Apocalipsa armată cu care Rusia amenință Moldova (1)

Armata rusă poate ataca Moldova pe fondul competițiilor electorale din SUA, România și alte State europene

Mihai CONȚIU

În această primă parte a articolului, înainte de a nota despre elementele antistatale pro-rusești din Republica Moldova – ”armata politico-civică” a lui Ilan Șor, protestele fermierilor și ale conducătorilor de microbuze, socialiștii, comuniștii și posibile implicări ale unor grupări de forță formate din sportivi pregătiți, interlopi etc. –, vă oferim cîteva note din analize, sinteze și constatări externe privitoare la poziția primejdioasă a Kremlinului față de Republica Moldova.

Institutul pentru Studiul Războiului (ISR), înființat de experți în Apărare și foști diplomați din SUA, constată că strategia Rusiei față de Republica Moldova seamănă izbitor cu cea adoptată față de Ucraina înainte de invazie. Tot mai mulți demnitari ruși sugerează clar recurgerea la un posibil scenariu militar ”motivat” prin aceea că ”se impune protejarea rușilor din Transnistria”. ISR concluzionează că Moscova pune bazele unor „condițiile informaționale” necesare pentru lansarea unei „operațiuni hibride” în Republica Moldova.

Miercuri, 14 Februarie, Serghei Lavrov, ministrul rus de Externe, a adus o serie de acuzații false despre Moldova, inclusiv afirmația că SUA și UE dețin controlul asupra Guvernului țării. În Duma de Stat, Lavrov a declarat că în Transnistria sunt 200.000 de cetățeni ruși și că Rusia este „îngrijorată de soarta lor”, adăugînd că Moscova „nu le va permite să devină victimele unei alte aventuri occidentale”.

ISR notează: ”Kremlinul desfășoară operațiuni informaționale împotriva Moldovei foarte asemănătoare cu cele pe care Kremlinul le-a folosit înainte de invaziile sale în Ucraina în 2014 și 2022, de natură să stabilească condiții care să justifice o posibilă escaladare viitoare a Rusiei împotriva Moldovei”. ”Momentul unei posibile operațiuni hibride rusești în Moldova este neclar, dar Kremlinul stabilește condiții informaționale pentru a o face posibilă în curînd”. Comentariile ministrului Lavrov sugerează că Kremlinul orchestrează aceste eforturi mai ample în spațiul informațional”.

Michel Hofman, comandantul Armatei belgiene, a avertizat, în Decembrie 2023, că Rusia ar putea ataca Moldova. ”Limbajul președintelui Vladimir Putin este întotdeauna ambiguu. Este absolut posibil ca mai tîrziu să aibă și alte idei. Fie în Sudul Moldovei, fie în statele baltice”, a declarat el pentru presa belgiană VRT. ”Europa trebuie să se pregătească urgent și să declare clar că se poate apăra și că va contraataca dacă va fi necesar”, a adăugat el.

Într-un interviu acordat portalului Izvestia, Mikhail Galuzin, vice-ministrul rus al Afacerilor Externe, a declarat că ”Rusia are toate posibilitățile de a apăra locuitorii Transnistriei în cazul încercărilor de soluționare prin forță a problemei transnistrene”. El și-a exprimat ”îngrijorarea” că Chișinăul ”ar putea urma calea Ucrainei” și ”să recurgă la un conflict cu Transnistria”:

”Suntem extrem de îngrijorați de o astfel de posibilitate și am spus întotdeauna clar că încercările de soluționare prin forță a problemei transnistrene sunt contraproductive. Ne așteptăm ca la Chișinău să se înțeleagă ce ar putea însemna un scenariu militar pentru Moldova”, confirmînd că ”orice acțiuni care ar reprezenta o amenințare la adresa militarilor ruși sau a concetățenilor (din regiune; n.r.) vor fi considerate la Moscova în conformitate cu dreptul internațional drept un atac asupra Rusiei”.

Galuzin a mai adăugat că ”regimul Sandu se deosebește nu numai printr-o retorică anti-rusească agresivă, ci și prin luări de poziție concrete ostile, alăturîndu-se sancțiunilor ilegale pe care Vestul colectiv încearcă să le impună Federației Ruse”.

Profesorul și analistul român Ștefan Vlaston consideră că nu este necesară o invazie militară cu trupe terestre, precizînd că ”în Republica Moldova trăiesc 200.000 de etnici ruşi, care vor ajuta Rusia să impună un regim pro-rus la Chişinău. Un desant aerian la Chişinău, venind dinspre Marea Neagră, cu cîteva mii de militari, la care se adaugă forţele ruseşti din Transnistria, ar fi suficiente pentru a anihila forţele de apărare ale Republicii Moldova”. Pe lîngă trupele ruse, Transnistria are și propriile forțe armate, cifrate la circa 5.000 de militari, polițiști și agenți ai serviciului secret. În acest context, Rusia s-ar folosi de același pretext ca și în cazul Ucrainei – ”își apără cetăţenii de teroarea instaurată de actualul regim împotriva lor, îşi apără depozitele de armament şi muniţie, în special cel de la Cobasna”, de care are mare nevoie acum.

Avînd o Armată de 5000 de militari, cu echipamente militare neînsemnate în astfel de condiții, dacă Rusia intenționează să atace Republica Moldova venind dinspre Marea Neagră deoarece terestru nu poate ataca pentru că ar trece prin teritoriul Ucrainei, iar asta printr-o „operațiune specială” destinata apărării transnistrenilor,  o poate face fără o reacţie armată moldovenească. Într-un astfel de scenariu, Republica Moldova ar deveni o victimă deoarece, nefiind membră a NATO, nu are cine să o apere.

Este exclusă cu desăvîrșire varianta prin care România, ca membră a NATO, ar putea apăra militar Republica Moldova, iar asta pentru că Moscova ar considera o astfel de intervenție ca fiind un atac al Alianței Nord-atlantice împotriva Rusiei, dîndu-i astfel ”dreptul de a se apăra chiar și nuclear”. Tocmai din aceste pricini Statele membre ale NATO au acordat ajutoare militare occidentale pentru Armata ucraineană cu condiția neatacării teritoriului rusesc cu acestea.

În perspectivă, Rusia poate ataca Republica Moldova pe fondul competițiilor electorale din SUA, România și alte State europene. La nivelul NATO, nu se întrevede o unanimitate în deciziile politico-strategice din cauza unor partide politice extremiste, naționaliste, suveraniste sau pro-rusești cum sunt AUR – George Simion  și SOS – Diana Șoșoacă în România, premierul slovac Robert Fico, Viktor Orban în Ungaria, iar dacă Donald Trump va redeveni președinte al SUA o decizie a Alianței Nord-atlantice în cazul unei agresiuni rusești asupra Republicii Moldova ar fi extrem de dificilă, motiv pentru care Putin ar considera asta o oportunitate.

Apocalipsa armată cu care Rusia amenință Moldova (2)

Vor cere găgăuzii și transnistrenii alipirea la Rusia?

Mihai CONȚIU

În prima parte a acestui articol, am oferit un tablou general al unor scenarii rusești în raport cu Republica Moldova. Am prezentat părțile cele mai sumbre ale Apocalipsei armate pe care Kremlinul vrea s-o declanșeze împotriva Republicii Moldova, extrem de vulnerabilă în raport cu exteriorul din cîte ați văzut, dar și în plan intern, prin puterea cu care Moscova poate ataca această Țară prin intermediul ”agenților politici” moldoveni pro-ruși. Cu toate acestea, să reținem că soarta războiului din Ucraina va fi decisivă pentru viitorul Republicii Moldova, că Rusia știe prea bine cît de riscant este să deschidă încă un front de luptă în actualul context, dar și că se poate aștepta ”la alte surprize radicale” din partea Occidentului despre care încă nu e cazul să vorbim.

În rîndurile care urmează, ne vom referi la războiul hibrid declanșat de Rusia împotriva Moldovei, la creșterea intensității acestuia, la strategii destabilizatoare și la actorii pro-ruși. Relocarea lui Ilan Șor la Moscova, sub pretextul ”plauzibil” că soția lui trăiește acolo, semnifică, pe de o parte, importanța lui strategică pentru Kremlin în războiul hibrid declanșat împotriva Republicii Moldova, dar, pe de altă parte, mai poate însemna că prezența lui în Israel devenea tot mai șubredă. Logic vorbind, dacă ar fi avut libertatea să aleagă, calitatea de cetățean israelian trăitor în Israel i-ar fi conferit mult mai multă siguranță, securitate personală, spre deosebire de ”cîmpul minat moscovit”.

Deocamdată, el este ”comandantul de oști moldovenești pro-ruse” desemnat de Kremlin. Observăm că din clipa aterizării lui la Moscova acțiunile destabilizatoare au început să se intensifice în dimensiuni ”acoperite”, de parcă nu ar avea nimic de-a face cu intențiile Kremlinului. Voi oferi doar două exemple – protestele fermierilor și cele ale conducătorilor de microbuze. Nu zice nimeni că nu ar avea oarecum dreptate, dar, analizînd cu obiectivitate, avem certitudinea că aceste proteste au fost inspirate de cele din Țările europene, avînd cu totul alte obiective ascunse.

Mișcarea de protest a fermierilor europeni urmăreşte să preseze Guvernele ”să relaxeze normele de mediu” şi ”să îi protejeze de creşterea costurilor şi de importurile ieftine”. Fermierii moldoveni, însă, au două mari revendicări: alocarea subvențiilor pentru motorină și scutirea de taxele de transport pentru utilajele folosite în agricultură și silvicultură. Observați diferențele? Un episod extrem de interesant prin mesajul real pe care-l transmit fermierii este dat de protestele de la Vama Leușeni-Albița și blocarea acesteia. Constatăm, așadar, că, într-un mod ce se vrea a fi subtil, fermierii protestează și blochează o Vamă de la granița cu Uniunea Europeană. Interesant, nu?

Am mai spus-o și cu prilejul altor proteste ale fermierilor din anii trecuți: Pe toată perioada acestor proteste, fermierii cheltuiesc și pierd mai mulți bani decît cer de la Guvern. La urma urmelor, este afacerea lor personală – cu riscuri și beneficii nu tocmai curat contabilizate –, însă nu pot pricepe de ce nu protestează împotriva monopoliștilor din domeniu? Din cîte mi s-au spus, dreptul exclusiv de export este deținut de o singură persoană, de companie moldovenească, iar absolut toți fermierii care vor să-și exporte marfa sunt obligați să recurgă la acest intermediar monopolist. De ce fermierii nu protestează împotriva monopoliștilor moldoveni care importă aceeași marfă produsă și de către localnici, dar o vînd mai ieftin și, astfel, fermierii moldoveni nu-și văd marfa achiziționată de marile lanțuri de magazine, li se alterează din lipsă de cumpărători și pierd sume considerabile? Deocamdată, atît!

Acum cîte ceva despre protestul transportatorilor din 15 Februarie! Relativ conjunctural, mă cunosc foarte bine cu aproape toți transportatorii unui parc auto pe care n-o să-l numesc din motive lesne de înțeles. În seara zilei de 15 Februarie i-am întrebat doar pe cinci șoferi dacă au fost la proteste. Aceștia mi-au spus că au făcut exact ce le-a spus șeful lor cel mare – și-au parcat microbuzele în fața Guvernului, unii cîte două sau trei, le-au lăsat acolo cît li s-a spus, au semnat o listă de prezență, dar habar nu aveau de ce protestează, aceasta fiind responsabilitatea șefilor, iar aici e vorba despre un parc auto de transport interurban pentru călători.

Nu voi intra în amănuntele cerințelor transportatorilor pentru că nu are sens. Și la ora actuală, la fel cum a fost dintotdeauna și noi am tot scris, transportul călătorilor cu microbuze este una dintre cele mai frauduloase afaceri. Bilete legale se cumpără doar de la autogări, nu însă și de la șoferi, care nu eliberează niciodată bilet de călătorie celor care se urcă pe traseu. Astfel, acești bani negri sunt însușiți de șoferi care, la rîndul lor, trebuie să le dea șefilor o anumită sumă fixată de ei. Firește că sunt și excepții, dar extrem de rare, în care cîte un șofer mai eliberează, din senin, bilete la toți pasagerii cînd simte că există pericolul unui control polițienesc pe traseu, iar asta după ce călătorii se urcaseră de mult în mașină.

Cui folosesc aceste proteste? Firește că tuturor forțelor de stînga pro-ruse radicale și, se înțelege, Kremlinului! Aceste proteste au menirea de a accentua faptul că situația socială din Republica Moldova este pe marginea prăpastiei din cauza guvernării proeuropene. În plus, iar Șor a și spus-o, propagandiștii Kremlinului vor să accentueze faptul că sărăcirea populației se datorează ”parcursului proeuropean al Țării care generează pierderea independenței”, iar asta în contextul ”îndepărtării de Rusia și cel al pierderii pieței de desfacere rusești și a CSI”.

Dincolo de cerințele protestatarilor, deducem clar că aceste proteste sunt bine orchestrate în favoarea Rusiei, a intereselor rusești în Republica Moldova. Cinismul provocării lor constă și în faptul că, pentru legitimitatea lor, sunt identificate vulnerabilități reale, așa cum, de exemplu, este cazul motorinei donată de Romînia, iar ”receptorii oficiali moldoveni” n-au putut-o primi deoarece nu au unde s-o… depoziteze. De tot rîsul!

Problema e că și prin aceste manifestații se dorește a fi evidențiată vulnerabilitatea guvernării actuale, care încă nu a găsit ”secretul cifrului comunicării cu oamenii”. PAS nu știe cum să le explice oamenilor că una este realitate protestelor fermierilor francezi împotriva Guvernului Franței, iar alta este realitatea protestelor fermierilor moldoveni împotriva unui Guvern asistat financiar de UE, Occident și organizațiile bancare internaționale pentru ca Țara să poată supraviețui, să facă față sabotajelor politice și economice ale Rusiei agresive tocmai pentru consolidarea unei suveranități și independențe reale.

În paralel cu aceste proteste, pe data de 23 Februarie ”politiciana de meserie” Irina Vlah și-a interpretat rolul încredințat printr-o ”Adresare către cetăţenii Republicii Moldova”, prin care ”a îndemnat cetățenii să dea dovadă de maximă vigilență și să urmărească declarațiile și acțiunile guvernării, în contextul în care guvernarea nu a dorit să afle poziţia poporului în raport cu principiul de neutralitate și nu poate exclude că, la un moment dat, se va recurge la acţiuni şi scenarii periculoase pentru Republica Moldova, pentru cetăţeni”. Observați, așadar, cît de mult seamănă acest mesaj destabilizator și amenințător cu cele ale politicienilor ruși care ”nu au somn de grija Republicii Moldova”!

Subtextul ”Adresării” Irinei Vlah poate anticipa o solicitare din partea Găgăuziei de alipire a regiunii autonome la Federația Rusă sub pretextul rusesc că Republica Moldova își pierde independența prin aderarea la UE. Firește că un astfel de demers, ca să capete amploare, ar fi făcut în tandem cu Transnistria.

În acest scenariu, Rusia s-ar folosi de același pretext ca și în cazul Ucrainei – ”își apără cetăţenii de teroarea instaurată de actualul regim împotriva lor, îşi apără depozitele de armament şi muniţie, în special cel de la Cobasna”, de care are mare nevoie acum.

De la o zi la alta, vom constata cum acțiunile antiguvernamentale, antieuropene și prorusești se vor multiplica și vor crește în intensitate. Ele vor fi executate, pe mai departe, de ”armata politico-civică” a lui Ilan Șor, de noi și noi proteste, de socialiști și comuniști și posibile implicări ale unor grupări de forță formate din sportivi pregătiți, interlopi etc. Nu-i tocmai imposibil de făcut conexiuni între toate aceste fapte descrise, de găsit ”firul lor călăuzitor”, de identificat ”agenții din teren” și de probat că avem de-a face cu o amplă conspirație împotriva Statului Republica Moldova și a independenței Țării. Aici nu e vorba despre o banală sarcină jurnalistică, ci de o imensă responsabilitate a guvernanților și serviciilor speciale!