Dorian Furtună, ”Retorică În Fața Morții” sau o Enciclopedie Universală unică. Articol care, în urmă mai mult timp, mi-a fost cenzurat în ziarul Moldova Suverană

 

Am reușit, mai de multă vreme, să isprăvesc citirea cărții lui Dorian Furtună, intitulată ”Retorică În Fața Morții”, cu subtitlul ”Ultimele Cuvinte Ale Oamenilor Celebri”. Nu fac parte din categoria acelor cronicari ocazionali care-și elaborează ceea ce scriu despre o carte, un spectacol, un vernisaj etc., preferînd să reproduc doar ce-mi amintesc din cele neuitate de după citire/vizionare. În ceea ce-l privește pe Furtună, situația e cu totul mai altminteri – este unicul etolog și filosof care mă ține relativ ”deșteptat”, după ce i-am citit cărțile, avînd convingerea că este un cercetător, gînditor și filosof de o valoare excepțională nu doar în plan european, MAI ALES ÎN ACESTE TIMPURI.

Îmi este greu, chiar imposibil, să spun, așa cum se obișnuiește după citirea unei cărți, ce mi-a plăcut cel mai mult în volumul ”Retorică În Fața Morții”, mai exact care ultime cuvinte ale unui muribund celebru m-au obligat la meditație, m-au ”încîntat”.

Sunt (au fost) oameni celebri care se tem efectiv de moarte, alții o acceptă cu resemnare, iar unora li se pare nedrept că moartea îi răpește prea de tineri, în apogeul carierei ori cînd consideră că ”mai aveau ceva de spus/scris/creat”.

Și cu această carte, Dorian Furtună ne demonstrează, involuntar, unicitatea lui în chip de autor prolific – arareori găsești un autor care să ofere cititorilor o cantitate atît de mare de studii, cercetări, interpretări, meditații filosofice etc. de o acribie unică, iar aici mă refer la absolut toate cărțile lui.

În ansamblul ei, consider că ”Retorică În Fața Morții” – 734 de pagini numerotate, aflată la a doua ediție – este mai mult decît o carte oarecare, în spatele căreia intuim munca enormă depusă de autor pentru a o întocmi, ci și o Enciclopedie Universală unică și voi încerca să mă explic.

Desprind astfel convingerea proprie că, voluntar sau involuntar, ”Ultimele Cuvinte Ale Oamenilor Celebri” sunt și un pretext prin care autorul oferă cititorului șansa unor informații din absolut toate domeniile, iar asta prin deschiderea de noi orizonturi pentru cititorii curioși să pătrundă în universul operelor unor scriitori, filosofi, savanți, oameni de artă ori istorici, ca să mă limitez doar la aceste categorii. Aici mă refer la faptul că Furtună, în majoritatea reproducerii ultimelor cuvinte ale acestor personalități, el scrie și cine a fost fiecare, cînd a trăit, ce a creat, prin ce fapte s-a remarcat în cultură, știință, istorie, filosofie etc., suficient cît să trezească interesul multora de a cunoaște și mai bine biografiile, creațiile ori faptele lor care i-au propulsat în universalitate, oameni care ”au schimbat lumea”, care au lăsat ceva nepieritor în urma lor.

Personal, de-a lungul vieții, am fost în preajma ultimelor clipe de viață trăite de mai mulți oameni – unii care au fost uciși, iar alții care au fost răpuși de bătrînețe ori boli. În cazul unor foști prieteni de-ai mei mai vîrstnici, care au fost oameni extrem de valoroși în cultura românească, m-a mirat teribil spaima lor cumplită de moarte. Nu înțelegeam cum se puteau teme de moarte la o vîrstă ceva mai înaintată în condițiile în care avuseseră totul de la viață, dar și lăsau posterității moșteniri culturale memorabile.

Notez aceste lucruri deoarece cartea lui Furtună m-a făcut să mă gîndesc cu seninătate și la propria-mi moarte. După Decembrie 1989, cînd am priceput că nu am participat la o revoluție în România, ci am fost manipulat/manipulați de Securitatea ceaușistă care a dat o reală lovitură de Stat, cînd am înțeles clar că României nu i se permite o emancipare democratică după chipurile Regelui Mihai, Corneliu Coposu și Ion Rațiu, m-am gîndit că mai bine e să mor, așa cum se sinucisese un actor pe o pîrtie de sky, în semn de protest față de Ion Iliescu și camarila lui neocomunistă care acaparaseră Puterea în România. Între timp, m-au furat alte peisaje și ”m-am pus pe alte traiuri”.

În mediocritatea mea, nu cred că aș fi capabil să spun ceva însemnat în fața unei ”morți anunțate” deoarece m-aș teme că mă fac dracului de rîs, așa că voi tace. Spun cu toată sinceritatea că nu mă tem deloc de moarte deoarece viața mi-a oferit absolut tot ceea ce am visat și mi-am dorit în copilărie și adolescență. Moartea mi se pare chiar o recompensă tainică după ce am avut șansa ca să trăiesc patru vieți total diferite una față de alta, iar aici vorbesc despre existențe consecutive care nu aveau nici o continuitate, una din alta, alte ocupații, alte comunități, alte biografii etc.

Ca să vedeți ce confidențe mi-a provocat cartea lui Dorian Furtună!

Cum am susținut-o, apoi am criticat-o, iar în final am votat-o pe Maia Sandu

Nu a existat, nu există și nici nu se va naște vreodată un politician care să  nu fie (ne)demn de a fi criticat. Cînd Maia Sandu era ministră a Educației, am susținut-o în contextul reformelor pe care începuse să le contureze, iar asta și pentru că aveam habar despre ce este vorba, deși eram convins că nu va izbuti din pricina unui sistem anchilozat, prea puternic ancorat în ”instinctele educaționale de tip sovietic” și  incapabil să se (auto)reformeze pînă în ziua de astăzi.

Mai apoi, ajungînd șefă de Guvern și președintă, mi-a oferit suficiente motive care mi-au justificat articolele critice. Aici este vorba și despre un context în care sunt inevitabile nocivitățile iscate de relațiile dintre un șef de Guvern ori președinte și partidul care-l susține.

În anul care tocmai a trecut, după cum bine știți, au avut loc alegerile prezidențiale, alegeri care ar fi trebuit sau ar putea să fie numite ”Bătălia pentru independența Republicii Moldova față de barbaria agresivă a Rusiei lui Putin”. La aceste alegeri, moldovenii au avut posibilitatea să voteze ori pentru infernul criminal rusesc, ori pentru civilizația și democrația europeană.

Cu ajutorul moldovenilor civilizați din Occident, Maia Sandu a cîștigat un al doilea mandat prezidențial. A fost o bătălie cîștigată la limită, dar războiul decisiv declanșat de Rusia împotriva destinului Republicii Moldova își multiplică fronturile în perspectiva alegerilor parlamentare de anul acesta, care vor fi cruciale. Oare PAS cît o să mai creadă că diaspora îl va salva dacă el, ca structură politică, o să continuie să funcționeze într-un ”exclusivism” specific moldovenesc, unul de ”tip Plahotniuc”?

Am votat-o pe Maia Sandu la alegerile prezidențiale pentru că sunt european nativ. Cît de imbecil și lipsit de memorie istorică aș fi putut fi ca să votez pentru Rusia criminală a lui Putin? De ce moldovenii nativi rusofili și etnicii ruși de aici luptă, electoral, împotriva Republicii Moldova europeană și nu se duc să trăiască în Raiul lui Putin din Rusia? Să vadă și ei cum stă treaba cu democrația în Rusia neomedievală!

În contextul celor arătate, notez două faze pe care numai în Republica Moldova le puteam trăi.

Cînd o criticam pe Maia Sandu, un respectabil scriitor moldovean m-a admonestat destul de amenițător pentru faptul că îmi permit această libertate publicistică absolut democratică. Ulterior, un alt scriitor moldovean filorus, mi-a ”dedicat” un articol/mesaj destul de mustrător/virulent pe motiv că o susțin pe Maia Sandu, deși nu scrisesem absolut nici un articol de susținere, însă el, în fapt, era deranjat că nu o critic, că nu scriu nimic despre ea.

Precizez că toate aceste asumări sunt strict personale și nu angajează deloc ziarul Moldova Suverană pentru care scriu, ziar care își păstrează o neutralitate politică absolută!

  

 

Apocalipsa armată cu care Rusia amenință Moldova (1)

Armata rusă poate ataca Moldova pe fondul competițiilor electorale din SUA, România și alte State europene

Mihai CONȚIU

În această primă parte a articolului, înainte de a nota despre elementele antistatale pro-rusești din Republica Moldova – ”armata politico-civică” a lui Ilan Șor, protestele fermierilor și ale conducătorilor de microbuze, socialiștii, comuniștii și posibile implicări ale unor grupări de forță formate din sportivi pregătiți, interlopi etc. –, vă oferim cîteva note din analize, sinteze și constatări externe privitoare la poziția primejdioasă a Kremlinului față de Republica Moldova.

Institutul pentru Studiul Războiului (ISR), înființat de experți în Apărare și foști diplomați din SUA, constată că strategia Rusiei față de Republica Moldova seamănă izbitor cu cea adoptată față de Ucraina înainte de invazie. Tot mai mulți demnitari ruși sugerează clar recurgerea la un posibil scenariu militar ”motivat” prin aceea că ”se impune protejarea rușilor din Transnistria”. ISR concluzionează că Moscova pune bazele unor „condițiile informaționale” necesare pentru lansarea unei „operațiuni hibride” în Republica Moldova.

Miercuri, 14 Februarie, Serghei Lavrov, ministrul rus de Externe, a adus o serie de acuzații false despre Moldova, inclusiv afirmația că SUA și UE dețin controlul asupra Guvernului țării. În Duma de Stat, Lavrov a declarat că în Transnistria sunt 200.000 de cetățeni ruși și că Rusia este „îngrijorată de soarta lor”, adăugînd că Moscova „nu le va permite să devină victimele unei alte aventuri occidentale”.

ISR notează: ”Kremlinul desfășoară operațiuni informaționale împotriva Moldovei foarte asemănătoare cu cele pe care Kremlinul le-a folosit înainte de invaziile sale în Ucraina în 2014 și 2022, de natură să stabilească condiții care să justifice o posibilă escaladare viitoare a Rusiei împotriva Moldovei”. ”Momentul unei posibile operațiuni hibride rusești în Moldova este neclar, dar Kremlinul stabilește condiții informaționale pentru a o face posibilă în curînd”. Comentariile ministrului Lavrov sugerează că Kremlinul orchestrează aceste eforturi mai ample în spațiul informațional”.

Michel Hofman, comandantul Armatei belgiene, a avertizat, în Decembrie 2023, că Rusia ar putea ataca Moldova. ”Limbajul președintelui Vladimir Putin este întotdeauna ambiguu. Este absolut posibil ca mai tîrziu să aibă și alte idei. Fie în Sudul Moldovei, fie în statele baltice”, a declarat el pentru presa belgiană VRT. ”Europa trebuie să se pregătească urgent și să declare clar că se poate apăra și că va contraataca dacă va fi necesar”, a adăugat el.

Într-un interviu acordat portalului Izvestia, Mikhail Galuzin, vice-ministrul rus al Afacerilor Externe, a declarat că ”Rusia are toate posibilitățile de a apăra locuitorii Transnistriei în cazul încercărilor de soluționare prin forță a problemei transnistrene”. El și-a exprimat ”îngrijorarea” că Chișinăul ”ar putea urma calea Ucrainei” și ”să recurgă la un conflict cu Transnistria”:

”Suntem extrem de îngrijorați de o astfel de posibilitate și am spus întotdeauna clar că încercările de soluționare prin forță a problemei transnistrene sunt contraproductive. Ne așteptăm ca la Chișinău să se înțeleagă ce ar putea însemna un scenariu militar pentru Moldova”, confirmînd că ”orice acțiuni care ar reprezenta o amenințare la adresa militarilor ruși sau a concetățenilor (din regiune; n.r.) vor fi considerate la Moscova în conformitate cu dreptul internațional drept un atac asupra Rusiei”.

Galuzin a mai adăugat că ”regimul Sandu se deosebește nu numai printr-o retorică anti-rusească agresivă, ci și prin luări de poziție concrete ostile, alăturîndu-se sancțiunilor ilegale pe care Vestul colectiv încearcă să le impună Federației Ruse”.

Profesorul și analistul român Ștefan Vlaston consideră că nu este necesară o invazie militară cu trupe terestre, precizînd că ”în Republica Moldova trăiesc 200.000 de etnici ruşi, care vor ajuta Rusia să impună un regim pro-rus la Chişinău. Un desant aerian la Chişinău, venind dinspre Marea Neagră, cu cîteva mii de militari, la care se adaugă forţele ruseşti din Transnistria, ar fi suficiente pentru a anihila forţele de apărare ale Republicii Moldova”. Pe lîngă trupele ruse, Transnistria are și propriile forțe armate, cifrate la circa 5.000 de militari, polițiști și agenți ai serviciului secret. În acest context, Rusia s-ar folosi de același pretext ca și în cazul Ucrainei – ”își apără cetăţenii de teroarea instaurată de actualul regim împotriva lor, îşi apără depozitele de armament şi muniţie, în special cel de la Cobasna”, de care are mare nevoie acum.

Avînd o Armată de 5000 de militari, cu echipamente militare neînsemnate în astfel de condiții, dacă Rusia intenționează să atace Republica Moldova venind dinspre Marea Neagră deoarece terestru nu poate ataca pentru că ar trece prin teritoriul Ucrainei, iar asta printr-o „operațiune specială” destinata apărării transnistrenilor,  o poate face fără o reacţie armată moldovenească. Într-un astfel de scenariu, Republica Moldova ar deveni o victimă deoarece, nefiind membră a NATO, nu are cine să o apere.

Este exclusă cu desăvîrșire varianta prin care România, ca membră a NATO, ar putea apăra militar Republica Moldova, iar asta pentru că Moscova ar considera o astfel de intervenție ca fiind un atac al Alianței Nord-atlantice împotriva Rusiei, dîndu-i astfel ”dreptul de a se apăra chiar și nuclear”. Tocmai din aceste pricini Statele membre ale NATO au acordat ajutoare militare occidentale pentru Armata ucraineană cu condiția neatacării teritoriului rusesc cu acestea.

În perspectivă, Rusia poate ataca Republica Moldova pe fondul competițiilor electorale din SUA, România și alte State europene. La nivelul NATO, nu se întrevede o unanimitate în deciziile politico-strategice din cauza unor partide politice extremiste, naționaliste, suveraniste sau pro-rusești cum sunt AUR – George Simion  și SOS – Diana Șoșoacă în România, premierul slovac Robert Fico, Viktor Orban în Ungaria, iar dacă Donald Trump va redeveni președinte al SUA o decizie a Alianței Nord-atlantice în cazul unei agresiuni rusești asupra Republicii Moldova ar fi extrem de dificilă, motiv pentru care Putin ar considera asta o oportunitate.

Apocalipsa armată cu care Rusia amenință Moldova (2)

Vor cere găgăuzii și transnistrenii alipirea la Rusia?

Mihai CONȚIU

În prima parte a acestui articol, am oferit un tablou general al unor scenarii rusești în raport cu Republica Moldova. Am prezentat părțile cele mai sumbre ale Apocalipsei armate pe care Kremlinul vrea s-o declanșeze împotriva Republicii Moldova, extrem de vulnerabilă în raport cu exteriorul din cîte ați văzut, dar și în plan intern, prin puterea cu care Moscova poate ataca această Țară prin intermediul ”agenților politici” moldoveni pro-ruși. Cu toate acestea, să reținem că soarta războiului din Ucraina va fi decisivă pentru viitorul Republicii Moldova, că Rusia știe prea bine cît de riscant este să deschidă încă un front de luptă în actualul context, dar și că se poate aștepta ”la alte surprize radicale” din partea Occidentului despre care încă nu e cazul să vorbim.

În rîndurile care urmează, ne vom referi la războiul hibrid declanșat de Rusia împotriva Moldovei, la creșterea intensității acestuia, la strategii destabilizatoare și la actorii pro-ruși. Relocarea lui Ilan Șor la Moscova, sub pretextul ”plauzibil” că soția lui trăiește acolo, semnifică, pe de o parte, importanța lui strategică pentru Kremlin în războiul hibrid declanșat împotriva Republicii Moldova, dar, pe de altă parte, mai poate însemna că prezența lui în Israel devenea tot mai șubredă. Logic vorbind, dacă ar fi avut libertatea să aleagă, calitatea de cetățean israelian trăitor în Israel i-ar fi conferit mult mai multă siguranță, securitate personală, spre deosebire de ”cîmpul minat moscovit”.

Deocamdată, el este ”comandantul de oști moldovenești pro-ruse” desemnat de Kremlin. Observăm că din clipa aterizării lui la Moscova acțiunile destabilizatoare au început să se intensifice în dimensiuni ”acoperite”, de parcă nu ar avea nimic de-a face cu intențiile Kremlinului. Voi oferi doar două exemple – protestele fermierilor și cele ale conducătorilor de microbuze. Nu zice nimeni că nu ar avea oarecum dreptate, dar, analizînd cu obiectivitate, avem certitudinea că aceste proteste au fost inspirate de cele din Țările europene, avînd cu totul alte obiective ascunse.

Mișcarea de protest a fermierilor europeni urmăreşte să preseze Guvernele ”să relaxeze normele de mediu” şi ”să îi protejeze de creşterea costurilor şi de importurile ieftine”. Fermierii moldoveni, însă, au două mari revendicări: alocarea subvențiilor pentru motorină și scutirea de taxele de transport pentru utilajele folosite în agricultură și silvicultură. Observați diferențele? Un episod extrem de interesant prin mesajul real pe care-l transmit fermierii este dat de protestele de la Vama Leușeni-Albița și blocarea acesteia. Constatăm, așadar, că, într-un mod ce se vrea a fi subtil, fermierii protestează și blochează o Vamă de la granița cu Uniunea Europeană. Interesant, nu?

Am mai spus-o și cu prilejul altor proteste ale fermierilor din anii trecuți: Pe toată perioada acestor proteste, fermierii cheltuiesc și pierd mai mulți bani decît cer de la Guvern. La urma urmelor, este afacerea lor personală – cu riscuri și beneficii nu tocmai curat contabilizate –, însă nu pot pricepe de ce nu protestează împotriva monopoliștilor din domeniu? Din cîte mi s-au spus, dreptul exclusiv de export este deținut de o singură persoană, de companie moldovenească, iar absolut toți fermierii care vor să-și exporte marfa sunt obligați să recurgă la acest intermediar monopolist. De ce fermierii nu protestează împotriva monopoliștilor moldoveni care importă aceeași marfă produsă și de către localnici, dar o vînd mai ieftin și, astfel, fermierii moldoveni nu-și văd marfa achiziționată de marile lanțuri de magazine, li se alterează din lipsă de cumpărători și pierd sume considerabile? Deocamdată, atît!

Acum cîte ceva despre protestul transportatorilor din 15 Februarie! Relativ conjunctural, mă cunosc foarte bine cu aproape toți transportatorii unui parc auto pe care n-o să-l numesc din motive lesne de înțeles. În seara zilei de 15 Februarie i-am întrebat doar pe cinci șoferi dacă au fost la proteste. Aceștia mi-au spus că au făcut exact ce le-a spus șeful lor cel mare – și-au parcat microbuzele în fața Guvernului, unii cîte două sau trei, le-au lăsat acolo cît li s-a spus, au semnat o listă de prezență, dar habar nu aveau de ce protestează, aceasta fiind responsabilitatea șefilor, iar aici e vorba despre un parc auto de transport interurban pentru călători.

Nu voi intra în amănuntele cerințelor transportatorilor pentru că nu are sens. Și la ora actuală, la fel cum a fost dintotdeauna și noi am tot scris, transportul călătorilor cu microbuze este una dintre cele mai frauduloase afaceri. Bilete legale se cumpără doar de la autogări, nu însă și de la șoferi, care nu eliberează niciodată bilet de călătorie celor care se urcă pe traseu. Astfel, acești bani negri sunt însușiți de șoferi care, la rîndul lor, trebuie să le dea șefilor o anumită sumă fixată de ei. Firește că sunt și excepții, dar extrem de rare, în care cîte un șofer mai eliberează, din senin, bilete la toți pasagerii cînd simte că există pericolul unui control polițienesc pe traseu, iar asta după ce călătorii se urcaseră de mult în mașină.

Cui folosesc aceste proteste? Firește că tuturor forțelor de stînga pro-ruse radicale și, se înțelege, Kremlinului! Aceste proteste au menirea de a accentua faptul că situația socială din Republica Moldova este pe marginea prăpastiei din cauza guvernării proeuropene. În plus, iar Șor a și spus-o, propagandiștii Kremlinului vor să accentueze faptul că sărăcirea populației se datorează ”parcursului proeuropean al Țării care generează pierderea independenței”, iar asta în contextul ”îndepărtării de Rusia și cel al pierderii pieței de desfacere rusești și a CSI”.

Dincolo de cerințele protestatarilor, deducem clar că aceste proteste sunt bine orchestrate în favoarea Rusiei, a intereselor rusești în Republica Moldova. Cinismul provocării lor constă și în faptul că, pentru legitimitatea lor, sunt identificate vulnerabilități reale, așa cum, de exemplu, este cazul motorinei donată de Romînia, iar ”receptorii oficiali moldoveni” n-au putut-o primi deoarece nu au unde s-o… depoziteze. De tot rîsul!

Problema e că și prin aceste manifestații se dorește a fi evidențiată vulnerabilitatea guvernării actuale, care încă nu a găsit ”secretul cifrului comunicării cu oamenii”. PAS nu știe cum să le explice oamenilor că una este realitate protestelor fermierilor francezi împotriva Guvernului Franței, iar alta este realitatea protestelor fermierilor moldoveni împotriva unui Guvern asistat financiar de UE, Occident și organizațiile bancare internaționale pentru ca Țara să poată supraviețui, să facă față sabotajelor politice și economice ale Rusiei agresive tocmai pentru consolidarea unei suveranități și independențe reale.

În paralel cu aceste proteste, pe data de 23 Februarie ”politiciana de meserie” Irina Vlah și-a interpretat rolul încredințat printr-o ”Adresare către cetăţenii Republicii Moldova”, prin care ”a îndemnat cetățenii să dea dovadă de maximă vigilență și să urmărească declarațiile și acțiunile guvernării, în contextul în care guvernarea nu a dorit să afle poziţia poporului în raport cu principiul de neutralitate și nu poate exclude că, la un moment dat, se va recurge la acţiuni şi scenarii periculoase pentru Republica Moldova, pentru cetăţeni”. Observați, așadar, cît de mult seamănă acest mesaj destabilizator și amenințător cu cele ale politicienilor ruși care ”nu au somn de grija Republicii Moldova”!

Subtextul ”Adresării” Irinei Vlah poate anticipa o solicitare din partea Găgăuziei de alipire a regiunii autonome la Federația Rusă sub pretextul rusesc că Republica Moldova își pierde independența prin aderarea la UE. Firește că un astfel de demers, ca să capete amploare, ar fi făcut în tandem cu Transnistria.

În acest scenariu, Rusia s-ar folosi de același pretext ca și în cazul Ucrainei – ”își apără cetăţenii de teroarea instaurată de actualul regim împotriva lor, îşi apără depozitele de armament şi muniţie, în special cel de la Cobasna”, de care are mare nevoie acum.

De la o zi la alta, vom constata cum acțiunile antiguvernamentale, antieuropene și prorusești se vor multiplica și vor crește în intensitate. Ele vor fi executate, pe mai departe, de ”armata politico-civică” a lui Ilan Șor, de noi și noi proteste, de socialiști și comuniști și posibile implicări ale unor grupări de forță formate din sportivi pregătiți, interlopi etc. Nu-i tocmai imposibil de făcut conexiuni între toate aceste fapte descrise, de găsit ”firul lor călăuzitor”, de identificat ”agenții din teren” și de probat că avem de-a face cu o amplă conspirație împotriva Statului Republica Moldova și a independenței Țării. Aici nu e vorba despre o banală sarcină jurnalistică, ci de o imensă responsabilitate a guvernanților și serviciilor speciale!

 

 Televiziunile, razboiul de linga noi si Ion Druta

În cele ce urmează, mă voi referi strict la posturile de televiziune moldovenești, pe care nu are rost să le mai nominalizez, care încă nu sunt sub influența nefastă a Rusiei. Cel mai titrat scriitor al ”literaturii strict moldovenești” este Ion Druță. Absolut toți moldovenii l-au studiat în școală, îl respectă și se mîndresc cu el.

Nu l-am citit și iată de ce! În urmă cu circa 25 de ani, ca să nu-mi irosesc timpul cu lecturi nesemnificative, dar dornic să cunosc scrierile unor autori moldoveni mai notabili, l-am întrebat pe Mihai Cimpoi dacă scrierile lui Ion Druță se ridică măcar la nivelul valoric al celor semnate de scriitorul român Ion Lăncrănjan, fără să-i amintesc pe Rebreanu, Sadoveanu, Preda, Ivașcu, Buzura, Simionescu, D. R. Popescu etc. ”Nici pomeneală!”, mi-a răspuns Cimpoi.

În anul 1990, Academia Română i-a conferit calitatea de ”membru de onoare”. Ion Druță a considerat că este sub demnitatea sa să meargă la București să-și rostească discursul de recepție. S-o fi temut de ruși sau chiar ei i-au recomandat asta? Chiar dacă se consideră scriitor moldovean de limbă moldovenească, decența academică l-ar fi obligat la un astfel de gest. Toți scriitorii ne-români din afara României au considerat și consideră că rostirea discursului de recepție este o notă de respect față de conferirea unei astfel de titulaturi de mare onoare.

Se știe că Ion Druță locuiește la Moscova din 1969. Pe fondul războiului din Ucraina, cam toate televiziunile sunt în goană după știri senzaționale, terifiante și revoltătoare despre atrocitățile săvîrșite de către soldații ruși în această Țară. Diferiți reporteri ori moderatori invită tot felul de comentatori ca să-și dea cu părerea despre ce se întîmplă în Ucraina, despre acțiunile și intențiile agresive ale lui Putin etc.

Constat, însă, că televiziunile la care mă refer sunt în goană doar după știri, reportaje ori emisiuni de dezbateri ”senzaționale convenabil”. Așa cum era și firesc, demonstrînd prin asta că sunt și profesioniste, nici una dintre aceste televiziuni nu a avut curajul să-l sune pe Ion Druță la Moscova și să-l întrebe ce crede despre acest război, pe cine consideră că e vinovat de izbucnirea lui și în ce tabără se postează!

N-au făcut-o pentru că știu ce le va spune Druță și nu vor să riște să ”demitizeze o icoană” din galeria celor inventate de către unii moldoveni, dar sugerate cu sîrg, încă de cînd sunt în viață, de către cei care rîvnesc la… iconizare!

 

Paradoxuri moldovenesti – Ziua Independente si Ziua Limbii Romane

 

Pe data de 27 August, Republica Moldova își sărbătorește Ziua Independenței. O serie întreagă de cutume ne obligă să privim/acceptăm cu seriozitate solemnă tot ceea ce se întîmplă legat de acest prilej. Ziua Independenței cu trupe de ocupație ruse pe teritoriul Țării!

În ziua de 31 August, în Republica Moldova, este marcată Ziua Limbii Române, cu tot felul de manifestări artistice, literare și didactico-academice triumfaliste.

Ziua Limbii Române într-o Țară în care cei mai mulți dintre intelectuali și, culmea!, scriitori nu cunosc gramatica elementară a limbii române!

Ziua Limbii Române într-o Țară în care, după 31 de ani de independență, încă nu a apărut o promoție întreagă de absolvenți universitari care să cunoască gramatica elementară a limbii române, execeptîndu-i pe cei de la filologie, probabil…!

Ziua Limbii Române într-o Țară în care, dacă nu cunoști limba rusă, nu poți ocupa prea multe posturi lucrative, dar dacă știi doar limba rusă, nu și româna, poți ocupa aproape orice post dorești, exeptîndu-l pe cel de Președinte ori pe cel de ministru, nu însă și pe cel de deputat! Ziua Limbii Române…

2006 Editia Scrisa MAI
19
15 ani fara Culianu
Andrei Oisteanu Societate
I

n urma cu cincisprezece ani, pe 21 mai 1991, intr-un grup sanitar al Universitatii din Chicago, un asasin apasa pe tragaci, tintindu-l in cap pe Ioan Petru Culianu. Cel care a studiat minutios modul cum au fost reprezentate calatoriile in lumea de dincolo in istoria culturala si cultuala a lumii a parcurs el insusi drumul fara intoarcere.

"Pas, Ioane, pas, / Du-te far’ necaz, / Pân’ vei trece tu cu dare / Cele grele sapte vame; / tine draga suflete, / Drumul inainte, / Pâna vei ajunge, / Unde se infrânge / Drumul jumatate / Ce locuri desparte, / Acolo sa stai / Si seama s-o iai, / Spre stânga sa nu-mi dai, / Caci in partea stânga / E calea cea strâmba, / Strâmba si-astupata, / Cu lacrimi udata, / Ci sa dai in mana dreapta, / Ca-i calea curata, / Cu mese intinse, / Cu faclii aprinse, / Cu câmpuri arate, / Cu flori semanate, / Flori tu vei culege / si doru-ti va trece."

Acest omor cu sânge rece pare sa aiba sensuri simbolice, parca indelung cautate pentru asasinarea unui savant preocupat anume de descifrarea simbolurilor. Profesorul Anthony Yu a considerat ca este vorba chiar despre "un omor cu semnificatie rituala". Glontul a fost tras in ceafa ("O tipica executie in stil KGB-ist", a comentat ulterior Ion Pacepa); crima s-a produs in ziua Sfintilor Constantin si Elena (onomastica mamei lui Ioan Petru Culianu), intr-un "loc spurcat" (revista România Mare a exultat, sustinând ca WC-ul este locul ideal pentru uciderea unui "tradator de neam si tara"). Pe biroul sau de profesor la Divinity School, la Catedra "Mircea Eliade" de Istorie a Religiilor, Culianu tocmai lasase din mâna un exemplar de semnal al noii sale carti: Out of this World. Otherwordly Journeys from Gilgamesh to Albert Einstein (Shambhala, Boston, 1991).

De atunci, politia americana, FBI, Serviciul Român de Informatii par sa fi amutit. Nimeni nu stie nimic. Nici cine a comandat asasinatul, nici de ce, nici cine l-a infaptuit. Un mister dureros si jenant, cu care - incet-incet - pare sa ne obisnuim cu totii. Nici arhivele Securitatii, cu dosarele "aranjate" sau chiar distruse, nu ne dau vreun raspuns. "Dosarul Culianu" se opreste la 1972, anul plecarii sale din tara, cu toate ca se stie cu siguranta ca agentii Departamentului de Informatii Externe si ambasadele române din Italia si Olanda au continuat sa-i "monitorizeze" miscarile. Dosarele de Securitate ale prietenilor si corespondentilor sai din România au fost cu atentie "curatate". Astfel, in dosarul meu primit de la CNSAS am gasit corespondenta cu Eliade, de pilda, dar nu si pe cea cu I.P. Culianu. De asemenea, in dosar nu se regaseste nici o referire la intâlnirea noastra din Olanda (1984) si nici la relatia epistolara ulterioara. Zilele trecute, SRI a anuntat ca va preda CNSAS cartoteca, microfilmele, toate dosarele, ba chiar si "procesele verbale de distrugere a unor dosare ale Securitatii". Vom sti, poate, care dosare au fost distruse (am indoieli in aceasta privinta), dar nu vom mai sti niciodata ce contineau ele. Pe de alta parte, generalul (r) Nicolae Plesita, seful DIE in anii ‘80, a recunoscut ca avea in subordine un serviciu "Lichidari", care opera in rândul exilului românesc. "Au fost câteva zeci de executati de oamenii nostri sau de intermediari", a declarat el cu seninatate si cinism (Gândul, 15 iunie 2005). Se stie ca moravurile si naravurile Securitatii au continuat sa functioneze si dupa decembrie 1989.

Peste câteva luni, in perioada 19-23 septembrie 2006, se va desfasura la Bucuresti Congresul European de Istorie a Religiilor. Pentru prima data un astfel de eveniment va avea loc intr-un oras din Europa de Est. Atât Eliade, cât si Culianu nu puteau decât sa viseze ca la Bucuresti sa-si dea intâlnire cei mai importanti istorici ai religiilor din lume. Culianu, care ar fi avut azi 56 de ani, ar fi fost cu siguranta un invitat de onoare la congres, daca nu chiar unul dintre principalii sai organizatori. Comunicari referitoare la operele celor doi istorici români ai religiilor vor fi prezentate in cadrul uneia dintre sectiunile congresului, intitulata Mircea Eliade si mostenirea sa.

In urma cu doua decenii, la 22 aprilie 1986, când Mircea Eliade trecea in nefiinta, Culianu scria: "Lumea nu va mai fi niciodata aceeasi fara Mircea Eliade". Cred ca pot sa-l parafrazez: "Lumea nu va mai fi niciodata aceeasi fara Ioan Petru Culianu".



Redau mai jos doua dintre scrisorile pe care le-am schimbat cu Ioan Petru Culianu dupa intalnirea pe care am avut-o in Olanda, la Universitatea din Groningen, pe 30 octombrie 1984. Scrisoarea mea din 6 mai 1986 a fost gasita in "Arhiva Culianu" de Tereza Culianu-Petrescu, sora savantului. Ii multumesc ca mi-a oferit o copie spre publicare. Fotografia lui Culianu de pe coperta revistei 22 este, se pare, inedita. A fost facuta cu aproximativ un an inainte de asasinat, in martie 1990, la Arezzo, de profesoara italiana de estetica Grazia Marchianò (careia ii multumesc). A fost ultima data când I.P. Culianu s-a aflat in Italia, fiind invitat de Grazia Marchianò si Elémire Zolla ca visiting professor la Universitatea din Siena-Arezzo.



RIJKSUNIVERSITEIT

INSTITUUT VOOR ROMAANSE TALEN

GRONINGEN

Groningen, 4 ianuarie 1985



Draga Domnule Oisteanu,



Multumesc pentru urari, urandu-va la randul meu La Multi Ani! si buni.

Am primit si scrisoarea, insotita de doua articole. Le-am citit pe toate cu interes.

Ma veti ierta cu cele doua carti iesite de curand la Paris - va trebui sa asteptati pana ce imi voi reintregi stock-ul (epuizat).

Multumesc pentru interviu. Sa vedem ce se intampla. D-l (Romulus) Vulcanescu v-a spus de ce n-a publicat articolul (inedit!) trimis la Ethnologica?

Adresa de la Visible Religion (n-ati primit numarul expediat la Amsterdam?) este: Prof. Dr. H.G. Kippenberg (Director), Theological Faculty, University of Groningen, Groningen, The Nederlands.

Pentru Numen, va puteti adresa Prof. Dr. Heerma van Voss, Theological Faculty, University of Utrecht, Utrecht, The Nederlands.

Cu cele mai bune urari de sanatate si noroc,



Ioan Culianu



*

Bucuresti, 6 mai 1986



Stimate Ioan Petru Culianu,



V-am trimis (prin posta de imprimate) Revista de istorie si teorie literara, nr. 3/iulie - sept. 1985, care a aparut de curand si in care este publicat dialogul nostru purtat la Groningen in toamna anului 1984 (deci, teoretic, a fost publicat la mai putin de un an de la consemnare). Publicarea dialogului s-a dovedit a fi mai putin usoara decat imi imaginam eu (a fost refuzat, pe rand, de Viata Româneasca, Vatra, Ethnologica), dar nu imposibila, cum credeati dumneavoastra. Pana la urma ma bucur ca a aparut in RITL - o revista foarte citita in ultimul timp (astazi una dintre cele mai serioase si interesante reviste culturale românesti).

Sa vedem care vor fi ecourile! Este posibil ca, in aceasta situatie, dl (Romulus) Vulcanescu sa consimta sa publice dialogul in engleza in Ethnologica (a carei aparitie se amana, din pacate, de la un trimestru la altul). Probabil ca veti primi RITL si pe alte cai, dar este de datoria si nu mai putin placerea mea de a v-o trimite primul. Ma bucur sincer ca acest inceput de colaborare s-a dovedit a fi fructuos pentru receptarea operei dumneavoastra in România si sper din toata inima sa fie vorba doar de un inceput si colaborarea noastra sa continue.

In alta ordine de idei, am citit, "cu creionul in mana", cartea pe care ati avut amabilitatea sa mi-o trimiteti (Expériences de l’extase), lucrare care mi s-a parut extrem de interesanta si in care am gasit nenumarate idei si informatii utile, care isi vor gasi locul in cartea pe care o pregatesc acum: Ordine si Haos. Un model mitic al Universului (daca aveti posibilitatea

sa-mi trimiteti si Eros si magie…, v-as fi

indatorat).

Asteptand un semn de confirmare de primire a revistei si a prezentei scrisori,

inchei aici, asigurandu-va de toata stima si prietenia mea.

Cu cele mai bune ganduri,

Andrei Oisteanu



P.S. Mi-e greu sa gasesc cuvintele potrivite pentru a spune cat de profund ma

intristeaza si ma doare trecerea in nefiinta a lui Mircea Eliade.

P.S.2. Dupa cate am inteles un articol al dvs. urmeaza sa apara in Ethnologica si altul (cu foarte mari sanse) in RITL nr. 4/85 (numarul imediat urmator celui cu interviul, care urmeaza sa apara curand). Sa vedem ce se intampla!

DOSARUL CULIANU: Executie in closet Autor: 20 Oct 2009 Comentarii: 0Vizualizari: 1137voteaza!
12345Profesorul iesean Ioan Petru Culianu, un oponent al regimului Ceausescu transformat intr-un adversar de temut al puterii de la Bucuresti, dupa 1989, si-a gasit sfarsitul in closetul Universitatii din Chicago. A fost executat, in 1991, cu un pistol de calibru mic, cu un singur foc tras in cap, de aproape. Dupa 18 ani, Departamentul de Politie din Chicago si FBI nu l-au prins pe asasint n In acest caz, au fost vehiculate mai multe ipoteze, niciuna dovedita insa.

A fost discipolul lui Mircea Eliade si unul dintre cei mai mari istorici ai religiilor, dar si un fervent anticomunist, desi a avut carnet de membru PCR. Profitand de pozitia sa, in 1972 a reusit sa fuga din tara, in Italia. Apoi s-a stabilit in Olanda si, in 1986, a plecat in Statele Unite ale Americii. Aici si-a gasit sfarsitul, in 1991, dupa o serie de articole si declaratii indreptate contra noului regim de la Bucuresti. Asasinul lui Ioan Petru Culianu nu a fost gasit niciodata, desi politistii americani si agentii FBI au dat mereu asigurari ca se ocupa foarte atent de acest caz. Inca din 1991 au aparut mai multe ipoteze asupra asasinatului. Cel mai mult s-a discutat de o asasinare politica, executata de serviciile secrete. Printre ei, jurnalistul si profesorul Ted Anton, cel care si-a transcris ancheta din cazul Culianu intr-o carte. "Volumul acela este mai complet decat dosarele intocmite de Politie", spune acum Tereza Culianu Petrescu, sora lui Ioan Petru Culianu.

Un comunist convins
Pana in 1972, anul plecarii in Italia, cu o bursa, Ioan Petru Culianu a fost membru PCR. De altfel, daca nu ar fi avut in buzunar carnetul rosu, nu ar fi obtinut bursa si nu ar fi parasit niciodata Romania. Acest mic detaliu din trecutul sau este trecut cu vederea de aproape toti cei care vorbesc acum despre moartea sa. De altfel, trecutul comunist al lui Culianu isi are radacinile in bunicul din partea mamei, profesorul universitar Petru Bogdan. In concluzie, autoritatile Republicii Socialiste Romania nu au avut nici un motiv sa nu-l sprijine pe Ioan Petru Culianu in obtinerea unei burse in Italia. Mai mult, latura comunista a lui Culianu a fost evidenta si prin apropierea de organizatia anarhista Brigazile Rosii, prin iubita sa, Paola (arestata in 1977 pentru o afacere cu arme).

Anticomunist
Dupa episodul "defectarii" din Italia, unde Culianu a cerut azil politic, desi familia ii era in Romania, au urmat cativa ani de sedere in peninsula. A studiat la Universitatea din Milano, intre 1973 si 1976, dupa care s-a stabilit in Olanda. Protejat al lui Mircea Eliade, a fost indreptat de acesta, in 1986, spre Statele Unite ale Americii, mai precis spre Chicago. Abia pe taram american, Culianu si-a aratat cea de-a doua latura: aceea de anticomunist. A inceput sa fie un critic foarte dur si extrem de lucid al regimului comunist din Romania, iar dupa 1989 a atacat regimul Ion Iliescu, pe care l-a considerat neocomunist. "Revolutia l-a prins extrem de entuziasmat de schimbarile din Romania. Dar, schimbarea de regim l-a dezamagit profund. A inceput sa fie extrem de critic la adresa lui Ion Iliescu si s-a implicat in activitati care promovau optiuni politice diferite, inclusiv in jurul Casei Regale", a spus Stejarel Olaru, directorul general al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului in Romania (IICCR). Stejarel Olaru a investigat, la randul sau, asasinarea lui Ioan Petru Culianu si a vizitat in numeroase randuri autoritatile americane, pentru a le cere sa rezolve misterul.

O crima suspect de perfecta
Asasinatul a avut loc in 1991, pe 21 mai, in sediul Divinity School din cadrul Universitatii din Chicago, unde Ioan Petru Culianu (41 de ani) era profesor invitat. Ted Anton, jurnalistul care a a facut o treaba mult mai buna decat toata Politia americana si FBI-ul in acest caz, a reconstituit ultima zi din viata cunoscutului profesor iesean, pas cu pas. Profesorul a sustinut cursuri in acea dimineata, a avut cateva intalniri cu studentii, iar dupa aproximativ doua ore de la ultimul curs a fost descoperit mort, in toaleta aflata in apropierea biroului sau. Impuscat in cap, de la distanta foarte mica (aproximativ jumatate de metru), cu o arma de calibru mic (.25, dupa datele oficiale ale expertizei balistice). Reconstituirea a aratat ca ucigasul a fost in cabina alaturata celei in care se afla profesorul. La un moment dat, s-a ridicat peste zidul despartitor, i-a apropiat arma de cap (de dimeniuni foarte mici, cel mai probabil) si a tras un singur foc, dupa care a disparut. La locul crimei nu a fost gasit tubul gol de la cartus si nici o urma a asasinului. Din schemele realizate la fata locului, a rezultat clar ca asasinul a patruns din zona liftului si tot pe acolo a disparut, fara sa lase nicio urma.

Vinovat de politica
Jurnalistul Ted Anton a refacut, in afara de traseul din ultima zi a eminentului profesor iesean si traseul de dupa 1990 al acestuia. Un oponent de temut al presedintelui Ion Iliescu, al carui regim l-a criticat in zeci de articole din presa si in numeroase interviuri despre care in Romania nu se auzea niciodata nimic. "La inceput, politia a banuit ca asasinatul este opera vreunui student sau coleg al profesorului, eventual a unui practicant al artelor oculte pe care acesta le studiase. Dar investigatiile nu au condus pe acest drum. Ceea ce au descoperit, despre ultimii doi ani din viata lui Culianu, a fost ca ataca frecvent regimul Iliescu. A primit numeroase amenintari cu moartea inainte de asasinat", sustine Ted Anton, in cartea in care a inclus investigatia, "Eros, Magie si Asasinarea profesorului Culianu".

Sustinator al Regelui Mihai
In aprilie 1991, cu o luna inainte de a fi ucis, Petru Culianu l-a gazduit pe Regele Mihai la Universitatea din Chicago, spunand, mai tarziu, ca acesta ar fi singura solutie pentru stabilitate in Romania. Cu trei zile inainte de a fi ucis, si-a anulat o calatorie in Romania, pe care o planificase demult, pentru a participa la o conferinta la Academia Romano-Americana, scoala cunoscuta peste Ocean pentru lupta anticomunista. In aceeasi perioada, si-a anuntat sora ca primeste amenintari de la un grup de dreapta (este vorba despre Vatra Romaneasca, dupa toate probabilitatile).

Amenintat cu mult timp inainte
Ioan Petru Culianu se temea pentru viata sa si exista dovezi in acest sens. La Universitate ceruse sa-i fie schimbate incuietorile si credea mereu ca este urmarit. "A inceput sa primeasca telefoane de amenintare, mai mult, credea ca este urmarit. {i probabil ca a avut dreptate, desi, in acea perioada, prietenii spun ca avea mai mut senzatia ca devine paranoic decat ca este cineva dupa el mereu. S-a plans prietenilor despre ce i se intampla, apoi i-a fost sparta casa si i-au disparut mai multe dischete. Autoritatilor americane nu a avut motiv sa li se planga, v-am spus, credea mai mult ca devine paranoic decat ca este tinta cuiva", a spus Stejarel Olaru, directorul general al IICCR.

Ucigas profesionist
Baia de la etajul trei in care profesorul Culianu a fost asasinat este un loc linistit. La vremea aceea, pe unul dintre capacele de toaleta a fost gasita o zvastica, dar s-a ajuns la concluzia ca nu are legatura cu acest caz. Culianu a murit in timpul pauzei de masa de o ora, fara ca sutele de oameni de pe holurile universitatii sa remarce prezenta unui strain. Ucigasul a stat asezat pe un closet, langa acea cabina in care a intrat Culianu, si a indreptat arma spre ceafa profesorului, fara ca acesta sa-si dea seama de pericol. Singurul glonte tras si-a taiat drum prin creier si a facut sa explodeze o nara, la iesirea din corp. Nimeni nu a vazut cand a disparut ucigasul, iar arma nu a fost niciodata gasita. Asupra lui Culianu s-au gasit toate bunurile, banii si cheile. Ucigasul a fost atat de precis incat, dupa cateva minute, cand a intrat un student in baie, nu erau inca urme de sange pe jos, ci doar se vedea o mana atarnand. Scena crimei l-a facut pe legistul Robert T. Stein sa exclame: "Oamenii astia stiau ce fac! Pentru a ucide cu un singur foc, cu o arma de calibrul .25, nu e usor". Asupra cazului Culianu s-a pronuntat si fostul sef al Directiei Securitatii Statului, Ion Pacepa, protejat de autoritatile americane dupa ce a fugit peste Ocean: "E un asasinat in stil KGB, un singur foc de arma in spatele capului".

Evenimentele de dupa
Dupa uciderea lui Culianu au iesit la iveala numeroase evenimente stranii, zvonuri si tentative de dezinformare. La o zi dupa asasinat, un pachet de carti trimis de acesta Regelui Mihai, la Geneva, s-a intors la destinatar, deschis si gol. Cu o zi inainte de crima, cineva a sunat la familia si prietenii lui Andrei Condrescu, alt roman exilat, prieten apropiat al lui Culianu, sa anunte ca acesta s-a sinucis. Condrescu a spus ca stie de unde s-au dat telefoane la rudele sale si la prieteni, dar ii este teama sa spuna identitatea celui care a sunat. S-a limitat doar la "imprastierea de astfel de dezinformari este o strategie tipica a Securitatii".
"Libertatea a publicat atunci ceva ce au denumit raportul Politiei din Chicago in cazul Culianu. In raport se preciza ca niciun serviciu de informatii nu a fost implicat in asasinarea fratelui meu. Politia din Chicago a dezmintit raportul, spunand ca nu-i apartine", a precizat Tereza Culianu Petrescu. Un alt amanunt atrage atentia in cazul Culianu. Pe 7 iunie 1991, intr-o conferinta de presa, Ion Iliescu a comentat pe marginea asasinatului, spunand ca "un inalt oficial american i-a spus ca nu a fost o crima politica". Imediat dupa aceea, Departamentul de Stat american a precizat ca nici un oficial nu a facut un astfel de comentariu.
La 18 ani de la maortea reputatului profesor iesean, misterele persista inca. {i, cu fiecare luna care trece, sansele de aflare a adevarului, a asasinului, se diminueaza semnificativ.

..............


Ioan Petru Culianu alaturi de logodnica sa Hillary Wiesner cu care urma sa se casatoreasca


Ipotezele asasinatului
Asasinarea cunoscutului profesor iesean a dat nastere la mai multe ipoteze. Unele au fost formulate oficial si au fost luate in calcul de anchetatorii americani, altele au fost simple speculati de presa sau ale diferitelor persoane din anturajul profesorului.

- Ar fi fost un asasinat religios. Crima a avut loc de Constantin si Elena
- Batranii legionari de origine romana din zona Chicago au fost deranjati de faptul ca tanarul savant incepuse sa ia distanta fata de ideile politice ale mentorului sau (s-a speculat o apropiere a lui Mircea Eliade de miscarea legionara). Mai mult, era pe punctul de a se casatori cu o evreica si, spun unii apropiati, de a se converti la mozaism.
- Ipoteza cea mai vehiculata: fostii securisti ramasi activi in strainatate au fost deranjati de criticile acide la adresa noului regim politic
- Culianu a fost homosexual si a fost ucis de un iubit, gelos pe noua sa relatie cu o femeie
- Culianu a fost asasinat la comanda iubitei sale, Hillary Wiesner, care ar fi dorit sa incaseze asigurarea de 150.000 de dolari
- Culianu a fost ucis pentru a fi jefuit. Dar, asupra cadavrului s-au gasit toate bunurile si banii.
- Profesorul a facut parte dintr-un cartel de droguri. Ultimul numar de telefon pe care l-a apelat inainte de asasinat a fost de la un post telefonic de la Medelin, Columbia
- Profesorul roman ar fi fost in conflict cu mai multi colegi de la Universitate

Oamenii fostei Securitati?
Chiar daca anchetatorii americani nu l-au gasit, de 18 ani, pe autorul (sau autorii) crimei, asta nu inseamna ca oamenii Politiei din Chicago sau ai FBI nu au banuieli. "Am fost acolo si-am vorbit cu cei care au cazul. Ei spun asa: cazul Culianu este in atentia Politiei, asistate de FBI. Este in categoria asa numitelor «cold cases», cazuri in care nu s-au gasit faptuitorii, dar care nu vor fi inchise niciodata, asteptandu-se un moment favorabil care sa aduca noi informatii. Suspiciuni exista si se refera la cetateni romani. Ei spun ca nu este neaparat o implicare a serviciilor romanesti asa cum le stim acum, SRI, SIE, ci o implicare a unor fosti ofiteri ai Securitatii, reactivati dupa 1990 tocmai pentru a rezolva astfel de probleme. In cazul lui Culianu, puterea de la Bucuresti, din 1989, a fost deranjata de activitatea publicistica intensa a acestuia indreptata impotriva ei", a declarat Stejarel Olaru, directorul general al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului in Romania.

Vatra Romaneasca
Ted Anton, cel care a reconstituit ultimele clipe ale lui Ioan Petru Culianu si a incercat sa arate ca ucigasii trebuie cautati in Romania, a adus in discutie o grupare numita Vatra Romaneasca. Ce se stie despre aceasta organizatie? A fost creata la inceputul anilor '90, la Cluj, ca reactie la aparitia UDMR, iar bratul politic al organizatiei a fost PUNR.


..............

"Personal, dupa toate discutiile pe care le-am avut cu oameni de peste Ocean si din Romania, inclusiv cu cei care au anchetat asasinatul, cred cu tarie in varianta crimei comandate politic", Stejarel Olaru, directorul general al IICCR.

"Dupa atatia ani, nu stim absolut nimic oficial. Doar ca ei cerceteaza cazul si nu-l vor inchide. Foarte incurajator. Cazul cumnatului meu este definitoriu pentru Romania si pentru ce s-a intamplat aici dupa 1989", Dan Petrescu, scriitor iesean, dizident inainte de 1989.


"Daca vreti, americanii si-au facut datoria. Ne-au spus mereu ca nu inchid dosarul si-l cauta pe asasin", Teresa Culianu Petrescu, sora profesorului ucis

..................

CV-ul lui Culianu


Ioan Petru Culianu s-a nascut la Iasi, pe 5 ianuarie 1950. A absolvit initial sectia de italiana de la Facultatea de Limbi si Literaturi Straine a Universitatii din Bucuresti. Fiind membru PCR, a primit o bursa si a reusit sa plece in Italia. Vorbea fluent sase limbi.
Culianu si-a continuat studiile in strainatate, la Milano, Sorbona (unde a obtinut doctoratul de Stat). In paralel, a predat la mai multe universitati cunoscute atat din Europa cat si din Statele Unite ale Americii. A avut scrieri atat in limba romana cat si in italiana si engleza, carti sau studii despre istoria religiilor.
Strabunicul sau patern, matematicianul Nicolae Culianu, junimist, apropiat al lui Titu Maiorescu, a fost rector al Universitatii din Iasi (1880-1898). Bunicul din partea mamei, Petru Bogdan a fost intemeietorul primei catedre de chimie fizica din tara, simpatizant comunist, fiind alternativ rector si prorector la Cuza, intre 1926 si 1940.

IOAN PETRU CULIANU
in memoriam


Ioan Petru Culianu (n. 5 ianuarie 1950, Iaşi - d. 21 mai 1991, Chicago), istoric al religiilor, scriitor şi eseist de origine română. A fost profesor de istoria religiilor si istoria creştinismului la Divinity School, University of Chicago. Discipol, colaborator şi prieten al lui Mircea Eliade. A fost asasinat la 21 mai 1991.

Biografie
Ioan Petru Culianu a absolvit iniţial secţia de italiană a Facultăţii de Limbi Romanice, Clasice şi Orientale a Universităţii din Bucuresti. Reuşeşte să plece, în iulie 1972, la cursurile de vară de la Perugia, Italia, unde va solicita azil politic. Vorbea fluent şase limbi.

A descoperit Occidentul altfel decât cum îl aflase în cărţi, adică secularizat şi invadat de nihilism, cum cugeta în "Religie şi putere". Pe acest drum, pe care şi l-a dorit mai mult ca orice, au existat dorinţa de a se călugări într-o mânăstire din Appia, lunile petrecute în lagărul de refugiaţi din La Latina, după ce i se terminase bursa, o încercare de sinucidere şi, dintr-o dată, succesul la concursul, dat de acest străin necunoscut şi neexperimentat, pentru postul de asistent al marelui Ugo Bianchi, profesorul de istoria religiilor de la "Università Cattolica del Sacro Cuore" din Milano. Aici, între 1973 - 1976 îşi alege ca arie principală de cercetare istoria creştinismului timpuriu şi a dualismului religios.

Se va stabili apoi în Olanda, în 1976 şi, ulterior, în SUA în 1986, chemat întâi ca visiting professor, apoi ca profesor titular la Divinity School, Universitatea din Chicago. A fost un prieten şi discipol al lui Mircea Eliade.

Doctorat de Stat la Sorbona (Paris IV) în ianuarie 1987, cu teza Recherches sur les dualismes d'Occident. Analyse de leurs principaux mythes, sub conducerea profesorului Michel Meslin.

Specializat în gnosticism, creştinism timpuriu, istoria şi cultura Renaşterii, este autorul unor cărţi de mare răsunet, scrise în franceză, engleză sau italiană şi cu ediţii în toate limbile de circulaţie ale lumii, cum ar fi: Eros et magie à la Renaissance. 1984, Dictionnaire des religions 1990, The Tree of Gnosis: Gnostic Mythology from Early Christianity to Modern Nihilism 1992 sau Out of this World. Otherworldly Journeys from Gilgamesh to Albert Einstein 1991.

Până la moartea sa, reuşise să înveţe perfect 8 limbi. Avea statutul paradoxal de om de ştiinţă şi clarvăzător, practicant al mai multor tehnici de divinaţie, care le spunea studenţilor că "totul e în minte". Ioan Petru Culianu era întotdeauna presat de timp şi se temea că iroseşte prea mult timp, spunându-le celorlalţi că va muri tânăr. Ca şi omul de ştiinţă, scriitorul nu rezista ispitei de a citi viitorul. Iar viitorul României, ţara pe care o părăsise în secret, fără măcar a-şi anunţa familia de la Iaşi, îl prezisese în 1986, într-o povestire SF pe care puţini au luat-o în seamă : "Intervenţia zorabilor în Jormania ", o farsă ce anticipează nu doar evenimentele din decembrie, ci şi desfăşurarea şi efectele lor.

Implicare civică
Ioan Petru Culianu a fost un critic foarte dur şi lucid al regimului politic comunist (înainte de decembrie 1989). Atacă virulent regimul neocomunist al lui Ion Iliescu (după revoluţie, pe care o considera, de fapt, o lovitură de stat pusă la cale în primul rând de K.G.B., care i-a sprijinit pe beneficiarii ei ulteriori). Acuză lipsa de responsabilitate, solidaritate şi civism a poporului român şi mai cu seama a intelectualilor din ţară. Acuză în numeroase articole, publicate în 1989 şi 1990 în săptămânalul "Lumea libera românească" din New York (adunate postum in volumul Păcatul împotriva spiritului), lipsa de valori morale a culturii române.

Asasinare
A fost asasinat la 21 mai 1991, la Chicago, în plină forţă creatoare, în clădirea Universităţii din Chicago. Crima nu a fost elucidată.

Înainte de asasinare primise scrisori de ameninţare cu moartea; ameninţările se intensificaseră în urma publicării unui interviu incendiar în Revista 22 din 5 aprilie 1991, ca şi în urma vizitei la Chicago a fostului suveran al României, Regele Mihai I, şi a familiei regale, în aprilie 1991. Pe fondul unei puternice campanii antiregaliste care se desfăşura în România, Ioan Petru Culianu a militat pentru o schimbare de regim, pentru revenirea Regelui în ţară.

Există însă o pistă mai interesantă: Culianu era expert în cabala, magie şi ritualurile sectelor. Unii au spus că susţinători fanatici ai unor grupări secrete i-au curmat viaţa. Jurnalistul american Ted Anton: “Este clar că ceva anume în scrierile lui Culianu sfida raţionalul. Cumva a convins pe cineva că reprezintă un pericol. Culianu a crezut întotdeauna că un scriitor, atunci când manipulează cuvintele, manipulează şi lumea întreagă. Era un învăţat care, dacă iubea ceva, iubea puterea creativă a gândirii mistice, pe care o considera pierdută în lumea modernă. Plănuia să publice o Enciclopedie a Magicului după modelul Istoriei Religiilor a lui Mircea Eliade. Poate că cineva nu dorea ca această carte să vadă lumina tiparului.” Anthony Yu, prieten şi coleg al dispărutului, îi spunea aceluiaşi jurnalist: "Locul crimei este semnificativ din punct de vedere ritual. Toaleta este un loc care implică umilire simbolică şi fizică, murdărire, impuritate; este cel mai profan loc în care să-ţi sfârşeşti viaţa. De fapt, m-am întrebat adesea dacă nu a fost un omor religios".



Scrieri în limbi străine
Mircea Eliade, Assisi, Cittadella Editrice, 1978
Iter in silvis : Saggi scelti sulla gnosi e altri studi, Messina, EDAS, 1981
Religione e accrescimento del potere, în G. Romanato, M. Lombardo, I.P. Culianu, Religione e potere, Torino, Marietti, 1981
Psychanodia I : A Survey of the Evidence Concerning the Ascension of the Soul and Its Relevance, Leiden, Brill, coll., Etudes préliminaires aux Religions Orientales dans l'Empire Romain, 1983
Eros et magie à la Renaissance. 1484, Paris, Flammarion, 1984
Expériences de l'extase. Extase, ascension et recit visionnaire, de l'Hellénisme au Moyen-Age, Paris, Payot, 1984
Gnosticismo e pensiero moderno: Hans Jonas, Roma, L"Erma" di Bretschneider, 1985
La collezione di smeraldi, Milano, Jaca Book, 1989
I miti dei dualismi ocidentali, Milano, Jaca Book, 1989
Les Gnoses dualistes d'Occident. Histoire et mythe, Paris, Plon, 1990
Eliade / Culianu, Dictionnaire des religions, Paris, Plon, 1990
Out of this World. Otherworldly Journeys from Gilgamesh to Albert Einstein, Boston, Shambhala, 1991
The Tree of Gnosis. Gnostic Mythology from Early Christianity to Modern Nihilism, San Francisco, HarperCollins, 1992
Studii de istorie a religiilor
Eros şi magie în Renaştere. 1484, Bucureşti, Nemira, 1994, 1999; Iaşi, Polirom, 2002
Călătorii în lumea de dincolo, Bucureşti, Nemira, 1994,1999; Iaşi, Polirom, 2003, 2007
Gnozele dualiste ale Occidentului. Istorie şi mituri, Bucureşti, Nemira, 1995; Iaşi, Polirom, 2004
Eliade/Culianu, Dicţionar al religiilor, Bucureşti, Humanitas, 1993, 1996; Iaşi, Polirom, 2007
Arborele gnozei: mitologia gnostică de la creştinismul timpuriu la nihilismul modern, Bucureşti, Nemira, 1999; Iaşi, Polirom, 2005
Experienţe ale extazului, Bucureşti, Nemira, 1997; Iaşi, Polirom, 2004
Psihanodia, Nemira, 1997; Polirom, 2006
Mircea Eliade, Nemira, 1995, 1998; Polirom, 2004
Păcatul împotriva spiritului, Nemira, 1999; Polirom, 2005
Religie şi putere, Nemira, 1996; Polirom, 2006
Studii româneşti I. Fantasmele nihilismului. Secretul doctorului Eliade, Nemira, 2000; Polirom, 2006
Gnosticism şi gîndire modernă: Hans Jonas, Polirom, 2007
Jocurile minţii.Istoria ideilor, teoria culturii, epistemologie, Polirom, 2002
Iocari serio. Ştiinţa şi arta în gîndirea Renaşterii, Polirom, 2003
Cult, magie, erezii. Articole din enciclopedii ale religiilor, Polirom, 2003
Dialoguri întrerupte. Corespondenţă Mircea Eliade - Ioan Petru Culianu, Iaşi, Polirom, 2004
Ficţiune
Pergamentul diafan,Bucureşti, Nemira,1994
Pergamentul diafan. Ultimele povestiri, Bucureşti, Nemira, 1996; Iaşi, Polirom, 2002
Hesperus (roman), Bucureşti, Univers, 1992; Bucureşti, Nemira, 1998; Iaşi, Polirom, 2004
Arta fugii, Iaşi, Polirom, 2002
Jocul de smarald (în colaborare cu H.S. Wiesner) (roman), Iaşi, Polirom, 2005
Opere scrise in colaborare
Dicţionar de istorie a religiilor (în colaborare cu Mircea Eliade)
Referinţe: ro.wikipedia.org


Ioan Petru Culianu şi Mircea Eliade (1986)

Agenda Casei Regale
24 mai 1999
"Daca traia Corneliu Coposu, alta ar fi fost situatia Romaniei", afirma M.S Regele Mihai

Intr-un interviu acordat revistei de limba romana din Danemarca, " Dorul ", Majestatea Sa Regele Mihai I a facut mai multe declaratii despre situatia de astazi din Romania. Intrebat daca situatia din Romania ar fi fost astazi alta daca ar fi trait Corneliu Coposu, Majestatea Sa Regele a raspuns : " Eu sunt convins ca da! Este o imensa pierdere pentru Romania, din punct de vedere politic, din punct de vedere romanesc. In acelasi timp, este o imensa pierdere pentru Familia noastra, pentru ca el a fost nu numai omul politic care a fost, a fost un prieten foarte devotat noua! Pierderea lui Corneliu Coposu este o pierdere inestimabila". Despre o posibila reunificare a Romaniei cu Basarbia, Regele Mihai a afirmat: "Unirea cu fratii nostri din Basarabia, mi se pare un act normal, pentru rectificarea unei nedreptati istorice! Dar cum am mai spus, aceste lucruri depind de fratii nostri de dincolo de Prut. Nu cred ca putem da vina pe o singura persoana, pentru neindeplinirea acestei uniri pana acum. Poate ca noi toti avem o vina. Daca Romania ar fi fost mai prospera, din punct de vedere economic, mai atragatoare fata de basarabeni, s-ar fi realizat poate si reunificarea... Punerea casei noastre in ordine este importanta pentru unitatea noastra nationala, iar aceasta responsabilitate este la Bucuresti! Cei mai multi politicieni de la Chisinau au fost educati la Moscova, asa ca au putin interes fata de reunificare. Daca devenim puternici si prosperi, aceasta problema ar putea sa se schimbe mai repede". In legatura cu renuntarea de catre Bucuresti la teritoriile sale, Regele Mihai a afirmat in interviul amintit : " Eu nu sunt asa de convins ca noi am renuntat defintiv la teritoriile noastre ! Desigur, fara o intelegere cu vecinii nostri nu va putea avea loc nici o investitie majora pentru exploatarea petrolului din Marea neagra. Decizia corecta a oricarui guvern trebuie sa fie un echilibru intre dorinta si realitate. Pe de alta parte, o viitoare schimbare de frontiera trebuie facuta intr-un anumit sens, altfel, occidentalii se vor uita foarte urat la noi !... Este totusi o situatie delicata, dar nu trebuie sa disperam pentru asta". In alta ordine de idei, Regele Mihai a fost intrebat si despre opinia sa in privinta declaratiei doamnei Zoe Petre potrivit careia moralitatea nu are ce cauta in politica. "Asta am vazut si eu, intr-un interviu pe care ea l-a dat unui jurnal, mi se pare ca era revista "22".Am ramas foarte mirat. Fiindca mai este un lucru, de care poate putina lume se sinchiseste: asa cum se spune, nu poti ca in familie sa traiesti stramb, iar in public sa fii drept... Daca ai o minte incalcita, esti incalcit peste tot. Daca esti stramb in politica, cum o sa fii drept in familie ? Astea sunt doua lucruri, care nu se potrivesc deloc ! Daca oamenii au un crez moral in familie, normal ar fi ca acest crez sa se reverse si in viata publica...", a spus Majestatea Sa Regele Mihai. Intrebat despre promisiunile care i s-au facut ininate de alegerile din 1996 de catre diferiti politicieni privind reinstaurarea Monarhiei, Majestatea Sa a afirmat : " Aici cred ca se stie foarte bine ce s-a intamplat cu diversele promisiuni privind reinstaurarea Monarhiei. Dar mai trebuie stiut ceva, ca eu niciodata nu am dat mare atentie promisiunilor politicienilor ! Cum am spus de multe ori, am depus un juramant catre Poporul roman, ca sa-l servesc tot timpul ! Cum vor ramane sa fie guvernati si daca Monarhia sa fie restarurata, de fapt este resortul lor sa decida!"..."Este greu sa explic de ce Romania ramane o republica cvasi-ilegala. Din ce am vazut eu, umbland prin sate si orase, atmosfera printre cei care i-am vazut, este cu totul alta, decat se spune la Bucuresti. Dar cum am spus adineaori, sunt romanii nostri care ar trebui sa decida ce vor. Daca ei sunt convinsi si vor o schimbare radicala, sunt ei atunci cei care trebuie sa spuna ce vor !".

Andrei Badin

Contrabanda româno-moldoveană din dosarele DIICOT
Dezvăluirile de excepţie din cartea fostului procuror DIICOT Ciprian Nastasiu “Prădarea României” se referă, printre altele şi la contrabanda cu armament. “Acţiunea” din dosarul Strict Secret de Importanţă Deosebită (SSID) 628/D/P/2005 se petrece în Europa de Est, ţările ex-sovietice ( mai ales din Republica Moldova şi Transnistria), America de Sud, Africa şi Orientul Mijlociu. Ani la rând, presa centrală şi cea internaţională au prezentat pe larg încălcări ale embargoului internaţional, impus ţărilor cu potenţial terorist, cu care firmele de comerţ exterior ale Securităţii aveau relaţii de afaceri. Este vorba despre statele de pe coasta nord-africană şi din Orientul Mijlociu, cu care Nicolae Ceauşescu dezvoltase relaţii economice importante, bazate pe vânzare ilegală de armament. Totul era mascat sub aşa-zise transporturi de materiale şi utilaje către obiectivele industriale (baraje, fabrici de ciment, combinate), ridicate de firmele controlate de Securitate în ţări din lumea a treia. Un exemplu concludent este livrarea de armament de la fabricile de profil din Braşov către Irak şi Iran în anii ’80, într-un moment în care cele două ţări erau implicate într-un conflict lung şi sângeros. La noi şi în Republica Moldova, tradiţia, reţelele şi end-userii falşi (moştenite de la fostul imperiu sovietic şi de la israelieni) s-au păstrat după ’90. Traficul ilegal cu armament s-a “privatizat”.

Traficanţii vechi şi noi

Numele contrabandiştilor Viktor Bout, Shimon Naor, Omar Hayssam şi firme ca Armitech sau Rosoboron Export au fost deseori asociate serviciilor secrete române. Aşa au ajuns aeronavele BAC 1-11 Jetline (aparţinând Romaero) pe lista neagră a ONU. Făceau transporturi cu armament în Liberia, Sierra Leone şi Afganistan în solda faimosului Viktor Bout. Toată lumea a auzit de scandalurile legate de traficul ilegal de armament din şi prin România. “Ţigaretele 1,2,3” sunt numai un exemplu în acest sens. Ce să mai spunem de scandalul livrărilor de rachete româneşti către Iran din 1994 ! Deşi România semnase numeroase protocoale cu ţările occidentale, închizând în mod accelerat institute de cercetare speciale sau unităţi miltare (în perspectiva accederii la organismele euroatlantice), serviciile secrete burduşite cu ofiţerii Securităţii ceauşiste desfăşurau afaceri veroase în toate zonele de conflict de pe mapamond. Nu o făceau de capul lor, ci cu participarea ofiţerilor serviciilor secrete (foste sovietice) sau cu arabii, formaţi la facultăţile Securităţii. Recent, ex-premierul Petre Roman povestea că Mihai Caraman, unul din primii şefi SIE (prezent pe două ştate de plată, unde figura ca general şi colonel în acelaşi timp) i-a atras atenţia că pe teritoriul ţării rămăseseră după Revoluţie peste 27000 de ofiţeri Spetsnaz şi GRU. Despre aceştia vorbeşte Ciprian Nastasiu. Unul dintre personajele sale preferate fiind Ivan Gheorghievici Busuioc, fost colonel GRU (serviciul secret al armatei sovietice).

Spijin la nivel înalt

Ivan Gheorghievici Busuioc, nume de cod Ivanov, nu apare întâmplător în cartea fostului procuror DIICOT. Acesta, ca mulţi alţi ofiţeri acoperiţi, lucra intens pe teritoriul României sub nasul serviciilor secrete şi cu voia lor, împreună cu traficanţi şi terorişti ca Omar Hayssam, Mohammad Munaf, beneficiind de sprijin la cel mai înalt nivel în Republica Moldova sau Rusia. Datorită relaţiilor sale sus-puse, armamentul de contrabandă (pistoale-mitralieră, rachete Stinger, muniţie şi piese de schimb pentru aeronave militare) tranzitau fără nici o problemă teritoriul României dinspre Republica Moldova sau Transnistria. “Răpirea din Irak” a prilejuit deschiderea dosarelor numite mai târziu ca “Armamentul”. În dosarul 628/D/P/2005, în care sunt implicaţi cei de mai sus, sunt trecute nume importante de politicieni români, dar şi demnitari ai Republicii Moldova. În cele din urmă, sub presiunea aliaţilor, românii au cedat şi au început arestarea traficanţilor. Busuioc a fost arestat la Bucureşti în 2007, sub acuzaţia de trafic şi contrabandă cu armament. Viktor Bout este umflat un an mai târziu în Tailanda, în urma interceptărilor aprobate de Curtea de Apel Bucureşti. După cum se obişnuieşte, cei mai importanţi dintre partenerii politici ai contrabandiştilor sunt liberi, deşi figurează în aceste dosare. Ciprian Nastasiu a dat publicităţii doar o parte din reţeaua de sprijin de care au beneficiat infractorii în Republica Moldova : fostul ministru al apărării Valeriu Pasat, fostul prim-ministru Ion Sturza, dar şi actualul prim-ministru Vladimir Filat. Întâmplător sau nu, de-a lungul timpului, unii dintre ei au fost nominalizaţi de jurnalistul Mihai Conţiu (Moldova Suverană), fost cadru asociat în solda SIE pe teritoriul Republicii Moldova. Cel puţin în cazul actualului premier moldovean, Conţiu a afirmat în numeroase articole (aducând dovezi în acest sens) că Filat este în slujba Serviciului Român de Informaţii cu numele de cod Kant. Pe aceiaşi filieră cu Iulian Dascălu, patronul lanţului de magazine Iulius Mall şi cu generalul Gheorghe Atudoroaie (ofiţer greu de Securitate implicat în evenimentele Revoluţiei), persoane care lipsesc din diagrama de mai jos.


23/12/2009 - Scris de eohanes |

MISTERELE "REVOLUTIEI". Radu TINU: Romanii au dansat pe muzica CIA si KGB. Rich HALL: Dan Voinea si Securitatea contesta la unison gloantele dum-dum

de Tiberiu Kiss
17/10/2009
Fostul adjunct al Securităţii Timiş, maior (r) Radu Tinu (foto stanga), afirma în urmă cu ceva vreme pentru ziarul nostru că nu românii au provocat prăbuşirea regimului comunist. El spune că ei doar "au dansat pe muzica altor servicii de securitate", în special CIA şi KGB. Securitatea ştia că în Ungaria se fac "repetiţii" pentru înlăturarea lui Ceau­şescu. Securitatea trimisese agen­ţi în taberele de antrenament unde se pregăteau "scân­teile" Re­voluţiei.

"STEP, PENTRU CIA, KALINKA, PENTRU KGB"
Mr. (r) Radu Tinu a avut şansa, dar şi neşansa de a fi implicat, din plin, în "revoluţia anticomunistă" de la Timişoara. Şansa, pentru că a văzut cum se face istoria. Neşansa, pentru că a trebuit să suporte 717 zile de detenţie.
"Revoluţia care a început la Timişoara nu a fost decât o mască, iar pastorul Tökés László, doar un pretext penibil. Revoluţia nu am făcut-o noi, românii, ci doar am dansat pe muzica altor servicii de informaţii. Step, pentru CIA, şi kalinka, pentru KGB", este de părere Radu Tinu.
Ofiţerul de informaţii timişorean susţine că, încă din momentul în care Bush şi Gorbaciov şi-au "dat mâna pe un vapor acostat în larg", Securitatea română ştia că se acţionează concertat atât de americani, cât şi de ruşi, pentru înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu.
Fostul adjunct al Securităţii Timiş spune că tot ceea ce a declarat premierul maghiar, Miklos Nemeth, despre "antrenarea rezistenţei" este adevărat.
"Tabăra era la Bicske, în Ungaria. Am reuşit să înfiltrăm acolo trei informatori, aşa că ştiam tot ce mişcă. Toţi românii care treceau Mureşul erau duşi acolo şi antrenaţi. O dată la trei luni, veneau securiştii maghiari de la AVO - serviciul de spionaj - şi luau românii din tabără şi-i duceau în faţa Ambasadei României din Budapesta ca să manifesteze împotriva regimului. Capul mişcării disidente era un fost student la ASE, originar din Lugoj, actualmente plecat în America."
"Cert e că, cu două luni înainte de evenimentele din decembrie, ungurii au început să dea românii înapoi. Dacă treceau Mureşul cinci români, ei dădeau înapoi zece inşi. Am ştiut şi lucrul ăsta, că ceilalţi erau agenţi de-ai lor...", susţine Radu Tinu.

VICTOR STĂNCULESCU, AGENT BRITANIC
Fostul adjunct al Securităţii Timiş povesteşte că generalul Atanasie Stănculescu nu a fost niciodată agent maghiar, ci englez. "Nu degeaba s-a refugiat în Anglia, când a avut pro­bleme după '90", consideră ofiţerul de informaţii. Radu Tinu susţine că, încă din perioada celui de-al XIV-lea Congres al PCR, trei "ziarişti" occidentali au încercat să-l contacteze pe pastorul reformat Tökés László.
"Un cadru al Serviciului maghiar, cetăţean austriac, a penetrat dispozitivul nostru, realizând o întâlnire şi o înregistrare video. Este vorba despre Rudolf Solomon, astăzi mare om de afaceri, cu firme în zona fierbinte Harghita-Covasna. I-am găsit banda video, învelită în hârtie igienică. Am totuşi satisfacţia că, la anchetă, Solomon a scris cu mânuţa lui cine l-a trimis la Tökés şi cu ce misiune. Un alt emisar al AVO, Varga Ladislau, fost fizician la Centrul de Sudură din Timişoara, trimitea săptămânal mesaje cifrate unui diplomat maghiar aflat la post în Bucureşti. Ăsta a fost să-şi dea doctoratul în Ungaria şi, chiar dacă a stat vreo patru ani, tot nu a reusit să-l finalizeze", povesteşte ofiţerul de informaţii timişorean.

AMERICANII, ÎN ACŢIUNE
Pentru a avea imaginea completă a celor care "s-au agăţat" de pastorul Tökés László, Radu Tinu a ţinut să precizeze că cel mai înfocat vizitator al preotului bănăţean a fost secretarul II al Ambasadei SUA la Bucureşti, Dennis Curry (foto dreapta sus, dupa 20 de ani). "La 15 decembrie, acesta a venit din nou la Timişoara, însoţit de corespondenta de presă de la Ambasada Angliei.
Au încercat să penetreze dispozitivul, pentru a-l contacta pe Tökés. L-am îmbrăcat pe un coleg în miliţian şi acesta i-a întors din drum, moti­vând un accident de circulaţie grav pe Strada Timotei Cipariu, unde era locuinţa pastorului. Cei doi nu s-au lăsat. La un moment dat, am ieşit din dispozitiv în civil şi le-am arătat obrazul. S-au dus la Hotel Continental, unde s-au întrebat oare ce grad am. La vreo 20 de minute, Dennis Curry a ieşit pe stradă şi a dat un telefon de la un telefon public şi a raportat la Ambasadă că l-a văzut pe Tökés şi că lucrurile se desfăşoară normal. Un mincinos...", consideră fostul adjunct al Securităţii Timiş.

PLANUL AMERICANILOR
Mr. Radu Tinu susţine că pastorul Tökés László a făcut parte din pla­nul americanilor pentru a-l detrona pe Ceauşescu, folosindu-se de o revoltă populară. "Au încercat să-l martirizeze pe acest preot, dar noi nu am pus botu' la borcanul cu miere, în sensul că nu l-am arestat, ca să creăm atmosfera inter­naţională. Cu toate că l-am dove­dit pe Tökés László ca spion maghiar. Noi am găsit la doi agenţi unguri, care părăseau Ro-mânia printr-un punct vamal, o chitanţă de mână semnată de pastorul Tökés, în care acesta scria cu mânuţa lui că a primit 20.000 de lei. Do­cumentul fusese ascuns de se­curiştii unguri în parasolarul autoturismului", poves­teşte fostul ad­junct al Securităţii Timiş. Radu Tinu consideră că "re­voluţia" a fost făcută cu ajutorul românilor, care au fost manipulaţi de CIA ca nişte pioni, pe o tablă de şah.
Jurnalul National - Editia Istorica Scanteia

RETEAUA IUDA BUCURESTI-CHISINAU. NOUL PRESEDINTE INTERIMAR AL MOLDOVEI MIHAI GHIMPU in afaceri de familie cu securisti SIE si MOSSAD. UPDATE ATT: SRI



„Ca orice persoană, am un punct de vedere. Dar nu am declarat că voi promova o politică în această direcţie. Dacă spun că vorbesc în limba română, asta nu înseamnă că sunt pentru unirea Moldovei cu România. (...) Astăzi, urmează să abordăm situaţia din alt punct de vedere. Programul nostru politic prevede două puncte principale: lichidarea sărăciei şi integrarea în Uniunea Europeană. Dar integrarea în UE presupune că statalitatea Republicii Moldova se păstrează."- "Alesul" securistilor, Mihai Ghimpu, declaratie in limba rusa la Radio "Echo Moscvii"

UPDATE: IN ATENTIA SRI - Fragment dintr-un mesaj primit ca urmare a acestei postari: "Bai suca sa nu mai scrii un rind despre Moldova ca te linsam chizda mati cind mai vii pe la noi prin tara" (Mesajul integral impreuna cu coordonatele sale tehnice l-am remis Serviciului Roman de Informatii)

REŢEAUA „IUDA“: Gradele apei minerale

de Mihai Munteanu / Evenimentul Zilei
Luni, 07 Iulie 2008

Un grup de foşti ofiţeri din spionajul românesc face afaceri cu apă minerală printr-o companie filată de contraspionajul militar. Un fost director adjunct al SIE şi firma la care lucrează acum sunt monitorizaţi de Direcţia de Siguranţă Militară (DSM, contraspionajul armatei) pentru legături cu Aurel Cazacu, bossul Romarm, şi dealeri israelieni de tehnică militară. În ecuaţie mai apar alţi doi generali (r) SIE şi două personaje-cheie din dosarele penale ale lui Adrian Năstase.

Constantin Rotaru. General (r) SIE. Între 1986-1989, este director- adjunct al ICE Dunărea, unitatea de spionaj prin care se derulau operaţiunile de Aport Valutar Special ale Securităţii. În ’90 e încadrat în SIE, iar în ’94 trece în rezervă cu gradul de colonel. Ulterior, conduce societatea Grivco International, patronată de magnatul Dan Voiculescu, un cunoscut mai vechi. Revine în SIE şi, în ’99, ajunge director adjunct. Din 2005 e general în rezervă. În prezent, administrează Romaqua Group.

Emilian Ivan. General (r) SIE. Ofiţer în spionajul ceauşist, specializat pe spaţiul american, cu acoperire diplomatică. A fost ataşat economic la ambasada din SUA, apoi subordonat operativ al generalului Rotaru. După trecerea în rezervă preia o divizie a Romaqua Group.

Ioan Păun. General (r) SIE. Ultima misiune: în China. Oficial, a fost consul general la Hong- Kong. Conform DNA, Ioan Păun a supravegheat trimiterea în ţară a unor bunuri destinate familiei lui Adrian Năstase, în valoare de 611.000 de euro. La îndemnul lui Adrian Vilău, avocatul său în dosarul „Zambaccian“, Păun s-a autodenunţat. Acum, lucrează la Romaqua Group.

Octavian Creţu. Controlează (59%) Romaqua Group - holding care vinde apa minerală Borsec, răcoritoare, bere şi cafea. Este cercetat de DNA pentru inginerii imobiliare în Sebeş, dar contestă acuzaţiile. Este şi personaj-cheie în dosarul „Zambaccian“. Octavian Creţu le-a pus pe tavă procurorilor DNA înregistrarea unei discuţii purtate cu Adrian Năstase în martie 2006. Reieşea că fostul premier l-a şantajat pe Creţu că va dezvălui că Ioan Păun e ofiţer acoperit SIE dacă acesta nu-şi revizuieşte declaraţiile din dosar. Presa a vehiculat
că şi Creţu ar fi un apropiat al SIE. Însă acesta susţine că nu-i plac securiştii şi că bunicul său a fost deţinut politic. Totuşi pentru firma sa lucrează trei generali (r) SIE: „Nu văd o problemă în a angaja ofiţeri. Ei n-au fost turnători. Nu am beneficiat de conexiunile lor externe din spionaj“.

Adrian Vilău. A mijlocit relaţia DNA-Octavian Creţu, în dosarul „Zambaccian“, şi e unul dintre administratorii şi avocatul Romaqua Group. Ex-deputat PD, Adrian Vilău a fost deconspirat că a colaborat cu Securitatea. După cinci ani şi în PSD, Vilău intră în UPSC, formaţiune prezidată de naşul său, Ioan Talpeş - fost director SIE. În 2008, Vilău a candidat la Primăria Capitalei. Ca avocat a avut clienţi ca generalul SIE Ioan Păun, Miron Mitrea, Corneliu Iacobov etc.

RAPORT DSM. Contraspionajul militar i-a luat în vizor pe spionii angajaţi la Romaqua şi activităţile firmei

TOATE DRUMURILE DUC LA ROMAQUA

Monitorizaţi de contraspionajul militar

Florida. Sediul Century International Arms Inc. În magazinul de pe bulevardul South Congress Ave găseşti, practic, un întreg arsenal de infanterie. Cam toate tipurile de armament uşor, produs în estul Europei, se vând în SUA prin distribuitorii Century Arms. Mitralierele AK-47 - Kalaşnikov (7,62x39 mm), fabricate în România, Rusia şi Serbia, domină panoplia. Pistoalele „Carpaţi“ de la Cugir sau celebrele Makarov, care au semănat teroare în Războiul Rece, se vând cu 189-290 de dolari. Cel mai ieftin e revolverul maghiar M44 (99 USD), iar muniţie bulgărească e pentru toate tipurile de încărcător. În 40 de ani de existenţă, Century Arms a devenit cel mai mare importator din SUA de armament provenit din fostul lagăr socialist. Printre cele mai căutate sunt pistoalele automate româneşti din disponibilul Romtehnica (traderul Ministerului Apărării) şi cele noufabricate la Fabrica de Arme Cugir din cadrul Romarm.

Reprezentantul din România al Century Arms se numeşte Cristi Vălean. Acesta a lucrat în spionajul ceauşist, fiind ofiţer al CIE (actualul SIE). Oficial, Vălean a ieşit din SIE colonel, imediat după Revoluţie. În prezent, afacerile sale sunt monitorizate de Direcţia de Siguranţă Militară (DSM) - contraspionajul armatei.

Paris. Iunie 2006. Aurel Cazacu, şeful Direcţiei Generale Industria de Apărare din Ministerul Economiei şi Finanţelor, primeşte un telefon de la israelianul Menahem Markovits. DSM interceptează convorbirea. Cazacu este de mult în vizor din cauza relaţiilor sale cu ofiţeri străini de informaţii, care prejudiciază Romtehnica. Mai mult, el coordonează Romarm, producătorul naţional de armament.

Raportul DSM obţinut de EVZ dezvăluie: „Cazacu Aurel care se afla la expoziţia internaţională de tehnică militară de la Paris a fost contactat de Menahem Markovits (suspectat de apartenenţă la serviciile de informaţii israeliene) pentru a avea o întâlnire. Menahem Markovits, reprezentantul firmei israeliene Rafael în România, acţionează la nivelul factorilor decidenţi din Ministerul Apărării (MAp) şi Ministerul Economiei şi Comerţului pentru iniţierea unor noi programe de modernizare a tehnicii din dotarea MAp“.

Compania Rafael produce sisteme de apărare de înaltă tehnologie şi furnizează vehicule aeriene fără pilot, rachete, detectoare şi echipamente de colectare şi procesare ale informaţiilor. Rafael a furnizat ţării noastre rachete antitanc de tip Spike. La preţuri supraevaluate.

Tot în iunie 2006, Cazacu i-a intermediat fostului spion israelian o întâlnire cu ex-ministrul economiei Codruţ Şereş. La întrevedere a participat şi colonelul Daniel Davidi, ataşatul militar al Ţării Sfinte în România. Markovits (Rafael) vânează contracte de zeci de milioane de euro de retehnologizare şi modernizare a armamentului din stocurile Armatei Române şi din liniile de fabricaţie ale Romarm. Filajul DSM punctează: „Markovits i-a cerut lui Cazacu consultanţă pentru Rafael în negocierea contractelor de offset (...), deoarece condiţiile impuse de partea română sunt foarte restrictive şi nu oferă avantaje firmelor israeliene“. Cazacu e de acord că investitorii trebuie sprijiniţi.

Bucureşti 2007. Direcţia de Siguranţă Militară. Operaţiunea „IUDA“ ia amploare. Supravegherea operativă a lui Aurel Cazacu dezvăluie o reţea formată din înalţi ofiţeri de spionaj, trecuţi în rezervă. În ecuaţie apare şi generalul (r) Constantin Rotaru - fost director adjunct al SIE. Raportul DSM consemnează: „Cazacu Aurel a fost apelat de generalul Rotaru/0747.xxx.xxx - post telefonic utilizat de SC ROMAQUA GROUP SRL (la sediul acestei firme Aurel Cazacu a avut mai multe întâlniri cu Menahem Markovits, reprezentantul companiei israeliene Rafael în România), care i-a solicitat informaţii despre numitul Cristi Vălean (reprezentantul firmei americane Century Arms). Cei doi au stabilit să aibă o întâlnire ulterioară“.

Bucureşti. Iulie 2008. Sediul Romaqua Group. Păr alb, tuns regulamentar, ochi albaştri, constituţie atletică. La cei 59 de ani ai săi, generalul (r) Constantin Rotaru pare încă prototipul ofiţerului de elită. Prudent, fostul numărul doi al spionajului românesc îşi calculează cuvintele, menţine inflexiunea tonului şi accentuează când trebuie. „Nu contest că discut des cu Aurel Cazacu. Ne cunoaştem de mult, dar nu trebuie să-i cer lui date despre Cristi Vălean, cu care am fost coleg în SIE. Mereu am fugit ca de dracu’ de tranzacţiile cu armament - «operaţiuni speciale », cum le spuneam noi. Este cel mai «vânat» domeniu“.

În schimb, subiectul „Markovits“ îi declanşează generalului (r) faza de negare. „Nu îl cunosc. Menahem Markovits nu a intrat niciodată aici (n.r. - sediul Romaqua). Cei de la DSM se înşală. Se înghesuie uneori să aducă multe informaţii... ceea ce cumva este firesc. Ştiu că telefonul îmi este sub supraveghere. Este şi normal să fie aşa. Gândiţi-vă unde am activat atâţia ani. Tâmpit să fi fost să-l fi adus pe ăla aici (râde) (...). Între SIE şi serviciul de informaţii al Armatei a existat întotdeauna o rivalitate“, ne explică generalul (r) SIE Constantin Rotaru.

PESCARUL DE SPIONI

Tovărăşia SIE

Bucureşti. Iulie 2008. Sediul Romaqua Group. Încadrat de două reportofoane puse ostentativ pe masă de directorii PR şi marketing, patronul companiei, Octavian Creţu, are obiceiul să fragmenteze discuţia. Uneori, răspunde punctual: „Este imposibil ca Menahem Markovits să fi fost la sediul Romaqua. Noi nu facem tranzacţii cu armament. Mă dezamăgeşte publicitatea asta pentru că eu sunt o persoană retrasă. Îmi văd doar de firmă şi de familie (Creţu este căsătorit cu fiica unui diplomat chinez - n.r.)...“

Oficial, prima întâlnire Creţu-Rotaru a avut loc în liniştea unei bălţi. Aşa susţine patronul Romaqua: „Pe domnul Rotaru l-am cunoscut în Delta Dunării, la pescuit. Atunci, era manager la Grivco (firma lui Dan Voiculescu - n.r.). Au urmat şi alte partide de pescuit, dar când domnul Rotaru s-a întors în SIE am mai fost doar de trei ori la peşte. Când urma să iasă din SIE, m-a contactat: «Uite, domne’, eu o să plec şi aş vrea un loc de muncă». Dacă el ar fi plecat înapoi la Voiculescu, ar fi avut probleme. S-ar fi interpretat. La noi, domnul Rotaru se ocupă de construcţii, de investiţii“, povesteş te Octavian Creţu.

Generalul cafelei

Cum a ajuns şi generalul (r) SIE Emilian Ivan în organigrama firmei de ape minerale e o altă poveste: „Gen. (r) Emilian Ivan a fost şeful diviziei de cafea a Romaqua. Iniţial îl luasem pentru organizarea serviciului de securitate al firmei. Îl ştiu de vreo 8-9 ani. A fost salariatul nostru vreo 3 ani. A plecat în 2004. L-am cunoscut la şedinţa unei fundaţii care-şi propune să revigoreze economia românească. Fundaţia este a actualului preşedinte al Camerei de Comerţ Bucureşti. Mi s-a spus că Emilian Ivan are experienţă, că a fost consilier economic în SUA... Nu Rotaru mi l-a recomandat pe Ivan“. Deşi la RECOM, gen. (r) de spionaj Emilian Ivan încă figurează ca administrator al Romaqua Group, Creţu afirmă că e o greşeală.

În SIE, tovărăşia dintre generalii Ivan şi Rotaru e de notorietate. „Ivan mi-a fost subaltern la informaţii economice“, lămureş te Constantin Rotaru.

Păun-Creţu, relaţie veche

Cât îl priveşte pe generalul (r) SIE Ioan Păun, Creţu ocoleşte subiectul SIE, vorbind doar despre presiunile din dosarul penal al lui Adrian Năstase, iar gen. Rotaru sugerează să nu amestecăm lucrurile. Păun a figurat şi el în CA-ul companiei, dar acum conduce un serviciu al Romaqua Group.

Un alt administrator e avocatul Adrian Vilău, apărătorul lui Păun în dosarul „Zambaccian“. Volubil, Vilău povesteşte pentru EVZ: „Sunt de 3-4 ani în consiliul de administraţie al Romaqua. Sunt avocatul companiei. Pe Octavian Creţu l-am cunoscut acum 4-5 ani la o petrecere. Am reprezentat Romaqua în câteva speţe şi, astfel, am devenit avocatul companiei. Rotaru şi Păun au intrat în CA al Romaqua acum 2-3 ani. Generalul Rotaru se ocupă de avizele de construire a reţelelor electrice şi de gaz. De profesie este inginer. (...) Asupra lui Păun s-au făcut presiuni puternice din partea oamenilor lui Adrian Năstase. Şi el îl cunoştea de mai de mult pe Creţu. Nu prin intermediul meu. Aveau relaţia lor“.

APA BORSEC

Grupul de zeci de milioane de euro

1993. Octavian Creţu preia de la FPS pachetul
majoritar de acţiuni al companiei Comchim. Unitatea e desprinsă din fosta Centrală de Import-Export a Ministerului Industiei Chimice, instituţie în al cărei serviciu financiar a lucrat Creţu înainte de ’89.

1998. Întreprinderea de stat „Regina Apelor Minerale Borsec“ se transformă în compania privată Romaqua Group, având ca acţionar majoritar societatea Romaqua Holdings. Afaceriştii obţin izvoarele naturale de apă minerală.

2003. Comchim preia numele Romaqua şi devine o sucursală a grupului patronat de Octavian Creţu, pentru care lucrează generalii (r) Constantin Rotaru, Ioan Păun şi Emilian Ivan.

2007. Romaqua Holdings SA Bucureşti controlează, direct sau prin intermediari, următoarele societăţi comerciale: Romaqua Group, Romaqua Serv, Romaqua Stănceni, Romaqua Prest, Fides Construct, Rodachim, Audaces, Magnum Group şi Grafix V.C.S Media“. Cifra de afaceri realizată în 2006, prin intermediul grupului de societăţi, se ridică la 249.907.398 lei (peste 71 de milioane de euro).

ÎN AFARA ŢĂRII

Afaceri cu tatăl primarului din Chişinău, cumnatul lui Ghimpu, plus fratele si sotia "presedintelui interimar"

În Republica Moldova, apa minerală Borsec se distribuie prin firma Anda SRL cu sediul în capitala Chişinău. Potrivit ziarului “Moldova Suverană”, 34% din participaţiile în această firmă sunt deţinute de Ion Chirtoacă, tatăl primarului general din Chişinău, Dorin Chirtoacă (respectiv cumnatul lui Mihai Ghimpu; fratele "presedintelui intermiar", Simion Ghimpu, detine 33% iar sotia lui Mihai Ghimpu, Dina Ghimpu, detine celalalte 33%) . Adrian Teslovan, directorul de marketing al Romaqua Group, susţine că acest contract de distribuţie a fost încheiat cu firma moldovenească înainte ca Chirtoacă să fie ales primar. Holdingul lui Octavian Creţu a mai exportat apă minerală Borsec în SUA şi Canada. “Cantităţile sunt de ordinul cifrei zero virgulă...”, evaluează administratorul Romaqua, Adrian Vilău.

A contribuit Liviana Rotaru / Evenimentul Zilei
"Liberalul" Ghimpu in masina luxoasa a lui Voronin

Posted by Victor Roncea at 4:09 PM 0 comments
Labels: Basescu, ghimpu, KGB, Mossad, Reteaua Iuda, reteaua soros, reteaua tismaneanu, sie, sri