Dosare secrete. Afacerea ASCOM

Imperiul petrolului, politicii, banilor şi diversiunii internaţionale

S-au scris şi se scriu cu nemiluita, de cele mai multe ori la comandă, pagini întregi în care firma particulară a lui Anatol Stati, ASCOM GRUP, este prezentată ca un model de reuşită în afaceri pe căi cinstite, că proprietarul acesteia, soţia şi fiul său ar fi nişte Mecena cu chip de îngeri, cărora mai că nu se cere să li se ridice statu etc. Lăudătorii lor, unii simbriaşi de ocazie, sunt ziarişti sau cîţiva artişti lihniţi care au ciugulit din „palmele foarte calculate” ale lui Anatol Stati. Cea mai gogonată impostură ordinară, trîmbiţată din toţi bojocii de către strigoii din mass-media pîrîtă ca fiind independentă, aşa cum ar fi Jurnal de Chişinău, Timpul, unii de la o chestie numită Unimedia şi alţii prea bine cunoscuţi, secondaţi fiind şi de nişte lăutari şi gurişti, a fost aceea cînd au lansat diversiunea potrivit căreia guvernanţii vor să pună mîna pe afacerile familiei Stati, pe ASCOM GRUP. Care ASCOM GRUP­? Vom oferi pe parcursul, cîtorva seriale, istoria afacerilor familiei Stati cu toate încrengăturile ei politice din R. Moldova şi din străinătate. Nu facem aprecieri personale şi nu denigrăm pe nimeni, ci ne vom raporta la documente şi fapte. Printre cele la care ne vom referi figurează şi un consistent document secret întocmit de către Serviciul Român de Informaţii, în acesta fiind vorba de factorii interni şi externi care atentează la securitatea energetică a României, iar ASCOM GRUP şi Anatol Stati îşi au capitolul lor special. De acest personaj s-a ocupat şi presa din România, iar noi avem la dispoziţie şi copii după drepturile la replică ale lui Stati înaintate presei române, precum şi un amplu text de promovare externă a ASCOM GRUP întocmit de patron. Vă mai amintiţi, credem, că Anatol Stati, încă de anul trecut, a anunţat cu surle şi trîmbiţe că îşi retrage afacerile/activele din R. Moldova din cauza unor pretinse presiuni politice. Documentele pe care le avem demonstrează tocmai contrariul – Stati poate fi nemulţumit de faptul că nu el este acela care să exercite presiuni politice la toate nivelurile, inclusiv în România şi în ţările despre care vom vorbi pe parcurs. De asemenea, veţi avea prilejul să aflaţi că cei care îl înlătură pe Stati din diverse sfere de influenţă a afacerilor în care e băgat nu sunt din Moldova şi nu sunt moldoveni, ruşi sau chiar români, ci de la mii de km. Distanţă. Cu ce s-a retras Stai din R. Moldova? Cumva cu clădirea mastodont din str. A. Mateevici? Nu, pentru că o foloseşte în folosul său personal! Ce a reprezentat şi înseamnă ASCOM GRUP pentru moldoveni? Ce le-a oferit şi cu cît a contribuit la bugetul de stat acest patron din uriaşele sale venituri, asta pentru ca moldovenii să-i fie profund recunoscători? La aceste întrebări şi la altele mult mai grave vom încerca să vă răspundem pe parcurs. Ca să vă faceţi o idee, vă prezentăm o înşiruire de nume, cetăţeni moldoveni, care au fost sau mai sunt în relaţii de afaceri, într-un fel sau altul, cu A. Stati, iar ulterior veţi avea prilejul să faceţi cunoştinţă cu o adevărată caracatiţă. Aceştia sunt: Anatol Şalaru, fin de cununie al lui Stati, membru PL, Nicolae Cernomaz, fost ministru de Externe, Vladimir Dobrea, LUKOIL, România, Ion Guţu, ex-viceprim-ministru, Nicolae Dudău, ambasador în Belarus, în Uzbekistan şi Turkmenia, Boris Postoronco, Moldova Gaz, Nicolae Lesnic, Moldova Gaz, Nicolae Ciornîi, LUKOIL Moldova, Andrei Sangheli, Ion Ciubuc, Constantin Iavorschi, ex-ministru în guvernul Druc, Petru Lucinschi, Chiril Lucinschi, Mircea Rusu, Ion Costaş, Vlad Filat, Dumitru Diacov, (aliaţă de rudenie – fiica sa e căsătorită cu Gabriel Stati), Efim Josanu, ex-şeful Comitetului Naţional Olimpic, Vasile Vîşcu, consilier al lui Urechean, Andrei Cucu, viceprim-ministru, Dumitru Braghiş, Nicolae Andronic, Mircea Snegur etc. Pe parcurs vom mai reveni cu nume în contextul dezvăluirilor.
Relaţii pe România: Dan Căpăţână, ex-consilier al ex-preşedintelui Emil Constantinescu, Dan Voiculescu, om de faceri, finanţator media, fost agent al Securităţii ceauşiste, C.D. Popescu, consilier principal al preşedintelui PETROM, Ştefan Andronache, şef departament producţie petrolieră PETROM, Romiro Ioachimciuc, şef departament rezervoare, Grigore Grigorescu, fost locotenent colonel al Securităţii lui Ceauşescu, UPETROM (Utilaj Petrolier Românesc), Gheorghe Turliuc, ex-director al filialei Chişinău al BANKCOOP, Ion Porojan, reprezentant permanent al PETROM în Aşgabat, Turkmenia, Dinu Patriciu, George Păunescu, Viorel Hrebenciuc şi Dan Matei Agathon, ultimii trei fiind apropiaţi ai grupului Ion Iliescu etc. Asupra cercurilor de relaţii din Kazahstan, Turkmenistan, Azerbaidjan vom mai reveni.
ASCOM GRUP a intrat în atenţia serviciilor secrete încă de la înfiinţarea sa, fiind percepută ca o firmă care poate aduce prejudicii serioase industriei energetice a României. Astfel, pe data de 2.05.1996, pe Aeroportul Bucureşti-Otopeni, la orele 10,30 a.m., ofiţeri ai Serviciului Român de Informaţii, ai Poliţiei de frontieră şi vameşi reţin un grup de specialişti ai SC „UPETROM” 1 MAI SA Ploieşti, asupra cărora s-a găsit un set de documente tehnice ce proveneau de la Compartimentul Birou Documente Secrete ale societăţii respective. Grupul de specialişti reţinuţi se pregătea să se îmbarce într-o cursă charter pe ruta Chişinău-Aschabad, Turkmenistan. Aceste documente secrete urmau să fie predate ilegal Grupului Industrial-Financiar ASCOM SA cu sediul la Chişinău. Din holdingul ASCOM GRUP, înfiinţat în 1994, al cărui proprietar exclusiv este Anatol Stati, potrivit cercetărilor SRI, mai făceau parte companiile ASCOM – KELME, MOLDOVA – GLORIT, ASCOPAL, INTERTUR şi BALKAN ASCOM, aceasta din urmă fiind reprezentanţa ASCOM în Turkmenistan. (Va urma)


Spionaj economic

În episodul de joia trecută ne-am oprit la momentul în care, pe data de 2.05.1996, pe Aeroportul Bucureşti-Otopeni, la orele 10,30 a.m., ofiţeri ai Serviciului Român de Informaţii, ai Poliţiei de frontieră şi vameşi reţin un grup de specialişti ai SC „UPETROM” 1 MAI SA Ploieşti, asupra cărora s-a găsit un set de documente tehnice ce proveneau de la Compartimentul Birou Documente Secrete ale societăţii respective. Grupul de specialişti reţinuţi se pregătea să se îmbarce într-o cursă charter pe ruta Chişinău-Aschabad, Turkmenistan. Aceste documente secrete urmau să fie predate ilegal Grupului Industrial-Financiar ASCOM SA cu sediul la Chişinău. Pentru ca cititorii să înţeleagă mai bine gravitatea iţele extrem de încîlcite ale acestei afaceri, din care elementele de spionaj economic nu aveau cum să lipsească, motiv pentru care serviciile secrete româneşti s-au implicat operativ, vă vom prezenta un tablou mai detaliat din raportul întocmit de Serviciul Român de Informaţii (SRI) în Dosarul ASCOM. ASCOM mai are reprezentanţe în Iran, România şi Kazahstan. Turkmenistan deţine circa 34% din rezervele mondiale de gaze şi este ţinta principală a marilor companii americane, chineze şi britanice interesate de zona caspică. În anul 2010, se estimează că din Turkmenistan se vor extrage anual 48 de milioane de tone de ţiţei şi 120 de miliarde de metri cubi de gaze naturale, din care vor fi destinate exportului 33 de milioane de tone de ţiţei şi 100 de miliarde de metri cubi de gaze naturale. În Turkmenistan, a obţinut, în 1995, concesionarea unor perimetre petro-gazeifere, în scopul expoatării şi prospectării unor puţuri abandonate sau inactive. Pe lîngă această activitate, în noiembrie 1995, ASCOM a încheiat cu oficialii turkmeni ai Ministerului Petrolului şi Gazelor două contracte cu termen de valabilitate pe 5 ani, care prevedeau repararea capitală a unor sonde şi întreţinerea utilajului de forare şi petroliere din această ţară. ASCOM a fost preferată de autorităţile turkmene deşi era o firmă recent înfiinţată şi nu beneficia de portofoliul unor firme de specialitate din Argentina, Franţa, SUA şi Suedia care au concurat pentru concesionarea perimetrelor respective. Persoana cheie prin care Anatol Stati a reuşit realizarea contractelor a fost Meredurdu Mamedov, director general al Direcţiei de Relaţii Economice Internaţionale şi Investiţii din Ministerul petrolului de la Ashgabat. Şi în Kazahstan, în condiţii similare, ASCOM a obţinut concesionarea unor perimketre petroliere.
ASCOM şi-a înfiinţat societăţi mixte şi filiale în Elveţia, SUA, Spania şi mai multe ţări din spaţiul CSI, desfăşurînd activităţi comerciale atît în zona caspică, cît şi în regiunea Golfului Persic. Anatol ,Stati a luat legătură la diferite nivele cu reprezentanţi ai statului român, pretinzînd că este în măsură să aducă în portul Constanţa, prin mijloace proprii, din Turkmenistan, Kazahstan Marea Caspică şi Golful Persic, o cantitate de aproape 3.000.000 de tone de petrol brut pe an. Petrolul ar fi urmat să fie apoi trimis de la terminalul petrolier Constanţa la RAFO SA Oneşti printzr-o conductă de 420 de km. De aici, planul propus de ASCOM prevedea transportul produselor rafinate la Chişinău, Ungheni, Călăraşi pe calea ferată şi printr-o conductă de 250 de km care ar fi trebuit să fie trasă între Oneşti şi Chişinău. Produsele rafinate aduse la Chişinău ar fi urmat să fie comercializate pe teritoriul R. Moldova printr-o reţea de staţii de benzină, care ar fi urmat să fie construite tot de ASCOM. Anatol Stati promitea profituri substanţiale eventualilor investitori, pretinzînd că planul expus autorităţilor române se afla în asentimentul Guvernului R. Moldova. Planul ASCOM avea în vedere, însă, ca o condiţie principală, achiziţionarea pachetului de control al RAFO Oneşti.
Deoarece ASCOM nu deţinea, în realitate, capacitatea de a opera contractele realizate în Turkmenistan, reprezentanţii ASCOM au contactat UPETROM cu care au început negocieri care urmau să transforme UPETROM în subcontractor. Delegaţia care se deplasa în Turkmenistan pe data de 2 mai 1996 nu avea însă nici o atribuţie clară din partea instituţiei. Mai mult decît atît, între ASCOM şi UPETROM nu exista în acel moment nici un contract încheiat în care să fie prevăzută constituirea unui grup de specialişti şi deplasarea acestuia în Turkmenistan, scopul deplasării, atribuţiile precise ale fiecărui membru component al delegaţiei. La vremea respectivă exista doar intenţia constituirii, în perspectivă, a unei societăţi mixte. Selecţionarea membrilor delegaţiei, mai exact recrutarea acestora, a fost realizată de inginerul Nicolae Tomescu, fost şef de secţie la UPETROM, angajat de Anatol Stati în cadrul ASCOM GRUP din Chişinău (fost chiriaş al semnatarului acestui articol) şi retribuit cu echivalentul a 4000 de mărci germane. Tomescu, deşi angajat al ASCOM, avea acces liber în interiorul UPETROM, menţinînd contacte şi cultivînd relaţii în mod special cu persoane cu rol important în organigrama UPETROM, respectiv şefii de secţie Vasile Dobre şi Răzvan Socolescu, cel din urmă inginer proiectant. Activitatea lui Tomescu a fostuşurată de directorul de import-export al UPETROM, Radu Istrătescu, care din februarie 1996 a fost detaşat la Chişinău, devenind consultant al ASCOM GRUP.
Cei doi ingineri, Vasile Dobre şi Răzvan Socolescu, se aflau în grupul celor şapte persoane care urmau să se deplaseze în Turkmenistan, asupra cărora s-au găsit documentele secrete ale UPETROM. Pe Aeroportul Bucureşti-Otopeni, în calitate de conducător al grupului celor şapte, se afla şi Nicolae Tomescu. Pe lîngă specialiştii UPETROM, în delegaţie au fost incluşi şi reprezentanţi ai unor firme private. Lista celor şapte membri a fost impusă şi comunicată directorului general al UPETROM, Dumitru Gheoca, director de la Chişinău. Directorul de marketing al UPETROM, Adrian Stănescu, a încercat să-l acopere pe Tomescu, pretinzînd că selecţionarea delegaţilor a fost făcută de Biroul Personal prin decizia Consilşiului Managerial al societăţii, afirmaţii contrazise de fapte. Conducerea UPETROM nu a cunoscut nici măcar lista documentelor secrete sustrase, deşi acestea nu puteau fi ridicate decît prin semnătura expresă a conducerii. Reţinerea acestora pe aeroport a determinat sosirea urgentă în România a lui Radu Istrătescu, care a încercat şi reuşit, prin puternice pîrghii politice, să-i scoată basma curată pe inginerii de la UPETROM. În 1996. PETROM România a dus în Turkmenistan opt instalaţii petroliere, asta deoarece Stati a promis României şi UPETROM profituri anuale de peste 100 de milioane de dolari. Promisiuni fără acoperire, pentru că profitul real a fost de circa un milion, urmat de o pierdere de 14 milioane, sumă datorată de ASCOM către UPETROM. Prin intervenţii pînă la ex-preşedintele Petru Lucinschi, în 1999, s-a reuşit recuperare cu greu a 12 milioane de la ASCOM. PETROM România, în februarie 1997, a decis dezmembrarea utilajelor petroliere, abandonarea lor în deşert şi sistarea colaborării cu firma ASCOM, care nu numai că şi-a trădat şi înşelat partenerul, dar a demonstrat neseriozitate şi nesolvabilitate. (va urma)


(3)

Reamintim cititorilor că acest serial este scris în baza extraselor din raportul confidenţial al SRI „Ameninţări ce privesc independenţa energetică a României”, capitolul „Atacul mafiei cosmopolite de orientare moscovită – grupul Anatol Stati – Dinu Patriciu”.
În episodul trecut vă spuneam că, în 1996, PETROM România a dus în Turkmenistan opt instalaţii petroliere, asta deoarece Stati a promis României şi UPETROM profituri anuale de peste 100 de milioane de dolari. Promisiuni fără acoperire, pentru că profitul real a fost de circa un milion, urmat de o pierdere de 14 milioane, sumă datorată de ASCOM către UPETROM. Prin intervenţii pînă la ex-preşedintele Petru Lucinschi, în 1999, s-a reuşit recuperare cu greu a 12 milioane de la ASCOM. PETROM România, în februarie 1997, a decis dezmembrarea utilajelor petroliere, abandonarea lor în deşert şi sistarea colaborării cu firma ASCOM, care nu numai că şi-a trădat şi înşelat partenerul, dar a demonstrat neseriozitate şi nesolvabilitate.
După sistarea colaborării, ASCOM a achiziţionat cinci utilaje şi a cedat peste jumătate din sondele sale chinezilor care lucrează ÎN Turkmenistan ca subcontractori ai Mobil Oil. Chinezii erau interesaţi în construcţia unei conducte de petrol din zona caspică spre regiunea Xianjiang.

Anatol Stati, românii, presa şi Steaua României pentru Lucinschi

Revenind asupra cazului ASCOM, este demn de menţionat efortul constant al preşedintelui firmei, Anatol Stati, de a-şi atrage sprijinul autorităţilor româneşti, utilizînd o politică performantă de resurse umane. Tactica sa urmărea sensibilizarea opiniei publice din România prin intermediul unor ziarişti de la publicaţiile centrale apropiate Preşedinţiei României, cointeresarea unor factori de decizie de la Preşedinţie, cum ar fi Dan Căpăţână, fost consilier pe probleme economice al fostului preşedinte Emil Constantinescu, coordonatorul Forumului „România la răscruce” şi al unei fundaţii înfiinţată special pentru promovarea accesului României la traseele conductelor de petrol din regiunea Caspica. Anatol Stati a menţinut contacte şi cu oameni de afaceri apropiaţi PSD (fost PDSR) şi lui Ion Iliescu, cum ar fi George Păunescu, Viorel Hrebengiuc sau Dan Matei Agaton. Ziaristul Marius Stoian, devenit om de afaceri şi intermediar între grupurile apropiate partidului lui Iliescu, a primit sponsorizări pentru publicaţia „Jurnalul Naţional”, ediţie de Chişinău, fondat de acesta la Chişinău. Unii ofiţeri au declarat că Marius Stoian lucra sub comanda Serviciului de Informaţii Externe al României (SIE). Acesta a depus numeroase eforturi şi intervenţii în interesul magnatului român George Păunescu (care devenise, din 1995, reprezentant în AGA SNP PETROM) pe lîngă persoane din anturajul lui Petru Lucinschi, asta în scopul recuperării măcar a sumei de 6 milioane de dolari din cele 14 datorate de Stati. Lucinschi s-a lăsat greu de tot şi cu multe condiţii, unele de-a dreptul fistichii, cum ar fi dorinţa de a se alege cu vreo decoraţie din partea României, un semn că este apreciat ca lider regional, dorinţă pe care, pînă la urmă, celălalt „lider regional”, născut la Tighina, Emil Constantinescu, i-a şi satisfăcut-o, conferindu-i Steaua României. Cine-şi mai aminteşte de ei, se întreabă ofiţerii, fără să le asocieze numelor lor şi vreun conflict social?
În cadrul campaniei de imagine în România, Anatol Stati, în vara anului 1999, l-a angajat pe Z.O., jurnalist la Evenimentul Zilei, în scopul realizări unei imagini pozitive pentru ASCOM în rîndul opiniei publice româneşti. Acesta a fost trimis în Turkmenistan şi în alte ţări ale regiunii caspice sub pretextul realizării unei documentări asupra potenţialului regional, comandîndu-i şi scrierea unei cărţi despre avantajele oferite de investiţiile în zonă. Ziaristul, după întoarcerea la Bucureşti, a publicat un material documentar în care i-a ridicat în slăvi pe Stati şi ASCOM-ul. Şi în ziarul ZIUA, care la acea dată aparţinea lui Dinu Patriciu, au apărut materiale despre petrolul caspic, dar fără indicarea directă a firmei ASCOM. Anatol Stati şi Dinu Patriciu era legaţi prin intermediul companiei italiene ENI, un gigant european care a semnat un acord de preluare a capacităţilor deextracţie din Kazahstan. Prin Anatol Plugaru din R. Moldova, aflat la acea vreme în staff-ul PNL din R. Moldova, Dinu Patriciu menţinea un contact apropiat cu mediile de afaceri de la Chişinău, precum şi cu grupul de afaceri aflat sub controlul lui Stati. La acea dată, Stati intenţiona să dezvolte un imperiu mediatic prin Trustul Still, care ar fi trebuit să aibă un post de televiziune, tipografii, publicaţii săptămînale şi cotidiene.
Principalul rival de la acea dată a grupului Patriciu-Stati a fost omul de afceri român Sorin Vântu, care se lupta şi el pentru obţinerea controlului asupra rafinăriei rîvnite de Stati, RAFO Oneşti. Stati, cu abilitate, a încercat să-şi asigure contracte în absolut toate grupurile de afaceri care au interese în sferele petroliere. Regiunea Moldova din România era singura zonă în care Patriciu nu se extinsese. Ca o compensare, Dinu Patriciu a reuşit să-şi construiască, iniţial prin Anatol Stati, o reţea foarte puternică în mediile financiare din R. Moldova, cel mai ilustrativ exemplu fiind Ion Sturza, fost prim-ministru, actualmente unul dintre colaboratorii cei mai de seamă şi de încredere ai săi. E demn de remarcat faptul că pe „drumul petrolului” – România, Kazahstan, Turkmenistan etc. – îi întîlnim în tandem pe Patriciu şi Stati, iar de dată relativ recentă pe fostul premier Sturza, devenit deja celebru pentru intermedierea vînzării ROMPETROL a lui Patriciu cu aproape 2,5 miliarde de dolari. La o primă concluzie, ţinînd seamă şi de dezvăluirile care vor urma, constatăm că Anatol Stati, cu al său ASCOM, este un miliardar de carton, vulnerabil şi care riscă să-şi piardă banii exact cum i-a şi cîştigat. Afacerile sale reuşite de pînă acum, potrivit documentelor, se datorează unor anumite abilităţi personale care sunt meritul său exclusiv, dar problemele sale ţin de faptul că este şi un maestru al „tunurilor”, care îşi datorează relativa reuşită unei foarte complexe caracatiţe care l-a scos în faţă ca prototip al grupării. La baza reuşitelor sale şi-au pus umerii şefi de stat moldoveni, politicieni importanţi, foşti responsabili ai serviciilor secrete din mai multe state, bănci, dar şi grupări bizare, dubioase. Fireşte că le este dator şi nu are cum să nu răspundă prezent cu portofelul atunci interesele politice ale acestora i-o cer. (va urma)



(4)


Reamintim cititorilor, de fiecare dată, că acest serial este scris în baza extraselor din raportul confidenţial al Serviciului Român de Informaţii „Ameninţări ce privesc independenţa energetică a României”, capitolul „Atacul mafiei cosmopolite de orientare moscovită – grupul Anatol Stati – Dinu Patriciu”. Pe de altă parte, revenim cu precizarea că acest material nu este un atac la persoană, nu denigrează pe nimeni şi nu face antireclamă răuvoitoare companiei ASCOM, ci se încearcă aflarea adevărului, iar asta o facem prin punerea în oglindă a articolelor care fac într-adevăr reclamă acestei companii şi un test de promovare scris în engleză şi semnat de Anatol Stati cu raportul SRI şi alte asemenea documente.
Scriam în episodul trecut că la o primă concluzie, ţinînd seamă şi de dezvăluirile care vor urma, constatăm că Anatol Stati, cu al său ASCOM, este un miliardar de carton, vulnerabil şi care riscă să-şi piardă banii exact cum i-a şi cîştigat. Afacerile sale reuşite de pînă acum, potrivit documentelor, se datorează unor anumite abilităţi personale, însă problemele sale ţin de faptul că este şi un maestru al „tunurilor”, care îşi datorează relativa reuşită unei foarte complexe caracatiţe care l-a scos în faţă ca prototip al grupării. La baza reuşitelor sale şi-au pus umerii şefi de stat moldoveni, politicieni importanţi, foşti responsabili ai serviciilor secrete din mai multe state, bănci, dar şi grupări bizare, dubioase. Fireşte că le este dator şi nu are cum să nu răspundă prezent cu portofelul atunci interesele politice ale acestora i-o cer. În rîndurile ce urmează, pentru a proteja identitatea unor personalităţi care au contribuit la lansarea lui Anatol Stati pentru „viitoare situaţii mai delicate”, vom utiliza iniţiale aleatorii.

Debut în business prin cămările politicii

Anatol Stati şi-a lansat oficial compania în anul 1992, iar în afacerile cu petrol a debutat în anul 1995 în Turkmenistan, încheind un contract valabil pe 5 ani. Pînă la lansarea în afaceri cu petrol se ocupa de operaţiuni de import-export a mărfurilor alimentare şi din industria uşoară, afaceri cu terenuri imobiliare, import de autoturisme etc. În 1994, în cadrul campaniei electorale, a susţinut Partidul Reformei, preşedintele căruia era Anatol Şalaru, finul său de cununie, actualmente „detaşat în interes de serviciu” pe post de deputat în partidul lui Mihai Ghimpu. Atunci, beneficiind de protecţia unor persoane importante, a reuşit să-şi procure la preţuri relativ derizorii imobile şi terenuri în Chişinău şi suburbii, gajîndu-le la sume foarte mari la băncile Bankcoop şi Mobiasbanca. Cu dobînzile obţinute a demarat, împreună cu firma spaniolă KELME, reutilarea fabricii de încălţăminte din Orhei, fondînd întreprinderea mixtă ASCOM-KELME. În anii 1995-1996, Serafim Urechean, cinstit nevoie-mare, a dispus efectuarea de cercetări în cazurile de înstrăinări ilicite a terenurilor şi imobilelor din Chişinău, dar a dispus sistarea acestora din cauză că a fost „sensibilizat” la intervenţia unor doi importanţi oameni de la acea vreme.
Pătrunderea Companiei ASCOM a fost posibilă datorită influenţei lui L.V. şi a relaţiilor personale ale ex-preşedintelui Mircea Snegur cu S. Niazov, Turkmen-başi din acea perioadă. Relaţiile cu PETROM România au fost intermediate prin şeful filialei Bankcoop din R. Moldova, Gh. Turliuc, prin intermediul căruia au fost deschise reprezentanţe în Limasola, Cipru (unde mai apoi se realizau produsele finite rezultate din prelucrarea ţiţeiului şi gazului în Turkmenistan), şi în Vîrşeţ (Banatul sîrbesc, Jugoslavia), unde se perfectau operaţiunile ASCOM de introducere în fosta Jugoslavie a produselor petroliere, încălcîndu-se astfel embargoul instituit de ONU. În anul 1996, Î.M. ASCOM-KELME dă faliment. La intervenţia lui L.V., în 1997, fostul prim-ministru Ion Ciubuc răscumpărădatoriile ASCOM faţă de KELME, trecînd întreprinderea în valoare de un milion de dolari în proprietatea statului.

Spionaj cu intrări şi ieşiri în şi din puţurile de petrol

Pe 2 mai 1996, aşa cum spuneam în episoadele trecute, pe Aeroportul Bucureşti-Otopeni a fost reţinută în flagrant delict o delegaţie de la UPETROM de către ofiţeri operativi ai SRI şi vameşi. Asupra lui Grigore Grigorescu, fost ofiţer de securitate, membru al delegaţiei, a fost găsită o mapă cu documente secrete cu schiţe ale utilajului produs de UPETROM, care este folosit în extragerea ţiţeiului şi gazelor naturale. Aceste documente, potrivit SRI, urmau să fie predate ilegal Grupului Industrial-Financiar ASCOM SA cu sediul la Chişinău. Ulterior, aceste documente urmau să fie preluate de Anatol Stati şi transmise/vîndute firmei URALMAŞ, Rusia, principalul concurent al firmei române pe piaţa de producţie a utilajului petrolier. Scandalul diplomatic izbucnit a fost descris cu lux de amănunt, în exclusivitate de cotidianul românesc Evenimentul Zilei, pe parcursul a cîteva seriale în lunile mai şi octombrie 1996. Urmare acestui act de spionaj, generalul Ioan Talpeş (Serviciul de Informaţii Externe al României) a ordonat sistarea tuturor legăturilor dintre PETROM, UPETROM şi ASCOM, ceea ce s-a şi întîmplat ulterior. Anatol Stati a evitat cercetarea sa penală în România datorită intervenţiei unui demnitar moldovean în cercurile de afaceri ruseşti şi a lui Vladimir Dobrea în cercurile româneşti. LUKOIL urma să-şi deschidă o reprezentanţă în România şi nu se putea rata o astfel de oportunitate din această cauză. Conform unor surse confidenţiale, cei doi care au intervenit pentru Anatol Stati ar fi fost recompensaţi cu cîte o sută de mii de dolari, sume transmise, se spune, de către Anatol Şalaru.
În 1995, ASCOM a încercat să pătrundă pe piaţa petrolieră din Azerbaidjan. În urma unei înţelegeri cu oficialii azeri prin intermediul unui important asociat, ASCOM, spun ofiţerii, în schimbul a 500.000 de tone de ţiţei rafinat în Peninsula Apşeron, ar fi procurat cîteva sute de autoturisme „Jiguli” din oraşul Togliatti (Naberejnîie Celnî), transportate de ginerele asociatului lui Stati în Baku. În urma acestei afaceri, Stati s-a debarasat de asociatul său şi de ginerele acestuia, înfiinţîndu-le totuşi o firmă de construcţii. În 1999, s-a declanşat un mare scandal legat de ASCOM. Şeful direcţiei Operaţii Valutare Externe a BANCOREX a recunoscut în cadrul unei anchete că a acordat credite preferenţiale Companiei ASCOM, iar asta sub garanţia unei bănci din Luxemburg. La verificările de rigoare, pe contul luxemburghez al Companiei ASCOM era depozitată ridicola sumă de 750 de dolari. (va urma)

5

Reamintim cititorilor, de fiecare dată, că acest serial este scris în baza extraselor din raportul confidenţial al Serviciului Român de Informaţii „Ameninţări ce privesc independenţa energetică a României”, capitolul „Atacul mafiei cosmopolite de orientare moscovită – grupul Anatol Stati – Dinu Patriciu”. Pe de altă parte, revenim cu precizarea că acest material nu este un atac la persoană, nu denigrează pe nimeni şi nu face antireclamă răuvoitoare companiei ASCOM, ci se încearcă aflarea adevărului, iar asta o facem prin punerea în oglindă a articolelor care fac într-adevăr reclamă acestei companii şi un text de promovare scris în engleză şi semnat de Anatol Stati cu raportul SRI şi alte asemenea documente.
Scriam în ultimul episod că în anul 1999, s-a declanşat un mare scandal legat de ASCOM. Şeful direcţiei Operaţii Valutare Externe a BANCOREX a recunoscut în cadrul unei anchete că a acordat credite preferenţiale Companiei ASCOM, iar asta sub garanţia unei bănci din Luxemburg. La verificările de rigoare, pe contul luxemburghez al Companiei ASCOM era depozitată ridicola sumă de 750 de dolari.
Acest aspect, calificat ca fiind şi o tentativă de înşelătorie, a dus şi la anularea Protocolului de intenţii dintre ASCOM şi RAFO – Oneşti, potrivit căruia aceasta din urmă urma să cedeze Companiei ASCOM pachetul de control. La negociere protocolului în cauză participase un fost demnitar moldovean şi Dan Căpăţână, fost consilier al ex-preşedintelui român Emil Constantinescu.

ASCOM şi praful de pe tobă

O anumită parte a presei din R. Moldova trîmbiţează fără preget că actualii guvernanţi vor să pună mîna pe afacerile familiei Stati. Avem suficiente motive să credem că e vorba de o campanie publicitară foarte abilă şi comandată, rolul acesteia fiind acela de a credibiliza Compania ASCOM în exterior, dar să şi îşi atragă sprijinul şi simpatia unor mari companii străine, eventual să le determine să devină co-investitoare alături de ASCOM. La ora actuală, de fapt începînd cu foarte mulţi ani în urmă, practic, nici o mare companie sau om de afaceri nu poate fi tentat de preluarea afacerilor lui Stati pentru că nu prea au ce prelua, iar de investiţii nici nu se pune problema. Problema ASCOM constă în faptul că este eliminată treptat de pe piaţă de giganţi transnaţionali în afacerile cu petrol şi gaz, iar asta şi din cauză că ASCOM nu se poate compara cu aceştia la capitolul credibilităţii şi loialităţii juridice, financiare şi de concurenţă onestă. De-a lungul carierei sale de om de afaceri, Anatol Stati a fost ajutat de o serie de politicieni cu care continuă să întreţină relaţii apropiate. Beneficiind de sprijinul acestora, e firesc să le răspundă îndatoritor atunci cînd aceşti politicieni îl solicită. Oricît de discretă pare că ar fi implicarea sa în politică, iar în acest caz vorbim de evenimentele recente, este greu să nu i se observe prezenţa. Doi dintre oamenii săi de bază, Anatol Şalaru şi Iurie Leancă, sunt deputaţi – primul în partidul lui Mihai Ghimpu, iar cel de-al doilea în partidul lui Vladimir Filat, sperînd probabil să-şi capete aceeaşi demnitate şi în alegerile anticipate. Cum politicul a stat la baza tuturor afacerilor sale, adică relaţiile apropiate cu înalţi demnitari sau politicieni cu răspunderi în diverse domenii, este lesne de imaginat că şi-a delegat pe aceşti doi oameni de încredere în speranţa că cele două partide vor ajunge la guvernare, fapt datorită căruia, la nivel oficial, şi-ar putea deschide noi uşi la demnitari din ţările unde încă îşi mai derulează afacerile. Nu este de neglijat nici relaţia sa cu Petru Lucinschi, al cărui fiu, Chiril Lucinschi, a participat la alegeri pe lista partidului lui Dumitru Diacov, cuscrul său, dar care în mod sigur va mai candida şi la alegerile anticipate. Vedeţi, aşadar, ce spectru politic larg de sprijin ştie să-şi asigure Anatol Stati! Va fi extrem de interesant de a fi observate investiţiile (altele) pe care le va face Anatol Stati în partidele care vor participa la alegerile anticipate, în ce politicieni va investi, ce oameni îşi va mai trimite pe la partidele politice şi care vor fi acelea. (va urma)