeş, dar contestă acuzaţiile. Este şi personaj-cheie în dosarul „Zambaccian“. Octavian Creţu le-a pus pe tavă procurorilor DNA înregistrarea unei discuţii purtate cu Adrian Năstase în martie 2006. Reieşea că fostul premier l-a şantajat pe Creţu că va dezvălui că Ioan Păun e ofiţer acoperit SIE dacă acesta nu-şi revizuieşte declaraţiile din dosar. Presa a vehiculat
că şi Creţu ar fi un apropiat al SIE. Însă acesta susţine că nu-i plac securiştii şi că bunicul său a fost deţinut politic. Totuşi pentru firma sa lucrează trei generali (r) SIE: „Nu văd o problemă în a angaja ofiţeri. Ei n-au fost turnători. Nu am beneficiat de conexiunile lor externe din spionaj“.

Adrian Vilău. A mijlocit relaţia DNA-Octavian Creţu, în dosarul „Zambaccian“, şi e unul dintre administratorii şi avocatul Romaqua Group. Ex-deputat PD, Adrian Vilău a fost deconspirat că a colaborat cu Securitatea. După cinci ani şi în PSD, Vilău intră în UPSC, formaţiune prezidată de naşul său, Ioan Talpeş - fost director SIE. În 2008, Vilău a candidat la Primăria Capitalei. Ca avocat a avut clienţi ca generalul SIE Ioan Păun, Miron Mitrea, Corneliu Iacobov etc.

RAPORT DSM. Contraspionajul militar i-a luat în vizor pe spionii angajaţi la Romaqua şi activităţile firmei

TOATE DRUMURILE DUC LA ROMAQUA

Monitorizaţi de contraspionajul militar

Florida. Sediul Century International Arms Inc. În magazinul de pe bulevardul South Congress Ave găseşti, practic, un întreg arsenal de infanterie. Cam toate tipurile de armament uşor, produs în estul Europei, se vând în SUA prin distribuitorii Century Arms. Mitralierele AK-47 - Kalaşnikov (7,62x39 mm), fabricate în România, Rusia şi Serbia, domină panoplia. Pistoalele „Carpaţi“ de la Cugir sau celebrele Makarov, care au semănat teroare în Războiul Rece, se vând cu 189-290 de dolari. Cel mai ieftin e revolverul maghiar M44 (99 USD), iar muniţie bulgărească e pentru toate tipurile de încărcător. În 40 de ani de existenţă, Century Arms a devenit cel mai mare importator din SUA de armament provenit din fostul lagăr socialist. Printre cele mai căutate sunt pistoalele automate româneşti din disponibilul Romtehnica (traderul Ministerului Apărării) şi cele noufabricate la Fabrica de Arme Cugir din cadrul Romarm.

Reprezentantul din România al Century Arms se numeşte Cristi Vălean. Acesta a lucrat în spionajul ceauşist, fiind ofiţer al CIE (actualul SIE). Oficial, Vălean a ieşit din SIE colonel, imediat după Revoluţie. În prezent, afacerile sale sunt monitorizate de Direcţia de Siguranţă Militară (DSM) - contraspionajul armatei.

Paris. Iunie 2006. Aurel Cazacu, şeful Direcţiei Generale Industria de Apărare din Ministerul Economiei şi Finanţelor, primeşte un telefon de la israelianul Menahem Markovits. DSM interceptează convorbirea. Cazacu este de mult în vizor din cauza relaţiilor sale cu ofiţeri străini de informaţii, care prejudiciază Romtehnica. Mai mult, el coordonează Romarm, producătorul naţional de armament.

Raportul DSM obţinut de EVZ dezvăluie: „Cazacu Aurel care se afla la expoziţia internaţională de tehnică militară de la Paris a fost contactat de Menahem Markovits (suspectat de apartenenţă la serviciile de informaţii israeliene) pentru a avea o întâlnire. Menahem Markovits, reprezentantul firmei israeliene Rafael în România, acţionează la nivelul factorilor decidenţi din Ministerul Apărării (MAp) şi Ministerul Economiei şi Comerţului pentru iniţierea unor noi programe de modernizare a tehnicii din dotarea MAp“.

Compania Rafael produce sisteme de apărare de înaltă tehnologie şi furnizează vehicule aeriene fără pilot, rachete, detectoare şi echipamente de colectare şi procesare ale informaţiilor. Rafael a furnizat ţării noastre rachete antitanc de tip Spike. La preţuri supraevaluate.

Tot în iunie 2006, Cazacu i-a intermediat fostului spion israelian o întâlnire cu ex-ministrul economiei Codruţ Şereş. La întrevedere a participat şi colonelul Daniel Davidi, ataşatul militar al Ţării Sfinte în România. Markovits (Rafael) vânează contracte de zeci de milioane de euro de retehnologizare şi modernizare a armamentului din stocurile Armatei Române şi din liniile de fabricaţie ale Romarm. Filajul DSM punctează: „Markovits i-a cerut lui Cazacu consultanţă pentru Rafael în negocierea contractelor de offset (...), deoarece condiţiile impuse de partea română sunt foarte restrictive şi nu oferă avantaje firmelor israeliene“. Cazacu e de acord că investitorii trebuie sprijiniţi.

Bucureşti 2007. Direcţia de Siguranţă Militară. Operaţiunea „IUDA“ ia amploare. Supravegherea operativă a lui Aurel Cazacu dezvăluie o reţea formată din înalţi ofiţeri de spionaj, trecuţi în rezervă. În ecuaţie apare şi generalul (r) Constantin Rotaru - fost director adjunct al SIE. Raportul DSM consemnează: „Cazacu Aurel a fost apelat de generalul Rotaru/0747.xxx.xxx - post telefonic utilizat de SC ROMAQUA GROUP SRL (la sediul acestei firme Aurel Cazacu a avut mai multe întâlniri cu Menahem Markovits, reprezentantul companiei israeliene Rafael în România), care i-a solicitat informaţii despre numitul Cristi Vălean (reprezentantul firmei americane Century Arms). Cei doi au stabilit să aibă o întâlnire ulterioară“.

Bucureşti. Iulie 2008. Sediul Romaqua Group. Păr alb, tuns regulamentar, ochi albaştri, constituţie atletică. La cei 59 de ani ai săi, generalul (r) Constantin Rotaru pare încă prototipul ofiţerului de elită. Prudent, fostul numărul doi al spionajului românesc îşi calculează cuvintele, menţine inflexiunea tonului şi accentuează când trebuie. „Nu contest că discut des cu Aurel Cazacu. Ne cunoaştem de mult, dar nu trebuie să-i cer lui date despre Cristi Vălean, cu care am fost coleg în SIE. Mereu am fugit ca de dracu’ de tranzacţiile cu armament - «operaţiuni speciale », cum le spuneam noi. Este cel mai «vânat» domeniu“.

În schimb, subiectul „Markovits“ îi declanşează generalului (r) faza de negare. „Nu îl cunosc. Menahem Markovits nu a intrat niciodată aici (n.r. - sediul Romaqua). Cei de la DSM se înşală. Se înghesuie uneori să aducă multe informaţii... ceea ce cumva este firesc. Ştiu că telefonul îmi este sub supraveghere. Este şi normal să fie aşa. Gândiţi-vă unde am activat atâţia ani. Tâmpit să fi fost să-l fi adus pe ăla aici (râde) (...). Între SIE şi serviciul de informaţii al Armatei a existat întotdeauna o rivalitate“, ne explică generalul (r) SIE Constantin Rotaru.

PESCARUL DE SPIONI

Tovărăşia SIE

Bucureşti. Iulie 2008. Sediul Romaqua Group. Încadrat de două reportofoane puse ostentativ pe masă de directorii PR şi marketing, patronul companiei, Octavian Creţu, are obiceiul să fragmenteze discuţia. Uneori, răspunde punctual: „Este imposibil ca Menahem Markovits să fi fost la sediul Romaqua. Noi nu facem tranzacţii cu armament. Mă dezamăgeşte publicitatea asta pentru că eu sunt o persoană retrasă. Îmi văd doar de firmă şi de familie (Creţu este căsătorit cu fiica unui diplomat chinez - n.r.)...“

Oficial, prima întâlnire Creţu-Rotaru a avut loc în liniştea unei bălţi. Aşa susţine patronul Romaqua: „Pe domnul Rotaru l-am cunoscut în Delta Dunării, la pescuit. Atunci, era manager la Grivco (firma lui Dan Voiculescu - n.r.). Au urmat şi alte partide de pescuit, dar când domnul Rotaru s-a întors în SIE am mai fost doar de trei ori la peşte. Când urma să iasă din SIE, m-a contactat: «Uite, domne’, eu o să plec şi aş vrea un loc de muncă». Dacă el ar fi plecat înapoi la Voiculescu, ar fi avut probleme. S-ar fi interpretat. La noi, domnul Rotaru se ocupă de construcţii, de investiţii“, povesteş te Octavian Creţu.

Generalul cafelei

Cum a ajuns şi generalul (r) SIE Emilian Ivan în organigrama firmei de ape minerale e o altă poveste: „Gen. (r) Emilian Ivan a fost şeful diviziei de cafea a Romaqua. Iniţial îl luasem pentru organizarea serviciului de securitate al firmei. Îl ştiu de vreo 8-9 ani. A fost salariatul nostru vreo 3 ani. A plecat în 2004. L-am cunoscut la şedinţa unei fundaţii care-şi propune să revigoreze economia românească. Fundaţia este a actualului preşedinte al Camerei de Comerţ Bucureşti. Mi s-a spus că Emilian Ivan are experienţă, că a fost consilier economic în SUA... Nu Rotaru mi l-a recomandat pe Ivan“. Deşi la RECOM, gen. (r) de spionaj Emilian Ivan încă figurează ca administrator al Romaqua Group, Creţu afirmă că e o greşeală.

În SIE, tovărăşia dintre generalii Ivan şi Rotaru e de notorietate. „Ivan mi-a fost subaltern la informaţii economice“, lămureş te Constantin Rotaru.

Păun-Creţu, relaţie veche

Cât îl priveşte pe generalul (r) SIE Ioan Păun, Creţu ocoleşte subiectul SIE, vorbind doar despre presiunile din dosarul penal al lui Adrian Năstase, iar gen. Rotaru sugerează să nu amestecăm lucrurile. Păun a figurat şi el în CA-ul companiei, dar acum conduce un serviciu al Romaqua Group.

Un alt administrator e avocatul Adrian Vilău, apărătorul lui Păun în dosarul „Zambaccian“. Volubil, Vilău povesteşte pentru EVZ: „Sunt de 3-4 ani în consiliul de administraţie al Romaqua. Sunt avocatul companiei. Pe Octavian Creţu l-am cunoscut acum 4-5 ani la o petrecere. Am reprezentat Romaqua în câteva speţe şi, astfel, am devenit avocatul companiei. Rotaru şi Păun au intrat în CA al Romaqua acum 2-3 ani. Generalul Rotaru se ocupă de avizele de construire a reţelelor electrice şi de gaz. De profesie este inginer. (...) Asupra lui Păun s-au făcut presiuni puternice din partea oamenilor lui Adrian Năstase. Şi el îl cunoştea de mai de mult pe Creţu. Nu prin intermediul meu. Aveau relaţia lor“.

APA BORSEC

Grupul de zeci de milioane de euro

1993. Octavian Creţu preia de la FPS pachetul
majoritar de acţiuni al companiei Comchim. Unitatea e desprinsă din fosta Centrală de Import-Export a Ministerului Industiei Chimice, instituţie în al cărei serviciu financiar a lucrat Creţu înainte de ’89.

1998. Întreprinderea de stat „Regina Apelor Minerale Borsec“ se transformă în compania privată Romaqua Group, având ca acţionar majoritar societatea Romaqua Holdings. Afaceriştii obţin izvoarele naturale de apă minerală.

2003. Comchim preia numele Romaqua şi devine o sucursală a grupului patronat de Octavian Creţu, pentru care lucrează generalii (r) Constantin Rotaru, Ioan Păun şi Emilian Ivan.

2007. Romaqua Holdings SA Bucureşti controlează, direct sau prin intermediari, următoarele societăţi comerciale: Romaqua Group, Romaqua Serv, Romaqua Stănceni, Romaqua Prest, Fides Construct, Rodachim, Audaces, Magnum Group şi Grafix V.C.S Media“. Cifra de afaceri realizată în 2006, prin intermediul grupului de societăţi, se ridică la 249.907.398 lei (peste 71 de milioane de euro).

ÎN AFARA ŢĂRII

Afaceri cu tatăl primarului din Chişinău, cumnatul lui Ghimpu, plus fratele si sotia "presedintelui interimar"

În Republica Moldova, apa minerală Borsec se distribuie prin firma Anda SRL cu sediul în capitala Chişinău. Potrivit ziarului “Moldova Suverană”, 34% din participaţiile în această firmă sunt deţinute de Ion Chirtoacă, tatăl primarului general din Chişinău, Dorin Chirtoacă (respectiv cumnatul lui Mihai Ghimpu; fratele "presedintelui intermiar", Simion Ghimpu, detine 33% iar sotia lui Mihai Ghimpu, Dina Ghimpu, detine celalalte 33%) . Adrian Teslovan, directorul de marketing al Romaqua Group, susţine că acest contract de distribuţie a fost încheiat cu firma moldovenească înainte ca Chirtoacă să fie ales primar. Holdingul lui Octavian Creţu a mai exportat apă minerală Borsec în SUA şi Canada. “Cantităţile sunt de ordinul cifrei zero virgulă...”, evaluează administratorul Romaqua, Adrian Vilău.

A contribuit Liviana Rotaru / Evenimentul Zilei
"Liberalul" Ghimpu in masina luxoasa a lui Voronin

Posted by Victor Roncea at 4:09 PM 0 comments
Labels: Basescu, ghimpu, KGB, Mossad, Reteaua Iuda, reteaua soros, reteaua tismaneanu, sie, sri

1989 - GENERALUL (r) SRI Aurel Rogojan, fost sef de cabinet al generalului Iulian Vlad, dezvaluie secretele conspiratiei KGB/CIA contra Romaniei

Jurnalul National, Suplimentul Istoric "Scinteia":
CUM S-A VAZUT ANUL 1989 DE LA VARFUL SECURITATII
Securitatea Ungariei (AVO) antrena forte de gherila urbana pentru Romania

21/08/2009
1376 vizite
ingrijorarea pe care o aratau la nivel international autoritatile de la Budapesta fata de soarta minoritatii maghiare din Romania masca actiuni concrete de destabilizare a situatiei din tara noastra. Generalul de brigada (rez.) Aurel Rogojan, cel care in 1989 era seful Cancelariei DSS, "omul din umbra" al lui Iulian Vlad, ministru secretar de stat si sef al Departamentului Securitatii Statului, descrie contextul international si eforturile revizioniste ale Ungariei. Potrivit generalului in rezerva, DSS a avut agenti in taberele de pregatire ale celor care urmau sa duca in Romania operatiuni de gherila urbana. Totodata, Securitatea a interceptat mai multi emisari care au realizat puncte de sprijin in localitati importante din Romania.

Organizatia "Romania Libera", creata in septembrie 1987 de Brigada "Romania" a Securitatii Republicii Populare Ungaria, in numele unui comitet condus de economistul Marin Rosca, plecat din Timisoara, a fost de factura mediocra sub toate aspectele, fiind manipulata de "Forumul Democrat Maghiar". Constienti ca "Ardealul nu poate fi obtinut fara romani", revizionistii unguri au cautat dintoddeauna sa-si atraga sprijinul cel putin al unei parti a populatiei majoritare, iar organizatia "Romania Libera" de la Budapesta trebuia sa devina expresia acelui sprijin.

Fara a sesiza capcana neorevizionistilor unguri, lideri ai "Uniunii Mondiale a Romanilor Liberi" - indeosebi Doru Novacovici si Sandu Pobereznic, poate determinati si de cei sub ale caror auspicii a aparut UMRL - au acceptat sa patroneze organizatia "Romania Libera" impreuna cu oficiali de la Budapesta, intre care Imre Pozsgai, unul dintre autorii "revolutiei de palat" care la inceputul anului 1988 l-a dislocat de Janos Kadar si pentru scurta vreme s-a aflat in echipa conducatoare, inlocuita la randul ei de Karoly Grosz.

La 8 iulie are loc la Bucuresti intalnirea la nivel inalt a statelor membre ale Tratatului de la Varsovia, prilej cu care, intr-o intrevedere bilaterala, facilitata de Gorbaciov, conducerea ungara - Nyeres Reszo, Nemeth Miklos si Gyula Horn - sustine ca Transilvania nu apartine Romaniei si ameninta ca va internationaliza problema maghiarilor din Romania.

Anterior, in decembrie 1988, conducerea duala iugoslava - Loncear si Dizdarevici - l-a iritat pe Ceausescu punand in discutie problema Banatului. In august 1989, agenti de informatii ai Departamentului Securitatii Statului, infiltrati in cantonamentele speciale paramilitare din Ungaria, raporteaza primele date in legatura cu pregatirea unor formatiuni de lupta (gherila urbana) ale caror misiuni erau sa actioneze in Romania pentru crearea pretextelor unor evenimente in consens cu evolutiile din Polonia si Ungaria, iar ulterior si din Cehoslovacia, RD Germana si Bulgaria, convenite, pe de o parte, de Mihail Sergheevici Gorbaciov si George Herbert Bush si, pe de alta parte, de François Mitterrand si Helmuth Kohl, avand si binecuvantarea Sanctitatii Sale, Ioan Paul al II-lea, Pontiful Vaticanului.
Organizatia Romania Libera si UMRL au fost paravanul sub care AVO (acronimul Securitatii RP Ungara) au organizat formatiuni paramilitare pe care le-au instruit in tabara (cazarma militara) de la Bicske pentru "actiuni viitoare de gherila urbana in Romania". Instructorii erau unguri originari din Romania, dar acestia actionau doar ca intermediari ai unor servicii speciale. Noul conducator al Romaniei Libere si al grupului instruit, de cca. 400 de membri, era tehnicianul petrochimist Manea Gheorghe, iar din partea UMRL asista Sandu Pobereznic.

Subzistenta grupului era asigurata de organizatii revizioniste maghiare, de UMRL si de inaltul Comisariat al ONU pentru Refugiati, care avea deja un birou in Ungaria.

in subsolul cazarmii de la Bicske se tiparea o parte din materialele de propaganda pentru a fi trimise in Romania cu scopul de a se determina aparitia unor nuclee interne ale organizatiei Romania Libera. O alta parte a materialelor de diversiune propagandistica era pregatita in tipografiile Partidului Muncitoresc Socialist Ungar si ale AVO (Securitatea de Stat a Ungariei) si difuzata de aceasta din urma.

Pe cale de consecinta a celor relevate, agenti curieri ai miscarilor "solidarnosc" din Polonia, "forumurilor civice" din Ungaria, Cehoslovacia si RD Germana sunt interceptati si anchetati, in plenitudinea indeplinirii misiunilor de racolare si fixare a sarcinilor ce reveneau "revolutionarilor alesi pentru provocarea surprizelor strategice (politice) planificate". Ei aveau sa recunoasca cine sunt, de unde au venit si cu ce scop, precum si gradul de indeplinire a misiunilor. Mai putine detalii insa privind elementele operationale - consemne, parole, sisteme secrete de comunicare prin care urma sa se realizeze mobilizarea persoanelor care urmau sa-si asume riscurile provocarii si conducerii (dirijarii ) evenimentelor amorsate.
in toamna anului 1989, emisarii realizasera contacte si constituisera puncte de sprijin in Alba Iulia, Arad, Brasov, Bucuresti, Caransebes, Cisnadie, Cluj, Constanta, Craiova, Cugir, Iasi, Lugoj, Oradea, Satu-Mare, Sibiu, Targu Mures, Timisoara... (ordinea este cea alfabetica, dar lista nu este completa).

Se impune o mentiune. Contactele au fost mult mai numeroase decat punctele de sprijin efectiv create, ele avand ca scop si punerea Securitatii pe piste false. Ipotetic, fiecare contact trebuia sa treaca printr-un filtru, pana a se stabili ca este o deruta. Amestecul premeditat al contactelor intamplatoare cu cele de creare a punctelor de sprijin a fost o tactica prin care s-a ingreunat identificarea si controlul acestora din urma.

Fiecare emisar actiona "multiplu de zece", iar fiecare nou membru cauta alti zece. in Bucuresti s-au vizat recrutari, inclusiv din randurile elevilor de liceu, cu care se realizau intalniri de instruire in parcuri. "Instructorii" erau persoane recent revenite in tara. Unii parinti ingrijorati s-au adresat Biroului de Informatii, Sesizari si Reclamatii al Ministerului de Interne.
in zilele de foc din decembrie 1989 am avut confirmarea deplina a misiunilor acelor emisari. Cele mai multe orase-tinta ale curieratului lor au fost cuprinse in dupa-amiaza zilei de 22 decembrie de furia unor revolte, aparent ilogice, in care, initial, interlopi periculosi, terorizand unitatile de Securitate si Militie (din inalt ordin subordonate comandamentelor judetene militare de aparare, urmare a starii exceptionale instituite), s-au transformat ad hoc in "revolutionari profesionisti".

in seara zilei de 21 decembrie, generalul Vlad, fiind chemat in sediul Comitetului Central, a asigurat preluarea rapoartelor operative telefonice ale sefilor unitatilor judetene (municipale si orasenesti, unde existau structuri locale) ale DSS, transmise la cabinetul sefului departamentului. Invariabil, la apelurile "Suntem atacati, ne dau foc, ce facem?", raspunsul era standard: "Solicitati sprijin comandamentului judetean de aparare!". seful Securitatii judetului Sibiu, locotenent-colonelul inginer Theodor Petrisor, primind aceasta solutie, mi-a spus sa astept un moment si sa ascult. A deschis probabil fereastra si a orientat receptorul telefonului spre exterior. Am auzit un tir infernal, suieraturi si rapait de gloante cum numai in filmele de razboi auzisem. "Cine trage?", l-am intrebat. "Cei la care ne trimiteti sa ne apere!", a fost raspunsul.

in sinteza, cand generalul Vlad a cerut sa fie informat despre situatia din tara, i-am raportat ca pe linia Timisoara - Resita - Caransebes - Alba Iulia (Cugir) - Sibiu - Brasov, Banatul si Transilvania sunt incercuite de focarele unor violente extreme ale caror tinte erau sedii ale Securitatii si Militiei, unele fiind atacate, incendiate, cu evidenta intentie ca ocupantii lor sa fie arsi de vii. Am mai mentionat ca, asa cum se prezinta situatia, Banatul si Transilvania par a fi izolate de restul tarii si i-am prezentat succint ce s-a comunicat din fiecare judet. S-a interesat daca sunt probleme la Targu-Mures, in Harghita si Covasna. Acolo insa era o liniste suspecta si se astepta ca, in urmatoarele doua zile, la Odorheiul Secuiesc si in alte localitati sa se dezlantuie evenimente de un tragism cutremurator...
Aurel Rogojan

Militaru si alti generali "complotisti" au tatonat conducerea Securitatii
22/08/2009
4177 vizite

Generalul in rezerva Aurel Rogojan, ofiterul care in 1989 a fost alaturi de generalul Iulian Vlad, comandantul Departamentului Securitatii Statului, ca subordonat direct si colaborator apropiat al acestuia intre anii 1974-1989, analizeaza pentru Jurnalul National momentele pregatitoare lunii decembrie a acelui an si care ar fi putut sa produca in Romania un razboi civil. Generalul in rezerva dezvaluie faptul ca deja generali, precum Nicolae Militaru, agenti ai serviciilor secrete sovietice, nici nu se mai fereau sa mascheze complotul si incercau sa amestece si Securitatea in acesta.

Desigur, in ceea ce priveste participantii la evenimente, au existat si exceptii, dar cu titlu de exceptie. Constiintele revolutionare aveau sa apara in cel de-al doilea si al treilea val al evenimentelor, pentru ca ulterior sa se retraga...

in fapt insa, s-au confirmat invatamintele evenimentelor istorice similare in care ceea ce un important protagonist al evenimentelor avea sa numeasca "pegra sociala obsedata de catararea in fotoliile puterii" constituie suportul oricarei insurgente, numai ca "pegra avida de o noua dictatura, a strazii, nu trebuie sa se catere in acele fotolii". Fara comentarii. Acest crez l-a calauzit pe respectivul protagonist atat ante, cat si post factum comploturilor in itele carora a fost ori s-a implicat. Nu sunt putini cei care stiu si partea de adevar pe care cel in cauza nu si-o mai aminteste.

Dar, in definitiv, daca vom compara conditiile existente in Franta la 1789 cu cele din Anglia, vom constata ca ele erau asemanatoare, exceptia constituind-o atitudinea serviciilor secrete si a politiei, care in Anglia s-au situat ferm pe pozitia apararii Coroanei. si conditiile existente, dupa 200 de ani, in tarile Europei Centrale si de Est se vedeau, de undeva, de mai departe, ca fiind asemanatoare, daca nu chiar identice. Serviciile speciale care au evaluat atat contextul european din 1789, cat si cel din 1989, au concluzionat insa eronat ca Securitatea si fortele de ordine publica ale Ministerului de Interne din Romania vor proceda precum serviciile si politia Angliei, nepermitand dislocarea dictaturii de tip sultanic a lui Nicolae Ceausescu. Pe aceasta eroare, daca a fost o eroare, ea este descalificanta pentru nivelul de cunoastere de catre acele servicii a optiunilor Securitatii, aveau sa se fundamenteze insa planuri grave si extrem de periculoase, care puteau impinge Romania intr-un razboi civil distrugator al statalitatii nationale si integritatii sale teritoriale. Generalii loiali lui Ceausescu au fost de cealalta parte...
Iata ce declara in 1991 Silviu Brucan, unul dintre membrii cei mai activi ai primei puteri provizorii instituite in decembrie 1989, citez "(...) din cauza situatiei politice... in tara asta, armata era singurul factor de stabilitate, cu toate ca armata a tras la Timisoara si la Bucuresti, si prin alte parti. (...) Nu puteam sa spunem ca unii generali i-au fost loiali lui Ceausescu, altii disidenti, ca armata a tras la Timisoara, a tras la Sibiu, a tras la Cluj, a tras si la Bucuresti in 21 decembrie - asta-i adevarul istoric. Ar fi fost iresponsabil sa deschizi o asemenea discutie intr-o perioada cand asta (n.n. - armata ) era singurul lucru pe care ne sprijineam". Aceasta ultima afirmatie clarifica, fara echivoc, cat anume din evenimentele din decembrie a fost revolutie si cat lovitura de stat. Dar si de ce trebuia sa se produca lovitura de stat. Pentru a se acoperi crimele cu alte crime si a nu se raspunde pentru savarsirea lor!

Am cunoscut si avut sansa sa supravietuiesc, la propriu, confruntarilor cu toate categoriile elementelor operationale "hummint" ale conspiratiei externe finalizate cu lovitura de stat militara "partial reusita" (citat din Virgil Magureanu) din decembrie 1989.

Cu cateva luni inaintea evenimentelor, emisari ai "complotului intern", chiar generalul Militaru personal, au facut tentative de tatonare a conducerii Ministerului de Interne/Departamentului Securitatii Statului, dar, cunoscandu-li-se apartenenta la servicii speciale straine, au fost evitati.

Unui general, fost in conducerea Ministerului de Interne, care a solicitat, in acelasi scop, o audienta "de nivel" la conducerea DSS... i-a fost trimis ca interlocutor translatorul de limba rusa, cu care efectuase in anii '60 misiuni la Moscova!
Sfarsitul verii anului 1989 avea sa mai aduca noi probleme, generate de returnarile masive ale emigrantilor romani ilegali din Iugoslavia. Coloane ce pareau a nu se mai sfarsi erau conduse, in ordine, de autoritatile iugoslave si predate granicerilor romani. Ceausescu dispune primirea "returnatilor" in cazarmi militare, unde sa fie interogati de organele de cercetare graniceresti (in terminologia consacrata de manualele OTAN: supusi procedurii de debriefing), dupa care li s-a permis sa mearga la domiciliile declarate. Numarul lor mare facea imposibila trimiterea in justitie pentru trecerea frauduloasa a frontierei. Este greu sa se poata spune cati dintre ei s-au angrenat in actiunile din decembrie 1989 pe baza instruirii ce li se facuse. Timpul si timpurile au fost potrivnice... Aceeasi concluzie si pentru cohortele venite din Ungaria, alcatuite exclusiv din barbati valizi, care, fara indoiala, au avut un rol major in evenimentele de la sfarsitul anului 1989. Acest rol l-a confirmat, in deplina cunostinta de cauza, Silviu Brucan, pe care, din nou, il citez: "Problema este ca eu cred ca la Timisoara a fost si este mana ungureasca. si nu numai ungureasca. Cred ca si anumite cercuri din Germania (...) si asa mai departe au actionat acolo (...)".

Concomitent, pe directia Ungariei au avut loc cateva "evadari" de-a dreptul spectaculoase (Nadia Comaneci, un cioban cu o turma de cateva sute de oi, un oradean cu un autoturism care si-a adaptat rotile la sinele de cale ferata, altii se gandeau sa incerce cu parapante ori cu alte aparate de zbor artizanale), toti acestia fiind asteptati dincolo de frontiera romana de numerosi reporteri ai ziarelor, posturilor de radio si televiziune.

Un grup de 11 persoane din Cluj aflate ca turisti in Bulgaria solicita azil politic Ambasadei Ungariei la Sofia, de unde sunt extrase pe calea aerului, cu destinatia Budapesta. Cazul a fost nu numai intens mediatizat, dar si supus atentiei organismelor internationale, chipurile ca un exemplu al persecutiei minoritatilor etnice in Romania. Nu in ultimul rand, ca importanta, trebuie mentionat si faptul ca mai multi ofiteri si subofiteri de graniceri au fost arestati de Procuratura Militara pentru complicitate la trecerea frauduloasa a frontierei. Pe multi i-a demascat opulenta stilului de viata, urmare a castigurilor realizate din favorizarea persoanelor trecute clandestin granita. Fata de aceasta situatie si a "fortarilor" spectaculoase de frontiera mentionate, Ceausescu a dispus trecerea Trupelor de Graniceri in subordinea Ministerului de Interne. Ministrul Apararii Nationale primeste greu decizia Comandantului Suprem, deoarece ea era expresia perceptiei "Tovarasului" asupra degradarii corpului graniceresc si a necesitatii de a fi reinstaurata disciplina sub autoritatea ministrului de Interne, nimeni altul decat temutul Tudor Postelnicu.
Aurel Rogojan

"Elena Ceausescu nu avea acces la informarile operative ale Securitatii"
Generalul de brigada (r) Aurel Rogojan, colaborator apropiat al generalului Iulian Vlad, cel care conducea in 1989 Departamentul Securitatii Statului, descrie pentru Jurnalul National cum se faceau informarile pentru presedintele Romaniei Socialiste, Nicolae Ceausescu. Totodata, ofiterul a acceptat sa rememoreze raporturile pe care DSS le avea cu Partidul Comunist Roman si cu Elena Ceausescu si dezamorseaza mitul ca sotia dictatorului ii "confiscase" acestuia fluxul informativ.

24/08/2009
2518 vizite
Presedintele Romaniei era unicul destinatar al Buletinului Informativ al Departamentului Securitatii Statului, un document integrat care cuprindea sintetic cele mai importante informatii necesare cunoasterii situatiei politice internationale, respectiv intentiile altor state si actiunile preconizate in politica lor fata de Romania, impactul unor evenimente asupra securitatii Romaniei, oportunitati de dezvoltare si intarire a relatiilor bilaterale, acte, gesturi, atitudini cu semnificatii de ostilitati ori care exprimau un pericol potential.

Nu exista un sistem al raporturilor personale zilnice ale sefului DSS cu Nicolae Ceausescu. Pentru urgente sau pentru probleme importante stringente se solicita telefonic pe linia "S" primirea la raport. Ceausescu personal fixa ora, iar de fata nu era nimeni altcineva.

Sediul institutiei Buletinului Informativ - probleme de securitate se afla la Centrul de Informatii Externe, fiecare exemplar unic fiind caligrafiat si semnat olograf de seful DSS. Plicul il deschidea personal Nicolae Ceusescu si tot el il inchidea (il capsa) si il adnota cu "R" (retur) de regula in coltul de sus stanga sau dreapta al plicului si semna cu initialele "N C". Aceste buletine nu au circulat sub nici o forma in structurile securitatii interne. Aspectele interne de securitate care se includeau in aceste buletine, daca nu se integrau, se raportau ca anexe ale Buletinului, iar baza lor se arhiva in dosarul problemei sau spatiului detinut de structura informativ-operativa.

Aceasta "descentralizare", in fapt o stricta compartimentare si secretizare, era de natura sa limiteze circulatia informatiilor sensibile destinate sefului statului si sa nu fie cunoscute de persoane carora nu le reveneau atributii decizionale implicate de continutul informarilor.

Mai mult, o serie de astfel de informari, "note-speciale" daca aveau ca destinatie personalitati din inalta nomenclatura, nu aveau antetul emitentului. Acesta este unul dintre motivele pentru care nu sunt la indemana materiale accesibile in cateva duzini de cazuri si operatiuni active in 1989 si inca vii in memoria unora dintre combatantii tuturor partilor implicate, azi veterani ai lumii informatiilor secrete.
Serviciul Central de Analiza Sinteza din structura DSS prelucra si datele pentru Buletinul Informativ al Ministerului de Interne, cu o arie de difuzare generala in interiorul sistemului si la principalii lideri de partid si de stat.

O precizare importanta si necesara: sub ministeriatul generalului Iulian Vlad la Departamentul Securitatii Statului, Elena Ceausescu nu avea acces la informarea operativa de securitate rezervata Presedintelui Republicii si Comandant Suprem al Fortelor Armate. in calitatea sa de presedinte al Consiliului National pentru stiinta si Tehnologie, Elena Ceausescu primea episodic un Buletin de Informatii Tehnico-stiintifice, rezultat in parte si al cercetarii de profil a spionajului. Aceasta numai ca urmare a mandatarii exprese din partea presedintelui.

Elena Ceausescu, ca presedinte al Biroului Comisiei de Cadre de pe langa Comitetul Politic Executiv, putea conditiona, respectiv refuza numirea cadrelor de conducere cu rang de adjuncti ai ministrului, sefilor de comandamente, directiilor centrale si judetene, loctiitorilor politici ai sefilor de unitati. Emil Bobu, Tudor Postelnicu si Constantin Radu, secretar al CC si sef al Sectiei Cadre, faceau parte din comisia respectiva, care, intre altele, a provocat mari prejudicii reprezentarii externe a Romaniei.
Generalul Vlad nu a preluat asupra sa nici activul si nici pasivul relatiilor speciale ale lui Postelnicu, in calitate de sef al DSS, cu Elena Ceausescu.

Generalul Vlad a avut posibilitatea sa devina primul sef al unei proiectate Case Prezidentiale, dar a declinat propunerea atunci cand Ceausescu a adus vorba. I-ar fi fost cu neputinta sa fie subordonat Elenei Ceausescu. si, intr-adevar, ca ministru secretar de stat si sef al Departamentului Securitatii Statului, generalul Vlad nu a lucrat nici cu sotia si nici cu copiii presedintelui. La "Cabinetul 2" se prezenta numai atunci cand primea ordin din partea sefului statului. Proiectul Casei Prezidentiale i-a fost foarte drag lui Pacepa, sperand ca va fi numit "maresalul" acesteia, dar proiectul a cazut. De la Pacepa si pana la Vlad au mai fost cativa candidati, dar nici unul dintre acestia din urma nu a corespuns exigentelor impuse, indeosebi in ceea ce presupunea pregatirea vizitelor externe. Ceausescu avea pretentia ca acest demnitar sa obtina garantii din partea oficialilor tarilor gazda, in sensul ca obiectivele vizitelor se vor realiza integral. Uneori, pentru aceasta se ajungea chiar la seful statului respectiv. Or, o asemenea performanta nu era usor de realizat. Singurul care a performat, indeplinind si rezistand in asemenea misiuni timp de 11 ani, a fost generalul Vlad.
Cand DSS a fost condus de activisti de partid fanatici, cum puteau ei sa promoveze informatiile care nu exprimau unanimitate, adeziune, omagii si recunostinta? Un singur exemplu: un buletin prezenta starea de spirit a populatiei stresate de lipsuri alimentare si de asteptatul la cozi interminabile. Ministrul de Interne, George Homostean, semneaza buletinul si dispune difuzarea lui incepand cu Nicolae Ceausescu. Ministrul secretar de stat si sef al Departamentului Securitatii Statului, Tudor Postelnicu, blocheaza difuzarea buletinului, pe care adnoteaza: "Asta e provocare! Tovarasul si Tovarasa au facut ieri vizite de lucru in pietele din Bucuresti si au vazut ca sunt pline...". Postelnicu era sigur ca aceeasi reactie ar fi fost si mai sus. Ceausescu, asemenea tuturor dictatorilor, fara exceptii notabile cunoscute, credea numai ceea ce-i convenea. Sistemul de informare al partidului ii prezenta o realitate cosmetizata pana la contrariul ei. Cine se incumeta sa spuna altceva isi asuma riscuri serioase. si, cum mereu "plesnea" cate ceva, se ivea prilejul ca "informarea de securitate" sa prevaleze pana la remedierea cauzelor. Apoi, iarasi prevala informarea de partid. Asta in planul problemelor interne.

Este posibil ca de la o anumita data si pana la inceputul lunii octombrie 1987 (cand generalul Vlad a fost numit sef al DSS) sa se fi practicat informarea oportunista. in fond, o dezinformare prin omisiune. Uneori, omisiunea este echivalenta tradarii. Asa stand lucrurile, o fi fost rau, o fi fost bine... Vedeti, depinde de care parte esti situat cand judeci astfel de lucruri. Oricum, evenimentele nu puteau fi oprite, dar nici Ceausescu determinat sa inteleaga ca trebuie sa se retraga. Desi, in planul informarii, s-au facut eforturi foarte serioase, unele chiar riscante.

Generalul Iulian Vlad s-a calauzit, intre altele, si dupa principiul ca seful securitatii statului este cel care aduce vestile proaste. Cand trebuie sa combati tradarea tarii, sa-i controlezi si sa-i dezactivezi pe spioni, sa demantelezi comploturi, sa anihilezi teroristi, sa-i demasti pe coruptii regimului nu ai cum sa fii aducatorul vestilor care sa bucure.
Aurel Rogojan

Telegramele operative DSS din care Ceausescu a aflat ca i se apropie sfarsitul
25/08/2009
6750 vizite

Retelele Departamentului Securitatii Statului au transmis pana in ultima clipa a regimului Ceausescu informatii despre schimbarile care aveau loc in Europa de Est. Generalul de brigada (rez.) Aurel Rogojan, fost sef al Secretariatului DSS, arata ca generalul Iulian Vlad nu a ordonat niciodata sa nu se transmita Centralei informatii care l-ar fi deranjat pe Ceausescu. Mai mult, reda partial 11 informari din perioada 7 noiembrie-12 decembrie 1989 despre schimbarile care se preconizau a avea loc in Romania.

Indiciile din anii '80 ca in Europa de Est se dorea schimbarea regiurilor au fost receptate de DSS cat se putea de realist, in conditiile in care, dupa tradarea lui Pacepa, s-a politizat conducerea activitatii si raportarea rezultatelor... Profesio-nistii informatiilor secrete din sistemul Departamentului Securitatii Statului si-au facut insa bine munca. Omologii occidentali aflati la post in ambasadele din Bucuresti faceau ca, de voie ori de nevoie, ochii si urechile contraspionajului sa afle anumite lucruri.

Ceausescu a avut totodata, incepand cel mai tarziu din luna septembrie 1989, informari speciale, chiar in mai multe editii zilnice, asupra actiunilor sistematice coordonate din exterior impotriva sa.

Numai pentru perioada 7 noiembrie-12 decembrie 1989 retin atentia cel putin 11 informari din categoria celor extrem de incomode, dupa cum urmeaza:

1. DSS nr. 00275/07.11.1989 privind intalnirea de la Malta: "Cele doua parti vor aborda cu prioritate probleme privind redefinirea sferelor de influenta (...) problema exercitarii de noi presiuni coordonate asupra acelor tari socialiste care nu au trecut la aplicarea de reforme reale... Statele vest-europene sa aiba un rol sporit in influentarea situatiei din Europa de Est (...) in ceea ce priveste Romania, va fi foarte greu, date fiind particularitatile proprii (...) care exclud posibilitatea producerii unei revolutii de catifea (...)"

2. DSS nr. 00252/793/07.11.1989 privind intalnirea Kohl - Mitterrand: "S-a stabilit sprijinirea unui front comun al fortelor de opozitie din tarile socialiste (...)".

3. MApN - Directia Informatii a Armatei - Telegrama 015771/09.11.1989: "Ungaria actioneaza in scopul destabilizarii situatiei politice interne din Romania, cu prioritate in Transilvania... Simultan cu provocarea unor demonstratii, (...) Ungaria are intentia sa provoace incidente la granita... care sa degenereze intr-un conflict militar... Acest scenariu se va realiza cu stirea URSS si cu sprijinul Austriei...".

4. DSS nr. 00286/11.11.1989 - "Dupa reuniunea la nivel inalt a NATO, care a avut loc la Bruxelles, Guvernul Olandei are in vedere ca in relatiile cu Romania sa promoveze toate formele active de stimulare a propagandei negative si sustinere a actiunilor protestare (...)".

5. DSS nr. 00444/814/14.11.1989 - "«Trust Organization», recent infiintata de CIA, are intre obiective: incurajarea si sprijinirea miscarilor disidente din tarile socialiste; masuri active de organizare si dirijare a actiunilor emigratiei; organizarea de actiuni de opozitie fatise si folosirea ca ofiteri de legatura si instructori a fostilor membri ai serviciilor de informatii care au tradat (...). «Trust Organization» isi va concentra activitatea cu preponderenta in directiile Romaniei si Cehoslovaciei...".

6. DSS nr. 00260/16.11.1989 - Initiativa presedintelui Frantei de a convoca reuniunea de urgenta la Paris a sefilor de stat si de guvern ai tarilor membre ale Pietei Comune, cu scopul "sporirii rolului acestora in destabilizarea si schimbarea regimurilor politice din tarile socialiste, incurajarii directe a constituirii nemultumitilor si protestatarilor in mase de manevra (...)".

7. DSS nr. 00262/22.11.1989 - Reuniunea de la Paris convocata din initiativa presedintelui Frantei: "in contextul pozitiilor comune si a actiunilor concertate ale SUA si URSS, cu privire la Romania se preconizeaza (...) crearea unei tensiuni interne destabilizatoare prin folosirea unei stari de nemultumire si incitari in mediul minoritatii maghiare (...)". (n.a. - Era oare scenariul care l-a avut ca protagonist pe preotul reformat Laszlo Tökes?! Anterior, desi au fost dovedite actiunile ilegale impotriva securitatii statului savarsite de Laszlo Tökes, atestate si de interceptarea, la controlul trecerii frontierei, a unei chitante olografe pentru primirea sumei de 20.000 lei, ascunsa in plafoniera autoturismului cu care calatoreau legaturile sale din Ungaria, Nicolae Ceausescu nu a aprobat sesizarea instantei de judecata).

8. DSS nr. 0086/27.11.1989 - Declaratia consilierului prezidential sovietic Oleg Bomogolov privind "caracterul ireversibil si de generalitate al procesului care se desfasoara in unele tari est-europene si optimismul cu care este privita evolutia viitoare a Romaniei".

9. DSS nr. 00277/02.12.1989 - Declaratie a presedintelui George H. Bush: "As dori sa vad unele actiuni si in aceasta tara. (...) Am trimis in Romania un nou ambasador... L-am trimis in Romania tocmai pentru ca este un om ferm si intransigent...".

10. DSS nr. 00288/12.12.1989 - Declaratia presedintelui Frantei la incheierea reuniunii la nivel inalt de la Strasbourg: "Problema unor provincii... nu trebuie sa se omita existenta divergentelor intre Ungaria si Romania in chestiunea Transilvaniei... sau problema Basarabiei... Franta si URSS trebuie sa-si reia rolul de a asigura echilibrul in Europa...".

11. DSS/0610/12.12.1989 - in mediile emigratiei maghiare din Occident, dar si in cercurile guvernamentale de la Budapesta se vehiculeaza ideea reanalizarii in forurile internationale a statutului actual al Transilvaniei, dupa ce etnicii unguri din Romania vor actiona pentru autonomie si intemeierea unui nou stat independent, suveran si neutru - Ardealul - sau pentru inglobarea Transilvaniei intr-o federatie...".
Dau un exemplu care este edificator in ceea ce priveste urmarirea evolutiilor internationale in directia accelerarii prabusirii sistemului mondial socialist. Pe evolutiile din Polonia s-a realizat un studiu de caz timp de noua-zece ani. Ca venea schimbarea nu era o noutate. Se stia de la momentul Helsinki (cosul trei, al drepturilor omului, numai ca fiecare parte opusa intelegea sau dorea sa inteleaga cu totul altceva), de la reorientarea tacticii SUA in timpul mandatului presedintelui Jimmy Carter, de la desecretizarea unor documente ale Consiliului Securitatii Nationale al SUA, in 1974, de la pontificarea cardinalului polonez Karol Voityla... Strategia anticomunista globala era cunoscuta si nu existau dubii ca, dupa ce se va instala la Moscova conducatorul "asteptat", odata pornita caderea libera a sistemului, aceasta nu va mai putea fi oprita.

Daca se intampla ca informatiile din exterior sa dubleze in mare masura ceea ce in Centrala se colecta direct din presa externa, din fluxurile agentiilor de stiri, din documente oficiale, din monitorizarea mediilor diplomatice si din alte surse, de regula sigure si de inalta fidelitate, este posibil ca ofiterilor din aparatul extern sa li se fi cerut sa nu furnizeze informatii redundante, ci sa caute raspunsuri la intrebarile si problemele necunoscute: "Cand? Cum? Unde? Cine? in beneficiul cui?".

Daca totusi in structuri paralele ani la rand s-a lucrat altfel, omitandu-se din informari adevarurile incomode, faptul este imputabil si unor factori din DSS, deoarece, potrivit obligatiilor de protectie contrainformativa pe care le aveau, nu l-au cunoscut si nu au putut fi luate masurile de indreptare cuvenite.

in nici un caz insa, pe linia Departamentului Securitatii Statului, din partea sefului acestuia nici inainte de 1986 si cu atat mai putin dupa nu stiu sa li se fi cerut ofiterilor de informatii sa nu culeaga ori sa nu transmita informatii privind tendintele politice internationale de reasezare a ordinii mondiale. Ar fi fost absurd, fiindca tocmai acesta era unul dintre obiectivele majore si constante ale informatiilor externe (spionajului). Pesemne ca acei care au spus contrariul ori nu au fost niciodata ofiteri de informatii, ori nu au stiut, ceea ce este grav pentru ei, ca pe spatiul respectiv nu erau de capul lor, ci erau si altii care ii supervizau sau ii monitorizau. Nu mai spun ca nu cred ca ar fi putut indrazni cineva, la vremea aceea, sa dea o asemenea orientare extrem de grava si de periculoasa.
Aurel Rogojan

KGB voia inlaturarea de la putere a lui Ceausescu pe orice cale
26/08/2009
2237 vizite

Bunele relatii dintre Ceausescu si Dubcek au avut consecinte multiple dupa invadarea Pragai in 1968. Serviciile de informatii din Organizatia Tratatului de la Varsovia au perceput Romania ca stat potential inamic

I-am solicitat generalului de brigada Aurel Rogojan, fostul colaborator apropiat al generalului Iulian Vlad, comandantul Securitatii, sa ne descrie care erau relatiile Departamentului Securitatii Statului cu KGB, cu serviciile tarilor din Tratatul de la Varsovia, dar si cu serviciile de informatii ale tarilor NATO.

Se spune in teoria serviciilor de informatii ca in momentul in care doua tari sunt in razboi, serviciile pregatesc pacea. Generalul Aurel Rogojan lasa sa se intrevada ca existau contacte ale DSS in acest sens, in contextul prabusirii comunismului si schimbarilor din Europa de Est.

Daca se desfasurau aceste contacte cu sau fara stiinta lui Nicolae Ceausescu, Aurel Rogojan lasa lamurirea aspectelor respective pe seama istoricilor de peste 100 de ani.

In acelasi timp, ofiterul tine sa puncteze cateva reusite ale DSS pe linie de contraspionaj atat impotriva KGB, dar si CIA, actiuni pe care cele doua mari servicii de informatii nu le-au uitat. Aurel Rogojan a recunoscut dupa 1989, printre vocalii reprezentanti ai "societatii civile", si indivizi descoperiti anterior de contraspionaj a fi agenti ai serviciilor secrete straine.

In 1985, cand am primit unele atributii in "gestiunea administrativa" relatiilor externe ale Departamentului Securitatii Statului, nu am gasit nici un dosar de relatii active cu serviciile speciale ale URSS, Republicii Democrate Germane, Ungariei, Poloniei, Mongoliei, Cubei, Albaniei...

Cu serviciile Bulgariei exista un fel de "gentlemen agreement" privind niste rute de tranzit ale retelelor internationale ale terorismului, traficului de arme, droguri si persoane - grefate pe retelele trasportatorilor internationale. Bulgaria avea probleme serioase cu turcii, iar ei erau atunci carausii Europei. Ne-au creat si noua destule probleme, dar ne-au oferit si satisfactia interceptarii si controlarii unor sisteme de legatura impersonala. Serviciile Cehoslovaciei semnalau sporadic intalniri suspecte, cu persoane din Occident, ale unor turisti cu pasapoarte romanesti.

Cel mai adesea, datele transmise nu intruneau minimum de cerinte necesare procesarii. Unii posesori de "pasapoarte romanesti" nu erau, insa, romani, dar in spionaj si contraspionaj asemenea situatii, de folosire a "steagurilor straine" erau uneori regula.

Formal, erau, inca, functionale relatiile de cooperare cu Serviciul Securitatii de Stat al Republicii Federative Iugoslavia. in practica, insa, realitatile incepusera sa capete o alta turnura.

Existau relatii excelente cu Ministerul Securitatii Statului al RP Chineze. Aceste relatii erau consecinta fireasca a raporturilor bilaterale puternice si constante pe care Romania le-a avut cu China, atat in plan politic, cat si economic, acestea constituindu-se, la un anumit moment, intr-un garant al independentei si suveranitatii Romaniei in fata presiunilor si amenintarilor hegemonismului sovietic.

Cu Ministerul Securitatii de Stat al Republicii Populare Democrate Coreene existau, de asemenea relatii protocolare bune, concretizate, mai ales, in schimburi anuale de delegatii pentru efectuarea concediilor de odihna.

in zona tarilor din asa-zisa lume a treia, in special din randul statelor nealiniate din Africa si Orientul Arab, s-au concretizat cooperari in ceea ce priveste pregatirea generala de informatii si contrainformatii, precum si asistenta tehnica. De asemenea, cu Securitatea Organizatiei pentru Eliberarea Palestinei, al carui sef a fost primit in Romania la cel mai inalt nivel politic si de stat.

Au existat relatii de cooperare si in spatiul serviciilor din familia Organizatiei Tratatului Atlanticului de Nord, iar cu structuri speciale vest-germane, italiene, israeliene, din Turcia... ca sa numesc doar cateva, au existat conlucrari in constructia sistemului national antiterorist al Romaniei si de securitate in domeniul aviatiei civile, care si-au dovedit eficienta si competitivitatea in efortul antiterorist international.

Premergator, dar mai cu seama dupa invadarea Cehoslovaciei, Romania a fost in situatia de a constata ca serviciile de informatii din Organizatia Tratatului de la Varsovia au tratat-o ca stat potential inamic, impotriva caruia fusesera pregatite operatiuni speciale de razboi politic si planificata o agresiune militara. Cu astfel de aliati era foarte greu sa pastrezi chiar si aparentele. Evenimente ulterioare aveau sa se concretizeze in grave cazuri de spionaj, subversiune si subminare politica a Romaniei din partea serviciilor speciale ale unor "tari vecine si prietene". Era si de asteptat. in intreaga noastra istorie, numai vecinii ne-au mutat haturile, ori furat caii buni si fetele frumoase. Ocupantii au venit si au plecat. Vecinii raman...

Dupa ce, in anii anteriori DSS-ul a demantelat alte cateva operatiuni ale KGB-ului, dar nu numai, avandu-i ca protagonisti si pe unii dintre vocalii reprezentanti ai actualei "societati civile", cade reteaua lui Vladimir Volodin, care era preocupat de preluarea puterii de preferatul lui Gorbaciov, dupa inlaturarea de la putere, pe orice cale, a lui Nicolae Ceausescu.

Am subliniat "pe orice cale", deoarece anterior a existat si varianta atentatului politic terorist, la care a subscris si o tara vecina, in schimbul unei criminale monstruozitati geopolitice cu denominatia "Republica Socialista Transilvaneana".

O operatiune ultrasecreta, codificata "Barajul" avea ca scop blocarea proiectului sovieto-ungar amintit. Operatiunea ii viza, preventiv, si pe unii dintre cei mai activi complotisti ai momentului, considerati ca alternativa dupa atentatul impotriva lui Ceausescu. Documentele operatiunii au fost redactate exclusiv olograf, centrul de greutate al dispozitivului de control si dezamorsare revenind Unitatii Speciale 0110, pentru coloana a V-a a KGB-ului, Directiei de Contrainformatii Militare, pentru generalii si marii comandanti care trebuiau sa sustina militar complotistii si Unitatii Speciale de Lupta Antiterorista, pentru solutia de ultima instanta a neutralizarii si lichidarii atentatorilor, daca ar fi trecut la actiune. Aceasta a facut necesar ca un echipaj de lupta antiterorista sa fie inclus in dispozitivul de protectie fizica apropiata a Presedintelui Romaniei, realizat de catre Directia de Securitate si Garda.

Reteaua lui Volodin avea un nucleu in redactia organului de presa al Frontului Unitatii si Democratiei Socialiste, Romania libera. Acest nucleu a racolat cateva zeci de persoane si a editat, prin mijloace nu tocmai improvizate, primul numar al unui ziar de front clandestin, in cea mai fidela replica a glasnostului si perestroikai. A fost una dintre conditiile de credibilitate ale miscarii pro glasnost-perestroika din Romania, puse de Volodin, pentru ca: "tovarasul Gorbaciov, cand va avea pe birou ziarul, o sa va acorde neconditionat protectia sa."

Cum pe Volodin nu l-a interesat cazierul unuia dintre importanti ai retelei (PETRE MIHAI BACANU - Nota mea), acesta avea sa clacheze intr-un lamentabil proces de specula cu autoturisme, iar ceilalti componenti au facut obiectul unor masuri, mai mult sau mai putin dure, de influentare obsteasca, ori administrativa, cu scop de a-i determina sa renunte sa militeze pentru importul reformelor lui Gorbaciov in Romania.

Referitor la partea a doua a intrebarii dvs., mi-as permite sa remarc ca Romania ca stat, formal membru al Tratatului de la Varsovia, nu s-a aflat in "razboi" cu vreun stat membru al NATO. Mai mult, dupa jocul operativ initiat de generalul de Gaulle cu Hrusciov si Brejnev, pentru a scoate comandamentul NATO din Franta, avand ca actori, pe de o parte DST-ul si "reteaua Caraman", iar de cealalta parte serviciile de spionaj ale Romaniei si Rusiei Sovietice, Romania nu a fost implicata in alte afaceri de spionaj politico-militar impotriva statelor din NATO. Ca sa fiu explicit, spionajul roman dupa 1968 nu a mai fost aliatul cuiva impotriva statelor membre ale NATO.

In ceea ce priveste spionajul economic, este unanim acceptat ca nu este etic sa ascunzi cuceririle geniului uman, pentru a nu beneficia de ele intreaga umanitate...

in contraspionaj exista dintotdeauna un principiu, pe care toti il aplica si respecta. Fiecare stat are un patrimoniu de secrete, pentru a (legi, proceduri, cifruri de stat, chei de caror aparare instituie "bariere" criptare electronica, interdictii de acces etc. etc). Cine forteaza inamic, aliat sau prieten - are parte, si in prezent, de acelasi - "barierele" tratament.

La celelalte tinte ale intrebarii, care vizeaza chestiuni de maximum interes, dar excluse transparentei, nu pot sa va ajut sa capatati confirmari, dar nici negari.

Trebuie asteptat ca unele subiecte sa se raceasca suficient pentru a putea fi atinse. Sa le lasam in sarcina istoriei ce se va scrie peste o suta de ani . Cand spun "o suta de ani", am in vedere limita maxima a protectiei pe care legile arhivelor o stabilesc, in multe tari, pentru anumite categorii de documente.
Aurel Rogojan

"Agenti ai unor servicii straine lucrau chiar in sediul CC al PCR"
Generalul de brigada (r) Aurel Rogojan, fostul sef al Cancelariei departamentului Securitatii Statului, isi aminteste care erau "tintele" spionajului strain asupra Romaniei in 1989 si care erau serviciile secrete cele mai active pe spatiul romanesc. Ofiterul invoca ordinele lui Gorbaciov catre KGB de control total in ceea ce privea soarta Romaniei. Cu voie de la Moscova, dar si de la Washington, dupa cum afirma Aurel Rogojan, varf de lance al miscarilor antiromanesti a fost Ungaria.

27/08/2009
Obiectivele urmarite de serviciile de informatii straine, in perspectiva evenimentelor planificate, vizau: penetrarea si controlul din interior a structurilor politico-administrative centrale, a celor militare de aparare, securitate si informatii; subminarea economica si politica; razboiul politico-diplomatic; operatiunile psihologice si de propaganda activa pentru determinarea revoltei populatiei; distrugerea coeziunii structurilor supreme ale puterii; influentarea moralului populatiei; crearea unei opozitii reprezentative si controlul acesteia; studiul si evaluarea grupurilor informale existente la nivelurile conducerii politice si de stat (centrale si locale); radicalizarea prozelitismului religios opus ortodoxismului si celorlalte culte traditionale, a nationalismului minoritatilor; readucerea in actualitate a revizionismului; atentatele la valorile de identitate nationala; punerea in pozitie activa a agentilor aflati "in conservare"; studiul si "incadrarea" in masuri de control si determinare a personalitatilor avute in vedere ca solutii la alternanta puterii.

Din controlul deplasarilor si comunicarilor diplomatilor straini, acreditati la Bucuresti sau in capitale ale unor state vecine, dar aflati in zonele evenimentelor planificate, a rezultat indubitabil ca serviciile speciale ale principalelor puteri occidentale, inclusiv structuri din categoria asa-numitelor prelungiri executive clandestine ale spionajului aveau in desfasurare si operatiuni de alta natura decat culegerea secreta de informatii.

Erau active toate statele care aveau interese politico-economice si de alta natura in legatura cu Romania si ale caror servicii de spionaj erau traditional bine reprezentate aici. Din motivele istorice stiute, Ungaria si-a asumat partea mai ascutita a varfului de lance... Dar Ungaria a fost sustinuta de marile puteri. Aflandu-ne la frontiera de nord a zonei Balcanilor, fief traditional al catorva servicii, acestea s-au implicat si ele consistent. Gorbaciov, neintelegand schimbarea ca pe o abandonare a doctrinei socialiste si a sferei de influenta a Moscovei, a dat KGB-ului directive in sensul determinarii si preluarii evolutiilor din Romania sub control total. Toate "cartitele" KGB-ului dezactivate anterior ori aflate in conservare s-au afirmat in miezul evenimentelor, cooperand foarte bine cu agenti ai inamicilor URSS din NATO. Decembrie 1989 a demonstrat cu prisosinta acest lucru...

Metodele utilizate erau cele dintotdeauna. Indeletnicirea fiind veche de cand lumea, registrul actiunilor era cel clasic. Noutatea a constat in utilizarea avantajelor oferite de mijloacele de transmitere instantanee a informatiilor despre evenimentele speciale, care nu mai aveau frontiere.

A retinut atentia faptul ca din telegramele primite de la reprezentantele noastre diplomatice rezulta ca au fost depuse foarte multe cereri de acreditare pentru ziaristi, despre care se stia ca erau cu totul altceva. Toti acestia au dorit sa vina sa se documenteze numai in orase din Transilvania si Banat: Sibiu, Brasov, Cluj, Arad, Timisoara. Nici unul nu s-a dus in Moldova ori in sudul tarii. Congresul al XIV-lea al PCR a fost pretextul sub care s-au solicitat cele mai multe acreditari. Era greu sa nu se acorde acreditarile solicitate in acest scop, chiar daca se stia ca solicitantii vor urmari, in principal, alte scopuri. Dupa Congres, unii nu au mai plecat...

A retinut, de asemenea, atentia accentuarea caracterului fatis, lipsit de orice rezerva ori subtilitate a provocarilor la care s-au dedat si membri ai unor ambasade straine. Ministrul de Externe l-a convocat pe ambasadorul SUA pentru a-i invedera ignorarea unor preveri esentiale ale Codului Diplomatic (Conventia cu privire la relatiile diplomatice incheiata la Viena, 18 aprilie 1981). Ambasadorul, iritat, a incercat sa protesteze. Calm, ministrul de Externe roman l-a intrebat: "Domnule ambasador, daca ambasadorul roman la Washington ar ridica tonul la secretarul de stat, ce s-ar intampla?". Raspuns: "Risca sa primeasca un impuls in posterior si sa se rostogoleasca pe scarile Departamentului de Stat" (n.n. - in traducerea aproximativa a limbajului diplomatic).

Trebuie observate practicile, amintite anterior, de a se trimite agenti/ curieri recrutori pentru amorsarea dezordinilor stradale, ca fundal necesar provocarilor si diversiunilor majore. S-au documentat actiuni de creare a suportului logistic, folosit ulterior pentru simularea actelor teroriste. Rezidenta unui serviciu strain, nu cel la care ne-ar duce gandul, inchiriase prin agenti de sprijin autohtoni circa 30 de apartamente ori garsoniere in zone-cheie, de regula in cladiri cu mai multe intrari si cu acces intre scari pe terasele ultimului etaj... Initial, scopul dadea doar de banuit. A posteriori, a rezultat ca din acele incinte s-au tinut sub observatie sedii ale unor institutii, s-au simulat atacuri teroriste ori s-a deschis foc real si letal.

Un alt serviciu de spionaj a cerut si primit din partea agentilor de sprijin autohtoni schitele a vreo 300 de ascunzatori naturale pretabile pentru realizarea legaturilor clandestine (casute postale impersonale). Aproape imposibil de supravegheat si controlat concomitent.
Agenti ai unor servicii straine isi aveau locurile de munca chiar in sediul Comitetului Central al PCR ori in cladirile anexa. Ceausescu ii stia si manifesta o toleranta justificata prin aparentele "bunelor relatii" oficiale si prin faptul ca erau, mai mult sau mai putin, supravegheati.
Aurel Rogojan

Intreaga tara, ocupata de "turisti speciali"
28/08/2009
167 vizite
Congresul al XIV-lea al PCR a marcat si o intensificare a actiunilor ostile Romaniei. De la varful Departamentului Securitatii Statului (DSS), generalui de brigada (r) Aurel Rogojan, atunci locotenent-colonel si omul din umbra generalului Iulian Vlad, a putut observa cum nemultumirile populare atinsesera un prag exploziv.

Aurel Rogojan dezvaluie ca seful DSS, generalul Iulian Vlad, a avut in noiembrie 1989 o intalnire de 40 de minute cu dictatorul Nicolae Ceausescu in care i-a prezentat radiografia reala a Romaniei si faptul ca reasezarile de la nivel international nu au cum sa ocoleasca Romania.

seful Securitatii a mai avut o raportare speciala pentru Nicolae Ceausescu in ajunul intalnirii de la Malta dintre Bush si Gorbaciov. Aurel Rogojan descrie si care a fost rolul multitudinii de "turisti" care pur si simplu au invadat Romania in acel sfarsit de an, cu predilectie dinspre URSS, Ungaria si Iugoslavia.
Razvan Belciuganu

Departamentul Securitatii Statului nu a fost implicat in nici un fel in organizarea Congresului al XIV-lea al PCR, fiindca pregatirea Congresului era atributul organelor de partid competente: Comitetul Central, Comitetul Politic Executiv, Secretariatul CC cu sectiile pe domenii si, in mod special, al colectivului organizatoric condus personal de secretarul general al partidului.
Totusi, la modul figurat, a facut ceva si DSS. in conferintele unor organizatii locale ale Partidului Comunist Roman din unsprezece judete si municipiul Bucuresti au fost exprimate peste 30 de impotriviri la realegerea lui Nicolae Ceausescu ca secretar general, la Congresului al XIV-lea al PCR din 23-25 noiembrie 1989.

Responsabilii politici judeteni respectivi, in acord cu membri ai conducerii centrale a partidului, convin sa nu-l informeze pe Nicolae Ceausescu.
Generalul Iulian Vlad, ministru secretar de stat la Ministerul de Interne si sef al Departamentului Securitatii Statului isi asuma decizia spargerii blocadei informationale, determinandu-l pe Emil Bobu si, prin el, pe Elena Ceausescu sa-i prezinte secretarului general si Presedinte al Republicii situatia reala.

In preajma Congresului, presa oficiala a partidelor comuniste si muncitoresti din statele membre ale Tratatului de la Varsovia, dar si cea de la Belgrad, in mod aparte, critica fara menajamente politica dusa de Nicolae Ceausescu.

Televiziunea din Ungaria dedica emisiuni speciale pentru congenerii din Romania, care sunt receptionate si induc orientari net potrivnice liniei politice oficiale a Bucurestiului. La Oradea si in celelalte resedinte ale judetelor invecinate cu Ungaria si Iugoslavia se organizeaza, ad-hoc, grupe operative de monitorizare a propagandei pe care Budapesta si Belgradul o realizau vizand obiective politice in Romania.
Aproape ca nu mai exista tara din Europa a carei presa sa nu atace sistematic regimul politic de la Bucuresti.

Toate aceste lucruri au fost raportate sistematic, in frusta lor realitate. Nici nu se putea altfel, fiindca Departamentul Securitatii Statului, in pofida presiunilor politice din ultimii 10 ani, care-i vizau deprofesionalizarea, dispunea de un corp al ofiterilor de informatii cu un inalt grad de instruire (absolventi de facultati in cele mai diverse specialitati, absolventi ai unor cursuri de limbi, culturi si civilizatii straine, un procent insemnat de specializari postuniversitare).
De altfel, nivelul pregatirii a fost una dintre premisele importante ale profunzimii si nuantelor abordarii misiunilor.

Intr-un asemenea context, informarea presedintelui Romaniei asupra tendintelor politice internationale si a influentelor acestora in plan intern devenise o intreprindere tot mai laborioasa si stresanta, nu din cauza vreunei rezerve de a i se prezenta stirile negative, extrem de incomode, ci din cauza avalansei acestora, care impunea doua si chiar mai multe editii pe zi ale informarii operative. in unele zile, seful DSS rezerva pana la patru ore (in doua reprize, la inceputul si incheierea zilei) pregatirii informatiilor si verificarii lor suplimentare.
in noiembrie 1989, nemultumirile populare atinsesera un prag exploziv. Generalul Iulian Vlad i-a cerut lui Ceausescu, in cateva randuri, sa-l primeasca, pentru a-i prezenta personal radiografia componentelor sociale ale securitatii interne: cronicizarea penuriei alimentare, a lipsei medicamentelor, combustibililor pentru incalzire, mai ales a spitalelor si scolilor, paraginirea satelor, esecul sistematizarilor rurale, criza energetica perpetua, receptionarea in masa a posturilor de televiziune din tarile vecine, vehementa presiunilor externe, misiunile itinerante de racolare ale organizatiilor civice de front din tarile vecine, convergenta revendicarilor revizioniste din partea tuturor vecinilor, semnalele tot mai proaste privind gesturile si atitudinile Moscovei fata de Romania, convingerea mediilor politico-diplomatice ca ordinea internationala este in pragul unei reasezari fundamentale, care nu va ocoli Romania.

Pregatit, de fiecare data, pentru o expunere de 7-8 minute, raportul generalului Vlad a fost totdeauna prelungit de Ceausescu, spre agitatia si curiozitatea Elenei Ceausescu, la circa 4o de minute.
Pe timpul audientei, primul ministru a fost, in mai multe randuri, interpelat de Nicolae Ceausescu, primind dispozitii dupa dispozitii si invederandu-i ca: "Voi veghea personal asupra rezolvarii intocmai a problemelor...".

Mai mentionez ca a existat un raport special pe care generalul Vlad l-a inaintat lui Ceausescu inaintea intalnirii propriu zise de la Malta, cand la nivelul consilierilor si ministrilor celor doi sefi ai supraputerilor mondiale lucrurile esentiale fusesera convenite, in cel putin 2-3 etape...

Este interesanta o remarca a generalului Vlad, pe care a facut-o in calitate de martor in "Procesul celor 24-1-2" (al Comitetului Politic Executiv al CC al PCR), citez: "Asta a fost soarta noastra, pana la Malta am lucrat sa deslusim Yalta..." Asta ne-a ajutat, in schimb, foarte mult sa anticipam si sa nu fim chiar surprinsi de Malta.
Intensificarea fluxului turistic inspre Romania a fost sesizata ceva mai devreme de unitatile teritoriale ale DSS din judetele Botosani si Suceava.

Controlul strainilor era, insa, in gestiunea structurilor specializate ale Ministerului de Interne, aflate in subordinea lui Tudor Postelnicu.
Statistic, rezulta un "du-te-vino" permanent pe teritoriul Romaniei a unui minim de 30.000 si a unui maxim de 67.530 de persoane (in luna decembrie 1989 si numai din URSS).
in decembrie 1988 intrasera in Romania 30.879 de persoane din URSS)

A avut loc o stranie intensificare a turismului fara... obiective turistice! Unitatile teritoriale ale DSS din judetele: Arad, Braila, Brasov, Caras-Severin, Covasna, Cluj, Timis s.a. au raportat afluxuri masive si suspecte de "coloane turistice auto", preponderent cu persoane din URSS, Ungaria si Iugoslavia.

La jumatatea lunii decembrie, "turistii sovietici" afluiau masiv in Romania din toate celelalte tari limitrofe. Nota comuna si, in acelasi timp, ostentativa a coloanelor de turisti era ca toti se deplasau cu autoturime "Lada" nou-noute, parca atunci scoase din fabrica pentru rodaj...

Serviciul de contraspionaj de la Timisoara a sesizat ca in zilele premergatoare datei de 16 decembrie 1989 dinspre Iugoslavia au intrat numeroase coloane de cate 20-30 de autoturisme... cu rusi si unguri, ajungandu-se la cifre de ordinul sutelor, apoi al miilor. Cei in cauza nu au solicitat cazare hoteliera, preferand sa se raspandeasca in orase si sa stea in masini.
Acesti numerosi "turisti speciali" realizau un fel de "ocupatie" pe trasee si in orase dintre cele amintite anterior. si unde s-au constatat provocari diversioniste.

Practic, nu se mai putea face nimic. Ori se inchideau granitele, ori erau retinuti si se isca un conflict politico-statal. Cu vreo 70.000 de slujnice si guvernante - amante, viticultori, gradinari, morari si comercianti ocupase si Stieber, spionul Kaiserului, Franta, pana la ocupatia militara efectiva din 1871.

In noaptea de 16-17 decembrie, o asemenea coloana s-a deplasat cu scopul de a intra in Timisoara. A fost interceptata si determinata sa ocoleasca orasul, dar o parte din masini a scapat, reusind sa intre...
Aurel Rogojan

(Va urma)
Posted by Victor Roncea at 6:38 AM 1 comments
Labels: "revolutia kgb", 1989, CIA, Decembrie 1989, dss, general Aurel Rogojan, generalul iulian vlad